Abu-Abdallah Muşrifaddin Saadi Shirazi s-a născut la Shiraz, „pământul neprihănit”, la începutul secolului XIII şi numele lui s-a făcut cunoscut sub domnia cârmuitorului provinciei Fars, Abu-Bakr-ibn-Saad-ibn-Zanghi (1223-1258) care a salvat Farsul de năvala sultanilor mongoli, vasalii lui Gingis Khan, plătindu-le acestora un bir anual de trei mii de galbeni.

În cinstea acestui „salvator al Farsului” poetul şi-a adăugat la numele lui un „tekhallus” pseudonim poetic după numele lui Saad, Saadi - care înseamnă în arabă „preafericitul”

Shiraz este capitala provinciei Fars, regiunea din inima Iranului care a dat numele limbii persane: farsi.

Numele mai vechi al Iranului, de până în 1935, Persia, se trage tot de la numele provinciei Fars (sau Pars), care deţinea o poziţie dominantă în vremea în care grecii, (care au numit-o Persis), au încercat să cucerească ţinutul

Marele poet Saadi s-a născut în jurul anului 1200. Datele rămase de la biografii şi cronicarii orientali sunt contradictorii, fabuloase şi învăluite în aura legendei şi a mitului. Dar după ce a colindat lumea s-a întors la Shiraz

Mormântul poetului a fost construit de admiratorii lui în 1292.

În anul 1766 Kharim Khan Zand a ordonat construirea unui mormânt somptuos peste care în anul 1935 s-a ridicat un pavilion octogonal al cărui dom este placat cu ceramică albastră       

Porticul din faţa mausoleului este susţinut de opt coloane patrate placate cu marmură roz

Un pasaj cu câte şapte arce pe fiecare parte duce de la mausoleul lui Saadi la mormântul lui Shurideh, alt poet faimos din Shiraz.  

Spunea George Dan, neasemuitul tălmăcitor al lui Saadi, că povestirile, snoavele, aforismele şi vorbele de duh din paginile Golestanului (Grădina florilor sau Grădina trandafirilor) şi ale Bustanului (Grădina fructelor sau Livada) au intrat de veacuri în graiurile Orientului musulman, şi astăzi persanii şi arabii ştiu aceste cărţi pe dinafară.

Piatra de mormânt actuală a fost comandată de Aliakbar Khan Qavam ol Molk Shirazi, având inscripţionat un poem al lui Saadi

Piatra de mormânt este o replică a originalului aflat în muzeul din Shiraz

Pelerinajul la mormintele poeţilor face parte din viaţa iranienilor şi nu există familie care să nu aibă acasă măcar o carte de poezii

Golestanul (Grădina florilor sau Grădina trandafirilor) a fost scrisă în anul 1258

„În poezia noastră din Iran

sunt trei poeţi cum alţii nu-s

deşi a spus Profetul în Coran

că după el, slăvitul Mahomed,

„nu va mai fi nici un profet”

Aceştia sunt cei trei profeţi-poeţi:

magistru-n povestiri, cum alţii nu-s,

e Firdoussi de la Tus

în elegii e primul, Anvari,

şi-n gingaşe gazeluri - Saadi” Djami, poet clasic persan

 

La subsolul clădirii este o ceainărie şi o fântână în care vizitatorii aruncă monede exprimându-şi o dorinţă 

„ Trebui să mănânci ca să trăieştişi să ai puteri spre-a te rugaTu, ştiu eu, altminteri chibzuieşti: că trăieşti doar pentru a mânca”

„Noi la timp le-am dăruit poveţe,luminând ani mulţi, precum făclia, Că niscai urechi n-or să răsfeţe?Solii doar îşi împlinesc solia…”

Iran

Fond muzical: Mohammed Reza Shadjarian & Ensemble Aref - Awaz, Based on a Poem of Sa'di

Fotografii: Sanda Foişoreanu

Nicoleta Leu

Prezentare: Sanda Foişoreanu