Post on 17-Jan-2016
Tip de adaptări Comportamente aşteptate
Adaptări de tip prehensiune (prindere de obiecte)
Capacităţi ce ţin de orientare spre obiect şi prinderea acestuia Capacităţi ce ţin de coordonarea vizual-motrică Dezvoltarea nivelului prehensiunii propriuzise, de la
prehensiunea bidigitală la cea polidigitală Atingerea unor forme rafinate de prehensiune
Adaptări de tip praxie (abilități practice)
Capacităţi ce ţin de intenţionalitatea actului Capacităţi ce ţin de organizarea mişcărilor Dezvoltarea activităţii intelectuale şi a activităţii mnezice, în
relaţie cu succesiunea spaţio-temporală a mişcărilor Adaptări pe traseul apraxie-praxie
Dobândirea capacităţii comprehensive, privind folosirea adecvată a obiectelor şi succesiunea corectă a mişcărilor
Adaptări de tip social Elemente de comunicare interpersonală Elemente de integrare în colectivitate
Adaptări de tip artistic-estetic
Capacităţi diverse de exprimare şi expresie corporală
Adaptări de tip comportamental-motric
Rezolvarea unor sarcini motrice conştientizate, pe un traseu dirijat
Adaptări de tip incluziv-educaţional
Integrarea în colectivitatea educaţională (şcoală, profesori, clasă, colegi);
Componenta Caracteristici comportamentale
în psihomotricitatea normală
Alterări comportamentale în tulburări de psihomotricitate
Co
ord
on
are
ocu
lo-m
oto
rie
(s
en
zo
ri-m
otr
ică
)
Coordonarea ochi-mână permite controlul şi perfecţionarea gesturilor (element de bază al prehensiunii)
Gesturi lente, bruşte sau greşite. Dezorganizare în succesiunea mişcărilor
Realizează structurarea mediului ambiental şi se orientează spaţial
Mediul ambiental este destructurat Dimensiuni de genul adâncime- lăţime-lungime-înălţime percepute incorect sau nepercepute
Traseu corect parcurs: coordonarea mişcărilor oculare-manipulare obiect-percepţie obiect-reprezentare obiect (chiar şi în absenţa acestuia)
Traseu realizat incomplet cu disfuncţii multiple: lipsă coordonare, percepţie incorectă, lipsa reprezentării chiar in prezenţa obiectului, etc.
Independenţa de mişcare a unui anumit segment corporal
Mişcare rigidă, necoordonată Apariţia unor sincinezii asociate, perturbatoare (Mișcare automată, involuntară a unui membru paralizat al corpului cu ocazia unei mișcări voluntare a unui membru sănătos.)
Formarea şi perfecţionarea unor engrame motorii corecte, eficiente şi complexe, pe baza repetării şi a controlului voliţional
Prezenţa asinergiei motorii Engrama motorie este alterată (Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos) Repetarea şi controlul sunt prezente, doar impuse de un intervenient educaţional Componenta voliţională absentă
Prehensiunea are şi funcţie cognitivă
Prehensiunea are numai funcţie operaţională, de satisfacere a unei cerinţe sau de rezolvare a unei sarcini primite
Componenta Caracteristici comportamentale
în psihomotricitatea normală
Alterări comportamentale în tulburări de psihomotricitate
Sch
em
a c
orp
ora
lă
Individul poate diferenţia reprezentarea mentală a propriului corp (imaginea de sine) de cunoaşterea corpului propriu în raport cu mediul ambiental (perceperea de sine)
Manifestarea unor întârzieri în apariţia structurilor de schemă corporală Existenţa unui ritm lent de formare şi evoluţie a schemei corporale
Schema corporală poate filtra informaţiile interne şi cele externe ca bază a necesităţilor corporale ale individului
Nu există discriminarea informaţiilor, sau nu se asociază acestor informaţii rezolvări ale necesităţilor corporale în raport cu mesajul informaţiilor primite
Individul reacţionează la necesităţile de moment, prin intermediul schemei corporale
Apar tulburări somatognozice determinate de o serie de afecţiuni ale centrilor nervoşi interesaţi sau ale căilor de transmitere (gnozie=recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț)
Individul conştientizează părţile corpului (cunoaşterea segmentară)
Prezenţa agnoziei digitale Individul nu îşi recunoaşte părţile propriului corp sau prezintă sentimentul absenţei unei părţi a corpului - hemisomatoagnozie
Individul asociază părţile corporale cu obiectele vestimentare adecvate
Lipsa asocierii părţilor corporale cu obiectele vestimentare adecvate funcţional
Existenţa imaginii despre propriul corp şi a orientării spaţio-temporale a acestuia
Individul nu îşi poate precepe şi poziţiona propriile segmente corporale în spaţiu
Individul devine subiect al propriilor gesturi prin formarea eului corporal
In foarte multe situaţii eul corporal nu se formează
Componenta Caracteristici comportamentale
în psihomotricitatea normală
Alterări comportamentale în tulburări de
psihomotricitate
La
tera
lita
tea
Asimetria funcţională este moderată ca intensitate
Asimetria funcţională este puternică
Lateraliatea este de tip omogen sau moderat neomogenă
Lateraliatea este slab conturată, de tip neomogen sau contrariată
Lateraliatea se manifestă în zona de dominantă laterală sau de preferinţă manuală
Apar fenomene de dislateralitate având cauzalitate diversă – motrică, neurologică,socială sai psihologică Existenţa stângăciei contrariate
Diferenţierea stânga-dreapta presupune prezenţa percepţiei axei propriului corp
Existenţa lateralităţii încrucişate sau a lipsei discriminării a poziţiei drepte sau stângi a unor obiecte
Existenţa reversibilităţii şi a capacităţii de încrucişare a datelor despre segmentele corporale ale unui alt individ
Absenţa capacităţii de încrucişare a datelor despre segmentele corporale ale unui alt individ
Concordanţă între lateralitatea uzuală şi cea grafică
Neconcordanţă între lateralitatea uzuală şi cea grafică