Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,Răspândind fiori de ghea ă pe ai ării umeri dalbi.ț ț

Ziua ninge, noaptea ninge, diminea a ninge iară!țCu o zale argintie se îmbracă mândra ară;țSoarele rotund i palid se prevede printre norișCa un vis de tinere e printre anii trecători.ț

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,Ca fantasme albe plopii în ira i se perd în zare,ș ț

i pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,ȘSe văd satele perdute sub clăbuci albii de fum                                               Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soareStrăluce te i dismiardă oceanul de ninsoare.ș șIată-o sanie u oară care trece peste văi...șÎn văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.