Stilurile picturale

Post on 19-Jan-2016

61 views 2 download

description

descriere a stilurilor picturale romane 3 si 4.

Transcript of Stilurile picturale

Stilurile picturaleStilurile 3 si 4

• Stilurile picturale au fost stabilite de arheologul german August Mau, in urma studiilor picturilor de la Pompei.

• Observand anumite schimbari ce se succedau cronologic, le-a categorisit in 4 stiluri picturale.

• Stilul 3 sau stilul ornamental/capricios/egiptizant( de la Augustus pana la Claudius-pana la sf primului secol e.n)

• Stilul 4 sau stilul compozit (de la Nero pana in 79 e.n.)• Stilul al 3-lea transforma picturile murale in tapete

somptuase ce reduc din tridimensionalitatea celui de-al 2-lea stil, pe cand cel de-al 4-lea reuseste sa imbine primele trei stiluri dand nastere unei picturi aglomerate, incarcate.

Stilul al 3-lea• Stilul al 3-lea nu mai urmareste sa

distruga materialitatea peretilor, sa creeze o alta lume dincolo de pereti.

• Se revine la ornamentarea acestora cu elemente elegante si sobre.

• Motive miniaturale, decoratii ce imita candelabre si sfesnice.

• Stilul este usor recognoscibil prin prezenta panourilor delimitate de elemente arhitecturale reduse. Scenele sunt de obicei pictate pe un fond monocrom( negru, verde, albastru, rosu, galben), despartite de benzi subtiri.

• O trasatura importanta a stilului este simetria compozitiei, asigurata de scena centrala in raport cu elementele decorative, peretele fiind de obicei impartit in 3 panouri pe orizontala si 5 pe verticalaCamera Rosie a vilei

Boscotrecase

• Ca si tematica a peisajelor intalnim scene din flora, fauna, istoria vaii Nilului(de aici si numele stilului)

• Elementele arhitecturale sunt mult reduse, coloanele sunt subtiri; in centrul ramei se afla un peisaj, care insa nu creaza iluzia realitatii ca in cazul celui de-al 2-lea stil.

• In camera Neagra a vilei Boscotrecase regasim o fresca si mai delicata, restransa, elementele arhitecturale se impletesc cu motive florale. Ca si in cazul Camerei Rosii in centru este pictat un peisaj de dimensiuni reduse, ce parca pluteste.

Camera Neagra, Villa Boscotrecase

• Acest stil nu era pe gustul tuturor, de exemplu Vitruvius l-a catalogat ca fiind depravat, argumentand ca sunt pictati monstri, personaje fantastice pe suprafata peretilor, si nu lucruri reale. Condamna totodata si modalitatea de reprezentare a elementelor arhitecturale, prezenta motivelor florale. Asadar, Vitruvius respinge orice elemente decorative, arhitecturale care nu exista, nu corespund realitatii.

Villa lui Marcus Lucretius Fronto, Pompei

Casa Vettiilor, Pompei

Herculaneum

triclinium 11,House of the Fruit Orchard, Pompeii, ca. 40–50.

Al 4-lea stil• Preia din stilul 2

iluzia realitatii, tridimensionalitatea, insa nu le reda la fel de veridic; iar din stilul 1 prezenta stucurilor si a mulurilor.

• Arhitectura devine iar reala

• Motive: animale marine,pasari, peisaje, fiinte fantastice, personaje umane.

Camera Pentheus (triclinium N),Casa Vettiilor,Pompeii, cca 62–79

•Frescele apartinand stilului 4 ne dau impresia unei galerii de lucrari. Observam cum scenele mitologice din casa Vettii sunt plasate in asa fel incat pat lucrari asezate pe pereti, ca intr-o expozitie.

•Stilul a fost raspandit de pictorii ce lucrau pentru Nero la Domus Transitoria si Domus Aurea( I 12, 63) de la Roma.

• Exemplul cel mai complex al stilului 4, se caracterizeaza prin aglomerare, confuzie compozitionala, si combinatii nu tocmai potrivite de culori.

• Numele camerei vine de la panoul central, unde este reprezentata o scena mitologica: Ixion a incercat sa o seduca pe Hera, iar Zeus il pedepseste legandu-l de o roata ce se invarte constant.

• Un element ce individualizeaza stilul 4 este arhitectura, care este fragmentata, spre deosebire de stilul 2; avem bucati de cladiri, de coloane puse impreuna intr-un maniera deloc functionala, pur decorativa. –arhitectura fantastica; ansambluri arhitectonice irationale.

Camera Ixion(triclinium P),Casa Vettiilor,Pompeii, ca. 62–79.

Herculaneum, cca. 62–79

Menander, detaliu, Casa lui Menander, Pompeii, cca. 62–79.

Bibliografie

• Richard Brilliant, Arta romana de la Republica la Constantin, Bucuresti, Editura Meridiane, 1979.

• Fred S. Kleiner, A history of Roman Art, Boston, Wadsworth, 2010.

• http://depts.washington.edu/hrome/Authors/ninamil7/TheFourStylesofRomanWallPaintings/pub_zbarticle_view_printable.html

• http://www.metmuseum.org/toah/hd/ropt/hd_ropt.htm