Referat la cursul de Istorie a Culturii Medii Universale, la tema:

Mentalitatea omului medieval.

A elaborate sudentul Verificat de

Facultatii de Istorie si Filosofie, Emil Dragnev.

Andrei Dudnic.

Actualitatea temeii date reese din faptul ca Epoca Medievala desi prezinta prin sine un conglomerat pestrit de popoare si tari, este, totusi o civilizatie, in mare masura, unica. Structura sa economic-sociala (cel putin in tarile dezvoltate din Europa) era feudalismul; oamenii epocii medievale erau dominati in mod deosebit de religie, din aceasta cauza viziunile lor asupra lumii erau teocentrice, adica legau toata activitatea umana, natura lucrurilor, existent lor propriu-zisa de Persoana Atotputernicului Dumnezeu. E greu de gasit in Istorie o cultura mai contradictorie, mai complexa decit cultura medievala.

Termenul de “Epoca Medievala” este unul conditional. Umanistii italieni contrapuneau perioada “intunecata” a evului mediu “veacului de aur” al antichitatii si perioadei conteporane lor, cind avea loc procesul de renastere. Aceasta divizare ideological a devenit o importanta determinare a epocii, cind paginismul si monoteismul, comunitatea si statul, orasul si satul, universalismul si izolarea, invatatura si analfabetismul se ciocneau ca doua puteri polar opuse, dar puternice in egala masura.

“Viziunea asupra lumii in evul mediu, scria istoricul rus V. Soloviev, - eu o numesc pe scurt, un compromise istoric intre crestinism si paganism, deoarece, de fapt, s-a instituit o structura semipagina si semicrestina asupra conceptelor despre viata si om, care domina atit Occidentul catholic, cit si Rasaritul Bizantin.” O caracteristica asemanatoare o da si istoricul francez – J. le Goff. In determinarea sa a evului mediu, acesta ar fi primit de la Roma doua variante de dezvoltare: inchis si deschis. Doar ca in cazul Romei, aici a “luat superioritate acea Roma inchisa, nu acea deschisa, fara hotare si pereti, despre care visa Remus”. Evul mediu, de la bun inceput, este o lume mult mai complicate, care nu se putea inchide, sau, mai bines pus, nu putea sa aleaga o cale inchisa de dezvoltare. Acestui fapt nu-i permitea si ideea religiei crstine deschise, “religie a unei indrumari universal, crestinusmul nu a incercat sa se izoleze in cadrul unei singure civilizatii. Bineinteles ca aceasta a devenit principalul inrumator al Evului mediu Occidental, caruia i-a transmis mostenirea culturala a Romei antice. In aceste conditii, religias crstina devine, de fapt, modul de viata al omului medieval”.

In istoriografia sovietica epoca medievala este caracterizata prin ideea aparitie, dezvoltarii si inceputului caderii feudalismului. In ceea ce priveste limitile cronologice in istoriografia data, acestea sunt sec. V-XVII. In literature nemarxista, de ocicei in Occident – sec V-XV. Aici evul mediu la fel se imparte in trei etape: Ev Mediu Timpuriu, Dezvoltat si Tirziu.

Cultura crestina a pastrat principalele relaizari ale antichitatii grexo-latine, dar nega paginismul (Greco-latin) si relatiile acestuia cu lumea. Politeismul aceasta a contrapus monoteismul, naturalismului, interesului fata de natura materiala a lucrurilor - spiritualitatea, cultivarea introspectiei, hedonismului (cultul placerilor) – idealul ascetic, cunoasterii prin atentie si logica – cunoasterea cartilor, care se baza pe Biblie si comentariile acesteea de catre reprezentantii bisericii.

Toate acestea au dominata intr-o masura deosebita mentalitatea omului medieval, care era ca destul de contradictorie in aceasta perioada de timp. Omul ducea o sete nebuna fata de ceva nou, misterios, dar, in acelasi timp, avea si o frica nu mai putin nebuna fata de aceasta, tendinta de a calatori si limitarea la teritoriul, unde te-ai nascut. Acesta este timpul unei invatari de milostivenie, binefacere din parte bisericii pe de-o parte si razboaie, executii deosebit de dure, efectuate de aceeasi biserica,

pe de alta. Acesta era timpul cind se astepta sfirsitul lumii, se pregatea intens de acesta, se tindea la ertarea pacatelor, dar, in acelasi timp, timpul cind domina o morala usuratica, cind lacomia, imoralitatea sexual si alte vicii ale societatii nu erau private ca ceva anomalic, ceva normal si bineinteles. Acestea sunt contrastele starii sociale, cu o dura impartire pe categorii sociale, cind nu era posibil amestecarea intre ele. In aceste conditii si cultura epocii are contrastele sale, fiind impartita de bariere sociale, dar totul in ea prezinta o unitate intre ”mare” si ”mic”, oras si sat, cavaleri si bresle precum si alte inceputuri.

Constrastele epocii fac o exacerbare a gindurilor si sentimentelor, aprind pasiunile, care ajung de la o furie animalica la o intelegere pur omeneasca. Toate aceste se revarsa intr-o redare publica a oricaror emotii: tristete din cauza inmormintarilor, bucurie pentru unele ceremonii festive etc. Se trezea in mod intentionat fericirea sau, spre exemplu, ura nestapinita in timpul unei executii. Se manifesta in mod deosebit infocarea, violenta, mlitarismul, avaria, razbunarea, se demonstreaza devotamentul, se creeaza starea oarba de dorinta de al urma permanent pe stapinul sau. Evul Mediu este epoca unor pasiuni inflacarate si dorintelor naïve, aceste calitati sunt specific pentru toate categoriile sociale, desi au forme si manifestari diverse.

Mentalitatea taranului, locuitorului satului, este alta decit cea a unui locuitor de la oras, activitatea sa, nu este legata de o diversitate mare, din aceasta cauza la el se dezvolta un conservatism si o neincredere in tot ceea ce este nou. Dar acest ritm monoton de viata va trezi si setea de ceva frumos fantastic, ce ar putea sa cuprinda intreaga lume, dincolo de monstri si vrajitori, care traiesc in povestile populare. Anume aici se pastreaza vechiul epos eroic, care povesteste despre faptele zeilor si eroilor. O importanta mojora asuora mentalitatii omului medieval au exercitat-o si conditiile geografice si climaterice. Spre exemplu la scandinavi, aceste conditii au fost destul de precare, ceea ce a nascut si o mentalitate specifica a acestui popor, principii morale destul de rigide si dure, cum sun cele din invatamintele zeului scandinav Odin in ”Zicalele Mari” – suspiciunea si pridenta, acestea sunt principalele invataminte ale zeului:

-”inainte de a intra intr-o casa, controleaza toate antreurile pentru a sti, daca nu este acolo vre-un dusman”;

-”nu lauda arma, pina nu ai folosit-o, berea, pina nu ai baut-o, femeia – inainte de moarte, fata – inainte de casatorie” etc.1

Aceasta neincredere se raspindeste si asupra oamenilor, si asupra naturii. Taranul medieval avea posibilitatea de a vedea lumea doar in perspective a 8 km. in diametru. Aceasta este limita sa de actiune, cercul lumii vizibile. Restul lumii era vazut ca un loc plin de monstri, velicani, oameni cu citeva capuri. Chiar si cea mai apropiata padure pentru taran reprezinta nu doar locul de vinatoare, dar si un loc periculos, unde sint nu doar razboinci reali, dar si ireali, Padurea este ceva necunoscut, iar necunoscutul inspaiminta pe nestiutor.

Locuitorul satului era dependent si de natura si de cataclismele sociale, de aceea el avea nevoie de protectie pentru a-si putea prelucra pamintul. El cerea ajutorul nobilului, dar acesta, in schimb, impunea asupra lui numeroase impozite, dari etc. Pe de-o parte taranul medieval trebuia sa chibzuiasca numai la ideea de prelucrare a pamintului, la imbunatatirea mijloacelor, dar, din cauza

analfabetismului, majaritatea cunostintelor despre prelucrarea pamintului erau transmise in mod practice, din generatie in generatie. Taranul nu incerca sa cucereasca puterile naturii, el incerca sa le intre in voie prin intermediul rugaciunilor si jertfelor, in acest sens religiozitatea, credulitatea, superstitiile mergeau in acelasi pas. Din aceasta cauza, in mentalitatea lui s-au cristalizat doua steriotipuri: pe de-o parte – o supunere practice absoluta si chiar un oarecare fatalism, care deseori semana chiar cu o prostie omeneasca, pe de alta parte proteste deosebite, rascoale, care perioadic se transformau in singeroase razboare taranesti.

Mai tirziu, cind s-au format si s-au cristalizat noile state, s-au stability relatiile intre vasali si seniori, eposul eroic a imbinat in sine o tematica istorica – amintiri despre regii mareti, campanii militare, victorii etc. si eorii acestori eposuri primeau calitati deosebite, puteri supraomenesti, incredere, devotement s.a. Asa sunt eposurile „Cintarea lui Roland”, ”Cintecul Nibelungilor”, „Beowulf” s.a. Practic in fiecare epos exista acea confruntare intre bine si rau, ”intuneric” si ”lumina”, este unanim prezenta acea relatie de vasalitate si devotamentul vasalului fata de senior, care era baza intregii epoci medievale.

Modul de viata urban nicioadata nu s-a deosebit prin constanta. Oraseanul, deseori, taran fugar, care trebuia sa se mentina in oras un an pentru a primi libertate, trebuia sa gindeasca rapid, sa reactioneze la orice situatie si sa estimeze realitatea. Inselaciunea, viclenia, inventivitatea au devenit o norma a culturii orasenesti si nu erau privite ca vicii. In oras exista o stricta ierarhie cu restrictii, interdictii stricte, spre exemplu biserica interzicea amalgamarea (casatoria intre doi tineri de provinienta sociala diferita, religie diferita etc.), de asemenea, fiecare om, care apartinea unei anumite categorii sociale, trebuia sa poarta hainele acestei categorii, chiar si marii mestesugari si nagustori, nu aveau dreptul sa poarte acele haine pe care le purtau nobilii, pentru acesta ei puteau fi amendati, mustrati, biciuiti in public. Anume in oras cel mai tare se simtea diferenta dintre bogatia aristocratilor si saracia strazilor, dintre ”caldura zilei de vara si frigul si intunericul noptii de iarna”, dintre importanta slujbelor bisericesti si orgiile diferitor carnavale. Probabil cultura de carnaval era cel mai de seama si cel mai specific element al orasului medieval. Inafara de carnavale mai existau si alte festivitati: ”sarbatoarea prostilor”, sarbatoarea magarului, de asemenea ca parte a ceremoniei bisericesti ”risul pashal” sau ”risul de craciun”2. Atit carnavalele, cit si sarbatorile bisericesti erau insotite de diverse iarmaroace, programe de inveselire. Carnavalul medieval avea si legile sale specifiece: el nu imparte participantii intre actori si spectator, carnavalul nu-l privesc, cu el traiesc, deoarece, dupa ideea sa, el este unul popular, cit merge carnavalul nimeni nu poate avea o alta viata decit viata de carnaval. Astfel, carnavalul prin sine duce doua idei: ideea unei libertati de carnaval deosebita de altele si ideea renasterii, refacerii vietii.

Serbarile oficiale se deosebeau de carnaval, nu se deteriorau de starea existent de lucruri, nu daruiau omului o eliberare de realitate, dar invers, intareau si mai tare situatia existent a lucrurilor, valorile, normele, idealurile. In timpul carnavalului, formal erau lichidate acele dependente ierarhice, care erau subliniate in timpul sarbatorilor oficiale. Aceasta situatie il facea pe om sa se simta egal intre egali. Influent ape care au avut-o carnavalele asupra vietii orasului medieval si deci, asupra mentalitatii oraseanului, era enorma, luind in consideratie faptul ca orasul traia in carnaval pina la 3 luni pe an. In viata de zi cu zi, de asemenea nu a fost lichidata acea atitudine in vederea lumii inconjuratoare, a oamenilor in general si a lucrurilor in particular, atitudine, care se crea la carnaval.

Bineinteles nu se poate de considerat ca cultura medievala pune in umbra cultura satului sau cultura militara medieval. Dar anume orasul a reprezentat prin sine locul, unde a fost posibila coeziunea tuturor controverelor si contradictiilor lumii medievale in intregul ei. Deoarece orasul era centru administrative, aici se afla resedinta seniorului, daca orasul se afla pe domeniul sau, sau palatal Episcopal, ratusa, precu si alte institutii oficiale. Aici erau concentrate diverse bresle si organizatii mestesugaresti cu structura sa, relatiile de afacere, obiceiuri, sarbatori.

Cultura oraseneasca a avut un impact si asupra dezvoltarii limbii. Corespondentele de afacere, diversele documene, tratatele stiintifice si bisericesti, convorbirile dintre calugari si elevi, toate acestea se scriau, se citeau si se ascultau pina ce, in limba latina. Dar activitatea orasului a generat dezvoltarea limbii populare, care era considerata barabara. Limba latina incepea sa se amestece cu limba popular. Anume in oras apare lucrarea ”Povestirea despre Vulpoi”, una din primele compozitii satirice. Aceasta lucrare merita atentia datorita faptului, ca ea este legata de vechile povestiri, cunoscute lumii europene inca din antichitate. Eroul principal este un Vulpoi, care poarta un nume german – Renar, de aceea in mai multe interpretari, el apare sub forma diferita, ca ”Romanul despre Vulpoi” sau ”Romanul despre Renar”3, care, din punct de vedere satiric compara lumea umana cu lumea animala, facind aici aceeasi ierarhie, descriind la animale moravurile, comportamentul, principiile, idealurile, precum si viciile prezente la si in comportamentul omului. In acest roman mai persista o caracteristica a epocii – simbolismul. Pentru omul medieval, simbolismul in genere prezinta un loc aparte, la el, totul ce este legat de lumea inconjuratoare prezinta un symbol al vointei Dumnezeesti. Dar nu doar simbolismul crestin era dominat in mentalitatea omului medieval, unele elemente inca necunoscute ale naturii, de asemenea erau privite ca simboluri, ca ceva mistic si necunoscut. Toate acestea, luate in ansamblu, au creat o mentalitate specifica la omul medieval, diferita de la o categorie sociala la alta, dar si evident asemanatoare.

In continuare, daca reesim din ideea ca cultura se bazeaza pe mentalitatea omului, ajugem la concluzia ca mentalitatea medievala a reprezentat prin sine o cultura aparte, specifica, cu principii si valori deosebite, neintelese, in mare parte omului contemporan, dar indispensabil legate de timpul si de societatea medievala. Cind studiem ”personalitatea” unei epoci istorice concrete, atunci, concomitent, ne adincim si in mentalitatea acesteea. Aceasta ”personalitatea” trebuie analizata in profunzime, aceasta analiza facuta in asa mod nu va duce la intelegerea deplina a mentalitatii, dar doar la intelegerea anumitor particularitati de autoanaliza si autocunoastere a omului, care, din perspective logica, ne vor duce si la cunoasterea propriu-zisa a mentalitatii. Insa mentalitatea omului medieval, dupa cum am mentionat si mai sus, este destul de mult legata de religie, din aceasta cauza, in ceea ce priveste autocunoasterea si autoanaliza za, el deseori se compara cu personaje biblice. In acest sens, personalitatea medievala se poate autocunoaste, doar folosind ”fragmente” de la alte personalitati, luindu-le, daca sa o spunem mai poetic, in arenda. In acest sens are loc suprimarea unicitatii personale, omul medieval gindea nu asa cum dorea el, ci asa cum dorea acea personalitate, viata caruia i-a luat-o in ”arenda”. Din aceasta cauza, reprezentantul culturii medievale ca incepe sa se mustre singur pe el din cauza mindriei, motivind toate necazurile care s-au abatut in fata lui ca o furie dreapta alui Dumnezeu pentru toate pacatele comise. Acestea, in mare parte au fost efectele religiei crestine in epoca medievala, care tindea, cu orice prêt sa pastreze oamenii in supunerea sa. Permanenta insuflare a fricii in apropierea sfirsitului lumii, spaima prin vrajitoare, imagini ale

Diavolului, care urma sa scoata omul de pe calea cea dreapta, calea Domnului. Toate aceste trezeau in om credinta in superstitii, neincrederea in fortele proprii si in viitor, ii limitau posibilitatile sale de autodeterminare, de idei libere si bine concise, ceea ce, la rindul sar, dezvolta in om spritul conservatismului, din care cauza societatea medievala se dezvolta atit de lent.

Specificul caracterului medieval este vazut, in primul rind, in sfera emotionala4. Civilizatia conteporana are toate mijloacele necesare pentru a neutraliza emotiile puternice ale societatii in cursul vietii sociale si politice. Guvernele actuale, din punctul meu de vedere, pot sa conduca cu emotiile rabufnitoare ale societatii. Altfel decurgeau chestiile in cadrul Europei feudale, unde puterea era uzurpata de un conducator impulsive, autocrat. Plus la aceasta nu existau organe special de conducere, o cultura poltica a societatii. Politca, in general era privita ca un lucru personal, familial, de clan, religios etc. Din aceasta cauza se trezea nemultumirea maselor, care rabufneau in emotii puternice, Totusi nu trebuie de uitat de faptul ca societatea medievala era diferita de civilizatia noastra nu doar pe plan politic, dar si social, si economic, si spiritual, deci, fiind mai dificila pentru manevrare. Dar emotionalitatea medieval este caracterizata nu doar de intensitatea sa, dar si de schimbul destul de rapid al starilor de spirit. Si acest schimb are loc din punct de vedere polar, de la bucurie la tristete, de la admiratie la ura, de la asuprire la euforie s.a.m.d.

Din cauzaa permanentelor contraste, a formelor pestrite, care atrageau gindirea si senimentele, viata de zi cu zi excita si aprindea pasiunile, care se manifestau cind prin binevointa, cind printr-o cruzime deosebita, anume de aici si rezula aceasta polaritate a mentalitatii omului medieval. Omul medieval, dupa cum el este descries in izvoare, apare ca o personalitate deosebit de sensibila si sentimental. Lacrimi, plinsete, pierderea cunostintei sunt dese atit la femei, cit si la barbate. Omul medieval era atras de culorile luminoase, contrastele, evenimentele dramatice, deseori singeroase. Un alt factor, la care au atras atentia istoricii mentalitatii reese din ideea ca cele mai afective metode de perceptive, adica auzul, pipaitul, mirosul sunt reprezentate in cunoasterea medievala mai mult decit in contemporaneitate. Principalul mijloc de cunoastere a lumii in epoca noastra este vazul. In epoca medievala insa, oamenii mai mult ascultau decit citeau, medicii determinau boala dupa miros si auz. Muzica juca un rol deosebit in societate.

In sfera relatiilor collective, o caracteristica a personalitatii medievale a fost conformismul in in legatura cu ai sai si agresivitatea sociala in relatiile cu altii. Personalitatea medieval poate fi numita una corporatista. Ea se invirtea in mediul ei si apartinea unei anumite caste (categorie sociala, familie, breasla etc). Evul mediu are o idée clara despre personalitatea umana, responsabila in fata lui Dumnezeu, avind un nucleu metafizic nedestrus – sufletul, dar nu recunoaste individualitatea. Instalarea pe universalitate, tipicitate, conservatism, deconcretizare contrazicea formarii unei stricte intelegeri a individului.

Cum am si mentionat, viata omului medieval era dominata de frica5. Simtul neincrederei – iata ce influenta gindurile si sufletele oamenilor acestei epoci. Neincrederea in starea materiala si spiritual. Biserica vedea aceasta scapare de neincredere in pastrarea legaturilor in interiorul diverselor grupuri, ispasirea pacatelor prin rugaciune si jertfe etc. In cele din urma, neincrederea omului medieval era si in existenta lumii de apoi, despre care toti vorbeau, dar nimeni nu putea garanta. Dar frica, ca si alte fenomene medievale, legate de mentalitatea timpului este un element complicat. Si aceasta din cauza

ca in viata nu erau perioade cu schimbari radicale si inspaimintatoare, dar si o regula, o ordine deosebita. Nici o alta epoca nu am mai avut o ierarhie atit de bine gindita, ait pentru pamint, cit si pentru cer. Asupra la aceasta au lucrat Parintii Bisericii si teologii, ministrii regali etc. Evul mediu este cunoscut nu doar prin pasiuni necontrolate, dar si prin scolastica dezvoltata, juristictie, s.a. Omul acelor timpuri vedea in Dumnezeu creatorul acestei ordini intangibile, unde lui, omului, ii revenea un loc deosebit. Un rol la fel important in cadrul societatii medievale l-a avut, de asemenea mitul si magia, care la fel au influentat mentalitatea omului.

In concluzie am putea mentiona ca epoca medievala si mentalitatea omului in cadrul acestei epoci, intr-adevar prezinta o tema contradictorie de discutie, dar, in acelasi timp, ea prezinta si un interes deosebit in vederea determinarii acelor norme, principii, valori, moravuri, pe care a fost contruita aceasta epoca si locul omul sau, mai bine spus, efectele tuturor acestor fenomene luate in ansamblu asupra activitatii sale si asupra proceselor care au derulat in continuare in societate, deoarece ele sint, indispensabil, legate de omul medieval in general si de activitatea, mentalitatea acestuia, in particular. In mare masura, daca sa fim sinceri, aceasta mentalitate a fost una asuprita, dar anume asa a fost conotatia istorica a timpului si doar in asa conditii a fost posibila evolutia ulterioara a societatii, deoarece anume cultura a facut primul pas spre dezvoltarea omenirii, spre trecerea de ”Eopoca Intunericului”

Note:

1Гуревич А.Я. Проблемы средневековой культуры. – М., 1981.;

2 Ibidem;

3 Быстрова А.Н., Киселев В.А. Мир культуры и культура мира. – Новосибирск, 1996, 1997.;

4 Артамонов С.А. Литература средних веков. – М.: Просвещение, 1992;

5 Ibidem.

Bibliografie:

1.Артамонов С.А. Литература средних веков. – М.: Просвещение, 1992.

 2. Быстрова А.Н., Киселев В.А. Мир культуры и культура мира. – Новосибирск, 1996, 1997.

3.Гуревич А.Я. Проблемы средневековой культуры. – М., 1981.

4.Гуревич А.Я. Категории средневековой культуры. М., 1973.