Post on 07-Sep-2019
STUDII, OPINII, INFORMĂRI
Raportul dintre ordinea juridică a UE şi ordinea juridicănaţională reflectat în deciziile Curţii Constituţionale (II)
Cristian SIMA
consilier
Consiliul Legislativ
3
Tudorel Toader, Marieta Safta, op. cit., pag.200.
4
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61
din 29.01.2013.
1
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246
din 7.04.2014.
2
Textul propus avea următoarea redactare: „(2) Româniaasigură respectarea, în cadrul ordinii juridice naţionale, adreptului Uniunii Europene, conform obligaţiilor asumate prinactul de aderare şi prin celelalte tratate semnate în cadrulUniunii.”
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 3
expresia voinţei poporului, ceea ce înseamnă că aceastanu îşi poate pierde forţa obligatorie doar prin existenţaunei neconcordanţe între prevederile sale şi celecomunitare”.
Totodată, Curtea a reţinut că „a accepta nouaformulare propusă la art. 148 alin. (2) ar echivala cucrearea premiselor necesare limitării competenţeiCurţii Constituţionale, în sensul că doar actelenormative care sunt adoptate în domenii ce nu facobiectul transferului de competenţe către UniuneaEuropeană ar mai putea face obiectul controlului deconstituţionalitate”. Prin urmare, „o asemenea modi -fi care s-ar constitui într-o limitare a dreptului cetă -ţenilor de a se adresa justiţiei constituţionale pentruapărarea unor valori, reguli şi principii constituţio -nale, adică suprimarea unei garanţii a acestor valori,reguli şi principii, care includ şi sfera drepturilor şia libertăţilor fundamentale.”
Faţă de cele reţinute, Curtea Constituţională a consta -
tat că modificarea propusă pentru art. 148 alin. (2) este
neconstituţională, întrucât încalcă limitele revizuirii
prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie.
2. Nerespectarea de către legiuitor a normelor
constituţionale care reglementează obligaţiile
rezultând din actul aderării
În jurisprudenţa sa „Curtea a sancţionat neres -
pectarea de către legiuitor a normelor constituţionale
care reglementează obligaţiile rezultând din actul
aderării, cu referire şi la obligaţia de cooperare loială
între Uniune şi statele membre”
3
.
Astfel, cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 1039/2012
4
referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionali -
tate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea
Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constitu ţionale
1. Nerespectarea supremaţiei Constituţiei
Cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 80/2014
1
asupra propunerii de revizuire a Constituţiei, Curtea
Consti tuţională a reţinut neconstituţionalitatea textu -
lui propus pentru modificarea art. 148 alin. (2) din
Constituţie
2
.
În considerentele deciziei, Curtea a precizat că, în
actuala redactare, art. 148 alin. (2) are în vedere prio -
ritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii
Europene, precum şi a celorlalte reglementări comu -
nitare cu caracter obligatoriu, faţă de dispo ziţiile
contrare din legile interne, cu respectarea preve -
derilor actului de aderare. Cu referire cu noţiu nea de
„legi interne”, Curtea a arătat că prin Decizia nr. 148
din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea pro pu -
nerii legislative de revizuire a Constituţiei României,
s-a făcut o distincţie între Constituţie şi celelalte legi,
distincţie care apare şi în art. 20 alin. (2) teza finală din
Legea fundamentală, care se referă la aplicarea cu
prioritate a reglementărilor internaţio nale, cu excepţia
cazului în care Constituţia sau legile interne conţin
dispoziţii mai favorabile.
Întrucât, din redactarea textului propus, nu mai apare
această distincţie între Constituţie şi celelalte legi
interne, Curtea a statuat că o asemenea modifi care echi -
valează cu plasarea ordinii juridice a Uniunii Europene
pe o poziţie supraconstituţională. Or, „Curtea reţine căLegea fundamentală a statului – Constituţia este
alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului adminis trativ
nr. 554/2004
5
şi ale art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, in stan ţa de
contencios constituţional a reţinut că elimi narea unui
mijloc procedural care permitea redeschiderea unor
procese soluţionate irevocabil, cu încălcarea dreptului
Uniunii Europene, afectează asigurarea de către statul
român a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (3) din
Tratatul privind Uniunea Europeană de aplicare
unitară a legislaţiei europene, obligaţie asumată de
România prin Actul de aderare şi garantată prin art. 148
alin. (4) din Constituţie. Curtea a reţinut că „aceastăgaranţie este instituită atât în sarcina puterii legislative,cât şi a celei judecătoreşti, astfel că adoptarea Legiinr. 299/2011 nu poate fi privită decât ca o limitare neper -misă a mijloacelor procedurale care asigură aplicareaunitară a dreptului Uniunii Europene. (…) Lipsa unuiasemenea motiv de revizuire ar echivala cu negareaforţei juridice pe care o au hotărârile Curţii de Justiţiea Uniunii Europene asupra instanţelor judecă toreşti dinstatele membre, ar priva justiţiabilul de efectele obli -gatorii ale acestor hotărâri şi ar însemna neso cotireaprincipiului aplicării cu prioritate a drep tului unional.”
3. Conformitatea legislaţiei naţionale cu
legislaţia obligatorie a UE
Prin Decizia nr. 1596/2009
6
referitoare la res pin -
gerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 4 lit. a) şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe
poluare pentru autovehicule, precum şi a ordonanţei
de urgenţă în ansamblu, răspunzând criticilor potrivit
cărora întreaga ordonanţă de urgenţă contravine
art. 148 din Constituţie, precum şi art. 90 paragraful 1
din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
întrucât taxa pe poluare, aşa cum este reglementată,
dimi nuează sau este destinată să diminueze intro du -
cerea în România a unor autoturisme second-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpă -
rătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să
achizi ţioneze autovehicule deja înmatriculate în
România, Curtea Constituţională a constatat că „nueste de competenţa Curţii Constituţionale să analizezecon for mitatea unei dispoziţii de drept naţional cutextul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene(Tratatul CE) prin prisma art. 148 din Constituţie. Oatare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacăexistă o contrarietate între legea naţională şi TratatulCE, aparţine instanţei de judecată, care, pentru aajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu saula cererea părţii, poate formula o întrebare preli -minară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire aComunităţii Europene la Curtea de Justiţie aComunităţilor Europene. În situaţia în care CurteaConstituţională s-ar considera competentă să sepronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cucea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict dejurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acestnivel, este inadmisibil.”
Cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 137/2010
7
,
reluând considerentele Deciziei nr. 1569/2009, men -
ţionate mai sus, Curtea a adăugat că stabilirea con -
formităţii legislaţiei interne cu cea europeană „este ochestiune de aplicare a legii, şi nu de constitu ţio -nalitate” şi că „în raporturile dintre legislaţia comu -nitară şi cea naţională (cu excepţia Constituţiei), sepoate vorbi numai de prioritate de aplicare a celeidintâi faţă de cealaltă, chestiune ce intră în competenţainstanţelor judecătoreşti.”
4. Relevanţa constituţională a normei de drept
european interpusă normei constituţionale de
referinţă
Prin Decizia nr. 64/2015
8
referitoare la excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolven -
ţei
9
, analizând conţinutul unor norme europene
(referitoare la obligaţia angajatorilor de a informa
lucrătorii şi de a iniţia consultări cu aceştia în situaţia
în care respectivii angajatori au în vedere concedieri
colective) prin prisma celor două condiţii cumulative
stabilite în jurisprudenţa
10
sa pe care trebuie să le
Studii, opinii, informări
4 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
5
Prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 aveau,
anterior abrogării prin articolul unic al Legii nr. 299/2011,
următoarea redactare: „(2) Constituie motiv de revizuire, care se
adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă,
pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin
încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar,
reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din
Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se
introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin
derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea
temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la
pronunţare. Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu
precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.”
6
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37
din 18.01.2010.
7
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182
din 22.03.2010.
8
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286
din 28 aprilie 2015.
9
Textul care a făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
avea următoarea formulare: „Prin derogare de la prevederile Legii
nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările
ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea con -
tractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va
face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator, fără a
fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă.
Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului
concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.”
10
Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012.
îndeplinească o normă de drept european pentru a
putea fi folosită în cadrul controlului de constitu -
ţionalitate, respectiv, claritatea, precizia şi lipsa de
echivoc a normei, pe de o parte şi circumscrierea
unui anumit nivel de relevanţă constituţională,
Curtea Constituţională a constatat că „prima condi -ţio nalitate este îndeplinită, art. 153 alin. (1) lit. e) dinTratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,art. 27 din Carta drepturilor fundamentale aleUniunii Europene şi art. 2 şi 3 din directiva menţio -nată având un conţinut suficient de clar, precis şineechivoc, mai ales prin prisma interpretării date deCurtea de Justiţie a Uniunii Europene (...). Cu privirela cea de-a doua condiţionalitate, Curtea constatăcă, prin conţinutul lor normativ, actele UniuniiEuropene protejează dreptul la „informarea şiconsultarea lucrătorilor”, susţinând şi completândacţiunea statelor membre, aşadar, vizând, în moddirect, dreptul fundamental la protecţia socială amuncii prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţieastfel cum a fost interpretat prin prezenta decizie, textconstituţional care asigură un standard de protecţieegal cu cel rezultat din actele Uniunii Europene.Rezultă, aşadar, că actele Uniunii Europene anteriormenţionate au, în mod evident, o relevanţă constitu -ţională, ceea ce înseamnă, pe de o parte, că secircumscriu şi se subsumează art. 41 alin. (2) dinConstituţie, prin îndeplinirea dublei condiţionalităţianterior menţionate, fără a încălca identitateaconstituţională naţională (...), iar, pe de altă parte,că este de competenţa Curţii Constitu ţionale consta -tarea existenţei acestei neconcordanţe normativeîntre actele Uniunii Europene anterior menţionate şicele naţionale, respectiv art. 86 alin. (6) teza întâidin Legea nr. 85/2006.”
5. Respectarea competenţelor exclusive ale
statelor membre
Prin Decizia nr. 199/2012
11
referitoare la excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea
nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a per -
sonalului plătit din fonduri publice
12,autorul excepţiei
a invocat Cauza C-310/10, soluţionată de Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene, susţinând că, prin hotă -
rârea pronunţată, această instanţă ar fi decis că drep -
tul primar al Uniunii Europene „se opune unei decizii
a Curţii Constituţionale prin care li se interzice
instanţelor naţionale să înlăture aplicarea unor dispo -
ziţii interne pe care le consideră contrare dreptului
Uniunii” şi că judecătorul naţional este obligat să
înlăture, „dacă este necesar, din oficiu, aplicarea
dispo ziţiilor legislative naţionale sau a deciziilor
Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului
Uniunii”. În soluţionarea excepţiei, Curtea Constitu -
ţională a constatat că susţinerile autorilor excepţiei
referitoare la considerentele cuprinse în hotărârea
instanţei europene sunt eronate, precizând că para -
grafele 46 şi 47 ale hotărârii respective nu se referă la
efectele unei decizii ale instanţei constituţionale
române, ci la chestiuni care ţin de repartizarea unor
competenţe între Uniunea Europeană şi statul
membru. În continuare, Curtea Constituţională arată
că, prin hotărârea instanţei europene s-a statuat că
„deşi necesitatea de a asigura interpretarea uni -formă a normelor dreptului Uniunii poate, astfel cums-a amintit anterior, să justifice extinderea compe -tenţei Curţii în materie de interpretare la conţinutulunor astfel de norme, inclusiv în ipoteza în care
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 5
11
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 317 din 11.05.2012.
12
Textul supus examinării Curţii avea următorul cuprins:
„(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor
de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de
bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate
personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie
2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor,
indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale
sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul
brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de
încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din
fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează
cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în
aceleaşi condiţii.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2)
se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta
profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după
caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decem -
brie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional,
al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuan -
tumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit
din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează
cu 15%.
(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare,
respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază afe -
rente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemni -
zaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea
unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările
ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de
încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de
bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu,
acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de
personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora,
precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările
ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului
necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulte -
rioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensa -
torii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data
reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de
încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără
ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât
cele prevăzute de prezenta lege.”
acestea sunt aplicabile numai indirect unei situaţiidate, în considerarea faptului că o normă de dreptnaţional face trimitere la acestea, nu este în schimbposibil ca, pe baza aceleiaşi consideraţii şi fără a fiîncălcată repartizarea competenţelor între Uniune şistatele sale membre, să se confere supremaţie normeirespective a dreptului Uniunii în raport cu normeleinterne de rang superior, care ar impune, într-o astfelde situaţie, înlăturarea aplicării respectivei norme dedrept naţional sau a interpretării date acesteia” de
către instanţa de contencios constituţional.
Prin umare, Curtea Constituţională conchide că
domeniul salarizării personalului plătit din fonduri
publice ţine de competenţa statului membru, şi nu a
Uniunii, astfel că susţinerile autorilor excepţiei
referitoare la încălcarea generică a reglementărilor
europene în cauză „sunt mai degrabă nişte afirmaţiisubiective, fără a ridica probleme de constituţio -nalitate”.
6. Invocarea jurisprudenţei CJUE
Prin Decizia nr. 869/2011
13
referitoare la res -
pingerea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 18
1
din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie
14
, Curtea a reţinut că norma criticată are ca
obiect juridic special acele relaţii sociale cu caracter
patrimonial în legătură directă cu interesele
financiare ale Uniunii Europene, aşa cum au fost
acestea definite în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene. Astfel, Curtea a arătat că, prin
Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza C-
11/00 Comisia vs Banca Centrală Europeană,
paragraful 89, şi Hotărârea din 10 iulie 2003,
pronunţată în Cauza C-15/00 Comisia vs Banca
Europeană de Investiţii, paragraful 120, s-a reţinut
că, prin noţiunea de „interese financiare” sunt avute
în vedere nu numai veniturile/cheltuielile din bugetul
Uniunii, ci şi veniturile/cheltuielile din bugetul
organizaţiilor/oficiilor/agenţiilor prevăzute de Tratat,
„întrucât protecţia intereselor financiare se referă nunumai la administrarea alocărilor bugetare, ci şi latotalitatea măsurilor care afectează sau pot afectaactivele acestora”.
Faţă de cele statuate de instanţa europeană, Curtea
Constituţională reţine că, „legiuitorul român este ţinutde necesitatea adoptării în legislaţia internă a uneireglementări care să răspundă exigenţelor minimaleinstituite în sensul Actului Consiliului din 26 iulie1995 referitor la adoptarea Convenţiei privindprotecţia intereselor financiare ale ComunităţiiEuropene (cunoscută şi sub numele de Convenţia„PIF”), publicat în Jurnalul Oficial al ComunităţiiEuropene C 316 din 27 noiembrie 1995, cu cele3 protocoale adiţionale adoptate în baza art. 325 dinTratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (ex-articolul 280 din TCE), întrucât Uniunea Europeanăşi statele membre combat frauda care afecteazăinteresele sale financiare prin măsuri care se referă laaplicarea dreptului penal intern (a se vedea în acestsens art. 1 paragraful 2 din convenţia menţionată).”
7. Invocarea jurisprudenţei CEDO
În Decizia nr. 599/2009
15
referitoare la admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.
129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul
personalului didactic
16
, Curtea Constituţională a
reţinut că normele supuse controlului fac o distincţie
între profesorii universitari şi conferenţiarii univer -
sitari cu titlu ştiinţific de doctor, pe de o parte, şi
profesorii universitari, membri ai Academiei
Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate
pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pe de altă
parte, în ceea ce priveşte rămânerea în activitate ca
titulari. Astfel, profesorii universitari, membri ai
Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe
organizate pe domenii ştiinţifice beneficiază de o
prelungire de drept a raporturilor de muncă cu anga -
jatorul până la vârsta de 70 de ani, în timp ce profe -
sorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu
ştiinţific de doctor pot rămâne în activitate ca titulari,
până la aceeaşi vârstă, numai la cerere şi cu acordul
consiliului facultăţii şi aprobarea anuală a senatului
universitar.
Studii, opinii, informări
6 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
13
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
639 din 7.09.2011.
14
Textul avea următorul cuprins:
„Art. 18
1
– (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori
declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat
obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comu -
nităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în
numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a
furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de
fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din
bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are
ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) si (2) au produs
consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la
10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
15
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 329 din 18.05.2009.
16
Textul de lege criticat avea următorul conţinut: „(3)
Profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai
academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate
prin lege, pot rămâne în activitate ca titulari, ceea ce înseamnă cu
normă întreagă în învăţământ, până la vârsta de 70 de ani. Peste
această vârstă pot fi menţinuţi în activitate numai cu acordul
instituţiei în care lucrează, prin prelungiri anuale.”
Invocând cele reţinute în jurisprudenţa sa în acord
cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
(Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), respectiv
faptul că „violarea principiului egalităţii şi nediscri -minării există atunci când se aplică un tratamentdiferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o moti -vare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există odisproporţie între scopul urmărit prin tratamentulinegal şi mijloacele folosite”, Curtea a constatat că
textul de lege criticat aduce atingere prevederilor
art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egali -
tatea în drepturi a cetăţenilor, arătând că instituirea
unui tratament juridic diferenţiat între cele două
categorii de profesori universitari, în funcţie de titlul
acestora, nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă
întrucât, atât membrii Academiei Române sau ai
academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiin -
ţifice înfiinţate prin lege, cât şi profesorii universitari
şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de
doctor se află în aceeaşi situaţie juridică în privinţa
activităţii didactice pe care o desfăşoară.
„Chiar şi sub aspectul menţinerii în activitate aprofesorilor universitari peste vârsta de 65 de ani,potrivit art. 129 alin. (2) din lege, statutul lor juridictrebuie să fie acelaşi, în caz contrar fiind încălcatedispoziţiile constituţionale privind egalitatea îndrepturi a cetăţenilor, ambele categorii avândstatutul juridic de cadre didactice universitare.
Curtea constată că, deşi instituirea unor condiţiipentru menţinerea în activitate reprezintă opţiunealegiuitorului, astfel de condiţii nu pot fi impuse cuscopul de a discrimina persoane aflate în aceeaşisituaţie juridică, fără a exista vreo justificare raţio -nală şi obiectivă.”
Concluzii
Ordinea juridică a Uniunii Europene s-a conturat
ca o ordine juridică autonomă, distinctă de ordinea
juridică internaţională, trăsătură determinată de spe -
cificul funcţionării Uniunii Europene care presupune
transferul unor competenţe ale statelor membre către
instituţiile Uniunii, în scopul exercitării acestora în
comun, deciziile luate de aceste instituţii urmând a
face parte din ordinea juridică internă a statelor
membre din momentul adoptării lor.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, abordând
problematica raportului dintre dreptul UE şi dreptul
statelor membre dintr-o perspectivă teleologică, a
statuat că, din scopul avut în vedere la crearea acestei
noi ordini juridice, decurge în mod necesar obligati -
vitatea aplicării prioritare a normelor UE faţă de
legislaţia internă a statelor membre, considerând că
reglementările europene ar avea prioritate inclusiv în
faţa constituţiilor acestor state.
Curţile constituţionale europene au manifestat
rezerve în a-şi însuşi punctul de vedere al instanţei
de la Luxemburg, majoritatea acceptând această
prioritate a reglementărilor UE numai în raport cu
legislaţia infraconstituţională, nu şi în raport cu
Constituţia, care reprezintă expresia manifestării de
voinţă a puterii suverane a poporului, şi considerând
că temeiul pătrunderii reglementărilor europene în
ordinea juridică internă îl constituie Constituţia însăşi
şi nu considerentele din deciziile CJUE.
Ţinând cont de ierarhia actelor normative din
România, având Constituţia situată în vârful pira mi dei
acestei ierarhii, Curtea Constituţională a României, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 148/2003 privind
constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire
a Constituţiei României, a plasat tratatele constitutive
ale Uniunii Europene şi reglementările derivate din
acestea pe o poziţie intermediară între Constituţie şi
celelalte legi, poziţie reiterată şi ulterior, de exemplu,
cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 80/2014 asupra
propunerii de revizuire a Constituţiei, când Curtea
Constituţională a reţinut neconstituţionalitatea textului
propus pentru modificarea art. 148 alin. (2) din Con -
stituţie, care, aşa cum era formulat, conferea prioritate
dreptului UE inclusiv faţă de Constituţie.
Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri
în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1596/2009,
Decizia nr. 1197/12010, Decizia nr. 498/2012) că
aceasta nu are competenţa să analizeze conformitatea
unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de
la Lisabona prin prisma art. 148 din Legea funda -
mentală, aceasta reprezentând o chestiune de aplicare a
legii, de competenţa instanţei de judecată, şi nu una de
constituţionalitate.
Cu toate acestea, cu ocazia pronunţării Deciziei
nr. 668/2011, Curtea a statuat că normele de drept euro -
pean pot fi folosite în cadrul controlului de constitu -
ţionalitate, ca normă interpusă normei con stituţionale
de referinţă, dacă aceasta îndeplineşte două condiţii
cumulative: claritatea, precizia şi lipsa de echivoc a
normei, pe de o parte, şi circumscrierea unui anumit
nivel de relevanţă constituţională, pe de altă parte.
Fără a se pronunţa asupra conformităţii unei
dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de la
Lisabona, Curtea Constituţională a sancţionat în
jurisprudenţa sa nerespectarea prevederilor art. 148
din Constituţie, referitoare la îndeplinirea obligaţiilor
rezultate din actul de aderare, şi a reţinut în repetate
rânduri în considerentele deciziilor sale statuările din
jurisprudenţa CJUE şi CEDO, contribuind astfel la
aplicarea unitară a dreptului Uniunii Europene.
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 7
Procesul politicilor publice devine tot mai
complex, rolul jucat de diferitele grupuri de interese
(interest groups) în influenţarea deciziei politice fiind
tot mai greu de ignorat. În acelaşi timp, în diferitele
state ale Uniunii Europene, dar şi la nivel interna -
ţional, modul de reglementare al acestui fenomen
complex a rămas unul mai mult sau mai puţin riguros,
existând diferenţe semnificative de abordare. În
acelaşi timp însă, nu este sustenabilă menţinerea
lobby-ului în actualul „status quo, care face din lobby
un fel de no man’s land susceptibil a fi interpretat ori
profesat în conformitate cu standarde profesionale
corecte, dar împărtăşite de un număr mic de actori”
1
.
Cu toate că din punct de vedere ştiinţific, nu există
o definiţie general acceptată a termenului lobby,
totuşi, activitatea de lobby trebuie înţeleasă ca moda -litatea transparentă de influenţare a deciziilor legis -lative şi executive prin orice acţiuni care au scopul dea susţine drepturi şi interese legitime în promovarea,adoptarea, modificarea sau abrogarea unor actenormative ori administrative, de către autorităţilepublice.
În ceea ce priveşte definirea activităţii de lobby,
trebuie făcută distincţia între grupuri de interese,grupuri de presiune şi organizaţii de lobby. În
perioada anilor ’50, se utiliza noţiunea de grupuri depresiune, acestea reprezentând grupuri care se
implicau în procesul politic, fără a fi partide politice,
însă, ulterior s-a renunţat la acest termen, în favoarea
celui de grupuri de interese, pentru a se evita
conotaţiile negative pe care le implică ideea de
presiune politică. Într-o altă opinie, se face distincţie
între grupuri de presiune şi organizaţii de lobby. În
acest sens, grupurile de presiune sunt definite ca
grupuri mai numeroase, formate din amatori, care
urmăresc să influenţeze sistemul politic şi opinia
publică, iar organizaţiile de lobby grupuri mai mici,
alcătuite din profesionişti, care pot fi angajaţi pentru
a influenţa eficient anumite decizii politice.
Cu alte cuvinte, organizarea activităţii de lobby
este realizată de persoane fizice sau juridice şi are în
vedere anumite interdicţii şi sancţiuni, fiind parte
importantă a procesului de creaţie a legislativului
unui stat democratic şi elementul cheie în raportul
dintre legislativ, Guvern, administraţie locală şi
sectorul privat, în vederea creşterii gradului de
implicare a cetăţenilor în actul de decizie, a transpa -
renţei procesului decizional şi a responsabilizării
autorităţilor publice.
În esenţă, lobby-ul reprezintă susţinerea opiniilor
şi intereselor unei persoane sau grupuri, iar lobby-
istul este, în general, reprezentantul unui terţ, susţi -
nând interesele celui pe care îl reprezintă. O parte
importantă din munca lobby-istului este încercarea
de a influenţa deciziile guvernamentale în numele
intereselor clientului său, persoană fizică sau juridică.
Astfel, lobby-ul este generat numai atunci când o
persoană comunică direct cu autorităţile publice
(legislativă, executivă etc.), prin recomandarea unei
anumite acţiuni privind o decizie care este luată de
către aceste autorităţi
2
.
Motivele pentru care, de obicei, se recurge la
alegerea unei persoane specializate sunt date de
avantajele pe care aceasta le poate aduce în susţinerea
cauzei, prin abordarea interdisciplinară, integrată şi
profesională a demersurilor sale în relaţiile cu
autoritatea. Toate aceste servicii sunt realizate în
schimbul unei remuneraţii sau a unor alte modalităţi
legale de plată pentru activităţile de lobby desfă -
şurate, similar oricărei activităţi de reprezentare a
unor interese. Aceste decizii trebuie să fie echilibrate
şi să se întemeieze pe principiile unui stat democratic.
Prin activităţile de lobby, factorii decizionali pot
beneficia de expertiza unor grupuri de specialişti în
anumite domenii.
Studii, opinii, informări
8 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
1
Tănăsescu Simina, Balosin Miruna Andreea, Dima Cosmin,
Ducu Cristian, Oanţă Ştefan-Ilie, Popescu Ramona-Delia, Lobbyîn România vs. Lobby în UE , Institutul European din România,
Bucureşti, 2015.
Asociaţia Registrul Român de Lobby (ARRL) are doar
12 mem bri cu drepturi depline şi 3 membri susţinători, iar
Registrul de Transparenţă al Activităţilor de Lobby şi Advocacy,
pe care ARRL l-a dezvoltat ca o măsură de autoreglementare, nu
depăşeşte 50 de înregistrări, persoane fizice, firme, organizaţii
non-guvernamentale, camere de comerţ, sindicate sau patronate.
2
Deaconu Ştefan, Necesitatea unei legi a lobby-ului înRomânia, Dreptul nr. 2/2001, Bucureşti, p. 59.
Studiu comparativ privind activitatea de lobby în Româniaşi în Uniunea Europeană
dr. Raluca DINU
şef sector
Consiliul Legislativ
Astfel, în România, prin Legea nr. 161/2003 pri -
vind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice
şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare,
la art. 118 se recunoaşte şi se defineşte grupul deinteres economic ca persoană juridică cu scop lucra -
tiv, reprezentând o asociere între două sau mai multe
persoane fizice ori juridice, constituită pentru o
perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvol -
tării activităţii economice a membrilor săi, precum şi
al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective.
Un loc deosebit îl ocupă grupurile pentru apărarea
intereselor publice, care promovează interese colec -
tive şi acţiuni de ale căror rezultate beneficiază mai
mulţi destinatari, precum organizaţiile ecologiste,
cele pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor civile
şi constituţionale, grupurile pentru protecţia consu -
ma torilor
3
, precum şi cele care vizează relaţiile inter -
naţionale.
Pe de altă parte, activitatea de advocacy are ca
obiectiv principal sensibilizarea opiniei publice şi
doar indirect a factorilor de decizie, cu privire la
aspecte care pot afecta interese publice. Ca atare, deşi
activităţile de lobby şi advocacy au multe puncte
comune ce vizează mai ales adoptarea sau modifi -
carea unor decizii, norme sau reglementări, diferenţa
fundamentală dintre cele două ar consta în obiectivul
urmărit: lobby urmăreşte satisfacerea unui interes
privat (indiferent de dimensiunea ori impactul bene -
ficiarilor), pe când advocacy urmăreşte satisfacerea
unui interes public (indiferent cât de mic ar fi grupul
beneficiarilor)
4
.
Această distincţie dintre lobby şi advocacy este cea
mai utilizată în România, de cele mai multe ori nu
există o linie de demarcaţie clară între interesele private
şi cele publice pentru care militează diverse grupuri de
interese. Activitatea de lobby poate inter veni fie înainte
de luarea unei decizii, fie chiar în timpul procesului
decizional, fie ulterior luării deci ziei, în etapa imple -
mentării, precizare utilă pentru identificarea corectă a
modului în care activitatea de reglementare/auto re -
glementare poate interveni eficient.
Mişcările pentru respectarea drepturilor omului au
început prin marşuri şi alte forme de protest, care
făceau, astfel, advocacy pentru egalitatea şanselor. În
final, advocacy a condus spre activităţi interne de
lobby, finalizate prin Declaraţia universală a drep -turilor omului, adoptată la 10 septembrie 1948 de
către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor
Unite şi care prevede încă din primul articol faptul că
„toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în dem -
nitate şi drepturi”.
Acest tip de acţiuni a avut loc de-a lungul timpului
în mod constant din partea unor grupuri de persoane
fizice şi juridice diverse, care au acţionat în favoarea
drepturilor pentru femei, adoptării legislaţiilor pentru
prevenirea şi combaterea efectelor fumatului, a con -
sumului de droguri, a libertăţii religioase etc. Toate
aceste acţiuni au început prin advocacy, iar în cele
din urmă s-au transformat în activităţi de lobby,
pentru a influenţa legislativul în vederea adoptării
legislaţiei necesare.
Semnalăm că diferenţa dintre lobby şi advocacy
poate fi privită uneori ca o simplă problemă de
audienţă. Cu certitudine însă, cei care sprijină o
cauză, un principiu, un drept sau un anumit punct de
vedere general practică advocacy, iar când încearcă să
influenţeze politicile publice, instituţiile guver na -
mentale sau legiuitorul în sens particular, practică
lobby
5
.
Strategiile de advocacy pot include lobby, litigii
judiciare, informaţie, instruire şi comunicare, organi -
zarea comunităţii sau educaţie.
Ingeniozitatea activităţilor de lobby constă în
caracterul multidisciplinar al acestora, aşa cum afir -
ma B. Legrelle
6
, „lobby-ul este un cocktail care are
20% drept, 20% economie, 20% politică, 20% diplo -
maţie şi 20 % comunicare”.
Legitimitatea şi legalitatea activităţilor de lobbyîn Statele Unite ale Americii, ţara care îşi atribuie
originea cuvântului „lobby” îşi au originea în pream -
bulul Constituţiei – contractul social al poporului
american – şi, mai ales, în Primul Amendament
7
, care
stabileşte caracterul intangibil a două drepturi funda -
mentale: de asociere şi de petiţie, ca expresie a drep -
tului cetăţeanului american de a influenţa executivul.
Prima reglementare a activităţilor de lobby a fost
adoptată de SUA în anul 1938, prin „Foreign Agents
Registration Act” (FARA), care se concentra asupra
stabilirii activităţilor de reprezentare a intereselor de
către agenţii reprezentanţi ai guvernelor străine. În
1946, Congresul american a adoptat „Federal Regu -
lation of Lobby Act” (FRLA), acesta fiind primul
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 9
3
A se vedea Gorcea Camelia, Rolul grupurilor de interese înelaborarea politicilor publice în România, Europolis, 2004.
4
Tănăsescu Simina & all, op. cit., p. 30.
5
Lazăr Gilda, Depoziţie în cadrul dezbaterii publice Lobby –între grupuri de interese şi politici publice?, Asociaţia Pro
Democraţia, http://www.apd.ro/files/proiecte/Depoziţie%20Gilda
%20Lazar.pdf, iulie 2009.
6
Legrelle B., Profession lobbyman, citat în Clamen M.,
Pratique du lobbying, Ed. Dunod, Paris, 2002, p. 23.
7
Primul Amendament la Constituţia Statelor Unite ale
Americii a fost adoptat în anul 1791: „Congress shall make no
law… abridging… the right of people peacefully to assemble,
and to petition for the redress of grievances”.
instrument federal prin care se reglementau, într-o
manieră generală, activităţile de lobby. FRLA preve -
dea obligativitatea lobby-iştilor de a se înregistra, de
a dezvălui identitatea clienţilor lor, a obiectului acti -
vi tăţilor lor de lobby, precum şi contribuţia pe care
aceştia o primeau, respectiv, cheltuielile efectuate
pentru realizarea scopului activităţilor de lobby des -
făşurate.
În 1995, FRLA a fost înlocuit cu o nouă prevedere
la nivel federal – Lobby Disclosure Act (LDA), care,
cu mici amendamente referitoare la obligaţia de
înregistrare şi raportare, este la baza reglementării
activităţilor de lobby de astăzi.
Lobby-ul american face distincţie între lobby-uldirect şi grassroots lobby8
. În primul caz, persoana
implicată în activităţi de lobby direct îşi face cunos -
cută poziţia sa cu privire la un anumit act legislativ
unei alte persoane care participă sau este implicată
direct la elaborarea respectivului act legislativ. În
cazul grassroots lobby, poziţia este făcută cunoscută
publicului larg, acesta fiind impulsionat să contacteze
legiuitorul în vederea susţinerii poziţiei respective
9
.
LDA reglementează numai activităţile de lobby
direct şi reflectă, astfel, jurisprudenţa Curţii Supreme
de Justiţie americane, care, în 1953, în cauza UnitedStates v. Rumely, a optat pentru o interpretare restric -
tivă a activităţilor de lobby. În opinia Curţii, domeniul
de aplicare a reglementărilor privind lobby-ul include
doar activităţile de lobby direct, nu şi lobby-ul de tip
grassroots
10
.
Scopul principal al LDA este asigurarea unui grad
ridicat de transparenţă cu privire la următoarele
aspecte: cine desfăşoară activităţi de lobby, care sunt
persoanele/organizaţiile în numele cărora se desfă -
şoară astfel de activităţi, care sunt sumele de bani
implicate şi, respectiv, care este rezultatul final al
acestora. LDA nu intenţionează să reglementeze o
nouă profesie, cea de lobby-ist, care există de multă
vreme, ci pune accentul pe dezvăluirea activităţilor
de lobby prin instituirea obligaţiei lobby-iştilor de
înregistrare şi de raportare a cheltuielilor.
Lobby-ul a revenit puternic pe agenda publică
americană odată cu alegerile prezidenţiale din 2008.
Barack Obama a avut pe timpul campaniei mai multe
intervenţii prin care promitea limitarea acţiunilor
lobby-iştilor la Casa Albă
11
. După ce a preluat funcţia
de preşedinte, Barack Obama a semnat două ordine
executive şi trei directive prezidenţiale, în ianuarie
2009, cu scopul de a creşte transparenţa Casei Albe şi
de a-şi îndeplini promisiunile electorale
12
. Astfel,
conform reglementărilor Obama, lobby-iştilor li se
interzice să lucreze pentru aspecte în care au fost
implicaţi de partea administraţiei americane; orice
persoană care părăseşte administraţia are interdicţia
de a desfăşura activităţi de lobby timp de 2 ani
13
.
Activităţile de lobby în Uniunea Europeană.
Transferul unui număr mare de domenii de la
nivelul de competenţă naţional la cel al Uniunii Euro -
pene a determinat o schimbare a centrului de interes
şi de presiune a reprezentanţilor grupurilor de inte -
rese spre Bruxelles. Totodată, valurile de extindere
spre est şi adaptările instituţionale şi ale meca -
nismului decizional au generat o creştere exponen -
ţială a numărului de lobby-işti europeni în ultimul
deceniu. Expansiunea fără precedent a lobby-ului a
conferit legitimitate programului european de inte -
grare şi a atras după sine o presiune crescută asupra
nevoii de asigurare a transparenţei în procesul de
formulare a politicilor Uniunii şi a impulsionat discu -
ţiile privind nevoia de reglementare a reprezentării
intereselor în cadrul Uniunii
14
.
Chestiunea reglementării lobby-ului la nivel euro -pean, spre deosebire de Statele Unite ale Americii,
unde se poate vorbi de o abordare unitară la nivel
federal, poate fi studiată numai într-o manieră secto -
rială, la nivelul fiecărei instituţii în parte, întrucât, la
momentul actual, nu există o reglementare cu carac -
ter general pentru toate instituţiile Uniunii, spre
deosebire de Statele Unite ale Americii.
În ceea ce priveşte lobby-ul şi Parlamentul Euro -pean, după câteva încercări eşuate de regle mentare a
acestei activităţi, în prezent, Anexa IX „Dispoziţii de
aplicare a art. 9(4) Grupuri de interese pe lângă
Parlamentul European” la Regulamentul European
cuprinde câteva prevederi vagi referitoare la „per -
soane care doresc să aibă acces frecvent în localurile
Parlamentului în vederea furnizării de informaţii
deputaţilor în cadrul mandatului lor parla mentar,
în nume propriu sau în numele unor terţi” [art. 9
alin. (4)].
Studii, opinii, informări
10 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
8 Grassroots se referă, potrivit American HeritageDictionary, la „people or society at a level rather than at the
centre of major political activity”.
9
Popan Simona, Noul registru al reprezentanţilor grupurilorde interese: un pas înainte spre reglementarea activităţilor delobby în Uniunea Europeană?, RRDC nr. 6/2008, Wolters
Kluwer România, p. 64.
10
Cauza United States v. Rumely, 345 U.S. 41, 1953, p. 47.
http://caselaw.lp.findlaw.com/cgi-bin/getcase.pl?court=
US&vol=345&invol=41.
11
Boudreau Abbie şi Zamost Scott, Obama lobby rules, CNN
Special Investigations Unit, 12 noiembrie 2008.
12
Runningen Roger, Obama Freezes Pay, Toughens Ethicsand Lobbying Rules, Bloomberg Press, 21 ianuarie 2009.
13 Idem.
14
Parlamentul European, Direcţia generală politici interneale Uniunii, Lobbying in the European Union, noiembrie 2007,
p. 4.
Regulamentul Parlamentului European evită, astfel,
să folosească termenul de „lobby” sau „lobby-işti”,
aceştia din urmă fiind diferenţiaţi de vizitatorii oca -
zionali doar prin culoarea legitimaţiilor de acces în
incinta Parlamentului
15
.
Anexa IX prevede un cod de conduită ce cuprinde
reguli pe care lobby-iştii trebuie să le respecte atunci
când interacţionează cu euro-parlamentarii
16
. Analiza
acestor norme relevă faptul că Parlamentul European
este mai curând interesat să reglementeze modalitatea
de acces a lobby-iştilor în incintele sale decât să
instituie norme care să sporească transparenţa în
adoptarea actelor legislative. Regulile nu vizează
facilitarea accesului la informaţii cu privire la proiec -
tele legislative care sunt dezbătute în Parlament şi
nici determinarea intereselor pe care industria lobby-
ului le vizează. De asemenea, reglementarea actuală
a activităţilor de lobby în Parlament nu permite iden -
tificarea grupurilor de interese care exercită presiune
asupra Parlamentului şi nici modul în care se mate ria -
lizează aceste interese.
În luna martie 2008, Comitetul pentru Afaceri
Constituţionale din cadrul Parlamentului a votat
rapor tul Alexander Stubb, prin care se solicită Comi -
siei şi Consiliului să stabilească un grup de lucru
comun în vederea pregătirii unui registru pentru toţi
reprezentanţii de interese care activează pe lângă
instituţiile europene.
Acordul între Parlamentul European şi ComisiaEuropeană privind înfiinţarea unui registru de tran s -
pa renţă pentru organizaţii şi persoane care desfăşoară
activităţi independente implicate în procesul de
elaborare şi punere în aplicare a politicilor Uniunii
Europene a intrat în vigoare în anul 2011.
Astfel, sunt presupuse a fi înregistrate toate acti -
vităţile desfăşurate cu scopul de a influenţa direct sau
indirect elaborarea sau punerea în aplicare a poli ti cilor
ori luarea deciziilor în cadrul instituţiilor Uniunii,
indiferent de canalul sau mijlocul de comu nicare utili -
zat (de exemplu, prin subcontractare, mijloace de
comunicare în masă, contracte cu intermediari specia -
lizaţi, grupuri de reflecţie, platforme, forumuri,
campanii ori iniţiative la nivel local).
O comparaţie rapidă cu reglementarea corespon -
dentă din SUA arată că, dacă în cadrul instituţiilor
europene accentul se pune pe transparenţa intereselor
reprezentate de lobby-işti, în legislaţia americană
accentul se pune pe transparenţa veniturilor şi chel -
tuielilor, precum şi a intereselor reprezentate prin
lobby.
Există însă anumite excepţii care se referă la
activităţile care au ca obiect acordarea de consultanţă
juridică şi de alte tipuri de consultanţă specializată, în
măsura în care privesc exercitarea dreptului funda -
men tal al clientului la un proces echitabil; la activi -
tăţile partenerilor sociali exercitate în calitate de
participanţi la dialogul social (sindicate, asociaţii de
angajatori etc.), atunci când îşi îndeplinesc misiunea
care le este atribuită prin tratate; la activităţile
desfăşurate ca răspuns la cererea adresată în mod
direct şi individual de o instituţie a Uniunii sau de
către un deputat în Parlamentul European; precum şi
la activităţile desfăşurate de partide politice, biserici,
autorităţi locale.
Înregistrarea se face voluntar, doar online şi
cuprinde datele generale de identificare şi persoanele
implicate în activităţile de lobby. Registrul include
reguli referitoare la: categoriile de actori care se pot
înregistra (Anexa 1) şi informaţiile, inclusiv finan -
ciare, privitoare la entităţile înregistrate care trebuie
furnizate; un cod de conduită (Anexa 2); un meca -
nism de soluţionare a reclamaţiilor şi măsuri care se
aplică în caz de nerespectare a codului de conduită
(Anexa 4). Aceste măsuri includ suspendarea ori radi -
erea din registru şi pot avea ca efect retragerea
diferitelor facilităţi de acces la Parlamentul Euro -
pean
17
.
Se raportează anual pentru anul anterior: princi -
palele propuneri legislative care au făcut obiectul
activităţilor entităţilor înregistrate, cifra de afaceri
realizată în marje valorice, precum şi ponderea
relativă a clienţilor, respectiv estimarea costurilor
aferente cu activităţile care fac obiectul registrului în
cazul organizaţiilor care se reprezintă singure.
La data de 17 noiembrie 2014, erau 7.057 entităţi
înscrise în Registrul Comun de Transparenţă al Uni -
unii. O nouă versiune a Registrului a fost lansată la
27 ianuarie 2015.
Printre avantaje se pot enumera: înregistrare
facul tativă; accent pus pe responsabilizarea actorilor
din sfera lobby; varietatea actorilor înregistraţi şi
numă rul mare al înregistrărilor realizate ce favori -
zează transparenţa; cadru sancţionator care protejează
instituţiile publice ţintă a lobby-ului de accesul
contravenienţilor la ele, fără sancţiuni pecuniare, iar
dintre dezavantaje: nu include una din instituţiile
decizionale importante în arhitectura decizională
europeană, anume Consiliul Uniunii Europene, deşi
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 11
15
„Legitimaţiile de acces diferă, prin formă şi culoare, de
ecusoanele eliberate pentru vizitatorii ocazionali” (art. 1 din
Anexa IX).
16
Anexa IX poate fi consultată pe site-ul Parlamen tu -
lui European http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?
p u b R e f = - / / T E X T + R U L E S - E P + 2 0 0 8 0 9 0 1 + A N N -
09+DOC+XML+VO//RO&navigationBar=YES.
17
Tănăsescu Simina & all, op. cit., pp. 38-39.
acesta trimite un observator la reuniunile Secre -
tariatului Registrului.
În ceea ce priveşte lobby-ul şi Comisia Euro -peană, precizăm că aceasta din urmă reprezintă prin -
cipala ţintă a lobby-iştilor europeni în Bruxelles
18
,
având în vedere competenţele Comisiei de a iniţia şi
formula propuneri de amendare a legislaţiei europene
(art. 250-252 TCE).
Odată cu lansarea în 2005 a „Iniţiativei europene
pentru transparenţă”, discuţiile în jurul reglementării
lobby-ului în Uniunea Europeană au luat o amploare
deosebită. Această Iniţiativă este un pachet cu patru
componente
19
, dintre care una vizează creşterea
transparenţei în activitatea grupurilor de interese care
încearcă să influenţeze mecanismul decizional la
nivelul Uniunii. La 3 mai 2006, odată cu supunerea
spre dezbatere publică a Cărţii verzi privind Iniţiativaeuropeană pentru transparenţă, Comisia recunoştea
necesitatea unui cadru mai structurat pentru activi -
tăţile reprezentanţilor de interese şi avansa ideea
creării unui sistem voluntar de înregistrare a repre -
zen tanţilor grupurilor de interese pe internet
20
.
Iniţiativa Comisiei s-a concretizat la 23 iunie
2008, atunci când a fost inaugurat primul registru
european al lobby-iştilor care exercită influenţă asu -
pra Comisiei. Prin lansarea acestui registru voluntar,
Comisia dorea „să aducă la cunoştinţa cetăţenilor
informaţii despre interesele generale sau specifice
care influenţează procesul de luare a deciziilor la
nive lul instituţiilor europene şi despre resursele
mobi li zate în acest scop
21
.
Privitor la Consiliul Europei şi lobby, semnalăm
că în acest domeniu s-a adoptat Recomandarea nr.
1908/2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei privind Codul european de bune practici
asupra lobby-ului.
Principiile care stau la baza acestei recomandări se
referă la: definirea clară a activităţii de lobby, cu
precizarea diferenţelor dintre desfăşurarea acestei acti -
vităţi profesionale şi activităţile organizaţiilor societăţii
civile; îmbunătăţirea transparenţei în dome niul acti -
vităţii de lobby; stabilirea regulilor apli cabile politi -
cienilor, funcţionarilor publici, membrilor gru pu rilor
de presiune şi al societăţilor, inclusiv în privinţa con -
flictelor de interese şi perioada de timp după încetarea
mandatului în care desfăşurarea activităţilor de lobby
ar trebui să fie interzisă; înregis trarea asociaţiilor
implicate în activitatea de lobby; consultări prealabile
purtate cu organizaţiile de lobby cu privire la orice
proiect de reglementare a acestei activităţi; încurajarea
desfăşurării unei activităţi de lobby bine reglementată,
transparentă şi onestă, pentru a îmbunătăţi imaginea
publică referitoare la persoanele implicate în această
activitate.
Raportul Comisiei de la Veneţia asupra roluluiactorilor extrainstituţionali în sistemul democratic.
Lobby-ul este „acţiunea indivizilor şi grupurilor
private, fiecare cu interese specifice şi variate, care
încearcă să influenţeze deciziile la nivel politic”. Prin
această definiţie, Comisia subliniază că încercarea de
a influenţa poate fi făcută prin diverse mijloace, de
la discuţii şi prezentări ale unor rapoarte şi până la
convorbiri telefonice.
Astfel, se distinge între o acţiune legitimă şi un
act de corupţie: lobby-ul este o parte centrală şi legi -
timă a procesului democratic în cadrul tuturor
sistemelor democratice liberale. Termenul lobby nu
trebuie să se confunde cu termenul corupţie. În spri -
jinul acestei afirmaţii este citat un raport al Trans -parency International care precizează: „corupţia este
în mod operaţional definită ca abuzul puterii pentru
câştiguri private”.
Deşi prezenţa actorilor extrainstituţionali repre -
zintă o manifestare a principiului pluralismului într-o
societate democratică, participarea acestora la
procesul decizional poate ridica probleme de legiti -
mitate, reprezentativitate, egalitate, transparenţă şi
responsabilitate, ca principii fundamentale ale orică -
rei democraţii. Lobby-ul trebuie privit în contextul
pierderii încrederii cetăţenilor în stat şi în instituţiile
politice şi al creşterii nivelului activităţilor diferitelor
grupuri de interese
22
.
În România, nu există o definiţie general acceptată
sau legală a termenului lobby. Cu toate acestea, au
existat mai multe tentative de a defini lobby atât în
spaţiul public, cât şi la nivel normativ.
Studiul Institutului pentru Politici Publice din
2010 a preluat definiţia formulată în Raportul Adu -
nării Parlamentare a Consiliului Europei care pune
accentul pe influenţarea politicilor publice şi a proce -
selor decizionale de la nivel politic. Un raport din
2011 al aceluiaşi think tank însă, oferă o altă definiţie,
în contextul în care o lege referitoare la lobby se afla
în lucru la Parlament. Astfel, în 2011 pentru Institutul
pentru Politici Publice, lobby vizează totalitatea
acţiunilor derulate de o companie în numele unui
client şi în baza unui contract comercial acceptat de
cele două părţi, în scopul de a influenţa decizia insti -
Studii, opinii, informări
12 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
18
Parlamentul European, Lobbying in the European Union,
op. cit., p. 9.
19
http://ec.europa.eu//commission_barosso/kallas/transparency_
en.htm.
20
Popan Simona, op. cit., p. 69.
21
http://webgate.ec.europa.eu/transparency/regrin/welcome.do.
22
Tănăsescu Simina & all, op. cit., p. 41.
tuţiilor publice. Această nouă definiţie exclude acti -
vităţile derulate de asociaţiile nonprofit, care, potrivit
raportului, nu pot fi angrenate decât în campanii de
advocacy, deoarece activitatea lor nu este una comer -
cială, nu implică reprezentarea unui interes particular
al unui client, iar finanţarea specifică acestor entităţi
nu constituie contract comercial cu scopul de a
genera profit pentru beneficiar
23
.
Menţionăm că această a doua abordare a fost
preluată în proiectul de lege Pl-x 581/2010 şi, la nivel
pur ştiinţific, se poate pune întrebarea dacă aceasta a
făcut obiectul unei activităţi de lobby sau de advo -
cacy. Deşi România nu are un act normativ unic
dedicat în mod special activităţilor de lobby, pe
agenda parlamentară se află în discuţie două propu -
neri de acte normative.
Semnalăm, aşadar, că alte şapte propuneri legis -
lative referitoare la activitatea de lobby, avizate
favorabil cu observaţii şi propuneri de către Consiliul
Legislativ din anul 2000 până în anul 2010, au fost
clasate sau respinse definitiv de către Parlament.
Astfel, exemplificăm: propunerea legislativă pri -
vind regimul activităţii de lobby transmisă de
Secretarul General al Senatului cu adresa nr. BP316
din 24.06.2004 a fost dezbătută în fond de Comisia
juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Depu -
taţilor şi, urmare a examinării acesteia în şedinţa din
2 februarie 2005, a hotărât cu unanimitate de voturi,
respingerea acesteia.
La baza hotărârii Comisiei juridice, de disciplină
şi imunităţi au stat avizele negative ale Comisiei
pentru drepturile omului, culte şi problemele minori -
tăţilor naţionale, Comisiei pentru buget, finanţe şi
bănci şi ale Comisiei pentru administraţie publică,
precum şi punctul de vedere al Guvernului care nu a
susţinut promovarea iniţiativei legislative, motivat de
faptul că adoptarea acesteia ar transforma practicienii
de lobby în factori autorizaţi ai traficului de influenţă
faţă de autorităţile publice, iar la nivelul Uniunii
Europene nu exista o reglementare a activităţii de
lobby, aceasta fiind acceptată, de regulă, tacit.
Un alt exemplu în acest sens îl reprezenta propu -
nerea legislativă privind organizarea activităţii de
lobby, transmisă de Secretarul General al Senatului cu
adresa nr. B102 din 23.03.2010, aceasta fiind respinsă
de către Senat la 11 octombrie 2010. Comi sia pentru
administraţie publică, amenajarea terito riu lui şi echili -
bru ecologic din cadrul Camerei Deputaţilor a hotărât
cu unanimitate de voturi, la data de 24 noiembrie 2010,
avizarea negativă a acesteia.
Precizam, pe de altă parte, că propunerea legisla -
tivă privind reglementarea activităţii de lobby în
România relua, în parte, soluţiile legislative cuprinse
în propunerile anterioare, însă nu mai reglementa
prevederi importante referitoare la contractul de
lobby, forma de organizare a celor care practică
activitatea de lobby, înregistrare etc.
Consiliul Legislativ a menţionat la acea vreme că
activitatea de lobby reprezintă o problemă nouă în
legislaţia noastră, neinstituţionalizată încă, motiv
pentru care aceasta ridica o serie de aspecte teoretice
şi practice cu implicaţii politice, juridice şi etice în
cele mai diverse domenii şi sectoare de activitate, la
nivel central şi local, întrucât, aşa cum se propunea a
fi reglementată, privea atât activitatea puterii legis la -
tive, cât şi a celei executive, precum şi a autorităţilor
administraţiei publice locale.
Se recomanda, totodată, o reglementare mai rigu -
roasă şi mai precisă în această materie, care să
excludă posibilitatea constituirii societăţilor de lobby
în factori „autorizaţi” ai traficului de influenţă faţă de
autorităţile publice cu putere de decizie politică şi
juridică – Parlament, Guvern, ministere, consilii
locale şi judeţene – cărora să le determine o anumită
conduită în luarea deciziilor.
Pentru o reglementare adecvată în această materie,
se sugera de către aceeaşi instituţie, să fie avut în
vedere şi modul în care această activitate este orga ni -
zată şi se desfăşoară în alte ţări ale Uniunii Europene
sau în ţări cu experienţă în această activitate.
Se observă că aceste încercări de definire nor ma -
tivă a conceptului utilizează un limbaj împrumutat
din terminologia nord-americană (firme, clienţi,
oficiali), uşor impropriu pentru legislaţia românească.
Prioritar, se propune să se reglementeze şi să se
încadreze fenomenul de lobby şi doar subsidiar să se
asigure transparenţa activităţilor de lobby. Deşi apă -
rute în contextul mai larg al necesităţii de a asigura
transparenţa decizională a autorităţilor publice, ele
nu vizează în mod clar acest obiectiv. În sfârşit,
această reglementare pare a se subsuma mai curând
abordării nord-americane a fenomenului de lobby, de
tip hard law, decât celei europene, de soft law, dar, în
mod paradoxal, nu coincid cu niciuna şi încearcă o
tratare exhaustivă care aminteşte de experienţele prin
care au trecut deja ţări precum Polonia sau Ungaria.
În ceea ce priveşte Polonia, Legea privind acti -vităţile de lobby la nivelul autorităţilor legislative şiexecutive, intrată în vigoare în 2005, definea activi -
tatea de lobby drept o acţiune legală de promovare
ori reprezentare a intereselor unor terţi menită să
influenţeze acţiunile autorităţilor legislative ori
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 13
23
Moraru Adrian, Transparency in Lobbying in Romania,
Institutul pentru Politici Publice, 2011, p. 3.
executive şi care are un impact asupra procesului
decizional.
Lobby profesional semnifică orice activitate
plătită pentru şi în numele unei terţe părţi, cu scopul
de a asigura reflectarea pe deplin a intereselor lor în
procesele decizionale ale autorităţilor publice.
Legea prevede şi unele excepţii referitoare la
aplicarea acesteia doar lobby-iştilor profesionişti,
toate celelalte categorii de persoane fizice ori
juridice, cu sau fără scop lucrativ, fiind excluse.
Înregistrarea se face în Registrul lobby-iştilor
profesionişti şi al firmelor de lobby şi solicită date de
identificare ale persoanei fizice sau juridice care
desfăşoară astfel de activităţi, tipul de activitate reali -
zată, precum şi subiectul abordat
24
.
Registrul este public, gestionat de autorităţi publi -
ce, monitorizat de Ministerul de Interne. Neînregis -
trarea entităţilor care au desfăşurat activitate de lobby
se sancţionează cu amenzi care variază între 750 şi
12.500 de euro.
În luna februarie a anului ulterior celui de
raportare, conducătorii autorităţilor publice pe lângă
care au fost realizate activităţi de lobby oferă publi -
cităţii în Buletinul de informare publică, care este
acelaşi în care se publică şi proiectele actelor nor -
mative puse în discuţie publică, un raport cu privire
la acţiunile de lobby exercitate pe lângă respectivele
autorităţi. Acest raport cuprinde: lista şi descrierea
subiectelor abordate, lista lobby-iştilor profesionişti
implicaţi, căile de exercitare a influenţei, deciziile
luate de respectiva autoritate în domeniul vizat de
lobby-işti, personalul propriu implicat în activităţile
de lobby.
Rezultat al unui proces de trei ani de consultări şi
concretizare a unui pachet mai larg de măsuri ce au
vizat transparenţa decizională în administraţia publi -
că, legea nu a produs efectele scontate. Numărul de
lobby-işti înregistraţi este foarte redus, între aceştia
neregăsindu-se actori importanţi, precum avocaţi,
think tank-uri, ONG-uri etc. Acest lucru a determinat
mediile profesionale relevante să considere că, deşi
legea este în vigoare, rămâne în mare măsură nea pli -
cată.
Printre dezavantaje se pot enumera: determinarea
discriminărilor între diferite categorii de lobby-işti
care dispun de acces diferit la decidenţi; considerarea
legii drept represivă pentru lobby-iştii profesionişti
care au obligaţia de a se înregistra şi a accepta
supervizarea activităţii lor, în vreme ce lobby-iştii
formal consideraţi neprofesionişti, precum asociaţii
ale oamenilor de afaceri ori grupuri de interese
profesionale sau ONG-uri, nu au nicio obligaţie de
transparenţă; definirea prea largă a activităţilor de
lobby; instituirea unor obligaţii excesive de raportare
pentru autorităţile publice, ceea ce a determinat
refuzul acestora de a stabili contacte cu lobby-iştii
înregistraţi, activitatea consultanţilor specializaţi
fiind îngreunată şi nici nu s-au înregistrat rezultate
evidente în ceea ce priveşte transparenţa proceselor
decizionale de la nivelul autorităţilor publice; spo -
rirea birocraţiei, fără a creşte transparenţa.
În concluzie, activitatea de lobby privind influen -
ţarea proceselor decizionale de la nivelul autorităţilor
publice trebuie să respecte un set de reguli minimale
pentru a nu deveni împovărătoare sau chiar nocivă
pentru decidenţi şi a nu conduce la distorsionarea ori
anihilarea democraţiei. De aceea, asigurarea transpa -
renţei decizionale la nivelul autorităţilor publice
impune şi asigurarea transparenţei activităţilor de
lobby, indiferent că acest lucru este impus prin norme
juridice adoptate de stat sau prin reguli de conduită
stabilite de comun acord de către profesioniştii din
domeniu.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
constata în 2010
25
că în ultimele decenii s-a observat o
scădere dramatică a încrederii cetăţenilor în politică
într-un număr considerabil de state membre ale
organizaţiei regionale, iar acest lucru poate fi pus şi pe
seama lipsei de transparenţă în activităţile de lobby.
Într-o societate democratică, cetăţenii au dreptul să
cunoască care sunt organizaţiile de lobby ce influen -
ţează voturile parlamentarilor şi deciziile autorităţilor
publice. Prin urmare, o mai mare transparenţă în
activităţile de lobby poate responsabiliza şi mai mult
actorii politici şi restabili încrederea publicului în
funcţionarea democratică a puterilor publice.
Studii, opinii, informări
14 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
24
Tănăsescu Simina & all, op. cit., p. 45.
25
http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/Adopted
Text/ta10/FREC1908.htm.
Creşterea durabilă şi crearea de locuri de muncă în
statele europene depind din ce în ce mai mult de
excelenţă şi de inovare, care reprezintă factorii deter -
minanţi ai competitivităţii europene. Recunoscând
acest fapt, statele europene au adoptat, începând din a
doua jumătate a anului 2000, strategii ample privind
inovarea şi consolidarea clusterelor ca una dintre
priorităţile strategice de bază pentru promovarea cu
succes a inovării.
Deşi dezvoltarea politicii generale de cluster
rămâne la un stadiu incipient în Europa, acest feno -
men devine din ce în ce mai amplu. Abordările legate
de politica de cluster diferă în cadrul Uniunii Euro -
pene, neexistând un model universal. În timp ce
diverse instrumente şi mecanisme în favoarea
clusterelor sunt aplicate în diverse locuri, ele sunt din
ce în ce mai utilizate pentru a încuraja schimbările
structurale, pentru a revitaliza anumite sectoare
industriale şi pentru a oferi un cadru pentru alte
politici precum cercetarea, inovarea şi politica
regională. Prin urmare, clusterele ocupă astăzi un loc
important în realitatea economică a Europei.
În prezent, Europa nu duce lipsă de clustere, însă
o fragmentare constantă a pieţei, legăturile slabe
dintre industrie şi cercetare şi cooperarea insuficientă
în cadrul Uniunii Europene conduc la concluzia că
structurile de cluster din statele membre nu au
întotdeauna masa critică şi capacitatea de inovare
necesare pentru a face faţă în mod durabil concu ren -
ţei internaţionale şi pentru a atinge un nivel mondial.
Pe măsură ce se intensifică concurenţa interna -
ţională, creşte presiunea de a atinge excelenţa. Cluste -
rele puternice oferă o combinaţie armonioasă de
dina mism antreprenorial, legături puternice cu instituţii
care posedă cunoştinţe de nivel înalt şi sinergii sporite
între participanţii la inovare. Acestea contribuie la
crearea unei economii bazate pe cunoaş tere şi, astfel,
obţinerea excelenţei devine o prioritate majoră.
În 1998, Michael Porter
1
, considerat astăzi
„Spiritus Rector” al politicii economice bazate pe
dezvoltarea clusterelor, a formulat următoarea defi -
niţie: „Clusterele sunt concentrări geografice deinstituţii şi companii interconectate, dintr-un anumitdomeniu. Clusterele cuprind un grup de industriiînrudite şi alte entităţi importante din punct de vedereal concurenţei. Acestea includ, spre exemplu, furni -zori de input-uri specializate, cum ar fi compo nente,maşini şi servicii sau furnizori de infrastructurăspecializată. De multe ori, clusterele se extind în avalcătre diverse canale de distribuţie şi clienţi şi, peorizontală, către producători de produse comple -mentare şi către industrii înrudite prin calificări,tehnologii sau input-uri comune. În sfârşit, uneleclustere includ instituţii guvernamentale şi de altetipuri de instituţii – precum universităţi, agenţii destandardizare, think thank-uri, furnizori de instruireprofesională şi patronate – care asigură instruirespecializată, educaţie, informaţie, cercetare şi suporttehnic”2
.
În acest sens, în contextul orientărilor specificate
în Comunicarea Comisiei Europene nr. COM (2008)
652/2008
3
: „Către clusterele de talie mondială înUni unea Europeană – implementarea strategieibazată pe inovare”, defineşte clusterul ca fiind un
grup de firme, actori economici conecşi şi instituţii,
localizate într-o proximitate geografică şi care au
ajuns la gradul de mărime necesar dezvoltării de
expertiză specializată, servicii, abilităţi şi furnizori.
Astfel, termenul de „cluster” indică, cu precă dere,
aglomerările industriale şi pun accent pe concentrarea
unor întreprinderi din acelaşi domeniu sau domenii
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 15
1
Porter Michael Eugene (născut la 23 mai, 1947) este profesor
de management strategic la Harvard Business School. Reprezintă
o autoritate în domeniul managementului strategic şi competiti -
vităţii companiilor, regiunilor şi statelor. Munca sa este recunoscută
de numeroase guverne, corporaţii şi cercuri academice la nivel
global. Conduce programul de la Harvard Business School dedicat
pregătirii directorilor executivi nou numiţi în corporaţiile
multinaţionale.
2
Porter Michael, Competition in Global Industries, Editura
Harvard Business School Press, Boston, 1986 pp. 77-90, Porter
Michael, Building the Microeconomic Foundations of Prosperity:Findings form the Microeconomic Competitiveness Index,
„Global Competitiveness Report 2004-2005”,World Economic
Forum, Geneva, 2004.
3
A se vedea mai multe aspecte în cadrul ComunicăriiComisiei nr. COM (2008) 652 final, din data de 17 octombrie
2008, către Consiliu, către Parlamentul European, către Comi -
tetul economic şi social european şi către Comitetul regiunilor –
„Către înfiinţarea de clustere de nivel mondial în UniuneaEuropeană” {SEK(2008) 2637} site-ul eur-lex: http://eur-lex.
europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX:52008DC0652.
Rolul şi importanţa clusterelor la nivel european. Modelulgerman versus modelul român
lector univ. dr. Eduard CĂLINOIU
consilier
Consiliul Legislativ
conexe, cu efectele economice aşa cum au fost ele
identificate de Alfred Marshall
4
: asupra forţei de mun -
că, asupra specializării furnizorilor şi în ceea ce priveşte
transferul tehnologic şi inovarea. Ele pot avea sau nu
structura completă „triple helix
5
” (autorităţi-R&D-
industrie) sau four clover (+ instituţie catalizator).
În altă ordine de idei, inovarea reprezintă astăzi o
condiţie sine qua non a succesului economic şi a
menţinerii pe piaţă a întreprinderilor. Mult timp şi,
din păcate, încă, inovarea a fost privită ca un proces
liniar: invenţie – prototip – testare – producţie de
serie – piaţă. Acest model, care atrage prin simpli -
tatea lui se dovedeşte astăzi depăşit. Inovarea este un
proces complex bazat pe interacţiunea actorilor
impli caţi în sistemele inovative. Toate aceste consi -
deraţii au condus la modelul unanim acceptat „triple
helix” ce reuneşte în cadrul unui cluster reprezentanţi
ai: întreprinderilor – reprezentând latura economică
a clusterului; universităţilor şi institutelor de cer ce -tare – reprezentând furnizorii de soluţii inova tive
aplicabile nevoilor reale ale întreprinderilor din
cluster; autorităţilor publice locale, regionale.
În anii ’20, Marshall, analizând aglomerările
indus triale din Anglia, a constatat că aceste concen -
trări geografice de întreprinderi dintr-un anumit sector
creează efecte economice pozitive involuntare – aşa
numitele externalităţi: – efecte asupra forţei de muncă: faptul că un
număr mare de întreprinderi se alimentează din
acelaşi bazin de forţă de muncă are drept consecinţă
creşterea salariilor, pe de o parte, şi specializarea şi
creşterea nivelului de calificare a acesteia, pe de altă
parte;
– efecte privind specializarea furnizorilor: spre a
evita concurenţa, întreprinderile dintr-o aglomerare
industrială tind să se specializeze pe un anumit
segment al lanţului de creare a valorii adăugate,
conducând la creşterea calităţii produselor şi la
reducerea costurilor;
– transferul tehnologic: Marshall a constatat că
informaţia şi cunoştinţele „plutesc prin aer” între
întreprinderile existente în cadrul concentrării
geografice. Este, de fapt, definiţia transferului tehno -
logic „avant la lettre”.
Numărul ţărilor care au adoptat politici de cluster
după 1995 a crescut constant. După anul 2000
noţiunea de cluster s-a răspândit şi în ţări din Europa
de Est.
Conceptul clusterului are o lungă istorie începând
cu prima menţiune făcută de Marshall în anul 1920
6
.
Adept al şcolii economice neoclasice, Marshall a
observat şi analizat spaţiul economic din jurul Londrei
şi a ajuns la concluzia că organizaţiile şi companiile
din această zonă erau interconectate prin trei factori
principali. Aceştia sunt un potenţial imens de forţă de
muncă, furnizori specializaţi, fiind, de altfel, cunoscuţi
sub denumirea de „treimea lui Marshall”. În procesul
de definire a clusterului putem afirma că nu există o
definiţie unitară. Începând cu anii ’50, termenul a
devenit actual şi a fost dezbătut de specialişti din
ştiinţele regionale, arhitectură, urbanism, economia
regională şi urbană, ştiinţe politice. Majoritatea au
definit clusterul, au evidenţiat factorii care influen -
ţează apariţia clusterelor, efectele negative şi pozitive
ale unui cluster într-o regiune. De exemplu, urbaniştii
consideră că oraşul joacă un rol major în formarea
clusterelor, iar specialiştii în economia regională
afirmă că factorii economici ca localizarea, transpor -
tul, infrastructura sau forţa de muncă influenţează
evoluţia clusterelor.
Strategia Europa 2020
7
continuă principiile Strate -
giei Lisabona
8
, pentru creştere şi noi locuri de muncă,
ce include trei obiective majore: creştere inteligentă,
durabilă şi favorabilă incluziunii. Această strategie
are ca prioritate pe termen scurt combaterea crizei,
iar pe termen lung facilitarea şi crearea de noi locuri
de muncă, creşterea standardului de viaţă şi plasarea
Uniunii Europene în topul clasamentelor interna -
ţionale. De altfel, obiectivul Comisiei Europene este
să conducă o Europă care se bazează pe cunoştinţe,
Studii, opinii, informări
16 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
4
Marshall Alfred (1842-1924) a fost economist englez,
reprezentant al neoclasicismului. A formulat concepte
economice, precum: utilitate marginală, legea cererii, legea
ofertei, cost marginal, elasticitate.
5
Conceptul de triplul helix relaţiilor dintre universităţi şi
industrie-guvernamentale iniţiate în anii 1990 de către Etzkowitz
(1993) şi Etzkowitz şi Leydesdorff (1995), care cuprinde
elemente de lucrări precursoare de către Lowe (1982) şi Sábato
şi Mackenzi (1982), interpretează trecerea de la dominanta diadă
industrie-guvern spre o societatea industrială cu o triadă tot mai
mare între universitate-industrie-guvernare.
6
Marshall Alfred, Principles of Economics, Editura
Macmillan, Londra, 1920, reeditată de Editura Prometheus
Books în anul 1921, ISBN 1-57392-140-8.
7 Strategia Europa 2020 reprezintă un program pe zece ani
(2010-2020) prin care Uniunea Europeană îşi propune să creeze
condiţii pentru o creştere economică inteligentă, durabilă şi
favorabilă incluziunii. Strategia a fost dezvoltată şi adoptată în
cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010, pe fondul unei crize
economice profunde şi al intensificării provocărilor pe termen
lung, precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi
îmbătrânirea populaţiei. A se vedea pentru detalii informative, site-
ul Comisiei Europene: https://ec.europa.eu/info/ strategy/european-
semester/european-semester-your-country/romania/europe-2020-ta
rgets-statistics-and-indicators-romania_en.
8
Este cunoscută şi sub denumirea – Agenda Lisabona sau
Procesul Lisabona. A fost adoptată de Consiliul European la
Lisabona în martie 2000 pe o perioadă de 10 ani. Scopul principal
al acestui document european programatic este transformarea
Uniunii Europene în cea mai dinamică şi competitivă economie
a lumii.
pe o creştere rapidă şi durabilă, pe progres social.
Una din modalităţile de a atinge acest obiectiv este
îmbunătăţirea cooperării între mediul de afaceri,
universităţi, organisme de cercetare şi instituţii de
stat, şi anume printr-o formă de parteneriat foarte
populară, dar insuficient exploatată, cea a clusterului.
Definit de mulţi experţi în economie prin termene ca,
de exemplu, cluster de cercetare, cluster ICT, clusterindustrial sau cluster inovativ, această formă de
parteneriat revine din ce în ce mai des în discuţie şi în
dezbaterile publice.
Aşa cum rezultă din definiţiile prezentate, putem
conchide că, un cluster este o grupare de companii
interconectate şi de instituţii asociate dintr-un anu -
mit domeniu, aflate într-o proximitate geografică,
caracterizată prin elemente comune şi elemente
complementare. Prin proximitate – atât geografică cât
şi din punctul de vedere al domeniului de activitate –
se valorifică avantajele economice ale mai multor
tipuri de externalităţi. Aceste externalităţi cuprind
facilitarea accesului la resurse umane specializate şi
la furnizori, diseminarea cunoştinţelor şi a experien -
ţei, impulsionarea recursului la performanţă în
competiţia directă prin interacţiunea nemijlocită
dintre clienţii şi furnizorii dintr-un domeniu.
Avantajele economice ale unui cluster se dezvoltă
pe trei dimensiuni:
a) în primul rând, companiile pot opera la un nivel
mai ridicat de eficienţă, bazându-se pe mai multe resurse
şi mai mulţi furnizori specializaţi, cu un timp mai scurt
de reacţie decât ar fi posibil într-o activitate izolată;
b) în al doilea rând, companiile şi instituţiile de
cercetare pot atinge niveluri mai ridicate de inovare.
Diseminarea cunoştinţelor şi interacţiunea strânsă cu
clienţii şi alte companii creează un climat propice
ideilor novatoare şi impulsionează inovarea, în
paralel cu scăderea costurilor de experimentare;
c) în al treilea rând, nivelul de formare în afaceri
tinde sa fie mai mare în clustere. Start-up-urile sunt
mult mai legate de furnizorii şi partenerii externi, pe
care îi regăsesc într-un cluster. Clusterele, de aseme -
nea, reduc costurile implicate de eşecuri, astfel că,
antreprenorii pot folosi oportunităţile locale de
angajare în alte companii din acelaşi domeniu.
Politica de sprijinire a clusterelor/polilor de com -
pe titivitate este, totuşi, diferită de la ţară la ţară, în
funcţie de condiţiile politice, socio-economice şi
istorice specifice.
Importanţa acordată la nivel naţional politicii de
cluster variază între ţări. Politica de cluster este consi -
derată drept importantă în 9 ţări (30%), de importanţă
medie în 12 ţări (40%) şi de importanţă scăzută în 9
ţări (30%).
Printre cele nouă regăsim trei ţări foarte mari ca
întindere geografică din Europa de Vest, trei ţări
nordice şi trei ţări de dimensiuni geografice dife rite
din Europa de Est. Între cele nouă ţări care acordă o
importanţă redusă politicii de cluster, există o mare
diferenţiere. Cu toate acestea, se identifică unele
caracteristici comune, iar numitorul comun reprezintă
organizarea statală a ţării. În primul rând, politica de
cluster joacă un rol mai puţin important în unele ţări
cu organizare federală. Este cazul Belgiei şi Elveţiei.
În al doilea rând, gradul de autonomie la nivel regio -
nal este, de asemenea, esenţială. Unele ţări în care
nivelul regional (în domeniul inovării şi dezvoltării
regionale) joacă un rol important, de exemplu Dane -
marca şi Italia, pot fi incluse în această categorie.
Doar 5 din cele 28 de ţări nu au programe naţionale
de cluster – şi acestea sunt, de regulă, ţări federale
sau ţările în care programele de cluster sunt situate la
un nivel descentralizat.
Modelul germanÎn Germania nu există un cadru legislativ care să
reglementeze clusterele, dar există programe de finan -
tare atât la nivel naţional (programe ale Ministerului
Federal al Educaţiei şi al Cercetării şi ale Ministerului
Federal al Economiei şi al Tehnologiei
9
), cât şi la
nivelul fiecărui land, care sunt diferite de la un land la
altul, în funcţie de caracteristicile regionale, precum şi
fondurile structurale ale Uniunii Europene, cu cofinan -
ţarea naţională (Obiectivul 1 Est şi Obiectivul 2 Vest).
În acest sens, primele eforturi pentru a sprijini
clusterele, în această ţară, au fost făcute la mijlocul
anilor 1990, când landuri precum Bavaria, Saxonia
Inferioară şi Renania de Nord-Westfalia au demarat
crearea unor clustere în cadrul graniţelor lor. În 1996,
în cadrul „Bundesforschungsbericht – Raportului
Federal asupra Cercetării”
10
a fost inclus pentru prima
oară oficial termenul de cluster ca o modalitate de a
sprijini inovarea. Astfel, politica de clustere, modelul
german, îşi are originile în sprijinirea reţelelor în
domeniul tehnologic şi al dezvoltării regionale şi încă
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 17
9
Sunt abilitate anumite departamente din cadrul urmă toa -
relor trei ministere: Ministerul Federal al Economiei şi Tehno -
logiei, Ministerul Federal al Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul
Federal al Transporturilor, Construcţiilor şi Afacerilor Urbane.
Suplimentar ministerelor, Biroul de iniţiativă pentru Reţele de
Competenţă în Germania şi alte agenţii de sprijin joacă, de ase -
menea, un rol important.
10
A se vedea pentru detalii, varietatea obiectivelor şi
priorităţile politicii de inovare, cercetare (strategie high-tech,
politica ştiinţei, educaţie şi integrare, internaţionalizare) şi inovare
(prezentare generală, structură, finanţare, performanţă), cercetarea
şi finanţarea inovării; guvernul federal german la adresa
http://dipbt.bundestag.de/extrakt/ba/WP18/745/74548.html.
pune şi azi accent pe aceste domenii, prin programul
de sprijinire a reţelelor de excelenţă. Aceasta poate fi
considerată drept o nouă etapă în politica de cluster a
guvernului federal. Astfel, la nivel federal, sunt
susţinute începând din 1999 de către Ministerul
Federal al Economiei şi al Tehnologiei, cele 130 reţele
de competenţă germane
11
(Kompetenznetze) ce reu -
nesc parteneri din diverse sectoare şi de la niveluri
diferite din domeniul lor de activitate, în jurul unei
teme principale, având un ancoraj regional şi activi tăţi
inter-regionale, coordonate de o echipă federală for -
mată din 5 persoane. Principalele obiective ale acestor
reţele de competenţă germană sunt urmă toarele:
networking-ul cercetării şi industriei, inova rea şi
trans ferul tehnologic (de asemenea inter-tematic),
formarea şi calificarea profesională, calitatea şi
benchmarking-ul (analiza comparativă).
În scopul creşterii flexibilităţii, competitivităţii şi
calităţii cercetării, Germania a ales în anul 2005 să
consolideze cercetarea universitară şi să creeze poli
universitari de excelenţă, ceea ce a şi fost pus în apli -
care prin programul „Iniţiativa de Excelenţă”. Acest
program de finanţare care se extinde pe o perioadă de
5 ani (2006-2011) trebuia să angajeze suma de
1,9 miliarde euro (75% din fonduri federale, 25% din
fondurile landurilor) şi cuprinde următoarele axe:
susţi nerea transferului tehnologic prin selectarea
clusterului de excelenţă („Excellenzcluster”); cerce -
tare – industrie (dotare medie de 6,5 milioane euro/
cluster); susţinerea excelenţei ştiinţifice prin selectarea
şcolilor doctorale de vârf (1 milion euro/ an/şcoală);
susţinerea strategiilor de viitor („Zukunftskonzepte”)
pentru promovarea cercetării universitare de vârf.
Totalul acestei finanţări se ridică la o medie de 21 mili -
oane euro/an/universitate selectată
12
.
În 2006, guvernul federal a început să elaboreze o
strategie cuprinzătoare privind tehnologia de vârf
(High-Tech Strategy) în care erau implicate toate
ministerele. Strategia privind clusterele a Guvernului
federal era parte a acestei abordări. Sfera de cuprin -
dere a strategiei de cluster includea o gamă largă, de
la măsuri cu un impact modular extins asupra unei
anumite regiuni până la tehnologii specifice vizând
cu perseverenţă promovarea şi finanţarea de clustere
puternice în industrii de vârf, cu înaltă productivitate.
În afară de programele gestionate la nivel federal,
landurile germane pun, de asemenea, în aplicare şi
alte sisteme de sprijin a clusterelor. Aceste programe
sunt în cea mai mare parte integrate în cadrul unor
pro grame operaţionale susţinute din fonduri
structurale. În Renania de Nord-Westfalia, land sub
incidenţa Obiectivului 2, accentul a fost pus pe
„inovare şi economia bazată pe cunoaştere”. Un
obiectiv impor tant urmărit este aplicarea noilor
cunoştinţe şi tehnologii în produse vandabile.
În prezent, există în Germania 107 clustere, care
beneficiază de surse de finanţare. Deşi programele de
finanţare sunt destul de diferite, sursele publice finan -
ţează numai parţial activităţile clusterelor, cum ar fi:
a) managementul clusterelor (între 350.000 şi
500.000 Euro pe 3 ani);
b) infrastructura clusterelor (solicitanţi eligibili:
autorităţi locale, regionale care depun proiecte pentru
diverse măsuri: canalizare, apă etc.). Principalul cadru
de selecţie îl reprezintă apelurile de proiecte. Exce -
lenţa, potenţialul ridicat de dezvoltare şi inovarea sunt
criteriile aplicate în selecţia proiectelor de clustere ce
primesc finanţare.
În spiritul recomandărilor din „Innobarometer oncluster’s role in facilitating innovation in Europe in200913”, Germania, prin Ministerul Federal al Econo -
miei şi al Tehnologiei, a demarat elaborarea unui Plan
de măsuri de sprijin la nivel federal şi regional cu
fonduri publice pentru crearea clusterelor competitive
şi a „reţelelor de excelenţă” (130 existente în prezent)
14
.
În concluzie, atât cele şaisprezece landuri, cât şi
nivelul federal, reprezentat de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi de cel al Economiei sunt
actorii principali în politica de susţinere a clusterelor
în Germania, într-o constelaţie destul de complexă.
Modelul românClusterul este definit pentru prima dată în
România în anul 2006, în Hotărârea Guvernului
nr. 918/2006 pentru aprobarea Programului de stimu -
lare a cercetării, dezvoltării şi inovării – Programul
„Impact”. Astfel, clusterul este o grupare de produ -cători, utilizatori şi/sau beneficiari, în scopul puneriiîn aplicare a bunelor practici din UE, în vedereacreşterii competitivităţii operatorilor economici.
Studii, opinii, informări
18 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
11
A se vedea pentru detalii în contextul site-ului:
www.kompetenznetze.de.
12
Pentru mai multe obiective şi priorităţi ale Guvernului
german în acest domeniu: https://www.iit-berlin.de/en/publications/
clusters-in-germany-1.
13
Documentul cu titlul „Barometrul privind rolul clusterului în
facilitarea inovării în Europa, 2009” poate fi găsit la adresa de web:
http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/flash/fl_187_e
n.pdf.
14
A se vedea documentul cu titlul „O viziune empirică bazată
pe perspectiva apariţiei, finanţării, managementului şi competiti -
vităţii celor mai inovatoare clustere din Germania”, elaborat de
Institutul pentru inovare şi tehnologie din Germania, 2009,
https://www.iit-berlin.de/en/publications/clusters-in-germany-1.
În România, pe lângă caracterizarea cea mai fidelă
a clusterului ca fiind „o aglomerare spaţială” de
com panii (din cauza nivelului scăzut de cooperare
între firme şi între sectoarele public şi privat) trebuie,
de asemenea, să facem distincţia între clusterele
naturale şi clusterele „publice”. În afara intervenţiei
sectoriale neproductive, statul român a încercat să pro -
moveze aglomerarea de firme prin politici publice.
Aceste politici au dat naştere la ceea ce se vor numi
clustere „publice”, care, prin lege, au statut de parcuri
industriale, parcuri ştiinţifice şi tehnologice
15
. Pe de
altă parte, clusterele naturale pot fi identificate cu
ajutorul mijloacelor statistice şi a analizelor cantita -
tive. În diverse studii şi proiecte de cercetare, au fost
identificate mai multe clustere potenţiale în România.
Primul studiu referitor la aglomerările economice
competitive de tip cluster din România a fost, cel mai
probabil, cel coordonat de Centrul Internaţional
pentru Studii Antreprenoriale (CISA) din Bucureşti,
în anul 1998. Cercetarea (CISA, 1998) a fost coman -
dată de Institutul pentru Dezvoltare Economică al
Băncii Mondiale şi s-a concentrat pe competitivitatea
sectorului antreprenorial din România. Metodologia
studiului a fost bazată pe teoria diamantului compe -titivităţii a lui Porter, ce se concentrează pe urmă -
toarele caracteristici ale unui cluster: densitatea
geogra fică a industriilor înrudite şi a industriilor de
sprijin (orizontal şi vertical); flexibilitatea întreprin -
derilor mici şi mijlocii; capacitatea de a furniza şi de
a se aproviziona cu resurse; gradul de competitivitate
regională. Cercetarea a folosit un panel de întreprin -
deri de toate mărimile (IMM, dar şi întreprinderi mari)
şi s-a concentrat pe datele de la nivelul celor opt
regiuni de dezvoltare din România (NUTS nivelul
II)
16
. Studiul a identificat existenţa a trei forme „inci -
piente” de clustere în producţia de software, în
industria navală şi în industria lemnului.
O altă sursă de date pentru clusterele din România
o constituie Proiectul VICLI
17
, dezvoltat în cadrul
programului European INTERREG II C – CADSES
18
.
Proiectul a început în 1999 şi a durat până în 2001 şi a
încercat să identifice şi să sprijine dezvoltarea de
clustere, printr-un schimb regional de know-how.
România, care a fost ţară parteneră în proiect şi în
Grupul Transnaţional de Experţi, a identificat judeţul
Harghita ca fiind o zonă pilot potrivită pentru imple -
mentarea metodologiei proiectului. Raportul final
VICLI pentru România identifică patru potenţiale
clustere apărute în judeţul Harghita (Regiunea Centru)
în prelucrarea lemnului, olărit, tipografie şi industria
de aparataj. Apariţia acestor sectoare este în mod clar
legată de resursele naturale ale zonei.
De asemenea, Harghita este unul dintre puţinele
judeţe în care analiza input/output a relevat inter-
conexiuni industriale importante (prelucrarea lem -
nului, producţia de celuloză şi tipografie). A cincea
cercetare de referinţă pentru studierea clusterelor din
România este proiectul INCLUD
19
finanţat în cadrul
programului Interreg III B – CADSES, Iniţiativa
Europeană pentru Fondul European de Dezvoltare
Regională, pentru perioada 2000-2006. Proiectul,
desfăşurat între 2003 şi 2004, a avut ca scop reali -
zarea unei analize a potenţialelor clustere existente
în ţările partenere din Europa Centrală şi de Est şi
apoi asistarea acestor ţări în dezvoltarea de astfel de
clustere, folosind experienţa şi know-how-ul din Italia
şi Austria. Pentru România, în cadrul proiectului
INCLUD
20
, a fost adoptată şi folosită o metodologie
comprehensivă pentru identificarea clusterelor.
Folosind experienţa Italiei în identificarea districtelor
industriale (DI), echipa de cercetare a adunat un
număr impresionant de date macroeconomice referi -
toare la structura industrială a ţării, folosind rapoarte
internaţionale şi naţionale
21
. Câteva clustere poten -
ţiale au fost astfel identificate în textile (Regiunea
Nord-Est, în special, judeţul Bacău şi Regiunea Vest,
în special judeţul Timiş), software (Timiş, Cluj şi
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 19
17
Virtual Clustering Identification and Dissemination of
Strategic Territorial Planning Best Practices for Certain Countries
of Danubian and Southern Europe.
18
CADSES – Spaţiul Central Adriatic Danubian Sud-Est
European (Central Adriatic Danubian South Eastern European
Space).
19
Industrial Cluster Development.
20
Site-ul oficial al proiectului INCLUD este http://www.
includ.net.
21
A se vedea Rapoartele internaţionale prezentate de UE,
OECD, Banca Mondială, dar şi rapoartele naţionale referitoare
la Planul Naţional de Dezvoltare, Strategia de Politică Industrială,
Programul Economic de Pre-aderare.
15
A se vedea Ordonanţa Guvernului nr. 14/2002 privind
constituirea şi funcţionarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 50/2003 şi
Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică
şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, dar şi Hotărârea Guvernului nr. 148/2014 pentru
aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Ministerul
Economiei din România şi Ministerul Comerţului din Republica
Chineză privind elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru
construirea în comun a Parcului Tehnologic şi Economic
Româno-Chinez, semnat la Bucureşti la 25 noiembrie 2013.
16
Pentru detalii: http://www.incubat.ro/uploads/Publicatii_
Analiza_Clusterelor_2011.pdf.
Bucureşti), prelucrarea lemnului, componente din
oţel şi produse metalice (Regiunea Centru).
Mai mult, judeţul Braşov pare să adune aglo -
meraţii tip cluster de firme în domeniul industriei
chimice, al produselor din metal, al maşinilor de uz
general şi al motoarelor. Clusterele locale ar putea fi
localizate şi în domenii precum industria de pielărie
şi încălţăminte, industria de echipament electric şi
maşini şi industria de echipamente TV, radio şi de
comunicaţii.
Ultima referinţă, dar nu cea din urmă, pentru
analiza dezvoltării potenţiale de clustere în România,
este programul CURAS
22
care a fost finanţat în cadrul
Acordului de Cooperare dintre Guvernul Român şi cel
Flamand. Programul a fost implementat în perioada
2003-2004 de către Agenţia Naţională pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie şi de CKZ
Limburg (ALLANTA) – promotorul flamand care
conduce Centrul de Management şi Sprijin pentru
Sectorul Componentelor Auto, din Genk, Belgia.
Proiectul are ca scop îmbunătăţirea nivelului calităţii
şi utilizarea eficientă a resurselor IMM-urilor în secto -
rul componentelor auto. Rezultatul proiectului consta
în realizarea de clustere a furnizorilor locali din dome -
niu, pentru consolidarea poziţiei lor vis-à-vis de
producătorii de maşini sau de principalul producător
de cauciucuri şi apoi transformarea lor în furnizori şi
subcon tractori internaţionali.
Rezultatul concret al programului a fost imple -
men tarea unui Centru pentru lanţul de furnizori, sub
forma unui ONG privat, ca prim pas către institu -
ţionalizarea unui cluster funcţional în sectorul auto,
localizat în vecinătatea fabricii Dacia-Renault, lângă
Piteşti, judeţul Argeş. Acest cluster potenţial putea fi
extins în zona Sibiu-Braşov, unde este localizat un
număr important de furnizori de componente auto.
Începând din anul 2008, Ministerul Economiei,
Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA),
Direcţia Generală de Politică Industrială a desfăşurat
un amplu efort menit a identifica clusterele existente
şi emergente din România. Aceasta s-a concretizat în
principal în 4 mari acţiuni: elaborarea capitolului
refe ritor la clustere din cadrul documentului de
politică industrială, cu sprijinul Societăţii Germane
pentru Cooperare Tehnică (GTZ) – Proiectul „Inov
Cluster” (2008-2010), din cadrul Planului Sectorial
de Cercetare Dezvoltare, care a avut drept scop dise -
minarea conceptului de cluster inovativ în România
şi a exemplelor de bună practică internaţională,
precum şi stimularea operatorilor economici în vede -
rea creării şi dezvoltării de clustere inovative prin
realizarea de instrumente specifice (ghid, portal,
servicii de consultanţă)
23
.
Luând în considerare că tentativele de identificare
a clusterelor din România, mai sus menţionate, se
bazează pe ponderea relativă a specializării regionale
şi interconexiunile sectoriale comparate cu media
naţională, trebuie să fim precauţi atunci când ne
referim la „clusterele” româneşti. Există, pe de o
parte, aglomerări spaţiale de firme, cum este cazul
celor din România, iar, pe de altă parte, există ceea ce
Comisia Europeană a identificat ca „reţele de inovare
regionale” (European Commission, 2002), cea mai
avansată formă de cluster care implică legături
instituţionale şi informale solide între companii,
universităţi, şcoli profesionale şi centre de cercetare
şi instituţii publice. Această reţea de inovare regio -
nală este cea mai în măsură să ofere acele exter na -lităţi pozitive prin care un cluster produce mai multă
valoare decât ar produce părţile sale componente
luate individual. Pentru exemplificare prezentăm
doar câteva cooperări de acest fel: prin interacţiunea
cu alte companii sau instituţii, acest tip de cluster
beneficiază de pe urma a sticky knowledge (informaţii
care sunt greu de transmis) disponibilă pe plan local;
prin intermediul aceloraşi interacţiuni, întreprinderile
sunt la curent cu condiţiile cererii şi din această cauză
sunt mult mai flexibile; companiile investesc în
univer sităţi şi în şcolile profesionale locale; IMM-
urile sunt mai înclinate să-şi unească forţele şi să
coopereze atunci când dimensiunea lor redusă este o
piedică în obţinerea/ducerea la bun sfârşit a unei
comenzi, participări la târguri etc. Literatura de
specialitate se referă la entităţile descrise mai sus cu
termenul de „overachieving clusters”, pe când acele
companii şi instituţii care coexistă fără să exploateze
beneficiile proximităţii lor sunt denumite
„underachieving clusters”.Se poate susţine că, dată fiind diversitatea cluste -
relor în România, ar fi foarte dificil de identificat
problemele comune. Clusterele „incipiente” care s-au
dezvoltat în matca tradiţiilor locale ale olăritului,
constituite practic 100% din întreprinderi familiale,
se raportează la diversele condiţii în mod cu totul
diferit faţă de entităţile apărute în industria textilă şi
în producţia finală de bunuri care s-au dezvoltat în
Studii, opinii, informări
20 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
22
Clustering and Upgrading Romanian Automotive Suppliers.
23
Exerciţiul de „cluster mapping” desfăşurat de către MECMA
cu sprijinul Societăţii Germane pentru Cooperare Tehnică (GTZ).
vecinătatea unor companii italiene (de exemplu,
Incom S.A. în Judeţul Vaslui).
Totuşi, una dintre cele mai frecvente critici
exprimate atât de întreprinzători, cât şi de
observatori, poate oferi explicaţii de ce unele clustere
prezintă creşteri pozitive pe când altele par să
stagneze, deşi întrunesc toate premisele necesare unei
bune dezvoltări (este cazul clusterului olăritului, aşa
cum a fost descris de echipa VICLI). Printre
explicaţiile cel mai des invocate se numără lipsa de
cooperare şi lipsa de încredere (de obicei prima fiind
consecinţa directă a celei din urmă); acestea sunt
motivele principale pentru care companiile nu
exploatează avantajele potenţiale ale unei colaborări
şi întâmpină cu foarte puţin entuziasm iniţiativele
publice locale. Într-una din primele lucrări despre
clusterele şi proto-clusterele româneşti (studiul
elaborat de CISA) se evidenţiază că în doar două din
cazurile supuse atenţiei (industria de textile şi de
software
24
) companiile par să fie conştiente că fac
parte dintr-o aglomerare de tip cluster
25
.
La nivel naţional, principalul actor este Ministerul
Economiei, Comerţului şi Turismului alături de
Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii
şi Mediului de Afaceri care, prin Direcţia Generală
pentru Politici Industriale şi Mediu de Afaceri,
stabileşte cadrul politicii industriale în care clusterele
îşi desfăşoară activitatea, iar la nivelul Autorităţii de
Management POS CCE, asigură cadrul suportului
financiar. Din punct de vedere al gestionării unor
programe de finanţare pentru clustere, la nivel cen -
tral, constatăm implicarea Ministerului Dezvoltării
Regionale şi Turismului (AM Cooperare teritorială
europeană, AM POR), Autoritatea Naţională pentru
Cercetare Ştiinţifică (OI POS CCE Axa 2).
La nivel regional, remarcăm implicarea
ADR-urilor în dublu rol, acela de OI POR, dar şi de
iniţiatori/catalizatori ai unor clustere (e.g. ICT Vest
şi Automotive Vest, textil NE etc).
Tot la nivel regional sau sub-regional se regăsesc
şi clusterele existente identificate la ora actuală şi
aflate în evidenţa Direcţiei Generale de Politică
Industrială din cadrul MECT.
Direcţia Generală de Politică Industrială şi
Competitivitate a accelerat procesul de generare a
potenţialilor poli de competitivitate prin solicitarea
de încheiere a unui acord de parteneriat care să dove -
dească cooperarea în cadrul clusterului. Modelul
folosit a fost cel al „Pro Wood”, 21 de clustere reu -
şind până în prezent să prezinte un document de
parteneriat ce constituie o bază validă de pornire în
evaluarea polilor de competitivitate la nivel naţional,
deoarece identifică unul dintre cei mai importanţi
vectori, cel al cooperării, precum şi existenţa unor
obiective comune, integrate la nivelul clusterului.
Rezultatele in extenso ale acestor două proiecte se
regăsesc în „Ghidul pentru implementarea în România
a conceptului de cluster inovativ”
26
în „Analiza com -
petitivităţii clusterelor”
27
din România.
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă
28
, dar şi
Programul Operaţional Sectorial – Creşterea Com pe -
titivităţii Economice (POS-CCE) situează competiti -
vitatea, ca unul dintre obiectivele majore ale politicii
de dezvoltare a României.
În contextul implementării corelate a proiectelor
ce vizează polii de competitivitate/clusterele şi al
unui parteneriat real, a fost creat un Grup de lucru
interministerial alcătuit din reprezentanţi ai Auto ri -
tăţii de Management POS CCE, ai Direcţiei Generale
de Politică Industrială şi Competitivitate din cadrul
Ministerului Economiei, ai Autorităţii Naţionale
pentru Cercetare Ştiinţifică
29
, Ministerului Întreprin -
derilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de
Afaceri (Organism intermediar pentru Axa 1 – unde
se sprijină şi integrarea IMM-urilor în lanţuri de
furnizori şi clustere), Ministerului Dezvoltării Regio -
nale şi Locuinţei (care prin Programul Operaţional
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 21
24
Proiectul INCLUD a identificat câteva clustere potenţiale
în textile (Regiunea Nord-Est, în special, judeţul Bacău şi
Regiunea Vest, în special judeţul Timiş), software (Timiş, Cluj şi
Bucureşti), prelucrarea lemnului, componente din oţel şi produse
metalice (Regiunea Centru). Mai mult, judeţul Braşov pare să
adune aglomeraţii tip cluster de firme în domeniul industriei
chimice, al produselor din metal, al maşinilor de uz general şi al
motoarelor. Clusterele locale ar putea fi localizate şi în domenii
precum industria de pielărie şi încălţăminte, industria de
echipament electric şi maşini şi industria de echipamente TV,
radio şi de comunicaţii.
25
O altă iniţiativă o reprezintă platforma www.clustero.eu, ce
face parte din proiectul Innov Cluster II. Acest proiect s-a derulat
în perioada 2010-2012, scopul fiind analiza sectoarelor
industriale din România şi elaborarea de strategii, programe şi
măsuri pentru adaptarea şi integrarea politicii industriale
româneşti cu cea a Uniunii Europene.
26
Textul integral al Ghidului poate fi consultat la adresa
http://www.inma-ita.ro/clustere/Ghid.pdf.
27
Textul integral al studiului „Analiza competitivităţii
clusterelor din România” poate fi consultat la adresa http://
clustero.eu/wp-content/uploads/2011/11/analiza_competivitatii.pdf.
28
A se vedea şi documentul „Strategia Naţională pentrucompetitivitate 2014-2020” la adresa http://www.minind.ro/
strategie_competitivitate/Strategia_Nationala_de_Competitivitat
e_iunie_2014.pdf.
29
Organism intermediar pentru Axa 2 în cadrul căreia este
promovată dezvoltarea polilor de excelenţă; coordonează şi
acreditează entităţile de inovare şi transfer tehnologic, conform
prevederilor H.G. nr. 406/2003.
Regional POR susţine polii de creştere) şi ai Minis -
terului Administraţiei şi Internelor (care coordonează
şi autorizează parcurile industriale).
Experienţa de până acum arată că, pe de o parte,
în România, statul facilitează înfiinţarea clusterelor,
introducând măsuri favorabile industriei şi IMM-
urilor, însă, pe de altă parte, există puţine iniţiative
de tip cluster care funcţionează, deşi potenţial există,
dar nu se exploatează eficient
30
.
Analizând punctele tari şi slabe ale conceptuluide cluster din România, considerăm că, pe de o parte,
există sectoare şi industrii cu potenţial economic (de
exemplu, agricultura, industria textilă, construcţi -
ile, turismul, industria forestieră, industria auto),
IMM-urile doresc să se internaţionalizeze, antrepre -
noriatul este în creştere şi antreprenorii arată mai
mult curaj, iar pe de altă parte, din cauza lipsei unei
strategii clare pentru România, strategiile pe termenmediu sunt inexistente sau fragile, iar oamenilor de
afaceri le este imposibil să planifice şi să previ -zioneze. De altfel, sistemul educaţional nu este
adaptat cerinţelor pieţei, forţa de muncă a migrat în
ultimii 10 ani (mai ales segmentul de vârstă 18-35 de
ani), iar cei activi rămaşi în ţară nu sunt foarte mobili
sau calificaţi, infrastructura este subdezvoltată,
comunicarea între partenerii potenţiali într-un cluster
este rară sau inexistentă, universităţile au o imagine
proastă în ochii publicului, nu există o strategie
coerentă cu subiecte şi priorităţi clare şi nu în ultimul
rând, lipseşte cooperarea între membrii aglomerărilor
industriale.
În concluzie, şansele în formarea clusterelorprovin din partea Uniunii Europene, care poate să
impună statelor membre să transfere politicile şi
măsurile, cu privire la clustere, în programele naţio -
nale proprii şi să îmbunătăţească condiţiile pentru
mediul de afaceri.
Dacă sunt exploatate corespunzător, atât Strategia
privind Marea Neagră, cât şi Strategia Dunării ar putea
aduce oportunităţi pentru proiectele transfron taliere şi
de dezvoltare economică, iar implementarea de pro -
grame pentru dezvoltarea regională ar creşte interesul
companiilor multinaţionale pentru deschi de rea de
filiale şi unităţi de cercetare în cadrul universităţilor.
Studii, opinii, informări
22 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
30
De exemplu, „Ghidul pentru implementarea în România a
conceptului de cluster inovativ”, finanţat de către Ministerul
Economiei (2009), prezintă o listă cu parcuri industriale, entităţi
de inovare şi transfer tehnologic, universităţi, investitori români
şi străini, care prin asociere, pot beneficia de avantajele
clusterului. Chiar şi aşa, se observă că, la nivel naţional,
asemenea iniţiative sunt rare, iar dacă există au doar scopul de a
accesa fonduri fără o strategie pe termen mediu sau lung.
Scurtă retrospectivă asupra începuturilor
parlamentarismului în România
Organisme-embrionare ale parlamentului au
apărut în ţările române încă în perioada Evului
Mediu. Se pot aminti în acest sens „adunările de
stări” care purtau denumirea de Marea Adunare a
Ţării. Aceste „adunări de stări” se formau prin
participarea repre zentativă a unor categorii sociale
largi la conducerea ţării. Ele puteau impune
domnitorului unele privilegii de genul celor obţinute
de nobili şi alte pături sociale din Anglia, din partea
regelui. Cea mai importantă prerogativă a Marii
Adunări a Ţării era alegerea dom nitorului şi mai
târziu recunoaşterea de către aceasta a pretendentului
la domnie, ce urma a fi numit de sultanul Imperiului
Otoman. „Adunările de stări” erau convocate de
domnitor şi pentru soluţionarea unor probleme social-
economice, cum ar fi stabilirea şi perceperea unor
impozite, ca şi a unor probleme de ordin militar,
diplomatic ş. a.
Rolul adunărilor legiuitoare s-a întărit în ţările
române la începutul secolului al XIX-lea. Astfel, prin
Tratatul încheiat în 1822 la Cetatea Albă cu Rusia,
Turcia s-a angajat să respecte vechile privilegii ale
celor două ţări române consfinţite în capitulaţii. Se
reitera, de fapt, un angajament făcut de Înalta Poartă
încă în 1802 potrivit căruia domnitorii urmau să fie
aleşi pentru un mandat limitat (7 ani) şi confirmaţi de
Turcia. Era vorba, practic, de refacerea vechii auto -
nomii constituţionale a Principatelor române. Tratatul
ruso-turc care a urmat păcii de la Akkerman (1826) a
prevăzut, de asemenea, alegerea domnitorilor de
către Adunarea Obştească pentru şapte ani. Tratatul
de la Adrianopol din 1829 a consolidat această
reîmpământenire a regulilor de succesiune la tronul
domnesc, prevăzând alegerea domnitorilor, dar nu
pentru un mandat de şapte ani, ci pe viaţă
1
.
Potrivit proiectului Constituţiei Moldovei de la 13
septembrie 1822, neacceptat însă de Turcia şi de
Rusia, se prevedea instituirea Adunării Sfatului
Obştesc căreia îi revenea competenţa de a reglementa
prin norme general-obligatorii o sferă foarte largă de
relaţii sociale. Reglementările sale au fost totuşi
parţial aplicate în practică. Adunarea Sfatului Obştesc
urma să fie alcătuită din mitropolit şi episcopii ţării şi
de toată obştea boierilor, de la logofătul mare până la
şătrar.
Regulamentele Organice, intrate în vigoare în
1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova,
prevedeau încredinţarea puterii legiuitoare Obşteştei
Adunări (parlamentul) şi domnitorului. Parlamentul
era unicameral. De altfel, după cum s-a văzut, unica -
meralismul ţine de tradiţia românească. Membrii
Obşteştei Adunări erau recrutaţi din categoria pro -
prie tarilor funciari. În Ţara Românească, Adunarea –
prezidată de Mitropolit – era compusă din 42 de
membri: episcopii de Râmnic, Buzău şi Argeş, 20
boieri de rangul I şi 18 deputaţi de judeţ, plus unu al
oraşului Craiova. În Moldova, Obşteasca Adunare era
prezidată de Mitropolit. Membrii acesteia erau
episcopul de Roman şi cel de Huşi (membri de drept),
16 boieri de rang înalt şi 16 deputaţi provinciali, în
vârstă de cel puţin 30 de ani, câte unul din fiecare
judeţ.
Opţiunea pentru bicameralism
Prin Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris,
supus de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1864,
unui plebiscit, s-a optat pentru o organizare bica me -
rală a parlamentului. Acesta era compus din Adu -
narea Electivă şi Adunarea Ponderatrice (Corpul
Ponde ra toriu). Puterea legiuitoare se exercita colectiv
de dom nitor, de Adunarea Ponderatrice (Senat) şi de
Adunarea Electivă. Membrii Adunării Elective erau
desemnaţi prin alegeri. În schimb, membrii celeilalte
Camere erau împărţiţi în două categorii: a) membrii
de drept (Mitropolitul ţării, episcopii eparhioţi,
primul preşedinte al Curţii de Casaţie, cel mai vechi
dintre generalii armatei aflat în activitate) şi b) 64 de
mem bri numiţi de domn, din care 32 erau numiţi
dintre personalităţi remarcabile în diferite domenii de
acti vitate şi care aveau o mare experienţă în domeniul
respectiv. Cealaltă jumătate provenea dintre membrii
consiliilor generale ale districtelor, fiind numit câte
unul din fiecare judeţ.
În Constituţia din 1866 s-a statuat că parlamentul
este bicameral (Adunarea Deputaţilor şi Senat). Opţi -
u nea pentru păstrarea Senatului, introdus de
Alexandru Ioan Cuza, s-a datorat, în parte, şi poziţiei
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 23
1
Cristian Ionescu, Drept constituţional şi instituţii politice.
Sistemul constituţional românesc, vol. II, Bucureşti, Lumina Lex,
1997, p. 17-18.
Bicameralism sau unicameralism – o dilemă constituţională actuală
Tudor PRELIPCEANU
lui Carol I, care a insistat pentru modificarea
proiectului prin introducerea celei de a doua Camere
legislative.
Adunarea deputaţilor – prima Cameră legisla tivă
– era compusă din deputaţi aleşi în patru colegii
electorale constituite după censul de avere al fiecărui
alegător: colegiul întâi cuprindea alegători având un
venit funciar de cel puţin 300 de galbeni; colegiul al
doilea cuprindea alegători având un venit între 100
şi 300 de galbeni; colegiul al treilea (al oraşelor)
includea alegătorii comercianţi şi industriaşi care
plăteau un impozit („o dare”) de 80 de lei şi colegiul
al patrulea care era constituit din toţi acei care plăteau
o dare către stat, oricât de mică, şi care nu intrau în
niciuna din categoriile anterioare. Mandatul deputa -
ţilor era de patru ani. Constituţia din 1866 a stabilit
două categorii de senatori: senatori aleşi şi senatori
de drept. Senatorii de drept erau moştenitorul tronului
la vârsta de 18 ani, însă el nu avea vot deliberativ
decât la vârsta de 25 de ani, precum şi mitropoliţii şi
episcopii eparhioţi.
Constituţia din 1923 a păstrat organizarea bica -
merală a parlamentului în ciuda puternicelor critici
aduse de Partidul Ţărănesc Senatului, considerat ca
un un „corp străin”, care contravenea tradiţiilor ante -
rioare reformei introduse de domnitorul Alexandru
Ioan Cuza în 1864.
Această Constituţie a prevăzut ca Adunarea depu -
taţilor să se compună din deputaţi aleşi de cetăţenii
români majori, prin vot universal, egal, direct, obli -
gator şi secret, pe baza reprezentării minorităţii.
Constituţia din 1923 a prevăzut ca pe lângă sena -
torii aleşi să devină senatori de drept: moştenitorul
tronului de la vârsta de 18 ani, mitropoliţii ţării,
episcopii eparhioţi ai Bisericilor ortodoxe române şi
greco-catolice, capii confesiunilor recunoscute de
stat, câte unul de fiecare confesiune, reprezentantul
superior religios al musulmanilor, precum şi preşe -
dintele Academiei. Această Constituţie a prevăzut,
totodată, că devin senatori de drept foştii înalţi
demnitari ai statului, precum şi generalii de rezervă şi
în retragere
2
. De remarcat că practic minorităţile
naţio nale erau reprezentate de drept în Senat prin
conducătorii confesiunilor recunoscute de stat, câte
unul de fiecare confesiune.
Experienţa unicamerală în lume
Tradiţii unicamerale sunt întâlnite în multe state
ale lumii. Unele ţări au renunţat la această tradiţie,
cum a fost şi cazul României. Alte ţări au păstrat
această structură, aici încadrându-se Portugalia. Uni -
ca meralismul s-a impus nu numai datorită tradiţiei,
ci şi în funcţie de mărimea statelor. Astfel, unele ţări
cu o pondere relativ restrânsă numeric în care echi -
librul politic este uşor de realizat sau de menţinut –
Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca – practică
unicameralismul, abolind cea de-a doua cameră, fără
consecinţe pentru natura democratică a sistemului
politic. Din 1950 Noua Zeelandă are tot o singură
cameră aleasă după modul de scrutin britanic. De ase -
menea, în Bulgaria, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia şi Ungaria
există parlamente unicamerale.
În urmă cu circa 50 de ani, existau doar câteva
state cu parlament unicameral, dar numărul acestora
s-a extins, bicameralismul cunoscând o perioadă de
declin. Cu toate acestea, evoluţia actuală constitu -
ţională arată că bicameralismul a reuşit să mai
câştige, în ultimul timp, teren în statele Europei
Centrale şi de Est.
În opinia unor specialişti, unicameralismul repre -
zintă structura parlamentară cea mai adecvată exigen -
ţelor democraţiei. Astfel, parlamentul monocameral
este constituit prin sufragiu universal, egal, direct şi
secret şi nu se află sub ameninţarea cenzurii „Came -
rei înalte”, a „Camerei superioare” sau a „Camerei de
reflecţie” (adică Senatul), constituită, de regulă, în
condiţii mai puţin democratice. Prin existenţa unei
singure Camere se evită temporizarea procesului
legislativ, se previne disputa pentru preponderenţă
între cele două Camere şi sunt reduse în mod con -
siderabil costurile parlamentare.
Problema unei opţiuni între sistemul unicameral
şi cel bicameral se pune, în special, în cazul statelor
unitare, datorită evoluţiei diferite a acestora în com -
pa raţie cu statele federale şi îşi are originea în deose -
birile fundamentale vizând structurile organi zatorice
ale statelor.
Bicameralismul în statele federale
Instituţia bicameralismului în statele federale
răspunde necesităţii de reprezentare a statelor sau
regiunilor autonome în Parlamentul federal.
În general, se recunoaşte că ambele Camere au
puteri egale care se traduc prin partajarea iniţiativei
legislative şi atribuirea de prerogative identice în
materie de revizuire constituţională. Acesta este cazul
Canadei, Elveţiei şi Mexicului. Dar tot în situaţia
Elveţiei, în ipoteza în care cele două Camere trebuie
să exercite în comun anumite atribuţii, întâietate are
Camera inferioară care este mai numeroasă.
Procedura legislativă consacră adesea supremaţia
Camerei inferioare, cum este cazul Germaniei. În
cazul regimurilor parlamentare, în principiu, Guver -
Studii, opinii, informări
24 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
2 Constituţiunea din 1923, din Ioan Muraru, Gheorghe Iancu,
Constituţiile române, Bucureşti, Regia autonomă „Monitorul
Oficial”, 1995, p. 73.
nul este responsabil numai în faţa Camerei inferioare,
singura care poate să-l demită, cum se întâmplă în
Australia.
În alte ţări, s-a consacrat superioritatea Senatului
asupra Camerei inferioare, prin atribuirea de prero -
gative speciale, cum este cazul Senatului SUA
3
.
Bicameralismul în statele unitare
În statele unitare, funcţia Camerei superioare este
de a modera acţiunea Camerei inferioare. Ea trebuie
să fie o veritabilă cameră de reflecţie care să tempe -
reze prin înţelepciune pornirile populare ale Camerei
inferioare. Camerele superioare au variate caracte -
ristici, care diferă în funcţie de evoluţia istorică a
statelor. Astfel, se disting:
Camera superioară conservatoarePrimele Camere superioare instituite au fost
Came rele aristocratice, adunări ereditare care cuprind
membri de drept. Este cazul Camerei Lorzilor din
Marea Britanie. Camerele aristocratice sunt compuse
din titulari, desemnaţi pe baza unor criterii adeseori
anacronice. Camerele amintite şi-au pierdut treptat
puterea. În cazul lor se poate vorbi de bicameralism
imperfect sau inegalitar ori asimetric. În Marea
Britanie, de pildă, rolul Camerei Comunelor a crescut
în detrimentul Camerei Lorzilor. Astfel, în 1911,
Camera Lorzilor a pierdut dreptul de veto asupra
proiectelor de legi supuse dezbaterii parlamentare,
păstrând doar dreptul de a amâna o lege pe timp de un
an. De atunci, declinul Camerei Lorzilor a continuat.
În prezent, în Marea Britanie sunt exprimate opinii
favorabile chiar dizolvării Camerei Lorzilor.
Camera superioară corporativăÎn epoca contemporană a apărut o nouă formă de
bicameralism, numit bicameralism socio-economic,
deoarece urmăreşte să asigure reprezentarea anumitor
profesiuni sau categorii sociale, incluzând sindica -
tele, asociaţiile familiale etc. Este un sistem mai puţin
democratic, pentru că membrii Camerei economice,
de exemplu, nu sunt persoane desemnate prin alegeri.
El consacră, pe de altă parte, oficial influenţa, în
general ocultă, a celor ce deţin puterea economică şi
a grupurilor de presiune. Acest model n-a avut ecou
decât în statele autoritare din perioada interbelică,
cum ar fi Italia şi Spania, precum şi în statele socia -
liste. De altfel, camerele corporative au servit pentru
a masca absenţa unei adunări democratice. În prezent,
doar Irlanda ar putea intra în această categorie,
reprezentând cazul cel mai interesant. Senatul actual
reuneşte pe lângă cei 11 membri numiţi de prim-
ministru şi de cei 6 membri aleşi de către licenţiaţii
universitari, 43 de membri aleşi prin sufragiu indirect
de către un colegiu format din consilieri locali, din
deputaţi şi senatori aleşi pe listele de candidaţi, pre -
zen tate de către organismele profesionale şi sociale
în cadrul a cinci categorii de activităţi socio-eco -
nomice.
Camera superioară democraticăÎn statele unitare democratice, Camera superioară
dispune de un statut care o apropie de Camera infe -
rioară în ceea ce priveşte ideologia democratică. Sunt
tipice exemplele Franţei şi Italiei. Senatorii sunt aleşi
cu majoritate pe baza sufragiului universal direct.
Senatul are statutul pe care îl are şi Camera infe -
rioară, dispunând de puteri aproape identice.
Bicameralism politic
Acest gen de bicameralism îl întâlnim în situaţia
în care cea de-a doua Cameră, constituită în sistemele
parlamentare ale unor state unitare, răspunde unor
imperative politice exprimate plastic prin formule de
genul „temperarea dinamismului democratic” din
Camera inferioară, „stăvilirea exceselor ce rezultă din
legea numărului” practicate în Camera inferioară,
„cerinţa contrabalansării Camerei deputaţilor”, „apla -
ti za rea entuziasmului Camerei populare” etc., într-un
cuvânt asigurarea „reflecţiei” atât de necesare într-un
proces legislativ armonios, echilibrat, raţional, tem -
perat.
Tipul de bicameralism politic prezintă aspecte
specifice de la o ţară la alta. Astfel, în privinţa
modului de alcătuire a celei de-a doua Camere, unele
state practică sufragiul direct (Belgia, Italia, Spania,
Japonia), în timp ce altele sufragiul indirect, senatorii
devenind astfel „aleşii aleşilor” (Olanda)
4
.
Condiţia de vârstă pentru a fi ales senator este, de
regulă, mai ridicată (30 de ani în Japonia, 35 de ani în
Franţa, 40 de ani în Italia şi Belgia).
Durata mandatului în Senat este diferită: 4 ani în
Spania şi Belgia, 5 ani în Italia, 6 ani în Olanda şi
Japonia, 9 ani în Franţa.
Tendinţa limitării atribuţiilor Camerei supe -
rioare
Statele unitare care au păstrat bicameralismul
manifestă tendinţa de a limita atribuţiile Camerei
superioare. Acest declin, destul de vizibil, se mani -
festă în trei domenii:
a) În primul rând, atribuţiile Camerei superioare
au fost reduse în materie financiară. Această infe -
rioritate este destul de veche, considerându-se că,
deoarece Camera inferioară ar reprezenta mai bine
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 25
3
Studiul documentar: Atribuţiile Camerelor în Parlamentelebicamerale, din „Buletinul de Informare Legislativă”, editat de
Consiliul Legislativ, nr. 3/1998, p. 32.
4
Ion Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. I,
Bucureşti, Editura Europa Nova, 1996, p. 235.
naţiunea, ea ar fi singura îndreptăţită să voteze buge -
tul. Această superioritate a Camerei inferioare nu a
făcut decât să se accentueze din două motive: pe de
o parte, alegerile pentru Camera inferioară s-au
demo cratizat, prin aplicarea votului universal; pe de
altă parte, bugetul naţional a devenit principalul
factor ce reglementează economia naţională
(În Marea Britanie a fost suprimată orice atribuţie a
Camerei Lorzilor în materie financiară, în timp ce în
Olanda, Camera superioară nu dispune, în materie
financiară, nici de drept de iniţiativă, nici de drept de
amendament.).
b) În al doilea rând, Camera superioară dispune
de mai puţine puteri decât Camera inferioară în ceea
ce priveşte activitatea executivului. Pe de o parte,
Camera superioară nu intervine decât rareori în
desemnarea şefului Guvernului şi chiar şi atunci când
intervenţia sa este prevăzută, aceasta este limitată;
pe de altă parte, ea nu poate să demită Guvernul
(ex. Italia, Olanda), dispunând doar de dreptul de a
pune întrebări şi uneori de a interpela.
c) În al treilea rând, Camerele superioare se află
într-o poziţie subordonată în raport cu Camerele
inferioare pe plan legislativ. În majoritatea sistemelor
bicamerale, Camera superioară dispune de drept de
iniţiativă şi de amendament. Anumite ţări au limitat,
totuşi, aceste drepturi. În Olanda, Camera superioară
nu poate decât să adopte sau să respingă textele
votate de Camera inferioară.
În cazul dezacordului dintre cele două Camere se
manifestă cel mai puternic superioritatea Camerei
inferioare. În unele ţări, cum este cazul Olandei, se
consideră că nu se poate adopta o lege fără acordul
ambelor Camere. Există trei procedee pentru a
învinge ostilitatea Camerei superioare: dizolvarea
simultană, dizolvarea doar a Camerei inferioare
(Marea Britanie), adoptarea textelor de lege doar de
către Camera inferioară cu acordul Guvernului
(Irlanda, Japonia).
Bicameralismul actual în România
Revin asupra faptului că începuturile noastre
parlamentare au fost de natură unicamerală. Bicame -
ralismul iniţiat în România de domnitorul Alexandru
Ioan Cuza a fost preluat şi de cele trei Constituţii
monarhice. În 1946, printr-un act normativ a cărui
constituţionalitate a fost contestată, s-a renunţat la
bicameralism în favoarea unicameralismului. Acest
model de organizare a fost transpus şi în Constituţiile
socialiste din 1948, 1952 şi 1965.
În 1990 s-a revenit însă la organizarea bicamerală
a Parlamentului, soluţie preluată şi de Constituanta
din 1991, pe motiv că bicameralismul constituie o
tradiţie în organizarea constituţională democratică
din România. Revenirea la sistemul bicameral în
România a fost, din punct de vedere psihologic,
reacţia firească la respingerea modelului socialist, de
sorginte marxistă, de organizare a puterii legislative
într-un organism unicameral, iar din punct de vedere
politic, rezultatul revenirii în viaţa politică a ţării a
unor partide legate istoric de un Parlament bicameral.
Dar în opinia unor specialişti din ţară, ideea de
„Cameră replică” în organizarea Parlamentului pe
două niveluri ar fi trebuit raportată la dinamismul
vieţii sociale şi cu atât mai mult la schimbările rapide
ce intervin într-o societate aflată în tranziţie, deci
instabilă din punct de vedere al intereselor sociale şi
al forţelor politice susţinătoare a acestora.
Se exprimă opinii conform cărora bicameralismul
ar fi putut fi util, în România, dar nu sub forma a două
Camere paralele în care una dublează parazitar
activitatea celeilalte, frânând procesul legislativ, care
trebuie să fie operativ şi flexibil, ci sub forma pre -
zenţei unei a doua Camere care să corecteze viciile de
fond ale simplei reprezentări teritoriale printr-o
reprezentare funcţională. Un bicameralism, asemă -
nător actualului sistem parlamentar francez, în care a
doua Cameră, eventual cu o componenţă numerică
mult micşorată, să reprezinte pe lângă interesele
naţionale ce nu pot fi ignorate, interese teritoriale,
locale. Cei care împărtăşesc asemenea opinii, consi -
deră că un astfel de sistem parlamentar ar fi fost
foarte funcţional şi ar fi permis derularea unui proces
legislativ mai alert şi reprezentarea cu mai mult
succes în Parlament a problematicii specifice colecti -
vităţilor teritoriale, atât din punct de vedere legislativ,
cât şi din punct de vedere al raporturilor dintre cei
aleşi şi circumscripţiile electorale.
Nimic nu împiedică în viitor, în opinia specia -
liştilor, ca printr-o lege constituţională, deci care nu
împiedică exerciţiul democratic, să se modifice actu -
a lul sistem de organizare al Parlamentului României,
fie prin revenirea la vechea experienţă unicamerală,
fie prin schimbarea sistemului de recrutare a sena -
torilor, astfel ca alegerea pentru Senat să fie total sau
parţial uninominală, şi prin efectuarea unor
modificări aduse prerogativelor constituţionale ale
Camerei superioare. În ce priveşte o posibilă com po -
nenţă a Senatului, există propuneri ca măcar jumătate
din sena tori să fie aleşi uninominal, dar să se evite
prac tica interbelică, adică includerea în Camera
superioară a reprezentanţilor clerului şi armatei,
instituţii care nu fac politică, sau ai sindicatelor, care
dispun de alte căi prin care să-şi promoveze inte -
resele.
Studii, opinii, informări
26 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Argumente în favoarea şi contra bicamera -
lismului
Bicameralismul, în ţările cu tradiţie în acest sens,
reprezintă cel mai bine toate nuanţele opiniei publice,
evită bruştele schimbări de majoritate, întrucât
Camera superioară, în general, nu este aleasă în
acelaşi timp sau pe aceeaşi durată şi nici conform
unei aceleiaşi modalităţi de scrutin. Bicameralismul
per mite o activitate legislativă mai bună, cea de-a
doua Cameră jucând rolul unei Camere de reflecţie.
Această organizare a Parlamentului facilitează
reprezentarea colectivităţilor locale şi le apără de
ingerinţele puterii centrale. Bicameralismul repre -
zintă un factor de rectitudine juridică şi apără
democraţia.
Pe de altă parte însă, Camera superioară este
aleasă în conformitate cu o modalitate de scrutin
diferită de cea aplicată Camerei inferioare, pe o
durată de timp diferită şi în acest caz este antide -
mocratică, deoarece democraţia este înainte de toate
egalitară. Dar în situaţia în care Camera superioară
este desemnată pe baza unei aceleiaşi modalităţi de
scrutin şi pe aceeaşi perioadă de timp cu Camera
inferioară ea devine inutilă.
În ceea ce priveşte argumentele tehnice conform
cărora bicameralismul se traduce printr-o ameliorare
a activităţii legislative, susţinătorii unicameralismului
nu le resping. Însă ei subliniază faptul că s-ar putea
ajunge la aceleaşi rezultate printr-o simplă organizare
internă a Camerei inferioare. În opinia lor, existenţa
unei a doua Camere încetineşte o procedură deja
lentă.
Partizanii unicameralismului estimează că cea
de-a doua Cameră reprezintă în general o frână în
calea evoluţiei societăţii.
Concluzii
Atât bicameralismul cât şi unicameralismul au
cunoscut perioade de dezvoltare, de mutaţii legate de
schimbări de legitimitate, de declin sau de renaştere.
În prezent, un moment favorabil pe plan global
cunoaşte unicameralismul, fapt dovedit de trecerea,
în ultimul timp, a unor ţări de la bicameralism la
unicameralism.
Avantajele bicameralismului din punct de vedere
al procedurii legislative au determinat ţările care au
îmbrăţişat unicameralismul să elaboreze unele
proceduri parlamentare ponderatoare care tind spre
un rezultat analog structurilor bicamerale. Ţările nor -
dice sau Luxemburgul, de exemplu, aplică în parla -
mentele lor monocamerale proceduri ca dublele
lecturi, termenele suspensive la solicitarea unei mino -
rităţi, recurg la organisme consultative, la controlul
de natură jurisdicţională etc.
Se susţine tot mai insistent că diferenţierea
siste mului reprezentativ aplicabil fiecăreia dintre
cele două Camere reprezintă o necesitate, altfel
bicame ralismul putând să rămână fără obiect şi
fără efect.
Multe regimuri bicamerale sunt caracterizate prin -
tr-o prioritate a deciziei acordată Camerei inferioare
(Spania, Olanda, Irlanda şi chiar anumite state
federale ca Germania şi Austria). Camera superioară
are puteri mai mult sau mai puţin limitate. Ea trebuie
să cedeze dacă prin dialog nu se ajunge la un acord,
neavând în acest caz decât o putere de întârziere sau
de veto suspen siv. De multe ori, Guvernul nu este
răspunzător decât în faţa Camerei inferioare. În
schimb, Camera superioară care nu poate răsturna
Guvernul nu poate fi dizolvată
5
.
În anumite domenii, celei de-a doua Camere îi
sunt atribuite, destul de frecvent, competenţe spe -
ciale. Aceasta se întâmplă mai ales în materie de
revizuire constituţională, organizare a autonomiilor
locale sau în materie jurisdicţională.
Interdependenţa dintre diferenţierea necesară între
Camere, reprezentativitatea acestora şi competenţele
camerelor reprezintă o problemă delicată pentru
sistemele bicamerale. Desfiinţarea Landsting-ului
danez în anul 1953 şi a Camerei superioare suedeze,
în 1971, demonstrează acest lucru. Parlamentul
unicameral suedez (Riksdag) este format din 349 de
membri aleşi prin vot direct şi proporţional. Din
1994, mandatul de deputat este de patru ani.
Specificitatea celei de-a doua Camere în raport cu
prima Cameră reprezintă, frecvent, o diminuare a
reprezentativităţii sale democratice. Dacă regulile
specifice de alegere a acesteia modifică prea mult
caracterul său reprezentativ, cea de-a doua Cameră
îşi pierde o parte din legitimitate. Bicameralismul
este contestat în acest caz.
În această ipoteză, cea de-a doua Cameră riscă să
fie abolită (ex. Noua Zeelandă în 1950) sau lipsită de
substanţa sa (ex. Camera Lorzilor în Marea Britanie)
sau cel puţin redusă în competenţele sale şi, în
consecinţă, în eficienţa şi utilitatea sa.
Indiferent dacă specificitatea este prea slabă sau
prea puternică, bicameralismul este ameninţat. Buna
funcţionare a bicameralismului se bazează pe combi -
na rea echilibrată a parametrilor: specificitate, repre -
zen tativitate, mijloace de acţiune. Fiecare din aceşti
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 27
5
Studiul documentar: Atribuţiile Camerelor în Parlamentelebicamerale, din „Buletinul de Informare Legislativă”, editat de
Consiliul Legislativ, nr. 3/1998, p. 42.
28 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
6
Christian Poncelet, preşedinte al Senatului Republicii
Franceze în perioada 1998-2008, Alocuţiune la ForumulSenatelor lumii, cu tema „Viitorul bicameralismului în lume”,
Paris, 14 martie 2000, p. 5.
7
Nicola Mancino, preşedinte al Senatului Republicii Italiene
în perioada 1996-2001, Alocuţiune la Forumul Senatelor lumii,cu tema „Viitorul bicameralismului în lume”, Paris, 14 martie
2000, p. 7.
parametri trebuie dozat cu subtilitate, măsurat, deoa -
rece creşterea unuia provoacă slăbirea altora sau cel
puţin a unuia dintre ele. Regimurile bicamerale
întâm pină adesea greutăţi în găsirea echilibrului just
pe care trebuie să-l dobândească pentru a trăi.
Bicameralismul poate îmbrăca o formă rigidă
atunci când Senatul participă în condiţii de egalitate
cu Camera inferioară la îndeplinirea atribuţiilor
conferite Parla men tului de Constituţie şi de legi.
Dimpotrivă, bicamera lismul poate să evolueze spre
unicameralism, dacă prerogativele uneia dintre
Camere sunt pre cumpănitoare, faţă de cele care revin
celei de-a doua Camere.
O reglementare bazată pe o deplină egalitate între
cele două Camere nu este în general consacrată în
dreptul comparat, căci atribuţiile ce revin uneia dintre
Camere nu coincid, de regulă, perfect cu atribuţiile
recunoscute celei de-a doua Camere.
Bicameralismul este însă singurul sistem adaptat
societăţilor complexe, fie că această complexitate
este tradiţională sau modernă, după cum considera
Christian Poncelet
6
. Prin supleţea sa şi caracterul său
evolutiv, bicameralismul este singurul sistem parla -
men tar care ţine cont de una sau de alta din com -
ponentele acestei complexităţi şi asigură trecerea de
la una la alta. La rândul său, Nicola Mancino aprecia
că în cursul deceniilor care vor veni, Camerele
superioare vor atinge din ce în ce mai mult impera -
tivul integrării reprezentării politice şi de aici decurge
perfecţionarea democraţiei
7
.
Studii, opinii, informări
Dintre juriştii care
s-au preocupat la înce -
putul secolului trecut de
nece sitatea înfiinţării
unei instituţii juridice
similare Consiliului Le -
gislativ a făcut parte şi
cunoscutul magistrat
Ves pasian Erbi ceanu.
S-a născut la 30 noiem -
brie 1865 în co muna
Bucium de lângă Iaşi.
Tatăl său a fost Gheorghe Erbiceanu, unul dintre
profesorii de frunte ai seminarului de la Socola, unde
a predat limba şi literatura elenă. Mama sa s-a numit
Iulia, fiind născută Scriban.
Vespasian Erbiceanu şi-a făcut studiile primare şi
liceale la Socola, cu puţin timp în urma lui Ion
Creangă. S-a înscris apoi la Academia Teologică din
Kiev, unde şi-a luat licenţa în teologie. A urmat în
felul acesta tradiţia familiei Erbiceanu, din rândul
căreia s-au ridicat cărturari şi teologi de seamă. Bine
cunoscut este, de altfel, unchiul său Constantin
Erbiceanu, elenist şi istoric, erudit cercetător al isto -
riei bisericii româneşti, academician. A urmat apoi
cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Iaşi,
unde l-a avut printre colegi pe Constantin Stere, iar
printre profesori pe reputatul civilist Dimitrie Alexan -
dresco. Şi-a luat licenţa în drept în 1896, având drept
temă „Gestiunea de afaceri în dreptul roman şiromân”.
Vespasian Erbiceanu a ales să practice dreptul.
Astfel, în anul 1900 era judecător la Judecătoria
ocolului II din Iaşi. O parte din hotărârile pe care le-a
luat în această funcţie au fost publicate, datorită
temeiniciei argumentelor folosite, în revista „Curierul
Judiciar”. În 1902 a ajuns membru în comitetul de
redacţie al acestei reviste, condus din 1900 de Dimitrie
Alexandresco. La deschiderea anului judecătoresc
1904/1905, la 1 septembrie, a fost avansat în funcţia
de judecător de instrucţie, secţia I, la Tribunalul Iaşi.
Pe lângă practicarea profesiei de magistrat,
Vespasian Erbiceanu a desfăşurat şi o susţinută acti -
vitate ştiinţifică. Astfel, a publicat, în „Curierul
Judiciar”, articole de un viu interes în rândurile prac -
ti cienilor şi în literatura de specialitate. Cunoscător
al limbilor franceză, germană, rusă şi latină, Vespa -
sian Erbiceanu a depus un efort constant pentru a
aduce la cunoştinţa juriştilor români principalele
noutăţi din peisajul vieţii juridice occidentale. Astfel,
a abordat problema încadrării penale a furtului de
energie electrică, dezbaterea asupra existenţei şi
naturii juridice a dreptului asupra propriei imagini,
dar şi teme privind tehnica juridică, precum problema
interpretării legilor şi a suplinirii lacunelor legisla -
tive. De pildă, cu privire la dreptul asupra propriei
imagini, Vespasian Erbiceanu preciza: „Cu altecuvinte, după această părere, dreptul asupra imaginiiar putea constitui foarte bine un obiect de comerţ.Noi, cu riscul de a părea retrograzi, socotim căaceasta în drept este inadmisibil, pentru că îngă -duirea unei asemenea utilizări venale a dreptuluiasupra propriei imagini nu poate contribui întrunimic la perfecţionarea morală a omului, ceea ce,îndrăznim a afirma, constituie una din problemelesupreme ale dreptului”. De un deosebit interes s-a
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 29
PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVDE-A LUNGUL TIMPULUI
M e d a l i o n
Vespasian Erbiceanu: cunoscut magistrat preocupat deînfiinţarea unei instituţii juridice similare Consiliului
Legislativ
Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU
preşedinte de secţie
Consiliul Legislativ
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
30 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
bucurat studiul său de dicat influenţei Codului civil
francez în România, publicat în contextul mar cării la
Paris, în 1904, a centenarului Codului Napo leon.
Vespasian Erbi ceanu arăta în acest studiu: „nouacodificare a adus cu sine avantaje care s-au revărsatca o mână binefăcătoare asupra societăţii române,deschizându-i drum larg şi drept către progres,pentru descoperireacă ruia ar fi trebuit,altmintrelea, necal cu -lată risipă de ener gie,nesfârşite încer cări şidibuiri în van şi înîndoială. Spiritul ro -mâ nesc deschis şi pă -trun zător, potrivireacon for mării noastremintale cu aceea afran cezilor au făcut caideile legiuirii noi săstrăbată şi să se asi mi -leze încetul cu încetulîn masele adânci ale poporului, stimulându-i energiasa latentă şi înlesnindu-i putinţa de a-şi forma unsubstrat sufletesc apt de a produce şi a întreţine ocultură juridică proprie”.
Ca o încununare a muncii de cercetare, Vespasian
Erbiceanu a publicat, în anul 1906, o lucrare, însu -
mând 500 de pagini, intitulată Tendinţe noi în drept,premiată de Academia Română. În această lucrare,
Vespasian Erbiceanu şi-a exprimat sprijinul pentru
crearea unei instituţii similare Consiliului Legislativ.
El considera ca absolut necesară perfecţionarea
funcţionării aparatului legislativ în sensul de a-l face
mai receptiv faţă de interesele sociale ale mediului. În
afară de aceasta este nevoie ca legislativul „să fiefoarte atent şi să urmărească orice mişcări, oricecerinţe noi care se manifestă în societate, sesizân -du-le chiar din momentul apariţiei lor. Din acestpunct de vedere, în special, este necesar ca juris -prudenţa şi practica judecătorească să fie din timpsupusă celei mai scrupuloase analize şi toatelipsurile şi anomaliile legii, remarcate de cutare saucutare instanţă, să fie notate şi controlate de aproapedin punctul de vedere juridico-ştiinţific. Evident căpentru o lucrare de o asemenea natură va trebui oinstituţie specială, alcătuită din bărbaţi luminaţi şicompetenţi, care să se consacre exclusiv numaiacestei îndeletniciri. Cu un cuvânt este nevoie deînfiinţarea unui aparat de control din punctul devedere de lege ferenda”1.
Ca urmare a aprecierilor de care s-a bucurat,
Vespasian Erbiceanu a fost înaintat în anul 1910,
după 10 ani de activitate ca simplu judecător de
instrucţie, la onorantul post de prim-preşedinte al
Tribunalului Iaşi. În anul 1914 a fost avansat la
funcţia de consilier la Curtea de Apel Iaşi.
În urma istoricului act din 27 martie 1918, prin
care Basarabia şi-a declarat unirea cu Patria-Mamă,
Vespasian Erbiceanu a fost trimis la Chişinău în
calitate de consilier tehnic al Ministerului Justiţiei pe
lângă Directoratul de Justiţie al Basarabiei. Această
funcţie, în care s-a manifestat plenar ca legiuitor şi
organizator al justiţiei, a exercitat-o între 31 martie
şi 14 octombrie 1918. Lui Vespasian Erbiceanu i se
datorează revenirea Basarabiei la 1918, după mai
bine de 100 de ani de influenţă străină, la dreptul
autohton, în albia firească a dreptului românesc. Tot
lui Vespasian Erbiceanu i-a revenit meritul orga -
nizării pe baze naţionale a justiţiei basarabene după
Marea Unire.
Vespasian Erbiceanu a întreprins în Basarabia
măsuri organizatorice, practice, de asigurare a
activităţii judecătoreşti. De pildă, în cazul plăţii
salariilor neachitate magistraţilor de câteva luni, fapt
ce a dus chiar la suspendarea din acest motiv a
activităţii mai multor judecătorii, Vespasian
Erbiceanu a obţinut aprobarea de către Ministerul
Justiţiei a unui buget ce permitea plata restanţelor
salariale, precum şi exercitarea normală a justiţiei pe
tot parcursul anului. L-au preocupat, inclusiv, şi unele
probleme în aparenţă minore – de exemplu, cea a
uniformei judecătorilor. Astfel, într-un raport din
judeţul Tighina se menţiona că aspectul uniformei
magistraţilor, acoperită de galoane asemănătoare
celor militare, a creat mai multe confuzii. Jandarmii
îi luau pe magistraţi drept ofiţeri ruşi şi intenţionau
să-i aresteze. Prin circulara nr. 1037 din 22 mai 1918
a Directoratului de Justiţie al Basarabiei, emisă la
insistenţa lui Vespasian Erbiceanu, portul acestei
vestimentaţii a fost interzis.
Vespasian Erbiceanu este şi iniţiatorul unui „Cerc
de studii juridice şi sociale” la Chişinău, destinat a
contribui la propagarea ştiinţelor juridice şi sociale
în mediul basarabean, precum şi editării revistei
juridice din Basarabia – „Cuvântul Dreptăţii”, care a
apărut cu regularitate 10 numere pe an, timp de
12 ani, în perioada 1918 – 1930. În paginile revistei
au fost abordate cele mai stringente probleme legate
de aplicarea legislaţiei ruseşti temporar menţinute,
potrivit Decretului-lege nr. 2770, dar şi a celei
româneşti introduse parţial. Aici au fost publicate cele
mai interesante şi originale hotărâri judecătoreşti date
de instanţele din Chişinău şi din regiune, precum şi
1
Vespasian Erbiceanu, Tendinţele noi în drept. Studii de dreptcivil şi penal, Iaşi, 1906, p. 69.
cele ale Curţii de Casaţie din Bucureşti, ce reflectau
chestiuni de drept local basarabean. Vespasian
Erbiceanu a jucat un rol aparte în elucidarea acestor
probleme. Pentru a familiariza mediul judecătoresc
şi societatea basarabeană cu istoricul dezvoltării şi
aplicării dreptului în Basarabia, el a iniţiat şi publicat
în această revistă, în decursul timpului, mai multe
studii. Astfel, a publicat studiile „Reprezentarea înlinie colaterală în dreptul bizantin” şi „Care text alcolecţiei Armenopol este aplicabil în Basarabia – celvechi elen sau varianta neogrecească?”.
Vespasian Erbiceanu a fost prim-preşedinte al
Curţii de Apel din Chişinău între 15 octombrie 1918
şi 22 septembrie 1923, timp în care a dat dovadă de
calităţi excepţionale de magistrat şi de cercetător al
dreptului. În scopul soluţionării unor chestiuni ivite
cu ocazia aplicării legislaţiei locale basarabene, la
iniţiativa lui Vespasian Erbiceanu, Ministerul Justiţiei
a creat, prin decizia nr. 11832 din 19 octombrie 1918,
pe lângă Directoratul de Justiţie al Basarabiei, o
Comisie juridică consultativă. Studiind minuţios
dreptul basarabean, Vespasian Erbiceanu a publicat,
în anul 1921, o lucrare de proporţii intitulată Legiuirilocale basarabene. Istoric, texte şi jurisprudenţă, în
care a demonstrat, pe baze juridice şi istorice, conti -
nuitatea aplicării dreptului românesc în Basarabia şi
abuzurile administraţiei ruse în administrarea justiţiei
în provincie.
În luna septembrie 1923, când Vespasian Erbi -
ceanu a fost transferat la Bucureşti, justiţia basa -
rabeană era în mare parte românizată, rămânând doar
de extins complet procedura civilă, restul Codului
civil, legea autentificării actelor şi alte câteva legi,
solicitate de Vespasian Erbiceanu, dar neaprobate de
legiuitor.
Cu ocazia plecării sale din Chişinău, în urma
avansării la 22 septembrie 1923 prin înalt Decret
regal în funcţia de consilier la Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, unde a activat în secţia a III-a, Vespasian
Erbiceanu a fost sărbătorit atât de corpul magistraţilor
din Basarabia, cât şi de membrii Cercului popular şi
ai Uniunii marilor proprietari, iar revista „Cuvântul
Dreptăţii” i-a consacrat, cu acest prilej, un număr
festiv.
La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde i-a avut
drept colegi pe celebrii jurişti Constantin Hamangiu,
Eftimie Antonescu şi Andrei Rădulescu, Vespasian
Erbiceanu a desfăşurat o activitate la fel de bogată,
evidenţiindu-se prin adoptarea unor decizii originale,
iar dosarele expediate pentru soluţionare din Basarabia
le accepta cu plăcere. A deţinut această funcţie până în
anul 1936, când a fost pensionat.
I s-au decernat în cursul timpului distincţiile:
Medalia Bene Merenti, 1908; Steaua României în
gradul de Cavaler, 1909; Coroana României în gradul
de Ofiţer, 1913; Răsplata muncii, clasa I, 1923.
Apreciindu-i la justa valoare opera ştiinţifică,
forul ştiinţific suprem al ţării, Academia Română,
l-a ales în 30 mai 1932 în calitate de membru
corespondent.
Vespasian Erbiceanu a fost autorul următoarelor
lucrări: Evoluţiunea morală, Bucureşti, 1891; Gesti -unea de afaceri în dreptul roman şi român. Studii
juridice, teză de licenţă, Iaşi, 1896; Concepţiasociologică a dreptului penal, Iaşi, 1898; Energia dinpunctul de vedere juridic. Studii, Bucureşti, 1903;
Memorii de titluri şi publicaţiuni, Iaşi, 1903; O nouăconcepţie a dreptului de proprietate al imaginei.Studiu juridic, Bucureşti 1904; Sistemul american deeducaţie forţată a deţinuţilor, Bucureşti, 1904;
Tendinţele noi în drept. Studii de drept civil şi penal,
Iaşi, 1906; Întocmirea instituţiunilor judecătoreşti,Bucureşti, 1914; Codul civil rusesc, tradus de
I. Nădejde, revăzut şi colaţionat de Vespasian Erbi -
ceanu, Bucureşti, 1918; Codul penal rus, tradus de
Vespasian Erbiceanu, Bucureşti, 1918; Codul rus deprocedură civilă, tradus de L. Brânză, revăzut şi
colaţionat de Vespasian Erbiceanu, Iaşi, 1919; Legilelocale basarabene. Studiu istorico-juridic, Chişinău,
1921; Legiuiri locale basarabene. Istoric, texte şijurisprudenţă, Chişinău, 1921; Codul contribuţiilordirecte, în colaborare cu Ştefan Mihăescu, Bucureşti,
1926; Naţionalizarea justiţiei şi unificarea legislativăîn Basarabia (Comunicare făcută Academiei Române
în şedinţele publice de la 15 mai şi 16 iunie 1933),
Bucureşti, 1934.
Vespasian Erbiceanu a încetat din viaţă la 27 decem -
brie 1943, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din
Bucureşti. „Curierul Judiciar”, publicaţie la care a
colaborat şi a ţinut atât de mult, a consemnat decesul
lui Vespasian Erbiceanu printr-un necrolog în care,
printre altele, se arăta: „A fost o adevărată persona -litate prin însuşirile sale variate, când de jurist, adânccunoscător al legilor şi om al dreptăţii, care ştia săîmbine armonios speculaţia abstractă a textelor curealitatea vie a vieţii, când de erudit cu o culturăenciclopedică, care-i îngăduia să evolueze cu înlesniredin sfera ştiinţelor sociale în domeniul istoriei şifilozofiei dreptului, abătându-se cu caldă simpatie încâmpul problemelor de teologie şi morală ...”2
.
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 31
2
„Curierul Judiciar”, numărul 3 din 1 februarie 1944, p. 38.
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
32 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Dreptul nr. 11/2017 – Abuzul în serviciu şidreptul comparat – Alexandru Ţiclea, Gheorghe
Dobrican
În urma deciziilor Curţii Constituţionale nr. 405/2016
şi nr. 392/2017 se poartă numeroase discuţii cu privire la
reglementarea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută
de art. 297 alin. (1) din Codul penal.
Ministerul Justiţiei a propus modificarea art. 297
alin. (1) din Codul penal fără instituirea unui prag
valoric şi fără circumstanţierea vătămării produse
prin comiterea faptelor, elemente în funcţie de care
să se aprecieze incidenţa sau nu a legii penale, igno -
rându-se deciziile Curţii, enunţate mai sus.
În dezbaterile publice organizate de Ministerul
Justiţiei s-au exprimat opinii diferite în sensul stabi -
lirii unui prag derizoriu de 1.000 lei, într-o altă opinie
a unui prag de 2.000.000 lei, iar într-o altă opinie în
lipsa oricărui prag, fără nicio circumscriere a infrac -
ţiunii de abuz în serviciu.
În contextul acestor discuţii, autorii articolului
propun adoptarea reglementării din Codul penal
francez în care faptele sunt circumscrise clar, precis
şi previzibil.
Dreptul nr. 11/2017 – Fundamentele dreptuluiUniunii Europene – prof. univ. dr. Augustin Fuerea
Fundamentele dreptului Uniunii Europene se
găsesc chiar în rosturile pe care decidenţii europeni
le-au identificat, după cele două războaie mondiale,
pentru înfiinţarea, mai întâi, a Comunităţii Europene
a Cărbunelui şi Oţelului, apoi a Comunităţii Econo -
mice Europene şi a Comunităţii Europene a Energiei
Atomice. Autorul arată că aceste rosturi îşi află
originile în evenimentele care au marcat esenţia l -
mente prima jumătate a secolului al XX-lea, identifi -
cându-se, între altele, cu evoluţiile înregistrate de
societatea internaţională, respectiv dreptul interna -
ţional, în general, evoluţii de sub anvergura cărora
societatea europeană şi, în mod implicit, dreptul
Uniunii Europene, nu ar fi fost posibil să se sustragă.
Dreptul nr. 12/2017 – Competenţa instanţelorordinare în domeniul justiţiei constituţionale (II) –contenciosul normelor. Ar avea instanţele ordinarecompetenţă în domeniul justiţiei constituţionale? (II) – contenciosul normelor – prof. univ. dr. Dan
Claudiu Dănişor
Prima parte a acestui articol a apărut în Dreptul
nr. 11/2017. Autorul arată că interpretările defec tuoase
ale sistemului normativ ca sistem ierarhizat sunt datorate
analizării problemelor de validitate şi de retragere a
juridicităţii pe baza aceloraşi metode de interpretare ca
atunci când este judecată problema conformităţii.
Autorul susţine că dacă această disti ncţie este operată
clar, folosindu-se şi de jurispru denţa antebelică, atunci
instanţele ordinare au competenţe în materia conten -
ciosului de validitate a normelor şi chiar unele com -
petenţe în materia contenciosului de conformitate, în
pofida pretenţiei Curţii Constituţionale de a mono poliza
contenciosul constituţional al normelor. De asemenea,
ele au competenţe în materia contenciosului de con -
formitate a normelor infraconstituţionale cu Constituţia,
care este pus sub semnul întrebării doar datorită
înţelegerii ierarhiei normative după modelul francez,
care nu este aplicabil în baza Constituţiei României. În
final, autorul îşi propune să demonstreze că instanţele
ordinare au competenţa de a verifica punerea de acord
a normelor declarate neconstitu ţionale cu decizia Curţii
Constituţionale a României.
Caiete de Drept Penal nr. 3/2017 – Participaţiaîn cazul infracţiunilor de corupţie – prof. univ.
dr. Cristina Rotaru-Radu
În ultimii ani infracţiunile de corupţie au suscitat
un viu interes nu doar din partea specialiştilor, ci a
întregii societăţi, existând vii dezbateri cu privire la
fenomenul corupţiei, la urmările sale, dar şi cu privire
REVISTA REVISTELOR
Prezentare selectivă a unor articole din revistele de drept româneşti*
* Lucrare realizată de Cristina Păiş, Consiliul Legislativ.
la modalităţile de săvârşire a acestor fapte penale. Un
aspect important, aflat în centrul acestor dezbateri a
fost reprezentat de implicarea altor subiecţi decât
autorii în comiterea acestor infracţiuni, de faptul dacă
aceştia pot fi traşi sau nu la răspundere penală, de
încadrările juridice care pot fi reţinute, de magnitu -
dinea sancţiunilor aplicate.
Din punct de vedere teoretic, aparent nu există
controverse în cazul participaţiei pentru infracţiunile
de corupţie. Doctrina menţionează că participaţia este
posibilă sub toate formele: coautorat, instigare, com -
plicitate. Cu toate acestea, întrebări aparent simple au
născut discuţii şi soluţii diverse în practica judiciară.
În prezentul studiu, autoarea examinează câteva din
aceste controverse. O primă problemă ar fi calificarea
juridică pentru cel care intermediază o infracţiune de
dare – luare de mită. A doua problemă este aceea dacă
în sarcina mituitorului putem reţine pe lângă
infracţiunea de dare de mită şi o complicitate sau
instigare la infracţiunea de luarea de mită pentru
activitatea corelativă pe care a desfăşurat-o funcţio -
narul public atunci când a solicitat sau acceptat
propunerea de a primi un folos material. O altă pro -
blemă este aceea a calificării faptei unei persoane care
înlesneşte primirea unei sume de bani cu titlu de mită
de către un funcţionar public, după ce acesta, în
prealabil, a acceptat propunerea primirii acestei sume.
O altă problemă este aceea dacă infracţiunea de dare de
mită poate exista fără luare de mită. O altă problemă
extrem de interesantă în legătură cu participaţia în
cazul infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită este
aceea dacă în toate situaţiile în care intermediarul
solicită o sumă de bani în numele funcţio narului public
putem reţine complicitate sau instigare la dare de mită.
Revista română de dreptul muncii nr. 5/2017 –
Funcţionarul public, subiect activ al infracţiunii deluare de mită. Raporturile de funcţie ale acestuia –Gheorghe Moise
Noţiunea de funcţionar public şi raporturile de
funcţie ale acestuia cu autoritatea publică, în toate
formele sale de manifestare, prezintă relevanţă sub
aspect penal, având în vedere calitatea acestuia de
subiect activ al infracţiunii de luare de mită.
Totodată, reglementările din legislaţia admi nis -
trativă, precum şi deciziile Curţii Constituţionale a
României şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
clarifică sfera înţelegerii acestei noţiuni, precum şi
limitele de aplicabilitate.
Autorul concluzionează că, pentru a avea calitatea
de subiect activ al infracţiunii de luare de mită, funcţio -
narul public să se afle într-un raport de funcţie cu
autoritatea publică, instituţia publică sau altă persoană
juridică de interes public. Totodată, nu contează natura
însărcinării sau dacă aceasta este permanentă ori
temporară, cum de altfel nu prezintă importanţă titlul
sau modalitatea în care a fost învestită, numită sau
aleasă şi nici dacă este remunerată sau nu.
Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 3/2017 –
Protecţia triunghiulară a drepturilor omului înUniunea Europeană – Kis Reka
Studiul îşi propune să analizeze interacţiunea
principalelor izvoare ale drepturilor omului în spaţiul
european, anume tradiţiile constituţionale ale statelor
membre ale Uniunii Europene, Convenţia europeană
a drepturilor omului şi jurisprudenţa Curţii de la
Strasbourg, respectiv tratatele Uniunii, Carta dreptu -
rilor fundamentale a Uniunii Europene şi jurispru -
denţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În acest
scop, autorul analizează istoricul şi rolul fiecăruia
dintre aceste izvoare, compatibilitatea şi interacţiunea
lor şi, nu în ultimul rând, reflectează asupra relaţiei
dintre cele două instanţe europene.
Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 4/2017 –
Un punct de vedere asupra rolului magistraţilor înproblematica diversităţii culturale – Măriuca-Oana
Constantin
Acest studiu are structura unei duble pledoarii.
Prima se referă la definirea rolului magistraţilor în
relaţia dintre justiţie şi diversitatea culturală. Autoa -
rea subliniază impactul social al jurisprudenţei multi -
culturale şi modul în care actul de justiţie contribuie
la gestionarea pluralismului cultural. A doua ple -
doarie propune ajustări terminologice (la nivelul
limbajului juridic) şi instituţionale, susţinând adap -
tarea instrumentelor juridice existente şi crearea unor
instituţii, proceduri şi programe de formare noi,
capabile să răspundă provocărilor multiculturalităţii,
în acord cu principiile democratice şi respectul pentru
diversitate. Autoarea explică de ce termenul „clauză
culturală”, deşi nu are o exactitate juridică optimă,
este un concept necesar, cuprinzător pentru amplitu -
dinea fenomenului, dar care trebuie completat,
aducând în prim-plan tema excepţiei culturale şi cea
a circumstanţei atenuante culturale.
Pandectele române nr. 5/2017 – Problemejuridice privind contenciosul legat de riscul sanitar şide mediu al câmpurilor electromagnetice şi deimplan tarea/demontarea antenelor de telefoniemobilă GSM – prof. univ. dr. Mircea Duţu
Apariţia şi dezvoltarea spectaculoasă a tehno -
logiei de comunicaţii fără fir, începând cu telefonia
mobilă, au ridicat noi probleme juridice în contextul
Revista revistelor
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 33
34 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
caracteristicilor lor specifice: incertitudinea ştiinţifică
privind riscurile pentru sănătate şi mediu, importanţa
mizelor financiare şi tehnologice angajate şi nevoia
de acoperire GSM pentru întregul teritoriu cât mai
curând posibil. Alături de asimilarea noilor termeni,
cum ar fi poluarea electromagnetică, antena-releu
GSM, riscul potenţial, alături de altele, în termi no -
logia juridică, reacţia juridică presupune de asemenea
noi dezvoltări ale sensului principiului „poluatorul
plăteşte” şi importante adaptări ale instituţiilor juri -
dice tradiţionale, ale inconvenientelor anormale ale
vecinătăţii, ale răspunderii civile, reparării daunelor
sau regimului autorizaţiilor de construcţie/demolare
privind instalarea, utilizarea sau dezmembrarea
antenelor-releu GSM. În lipsa prevederilor legale
suficiente, jurisprudenţa analizează procedurile şi
conceptele deja acreditate, permiţându-şi câteva
inovaţii, absolut necesare, având în vedere particu -
larităţile domeniului.
Revista de drept public nr. 3/2017 – Implicaţiilenoilor modificări legislative din domeniul fiscalasupra relaţiilor economice naţionale şi unionale –prof. univ. dr. Dan Drosu Şaguna, conf. univ.
dr. Marius Eugen Radu, av. dr. Daniela Iuliana Radu
Politica fiscală la nivel naţional şi internaţional
presupune utilizarea pârghiilor fiscale în mod res -
ponsabil, iar micşorarea poverii fiscale pentru
contribuabili trebuie să se constituie într-un stimulent
pentru creşterea economică.
Fiscalitatea urmăreşte realizarea obiectivelor
politicii economice şi sociale ale statelor contem po -
rane în contextul globalizării acerbe pe toate planu -
rile, iar efortul depus pentru atingerea parametrilor
fiscali stabiliţi de Uniunea Europeană reprezintă
imple mentarea unei politici fiscale înţelepte care să
permită statelor să participe la procesul de concepere,
adoptare şi aplicare a politicilor naţionale şi unionale.
Măsura creşterii accizelor este argumentată de
structura politică a statului din prisma riscului
nerespectării directivelor europene, care prevăd ca
nivelurile naţionale ale accizelor să nu se situeze sub
nivelurile minime ale accizelor prevăzute de legis -
laţia Uniunii Europene.
Revista de drept public nr. 3/2017 – Exerciţiuldrepturilor şi libertăţilor – între liberalism şietatism – prof. univ. dr. Dan Claudiu Dănişor
În acest articol, autorul schiţează o analiză a teo -
riilor filosofice care pot fundamenta atitudinea
sistemelor juridice actuale faţă de necesitatea inter -
venţiei statului în amenajarea exerciţiului drepturilor
şi libertăţilor fundamentale. Autorul menţionează
teoriile anarhiste şi libertariene – negarea necesităţii
amenajării legale a exerciţiului drepturilor şi liber -
tăţilor, teoriile liberale şi amenajarea exerciţiului
drepturilor ori libertăţilor, precum şi derivele etatiste
şi amenajarea exerciţiului drepturilor ori libertăţilor.
În a doua parte a articolului, autorul detaliază
clasificarea regimurilor în cadrul teoriilor liberale şi,
în final, reliefează derivele etatiste ale acestora.
Revista română de dreptul muncii nr. 6/2017 –
Persoanele asimilate funcţionarului public carerăspund penal pentru infracţiunea de luare de mită –drd. Gheorghe Moise
Stabilirea limitelor de aplicare ale art. 175 alin. (2)
din Codul penal, în sensul determinării categoriilor
de profesii şi persoane care pot fi subiecţi activi ai
infracţiunii de luare de mită, prin prisma dispoziţiilor
legale, ale deciziilor Curţii Constituţionale a Româ -
niei şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are rolul
de a clarifica semnificaţia noţiunii de „funcţionar
public asimilat”.
În aceste condiţii, s-a încercat o clarificare a con -
duitei, sub aspect penal, atât a persoanelor indicate
de art. 175 alin. (2) din Codul penal, cât şi cele pre -
văzute de art. 308 alin. (1) din Codul penal.
Revista română de drept constituţional
nr. 2/2017 – Prezumţia de constituţionalitate anormelor juridice – dr. Karoly Benke
Principiul supremaţiei Constituţiei duce la con -
cluzia logică potrivit căreia orice normă juridică
generată într-un sistem de drept este conformă
Constituţiei. O asemenea consecinţă a principiului
supremaţiei Constituţiei se obiectivizează într-o pre -
zumţie de constituţionalitate care se ataşează normei
juridice. Prin urmare, articolul de faţă defineşte,
conceptualizează şi analizează prezumţia de constitu -
ţionalitate a normei juridice. Pentru ca analiza să fie
completă, trebuie determinată norma de referinţă în
considerarea căreia se ataşează prezumţia de constitu -
ţionalitate. Deşi la prima vedere Constituţia este
unica normă de referinţă, în realitate, aceasta are mai
multe dimensiuni, conţinutul său normativ trebuind
aplicat şi interpretat prin prisma tratatelor interna -
ţionale, actelor obligatorii ale Uniunii Europene şi a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Revista revistelor
Semnalăm apariţia volumului Drept constituţionalşi instituţii politice al doamnei conf. univ. dr. Marieta
Safta, o urmare a volumului intitulat Teoria dreptuluiconstituţional. Drepturi şi libertăţi din anul 2016.
Cele două lucrări fac parte din cursul de Drept con -stituţional şi instituţii politice.
Volumul prezentat este structurat în X titluri, titlul
I cuprinzând o scurtă sinteză a primului volum,
arătându-se că o componentă importantă a obiectuluidreptului constituţional o constituie reglementareainstituţiilor politice, ca forme prin care se exterio -rizează puterea în stat.
În titlul II, denumit Puterea organizată statalautoarea pleacă de la definirea termenului de putere,care provine din limba latină, unde „potestas” în -seam nă capacitatea de a acţiona. Teoriile cu privirela legitimitatea puterii sunt diverse, în funcţie deinteresul urmărit de susţinătorii lor, se arată în
continuare. Tot în cadrul acestui titlu se vorbeşte
despre separaţia puterilor în stat, corespunzător prin -
cipalelor sale funcţii: legislativă, executivă şi juris -
dicţională.
Titlul III, Teoria statului începe cu definirea
noţiunii de stat, apoi analizează celei trei elemente
ale sale: material – teritoriul, personal – populaţiasau naţiunea şi elementul formal-instituţional –suveranitatea, autoritatea politică exclusivă, termi -
nând cu autorităţile (instituţiile) statului. Capitolul II
din cadrul acestui titlu tratează forma statului, cu
componentele sale: forma de guvernământ, regimul
politic şi structura de stat. Caracterele statului român
rezultate din art. 1 alin. (1) din Constituţie – Româniaeste stat naţional, suveran şi independent, unitar şiindivizibil –, sunt rând pe rând tratate, sens în care
este amintită Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014
a Curţii Constituţionale a României în care s-a stabilit
că trăsătura esenţială a statului de drept o constituiesupremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectăriilegii […] iar una din cerinţele principiului respectăriilegilor vizează calitatea actelor normative şi că, deprincipiu, orice act normativ trebuie să îndeplineascăanumite condiţii calitative, printre acestea numă -rându-se previzibilitatea, ceea ce presupune căacesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentrua putea fi aplicat.
Titlul IV este dedicat partidelor politice şi începe
cu o istorie a acestora, chiar din antichitate. Apoi
conceptul de partid politic cu trăsăturile definitorii,
cu definiţiile şi funcţiile sale, pentru ca în continuare
să avem o clasificare a partidelor politice şi o analiză
a sistemelor de partide. Urmează secţiunea dedicată
partidelor politice din România, care îşi au originea în
primul articol al Titlului I din Constituţie. Tot în
Legea fundamentală este stabilit că activitatea parti -
delor politice se desfăşoară în condiţiile stabilite prin
lege organică. Caracterizarea ca neconstituţionale apartidelor politice a căror activitate sau scopuri nuse încadrează în limitele expres prevăzute în
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 35
APARIŢII EDITORIALE
Drept constituţional şi instituţii politice.Vol. II. Instituţii politice
Marieta SAFTA
Bucureşti, Editura Hamangiu, 2017
Apariții editoriale
36 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Constituţie a determinat consacrarea unei atribuţiidistincte a Curţii Constituţionale în această materie[…] care hotărăşte asupra contestaţiilor care au caobiect constituţionalitatea unui partid politic. Tot aici
sunt tratate teme precum organizarea partidelor
politice, înregistrarea, funcţionarea, finanţarea şi
încetarea activităţii lor. Referitor la partidele politice,
autoarea reproduce câteva fragmente din deciziile
importante ale Curţii Constituţionale cu implicaţii
asupra acestui subiect: Decizia nr. 530 din 12 decem -
brie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţio -
nalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea
partidelor politice nr. 14/2003, Decizia nr. 272 din
7 mai 2014 referitoare la contestaţia având ca obiect
constituţionalitatea Uniunii Democrate Maghiare din
România şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor
Omului din 3 februarie 2005 în Cauza Partidul
Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva
României.
Titlul V este rezervat analizei sistemului electoral.Astfel, se arată că prin adoptarea Constituţiei din1991 s-a creat cadrul legal şi instituţional pentrudezvoltarea unei legislaţii electorale în concordanţăcu principiile de bază ale democraţiei şi cu res -pectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.În acest context este subliniată şi necesitatea adoptării
unui Cod electoral întrucât, aşa cum este statuat în
Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 actuala regle -mentare a sistemului electoral românesc prezintă oserie de imperfecţiuni, acolo arătate, şi ca atare, seimpune o reconsiderare a acesteia […] care să asi -gure, sub toate aspectele, organizarea şi desfăşu -rarea unor alegeri democratice în România. În
continuare sunt examinate drepturile electorale ale
cetăţenilor români, respectiv dreptul de vot, dreptul
de a fi ales şi dreptul de a alege şi de a fi ales în
Parlamentul European. În ceea ce priveşte scrutinul,
s-a plecat de la definiţia acestuia, care este moda -litatea prin care se stabilesc rezultatele alegerilor şise repartizează locurile (mandatele) într-o autoritatepublică reprezentativă, s-au analizat sistemul majo -
ritar şi sistemele electorale cu reprezentare propor -
ţională, terminând capitolul cu secţiunea sistememixte. Capitolul următor format din două secţiuni
tratează – în prima – organizarea şi desfăşurarea
alegerilor în România, iar în cea de-a doua alegerile
pentru Parlamentul European.
Titlul VI are ca subiect referendumul. Autoarea
publică în extras şi câteva din deciziile Curţii Con -
stituţionale având ca subiect constituţionalitatea
dispoziţiilor legale ce reglementează această materie
(Decizia nr. 334/2013, Decizia nr. 567/2006, Decizia
nr. 33/2009), precum şi extrase din hotărârile Curţii
Constituţionale nr. 33/2009, nr. 1/2003, nr. 3/2003 şi
6/2012. În ceea ce priveşte efectele referendumului,
din nou Curtea Constituţională a răspuns necesi tăţii
reglementării acestora, statuând în Decizia nr. 80/2014
că …ceea ce distinge un referendum consultativ deunul decizional nu este, în principal, chestiuneaprivitoare la respectarea sau nu a voinţei populare –această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului,întrucât este o expresie a suve ranităţii naţionale –, cicaracterul efectului referendumului (direct sauindirect). Spre deosebire de referendumul decizional,referendumul consultativ produce un efect indirect, însensul că necesită intervenţia altor organe, de cele maimulte ori a celor legislative, pentru a pune în operăvoinţa exprimată de corpul electoral.
Titlul VII intitulat Parlamentul începe cu un scurt
istoric, după care sunt prezentate funcţiile acestuia
(de reprezentare, legislativă, de stabilire a direcţiilor
principale ale activităţii social-economice, culturale,
statale şi juridice, de alegere, formare, avizarea
formării, numire sau revocarea unor autorităţi statale,
de control de conducere în politica externă (unde este
redat şi un extras din Decizia nr. 449/2013 a Curţii
Constituţionale din care preluăm un fragment: con -trolul parlamentar asupra reprezentării României laReuniunile Consiliului European se manifestă, înprimul caz, sub forma informării, iar, în al doilea caz,Parlamentul dobândeşte o putere decizională înstabilirea conţinutului mandatului datorită relaţiilorspecifice în care se află cu Guvernul […]. Controlulparlamentar asupra reprezentării României lareuniunile Consiliului European se manifestă subforma dezbaterii, informării şi a conlucrării întreGuvern, Parlament şi Preşedinte), precum şi funcţia
de organizare internă. Autoarea face o prezentare şi a
structurii Parlamentului, cu organizarea sa internă,
explicând diferenţa dintre unicameralism şi bicame -
ralism, inclusiv cu argumente din decizii ale Curţii
Constituţionale. Organizarea internă a Parlamen tu -lui, cu extrase din Regulamentele celor două Camere,
rolul şi natura Comisiilor parlamentare, modul defuncţionare a Parlamentului, actele Parlamentuluisunt tot atâtea titluri de capitole care sunt prezentate
şi argumentate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale
şi cu texte constituţionale.
Titlul VIII Puterea executivă face o prezentare a
preşedintelui României, cu rolul şi atribuţiile sale
(pri vind legiferarea, organizarea şi funcţionarea pute -
rilor publice, în domeniul apărării ţării şi asigurării
ordinii publice, în domeniul politicii externe, etc);
urmează o prezentare a felului în care este ales preşe -
dintele României (modul de desfăşurare a alegerilor,
candidatura, desfăşurarea votării, stabilirea rezulta -
tului alegerilor), sprijinindu-se de asemenea pe
bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale. Astfel,
se arată că Preşedintele României este ales prin votuniversal, egal, direct, secret şi liber exprimat, soluţieconsacrată prin art. 81 din Constituţie şi Legeanr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României.Este declarat ales candidatul care a întrunit, înprimul tur de scrutin, majoritatea de voturi alealegătorilor înscrişi în listele electorale permanente.Tot în cadrul acestui titlu a fost analizat şi Guvernul,
cu rolul, funcţiile şi atribuţiile sale, cu structura şi
conducerea sa. Potrivit art. 102 alin. (3) din Consti -tuţie, Guvernul este alcătuit din prim-ministru,miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.Referitor la actele Guvernului, pe lângă enumerarea
lor, este făcută şi o prezentare a delegării legislative.
În legătură cu acest aspect, sunt redate şi o serie de
extrase din jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Se
arată, printre altele, că Guvernul poate adopta ordo -nanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare acăror reglementare nu poate fi amânată, avândobligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora(art. 115 alin. (4) din Constituţie).
Titlul IX destinat Autorităţii judecătoreşti arată,
în linii mari, structura jurisdicţiilor din România, care
îşi are originea în Capitolul VI din Titlul III al
Constituţiei. Prezentarea începe cu instanţa cea mai
înaltă – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apoi cu
curţile de apel, cu tribunalele şi judecătoriile, precum
şi instanţele militare, instanţele extraordinare şi cele
specializate. În acest context este prezentat şi un
extras din Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a unor
dispoziţii din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate. Astfel, …anumite activităţi desfăşuratede inspectorii de integritate au caracter jurisdic -ţional […] creându-se o confuzie între funcţia deanchetă şi cea de judecată, inspectorul de integritate –pe baza liberei sale aprecieri în administrarea
probelor, printr-o procedură care nu respectăcontradictorialitatea – decide că o parte din avereeste nejustificată şi prin urmare, dă un verdict,„spune dreptul”(iuris dictio), activitate permisănumai instanţelor de judecată. Curtea a statuat în
acest caz admiterea excepţiei de neconstituţionalitate
a unor prevederi din legea mai sus menţionată, în
perfect acord cu prevederile art. 124 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora justiţia este unică, impar -ţială şi egală pentru toţi. Tot în cadrul acestui titlu
sunt prezentate şi alte instituţii fundamentale ale
statului, precum Ministerul Public şi Consiliul Supe -
rior al Magistraturii.
Titlul X şi ultimul este destinat unui scurt examen
al Curţii Constituţionale. Această instituţie nu este oinstanţă de judecată în sensul strict al acestuiconcept şi nici nu se încadrează în niciuna dintre celetrei puteri clasice – legislativă, executivă şi jude -cătorească […], ci are rolul de a garanta supremaţiaConstituţiei şi de a sprijini buna funcţionare aputerilor publice în cadrul raporturilor constitu -ţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi controlreciproc, în paralel cu protecţia juridică eficientă adrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetă -ţenilor.
Recomandăm lectura cărţii de faţă tuturor celor
interesaţi să cunoască mecanismele instituţiilor
politice din România. Limbajul adecvat, structura
logică şi informaţia clar structurată fac din această
ediţie un instrument util atât pentru specialişti, cât şi
pentru cei ce vor să se iniţieze în acest domeniu. Nu
în ultimul rând, apreciem faptul că tratarea fiecărei
instituţii constituţionale, a fiecărui capitol din volum
este întregită cu practica Curţii Constituţionale în
materie, ceea ce îmbogăţeşte substanţial demersul
ştiinţific.
Lucica-Violeta NICULAE
expert
Consiliul Legislativ
Apariții editoriale
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 37
Apariții editoriale
38 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
La Editura Academiei Române a apărut lucrarea
De la dreptul administrativ naţional la dreptuladministrativ global, semnată de prof. univ. dr. Ioan
Alexandru, cercetător ştiinţific asociat în Departa -
mentul de Drept Public „Vintilă Dongoroz” al
Institutului de Cercetări Juridice (ICJ) şi decan de
onoare al Facultăţii de Administraţie Publică, titlu
onorific primit în anul 2012.
Lucrarea este structurată în două capitole, având o
Prefaţă semnată de prof. univ. dr. Verginia Vedinaş,
preşedinte al Institutului de Ştiinţe Administrative
„Paul Negulescu” şi membru asociat al Academiei
Oamenilor de Ştiinţă, un Cuvânt înainte semnat de
academicianul Vasile Stănescu, fost membru al celui
de-al doilea Consiliu Legislativ, precum şi o Intro -ducere şi o Postfaţă semnate de autor. De asemenea,
la finalul volumului se regăseşte bogata Bibliografiefolosită şi De acelaşi autor, o listă cu câteva din
cărţile semnate de profesorul Ioan Alexandru din anul
1996 până în prezent.
Aşa cum spune prof. univ. dr. Verginia Vedinaş în
Prefaţă, din conţinutul lucrării „rezultă că autorul îşi
propune cel puţin două obiective. Un prim obiectiv
este acela care vizează evoluţia istorică, adică tre -
cutul, drumul parcurs de drept, în general, şi de
dreptul administrativ, în special, de la începuturile
sale şi până în prezent, sub aspect conceptual, doctri -
nar şi jurisdicţional. Cel de-al doilea obiectiv este
acela care vizează perspectiva de devenire a dreptului
administrativ, adică viitorul, respectiv mutaţiile care
se vor produce în conţinutul acestei importante
ramuri de drept, denumite metaforic şi drept al cetă -ţii, sub influenţa procesului de europenizare şi,
respectiv, globalizare a dreptului”.
Volumul este structurat în două mari părţi. Prima
parte are ca temă de cercetare Geneza şi evoluţiaconcepţiilor privind dreptul şi conţine cinci subcapitole.
Cititorii vor regăsi în această parte o abordare inter -
disciplinară, juridică şi filosofică în egală măsură, a
principalelor şcoli de gândire filosofică, ai căror repre -
zentanţi au pus bazele dreptului modern. De menţionat
şcoala pozitivistă, ale cărei baze au fost puse de
Auguste Comte, raţionalismul, teoria dreptului natural,
avându-l ca fondator pe Hugo Grotius, şi teoria raţiunii
pure, dezvoltată de Immanuel Kant .
Partea a doua a lucrării este consacrată Apariţiei şievoluţiei dreptului administrativ. Autorul funda men -
tează dintru început rolul ancestral al administraţiei,
acela de a satisface nevoile de interes general, ceea ce
o face să apară ca purtătoare a puterii publice. Obiec -
tivul pe care şi l-a propus autorul este acela de a
cerceta evoluţia parcursă de dreptul administrativ, dar
şi a concepţiei dreptului în general, cu specială privire
a dreptului administrativ, putându-se vorbi astăzi
despre „un drept administrativ naţional român în stare
să rivalizeze cu cele mai înaintate instituţii juridice
ale dreptului administrativ din alte ţări”.
O temă interesantă şi cu deosebite reverberaţii
practice, pusă în dezbatere de autor, este aceea a drep -
tului care se aplică administraţiei, dat fiind faptul că,
după cum mărturiseşte însuşi profesorul, este necesar
să înţelegem că dreptul administraţiei şi dreptul
administrativ nu înseamnă acelaşi lucru, că adminis -
traţia trebuie înţeleasă în toată complexitatea ei, care
presupune o întrepătrundere de norme, reguli, prin -
cipii, proceduri, tehnici, între care multe dintre ele
exced dreptului administrativ, trăgându-şi sorgintea
fie din alte ramuri ale dreptului, fie din alte discipline
şi materii.
Utilă pentru descifrarea evoluţiei dreptului admi -
nis trativ este secţiunea de istorie a dreptului adminis -
trativ românesc, începând cu perioada Regulamentelor
organice, până la cea contemporană.
De la dreptul administrativ naţional la dreptul administrativ global
Ioan ALEXANDRU
Bucureşti, Editura Academiei Române, 2017
Partea intitulată sugestiv De la dreptul adminis -trativ naţional la dreptul administrativ global repre -
zintă centrul de greutate al lucrării, dat fiind faptul că
„integrarea, mai exact, necesitatea obiectivă a inte -
grării este pentru România consecinţa imediată a
fenomenului globalizării”. Sub aspect legislativ,
autorul face un sumar al legislaţiei care există în baza
de date a Consiliului Legislativ şi care include
legislaţia adoptată în perioada 1990-2017.
Aşa cum afirmă şi prof. univ. dr. Ioan Alexandru în
Postfaţă „prezenta lucrare, deşi modestă, poate
constitui o bază de plecare pentru instituirea unui spirit
critic, cel care în mare măsură lipseşte mediului nostru
academic, care să pună sub semnul îndoielii drumurile
prea bătătorite ale ştiinţei dreptului actual, constituind,
poate, o bază de pornire pentru studii mai ample în
domeniu, bibliografia de care se foloseşte poate ea
însăşi să îndemne cititorul la dezvoltarea ideilor şi la
crearea unei emulaţii intelectuale deosebit de benefice
pentru cei care se ocupă cu cercetarea în drept”.
Cu această lucrare de referinţă, care raportează şi
proiectează dreptul administrativ actual, naţional, la
unul global, al viitorului, încercând să-i desprindă
atât trăsăturile incipiente, cât şi jaloanele de perspec -
tivă, profesorul Ioan Alexandru, membru fondator al
Uniunii Juriştilor din România, precum şi al Acade -
miei de Ştiinţe Juridice, îşi dă din nou măsura gândirii
sale moderne şi novatoare într-o ştiinţă căreia i-a
consacrat decenii de trudă, atât la catedră, cât şi prin
activitatea ştiinţifică deosebit de rodnică şi originală.
Menţionăm că lucrarea de faţă a fost prezentată la
data de 15 decembrie 2017 la sediul Academiei
Române, în faţa unui auditoriu de cadre didactice şi
cercetători ştiinţifici, avocaţi şi înalţi funcţionari
publici, stârnind un binemeritat ecou.
Sorin POPESCU
preşedinte de secţie
– secretar de stat –
Consiliul Legislativ
Apariții editoriale
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 39
Apariții editoriale
40 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Autor a numeroase lucrări de specialitate, care au
îmbrăcat forma monografiilor, cursurilor, studiilor şi
articolelor, prof. univ. dr. Mircea Criste vine în
întâmpinarea studenţilor, dar şi a celor interesaţi de
organizarea şi funcţionarea unui sistem constituţional
democratic, cu un curs bine sistematizat, simplu de
înţeles şi însuşit, intitulat Dreptul constituţional, undrept al statului.
Redactat într-o manieră accesibilă, care se înde -
părtează de stilul rigid al cursurilor universitare de
drept, lucrarea de faţă reuşeşte să surprindă cititorul
prin concizia, claritatea şi calitatea informaţiei
transmise, apropiindu-l astfel mai uşor de intangibila
sferă a instituţiilor publice şi a sistemelor constit u -
ţionale.
Capitolul introductiv al cărţii descifrează con -
ceptul de drept constituţional, trăsăturile acestuia şi
locul în sistemul de drept, indicând totodată câteva
repere de ordin istoric, menite să sublinieze nu doar
rădăcinile acestei ramuri de drept, regăsite din Grecia
antică, ci şi evoluţia sa în timp şi spaţiu.
Structurat în două mari titluri, cursul analizează
dreptul constituţional, pe de o parte, ca drept nor -
mativ, iar pe de altă parte, ca drept instituţional.
Primul capitol al titlului I tratează problema izv oa -
relor formale, acordând o atenţie specială normelor
comunitare şi internaţionale în ierarhia formelor de
exprimare a dreptului constituţional.
În capitolul al II-lea, autorul abordează cu minu -
ţiozitate noţiunea de constituţie – dezvăluită prin
studierea formelor pe care aceasta le-a îmbrăcat de-a
lungul timpului şi a conţinutului său –, elaborarea pe
cale democratică sau autoritară, precum şi proce -
durile de revizuire şi abrogare, insistând asupra
limitărilor şi legitimităţii acestor operaţiuni.
Cel de al treilea capitol, destinat protecţiei Consti -
tuţiei, aduce argumente în favoarea controlului de
constituţionalitate, al cărui scop este respectarea legii
fundamentale de către reprezentanţii puterilor statale
şi prevenirea sau eliminarea oricărui abuz din partea
acestora.
Presărată cu exemple din doctrina ce a constituit
fundamentul examenului de constituţionalitate, expu -
nerea precedă cercetarea evoluţiei acestui tip de
control, exercitat fie de un organ politic, fie de un
organ independent în raport cu autoritatea politică,
sau prin intermediul recursurilor individuale în
materie constituţională.
În final sunt detaliate aspectele caracteristice
sistemului american, al controlului difuz de constitu -
ţionalitate, dar şi cele ale sistemului românesc, apre -
ciat ca fiind unul de pionierat pentru Europa.
Consideraţiile de natură istorică oferă o imagine
cuprinzătoare asupra traseului sinuos al drumului
către o Curte Constituţională caracterizată printr-un
control concentrat de constituţionalitate, independent
faţă de cele trei puteri ale statului.
Capitolul IV este dedicat studiului actului legis -
lativ, concretizat nu doar într-o exclusivă activitate
parlamentară, prin adoptarea legilor, ci şi prin inter -
mediul altor modalităţi de legiferare, precum anga -
jarea răspunderii guvernamentale sau delegarea
legislativă.
Ca urmare, sunt definite şi clasificate legile, prin
comparaţie cu alte acte emise de Parlament, este
urmărită procedura legislativă în sistemul românesc
şi sunt examinate actele Guvernului, în lumina
cauzelor dezbătute în faţa judecătorului constitu -
ţional.
Natura juridică a deciziilor Curţii Constituţionale,
referitoare la aceste categorii de acte, este amplu
tratată prin ilustrarea soluţiilor, uneori inedite,
pronunţate în situaţii delicate.
Dreptul constituţional, un drept al statului
Mircea CRISTE
Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2017
Titlul al II-lea vizează dreptul constituţional ca
drept al statului şi debutează în capitolul I cu con -
sideraţii de natură conceptuală, istorică şi de drept
comparat privind statul, elementele sale definitorii,
caracterele juridice şi funcţiile acestuia.
În capitolul al doilea este examinată noţiunea de
putere de stat, accentul fiind pus asupra principiului
separaţiei puterilor de-a lungul evoluţiei sale în doc -
trină, sunt prezentate pe scurt formele de guver -
nământ şi sunt cercetate diferitele regimuri politice,
ca modalităţi de exercitare a puterii.
Cel mai amplu dintre capitolele cursului de faţă îl
reprezintă cel consacrat organelor puterii de stat în
regimul democrat reprezentativ, studiul fiind struc -
turat în trei secţiuni, referitoare la puterea legislativă,
executivă şi judecătorească.
Izvorât din sistemul de drept englez, încă din Evul
Mediu, Parlamentul a cunoscut pe parcursul evoluţiei
sale variate forme de organizare şi competenţe multi -
ple, în funcţie de regimul de guvernare, de structura
statelor, de contextul politic sau de diferitele interese
de moment, mai mult sau mai puţin stringente.
Concentrându-şi atenţia asupra sistemului de
drept românesc, autorul punctează metodic aspectele
esenţiale referitoare la mandatul reprezentativ, inclu -
siv cele legate de incompatibilităţi, iresponsabilitate
şi imunitate, astfel cum acestea sunt reflectate în
legislaţia actuală.
Totodată, organizarea internă a Parlamentului este
înfăţişată în ansamblu, începând cu conducerea
acestuia, atribuţiile preşedinţilor celor două Camere,
precum şi cele ale comisiilor parlamentare.
Aflat într-o indisolubilă legătură cu activitatea
comisiilor parlamentare, Consiliul Legislativ este
prezentat ca organ consultativ de specialitate al
Parlamentului, între îndatoririle sale numărându-se
verificarea din punct de vedere tehnic şi avizarea
propunerilor legislative, a proiectelor de lege, de
ordonanţe sau de hotărâri cu caracter normativ ale
Guvernului.
De asemenea, este amintit succint şi rolul său în
vederea sistematizării, unificării şi coordonării, pre -
cum şi a întocmirii evidenţei oficiale a întregii
legislaţii.
Pentru a completa imaginea asupra Consiliului
Legislativ, pe lângă descrierea structurii şi a moda -
lităţii de desemnare a preşedinţilor de secţii, este
discutată obligaţia de examinare a conformităţii legis -
laţiei cu Constituţia, activitate desfăşurată fără ca
aceasta să împiedice buna funcţionare a instanţelor
de judecată.
Înfiinţat prin Constituţia României din 1923, Con -
siliul Legislativ este înţeles atât ca organ de tehnică
legislativă, cât şi ca organ de control al constituţio -
nalităţii legilor.
În legătură cu această percepţie, autorul relatează
disputele doctrinare născute în jurul rolului instituţiei
menţionate.
Astfel sunt evidenţiate şi erorile de interpretare,
justificate întrucâtva de realitatea că, în perioada
interbelică, din componenţa Consiliului Legislativ
făceau parte foşti magistraţi ai Curţii de Casaţie, fapt
ce conferea avizelor emise de acesta o mai mare
greutate şi influenţă, deşi aveau caracter consultativ.
Sub actuala Constituţie, Consiliul Legislativ
rămâne un organ de specialitate al Parlamentului,
propunerile legislative sau proiectele de acte nor -
mative emise de Guvern neputând fi dezbătute fără
avizul consultativ al Consiliului, emis ca urmare a
unei analize cu caracter tehnic.
În continuare, sunt punctual indicate şi explicate
modul de funcţionare al Parlamentului şi atribuţiile
acestuia, de organ legiuitor, de control şi jurisdic -
ţional, accentuându-se asupra efectelor intervenite ca
urmare a aderării României la Uniunea Europeană şi
a aplicării tratatelor de la Maastricht şi Lisabona.
În ceea ce priveşte puterea executivă, pe lângă
considerentele de natură organizatorică, istorică şi
conceptuală, elemente de drept comparat vin în spri -
jinul unei mai bune înţelegeri a mecanismelor de
funcţionare în sistemul românesc.
Aşadar, instituţia Preşedintelui României este
apreciată ca având două finalităţi: cea de reprezentare
a statului şi cea de garant al respectării Constituţiei.
Mandatul preşedintelui este examinat în special
prin prisma aspectelor legate de responsabilitatea
acestuia, amplu dezbătute în teorie şi chiar în juris -
prudenţă.
Pe de altă parte, atribuţiile preşedintelui sunt pri -
vite dintr-o dublă perspectivă, prin raportare la
Guvern sau la Parlament, cu evidenţierea dispoziţiilor
constituţionale relevante.
În încheiere, sunt detaliate măsurile care pot con -
duce la suspendarea şi vacanţa funcţiei de preşedinte.
Cea de a doua componentă a puterii executive,
Guvernul, este definită ca autoritatea care asigură
realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită
conducerea generală a administraţiei publice.
Prin urmare sunt trecute în revistă funcţiile aces tuia
şi este explicată legătura dintre executiv şi legis lativ,
precum şi etapele formării Guvernului, întinderea
mandatului acestuia şi încetarea lui, dar şi incompa -
tibilităţile privind calitatea de membru.
O atenţie aparte este acordată atribuţiilor prim-
ministrului şi condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru
angajarea răspunderii celorlalţi membri ai Executivului,
Apariții editoriale
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 41
Apariții editoriale
42 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
astfel cum rezultă din legislaţie şi din jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Ultima parte a acestui capitol este dedicată puterii
judecătoreşti şi cuprinde principiile care guvernează
acţiunea acesteia, în general, precum şi analiza ei sub
aspect organic şi funcţional.
Volumul de faţă se încheie cu prezentarea Consti -
tuţiei României şi a Constituţiei Statelor Unite ale
Americii, incluse în două anexe distincte, oferind
posibilitatea cititorului de a compara, în deplină
cunoş tinţă de cauză, după parcurgerea întregului curs,
cele două regimuri politice.
În concluzie, prof. univ. dr. Mircea Criste îşi pro -
pune o abordare diferită a dreptului constituţional, pe
care îl prezintă într-un mod bivalent, pe de o parte ca
drept al statului, iar pe de altă parte, ca pe un drept al
cetăţeanului, apărat chiar împotriva statului, demers
reuşit şi prin îmbinarea unei experienţe practice de
excepţie (dobândită pe parcursul îndeplinirii diferi -
telor funcţii, dintre care amintim: judecător, procuror
general al României, director general al sistemului
penitenciar, consilier al Avocatului Poporului) cu
activitatea didactică.
Alina ISTUDOR
consilier
Consiliul Legislativ
Lucrarea „Evoluţia unor drepturi fundamentale în
contextul social actual” de Gheorghe Iancu şi Anca
Ioana Iancu oferă o perspectivă aprofundată asupra
modului cum au evoluat anumite drepturi funda -
mentale în lumea contemporană, marcată de feno mene
antisociale cu efecte dezastruoase în comunităţile
umane, de impactul puternic al religiilor, de reacţiile
anumitor grupuri faţă de statele şi mentalitatea occi -
dentale.
Astfel, în cele 13 capitole ale cărţii, sunt studiate
în detaliu libertatea conştiinţei şi libertatea de
exprimare, fundamentele religioase ale drepturilor
fundamentale şi raporturile dintre imago dei şi aceste
drepturi, relaţia dintre religie şi libertatea de expri -
mare, cea dintre libertatea conştiinţei şi autonomia
bisericii, dreptul la autodeterminare al comunităţilor
religioase, relaţia dintre căsătorie, familie şi religie.
Drepturile fundamentale fac parte din conţinutul
unor norme juridice, norme ce reglementează relaţii
sociale fundamentale. Ca urmare a transformărilor
survenite în societate, este nevoie şi de adaptarea
acestor norme, astfel încât acestea să nu acţioneze ca
nişte frâne în evoluţia societăţii.
Dintre drepturile fundamentale analizate în pre -
zentul studiu de Gheorghe Iancu, profesor universitar
doctor la Facultatea de Drept a Universităţii din
Bucureşti, şi Anca Ioana Iancu, cercetător ştiinţific
onorific la Institutul Român pentru Drepturile
Omului, cea mai puternică evoluţie a fost înregistrată
de dreptul la religie sau libertatea conştiinţei.
Deşi nu puţini sunt cei care resping concepţia
religioasă despre lume şi viaţă, imago dei este foarte
importantă pentru gândirea filozofică, religioasă,
culturală, socială şi politică. Înţeleasă ca expresie
biblică, imago dei reprezintă chipul lui Dumnezeu,
iar ca doctrină religioasă, înseamnă că bărbaţii şi
femeile au fost creaţi după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu, ceea ce face ca drepturile omului să aibă
un fundament moral religios.
În carte sunt analizate drepturile fundamentale din
perspectivă istorică şi doctrinară, apelându-se şi la
studiile de drept comparat pentru această analiză. În
plus, este reliefată diversitatea de conţinut şi formă a
drepturilor fundamentale.
Lucrarea dispune de un aparat bibliografic bogat,
reprezentat de studii consistente, dar şi de articole de
specialitate. De asemenea, este pusă în valoare o
bogată jurisprudenţă, din practica Curţii Supreme a
Statelor Unite ale Americii, a Curţii Supreme a
Canadei şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Mirela PAVEN
expert
Consiliul Legislativ
Apariții editoriale
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 43
Evoluţia unor drepturi fundamentaleîn contextul social actual
Gheorghe IANCU; Anca Ioana IANCU
Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2017
Apariții editoriale
44 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Recent, în galeria lucrărilor valoroase oferite
profesioniştilor care activează în domeniul dreptului
civil, dar şi teoreticienilor, s-a înscris o apariţie
deosebită, atât sub aspectul problematicii tratate, cât
mai ales al actualităţii acesteia, având ca autor pe
Andrei Pap. Demersul ştiinţific, intitulat „Cauzecelebre şi soluţii inedite în materie civilă”, prezintă,
în rezumat, unele dintre cele mai importante hotărâri
judecătoreşti pronunţate în perioada 2011-2016 în
materie civilă şi reprezintă o continuare a preocu -
părilor autorului, materializate în lucrarea „Cauzecelebre şi soluţii inedite ale instanţelor de contenciosadministrativ şi fiscal”, care s-a bucurat de un real
succes în rândul cititorilor.
Culegerea de jurisprudenţă tratează o gamă
variată de situaţii, conţinând cauze relevante în
materia adopţiei, a custodiei comune, a proprietăţii, a
răspunderii civile contractuale şi răspunderii civile
delictuale, care au ca element comun temeinicia argu -
mentării de către instanţele de judecată a soluţiilor
din hotărârile judecătoreşti.
Conştient de varietatea subiectului abordat, Andrei
Pap l-a investigat cu grijă, seriozitate şi temeinicie,
realizând o documentare exhaustivă a problematicii
speţelor din materie civilă în care ne putem regăsi
oricare dintre noi la un moment dat, fiind inspirate
din realitatea cotidiană.
Percepând exact actualitatea şi complexitatea
temei, autorul a purces la aprofundarea practicii în
domeniu, adunând cu grijă informaţia şi sistema -
tizând-o de o manieră judicioasă şi echilibrată,
lucrarea fiind structurată pe cinci capitole, ale căror
tematici sunt generos exemplificate cu numeroase
hotărâri ale instanţelor judecătoreşti.
Stilul de redactare este clar şi concis, vădind
preocuparea permanentă a lui Andrei Pap pentru
acurateţea şi preciziunea expresiei, întreg conţinutul
lucrării făcând dovada că autorul stăpâneşte meca -
nismele specifice domeniului dreptului civil. Soluţiile
prezentate în chestiuni controversate ilustrează
opţiuni inedite, judicioase şi corect argu mentate, simţ
critic şi abordare realistă, capacitate de analiză şi
sinteză, aptitudinea autorului de a articula judecăţi de
valoare.
Liviu-Marian VÎTCĂ
şef sector
Consiliul Legislativ
Cauze celebre şi soluţii inedite în materie civilă
Andrei PAP
Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2017
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 45
Cu prilejul Zilei Constituţiei României, Curtea
Constituţională a organizat în data de 8 decembrie
2017 o adunare solemnă în Sala Drepturilor Omului
din Palatul Parlamentului. La eveniment au participat
personalităţi din cadrul unor autorităţi şi instituţii
publice reprezentative pentru dezvoltarea şi conso -
lidarea democraţiei constituţionale şi a statului de
drept în România.
Pentru marcarea acestui moment aniversar, au
adresat mesaje prof. univ. dr. Valer Dorneanu, pre -
şedintele Curţii Constituţionale a României, Florin
Iordache, vicepreşedintele Camerei Depu taţilor,
Viorel Ilie, ministrul pentru relaţia cu Parlamentul,
care a dat citire mesajului prim-ministrului Mihai
Tudose, judecător Mariana Ghena, preşedintele Con -
siliului Superior al Magistraturii, dr. Dragoş Iliescu,
preşedintele Consiliului Legislativ şi Victor Ciorbea,
Avocatul Poporului.
De asemenea, la eveniment au participat procu rorul
general – Augustin Lazăr, preşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie – Iulia Cristina Tarcea, directorul
Institutului de Cercetări Juridice – Mircea Duţu, preşe -
dintele Curţii de Conturi – Mihai Busuioc, judecătorii
Curţii Constituţionale Simona-Maya Teodoroiu, Petre
Lăzăroiu, Daniel Morar, Mona Pivniceru, Marian
Enache, magistraţii-asistenţi, precum şi Ioan Vida,
judecător din anul 2001, pentru un mandat de 9 ani,
ales preşedinte al Curţii Constitu ţionale în perioada
2004-2007 şi reales în perioada 2007-2010; Acsinte
Gaspar, Constantin Doldur, Mihai Lucian, Puşkáş
Valentin-Zoltán, foşti judecă tori ai Curţii.
Preşedintele Curţii Constituţionale a României,
prof. univ. dr. Valer Dorneanu, a adresat cuvântul de
întâmpinare, declarând următoarele: „Nu trebuie să
uităm că la baza reformei statului şi a întregii societăţi
româneşti stau legile adoptate în spiritul şi cu respec -
tarea prevederilor Constituţiei. În acest sens, o sarcină
deosebită revine puterii legiuitoare (...), o acţiune
dificilă o are şi Executivul în punerea în aplicare a
legilor, dar o laborioasă activitate îi revine şi Curţii
Constituţionale a României în exercitarea rolului său
de garant al supremaţiei Constituţiei. Cu toţii (...), în
considerarea principiului colaborării loiale, suntem
datori să respectăm cartea noastră fundamentală, să o
apărăm.” De asemenea, prof. univ. dr. Valer Dorneanu
a făcut şi un scurt istoric al evoluţiei Legii funda -
mentale, subliniind rolul pe care aceasta l-a avut în
societate şi în organizarea statului. „Aniversarea
anuală a Constituţiei reprezintă, pe de o parte, dovada
respectului pe care autorităţile şi instituţiile publice,
dar şi cetăţenii îl acordă, iar, pe de altă parte, se
constituie într-un veritabil îndemn în apărarea şi
păstrarea valorilor consacrate la nivel constituţional,
un îndemn cu atât mai actual cu cât Constituţia, deşi
foarte mult invocată, înregistrează contestări”, a men -
ţionat preşedintele Curţii Constitu ţionale a României.
În continuare Florin Iordache, vicepreşedintele
Camerei Deputaţilor, a adresat un mesaj în cadrul
căruia a declarat că „Noul fundament al societăţii,
Constituţia din 1991, inspirată de modele şi valori
europene, a reprezentat nu doar ruperea de trecut, ci
şi pregătirea României pentru secolul XXI. Princi -
piile care au dus la redefinirea statului român şi au
creat oportunitatea dezvoltării noastre şi a integrării
în structurile euro-atlantice sunt şi astăzi la fel de vii
pentru că, în esenţă, Constituţia este un organism viu
care oglindeşte permanent spiritul unei naţiuni, dar,
după cum ştim, orice este viu se află într-o continuă
evoluţie, lentă sau bruscă, dar certă.” Potrivit aces -
tuia, „Constituţia este un instrument în consolidarea
democraţiei şi realizarea domniei legii, iar responsa -
bilitatea pentru păstrarea integrităţii sale morale
aparţine tuturor cetăţenilor, dar cu precădere celor
care sunt mai aproape de spiritul ei. (…) Constituţia
este a noastră, a tuturor, ea este garantul unor prin -
cipii care sunt ale naţiunii, ea nu ar putea exista fără
voinţa unui întreg popor care să emane acele principii
care le dă forţă. Nimeni nu poate confisca sau altera
principiile care stau la baza construcţiei noastre
sociale. Din acest motiv este înţelept să folosim toate
resorturile instituţionale şi civile pentru a înţelege
Constituţia ca o radiografie a naţiunii, a principiilor
MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE
Adunarea solemnă dedicată celebrării Zilei Constituţiei României –
8 decembrie 2017, Palatul Parlamentului
46 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
care stau la baza ei şi a aspiraţiilor sale de viitor”, a
încheiat Florin Iordache.
Viorel Ilie, ministrul pentru relaţia cu Parlamentul,
a dat citire mesajului prim-ministrului în care se arată:
„Constituţia reprezintă mai mult decât un corp de legi
pe care trebuie să le respectăm. Ea este o oglindă a
societăţii, un set de valori comune pe care oamenii le
respectă şi le promovează. De aceea, consider că ziua
Constituţiei este mai mult decât o zi, este un moment
de reflecţie asupra valorilor pe care toţi am decis să
le aderăm. Cu prilejul acestei zile, doresc să subliniez
faptul că respectarea valorilor Constituţiei este
esenţială pentru buna funcţionare şi dezvoltare a
statului român. Încurajez toate instituţiile ce veghează
la respectarea acestor valori să se ridice la nivelul la
care au fost investite şi să pună mai presus de orice
drepturile şi libertăţile cetăţenilor României.”
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii,
Mariana Ghena, a declarat cu acest prilej, că: „Inde -
pendenţa magistraţilor nu reprezintă un privilegiu al
acestora, nu constituie doar o garanţie a statului de
drept, ci este acel atribut al funcţiei care îi permite
magistratului să acţioneze şi să decidă doar în baza
legii, fără nicio subordonare sau influenţă, respectând
astfel dreptul fundamental al cetăţeanului de a avea
acces la o justiţie independentă. Arhitectura constitu -
ţională atribuie, din această perspectivă, o prerogativă
esenţială şi de maximă responsabilitate Consiliului
Superior al Magistraturii, aceea de a garanta indepen -
denţa justiţiei. Dincolo de complexitatea acestui con -
cept, eficienţa şi modalitaţile de exprimare a acestei
garanţii, trebuie să fie rezultatul efortului tuturor
autorităţilor şi instituţiilor statului, a societăţii în
ansamblu şi a fiecărui cetăţean în parte.”
În cuvântul său, preşedintele Consiliului Legisla -
tiv, dr. Dragoş Iliescu, a subliniat că „Respectarea
Constituţiei şi a supremaţiei sale constituie neîndo -
ielnic una din garanţiile evoluţiei României, cadrul
în care aceasta există şi se dezvoltă.
În cei 26 de ani de existenţă, Legea noastră fun -
damentală s-a dovedit a conţine un set de principii şi
norme juridice perene, care au deschis drumul sta -
tului de drept şi al economiei de piaţă. Ea a repre -
zentat, în tot acest timp, atât o garanţie a drepturilor
fundamentale ale omului, cât şi a funcţionării institu -
ţiilor de bază ale statului.
Iată de ce adoptarea în urmă cu 26 de ani a primei
Constituţii a României după căderea regimului comu -
nist reprezintă un moment fundamental în procesul de
consolidare democratică a ţării noastre, consfinţind
definitiv opţiunea noastră pentru democraţie şi
libertate.”
Adunarea solemnă s-a încheiat cu mesajul
Avocatului Poporului, Victor Ciorbea, care a declarat:
„Astăzi, când se împlinesc 26 de ani de la adoptarea
Constituţiei României postcomuniste şi 150 de ani de
la prima constituţie, cea din 1866, (…) putem spune
că sistemul constituţional românesc a ajuns la matu -
ritate. Aceasta nu înseamnă, bineînţeles, încremenirea
în proiect, deoarece, ştim bine, dreptul este viu
permanent, adaptabil la realităţile sociopolitice, eco -
nomice şi culturale, iar prin sistemul constitu ţional
român vin noi provocări izvorâte din statutul ţării
noastre de stat membru al Uniunii Europene. În acest
context, alături de Curtea Constituţională, Preşe -
dintele României, Parlament, Guvern, autoritatea
judecătorească, Avocatul Poporului reprezintă una
din instituţiile consacrate de legea fundamentală să
apere respectarea Constituţiei, a drepturilor şi liber -
tăţilor fundamentale ale omului.”
Ca în fiecare an, atât adunarea solemnă, cât şi
mesajele înaltelor personalităţi care au luat cuvântul
au avut un puternic ecou în rândul participanţilor,
precum şi în mass-media.
Cristina PĂIŞ
expert
Consiliul Legislativ
Manifestări științifice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 47
Printre evenimentele ştiinţifice desfăşurate la
finele anului 2017 se înscrie şi Conferinţa interna -ţională cu tema „Dreptul şi justiţia administrativădintr-o perspectivă interdisciplinară” organizată de
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative
(SNSPA), Facultatea de Administraţie Publică,
Departamentul de Drept „Victor Dan Zlătescu” în
parteneriat cu Institutul de Cercetări Juridice al Aca -
demiei Române, Universitatea Ecologică din Bucu -
reşti, Uniunea Juriştilor din România, Asociaţia
pentru Naţiunile Unite din România (ANUROM)
afiliată la Federaţia Mondială a Asociaţiilor pentru
Naţiunile Unite (FMANU), Asociaţia „Centrul de
Excelenţă Academică” şi cu sprijinul membrilor
Institutului European de Drept din Bruxelles, Belgia.
Conferinţa a reprezentat o manifestare de înaltă
clasă ştiinţifică, reunind atât cadre didactice din mai
multe instituţii de învăţământ superior din capitală şi
din ţară, cât şi judecători şi magistraţi-asistenţi din
cadrul Curţii Constituţionale a României, cercetători
ştiinţifici ai Institutului de Cercetări Juridice al Aca -
demiei Române, avocaţi, arbitri şi doctoranzi ai
Facultăţii de Administraţie Publică, SNSPA.
Conferinţa s-a desfăşurat pe 6 secţiuni, eviden -
ţiindu-se astfel varietatea temelor abordate şi inte -
resul participanţilor: Capacitatea administrativă asistemului judiciar; Drepturile omului într-o nouăeră; Cetăţenia şi imigrarea în Europa; Noi tendinţeîn dezvoltarea administraţiei publice; Schimbărileclimatice: provocări globale, acţiuni locale; Soluţio -narea paşnică a conflictelor şi gestionarea acestora.
În cadrul secţiunilor au fost prezentate lucrări care
au dezbătut subiecte de actualitate şi de un real inte -
res, dintre care amintim, în ordinea secţiunilor:
– Legislaţia fiscală de mediu şi câteva exemple dinjurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie şi cea aCurţii Constituţionale a României – conf. univ. dr.
Simona-Maya Teodoroiu, Facultatea de Adminis tra ţie
Publică, SNSPA şi judecător la Curtea Constituţională;
– Rolul magistraţilor în respectarea principiuluiseparaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă,executivă şi judecătorească – în cadrul democraţieiconstituţionale – dr. Ioniţa Cochinţu, magistrat-asis -
tent la Curtea Constituţională;
– Justiţia administrativă ca instrument pentruapărarea drepturilor omului şi asigurarea buneiguvernări – conf. univ. dr. Orlov Maria, Universitatea
de Stat „Alecu Russo” Bălţi, Republica Moldova,
împreună cu drd. Mariana Ianachevici;
– Scopul aplicării drepturilor fundamentalerecunoscute de Uniunea Europeană pentru acţiuneastatelor membre. Câteva repere jurisprudenţiale –
conf. univ. dr. Constanţa Mătuşescu, Facultatea de
Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea „Valahia”
din Târgovişte;
– Fenomenul migrării şi responsabilitatea de aproteja – prof. univ. dr. Raluca Miga Beşteliu, Facul -
tatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu”,
Bucureşti;
– Relocarea: o ameninţare la respectarea drep -turilor omului? – conf. univ. dr. Mădălina Cocoşatu,
director al Departamentului de drept, Facultatea de
Administraţie Publică, SNSPA;
– Probleme juridice cu privire la controlul judi -ciar referitor la legalitatea normelor administrativeca acte normative generale ale administraţiei publice– dr. Blerton Sinani, prodecanul Facultăţii de Drept,
Universitatea de Sud-Est, Macedonia;
– Scopul unui Minister European al FinanţelorPublice şi impactul acestuia asupra finanţelorpublice din România – prof. univ. dr. Emil Bălan,
Facultatea de Administraţie Publică, prorector SNSPA;
– Contractul de achiziţii publice – dispoziţiiobligatorii – conf. univ. dr. Mihaela Cărăuşan, Facul -
tatea de Administraţie Publică, SNSPA, director exe -
cu tiv al Asociaţiei „Centrul de Excelenţă Academică”;
– Provocările statului de drept în societateacontemporană – conf. univ. dr. Gilia Claudia, Facul -
tatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea
Valahia din Târgovişte, membru în Comisia juridică,
de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor;
– Medierea internaţională transfrontalieră –
Karabernou Paduret Nadjet, preşedintele Camerei de
comerţ şi industrie România-Algeria;
– Responsabilitatea arbitrului – o provocare sauun pericol ? – prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu,
Facultatea de Administraţie Publică, SNSPA, preşe -
dinte al Asociaţiei pentru Naţiunile Unite din România,
Conferinţa internaţională „Dreptul şi justiţiaadministrativă dintr-o perspectivă interdisciplinară” –
Bucureşti, noiembrie 20171
1
Conferinţa s-a desfăşurat în perioada 24-26 noiembrie 2017, la Centrul Internaţional de Conferinţe al Şcolii Naţionale de Studii
Politice şi Administrative.
Manifestări științifice
Manifestări științifice
48 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
membru titular al Academiei Internaţionale de Drept
Comparat şi membru în Consiliul de administraţie al
Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii
Europene (FRA).
Lucrările prezentate în cadrul celor 6 secţiuni ale
Conferinţei sunt publicate în Revista de drept inter -
naţional – International Law Review, revistă inclusă
în bazele de date internaţionale SSRN, EBSCO,
ProQuest şi VLEX.
În cea de-a doua parte a Conferinţei a fost orga -
nizat un atelier pentru studenţi condus de dr. Ioana
Cristina Vida, consilier parlamentar în cadrul Came -
rei Deputaţilor, şi drd. Alexandra Bucur, Facultatea de
Administraţie Publică, SNSPA. În cadrul acestui
atelier au fost prezentate lucrări de către studenţii
Facultăţii de Administraţie Publică, dintre care amin -
tim Reflecţii asupra legalităţii şi oportunităţii înjurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale aRomâniei, Identificarea prerogativelor şefului statu luiîn implementarea justiţiei în sistemele de guver nareeuropene, Exemple de bună guvernare – Estonia,Acţiunea în timp a normei juridice, Identifi carealegală a conceptelor de „extremism” şi „radica li -zare” raportat la platformele de socializare online.
Un loc aparte în cadrul Conferinţei a fost rezervat
lansării volumului In Honorem IOAN VIDA. Reformastatului în cadrul democraţiei constituţionale –
coordonatori Ioniţa COCHINŢU şi Marian ENACHE,
Editura Hamangiu, Bucureşti, 2017.
Lucrarea este dedicată distinsului profesor, jude -
cător şi mentor Ioan Vida, la împlinirea vârstei de
70 de ani, fiind evidenţiată bogata sa activitate
didactică şi cea de practician al dreptului desfăşurată
în cadrul unor autorităţi fundamentale ale statului,
precum şi valorile ştiinţifice pe care acesta le lasă în
doctrina şi practica juridică românească.
Printre participanţii care au luat cuvântul la eveni -
mentul lansării volumului şi care au elogiat în cuvinte
frumoase şi sensibile personalitatea profesorului Ioan
Vida se numără judecători ai Curţii Constituţionale,
cadre didactice universitare, foşti doctoranzi şi, evi -
dent, coordonatorii volumului.
Preşedintele Curţii Constituţionale, prof. univ.
dr. Valer Dorneanu, şi-a amintit cu deosebită plăcere
de perioada în care a colaborat cu profesorul Ioan
Vida în cadrul fostului Consiliu Legislativ, dar şi la
„con strucţia celor mai importante autorităţi ale
statului de drept” şi, mai târziu, la nivelul Camerei
Deputaţilor, când distinsul profesor era directorul
Departa men tului Legislativ, „funcţie în care şi-a pus
amprenta calităţii în funcţionarea uneia dintre cele
mai impor tante structuri ale Camerei Deputaţilor în
exercitarea atribuţiei de legiferare”.
Şi prof. univ. dr. Petre Lăzăroiu, judecător al
Curţii Constituţionale, a subliniat, în semn de aleasă
preţuire pentru persoana celui aniversat, „buna cola -
borare în activitatea desfăşurată la cea mai înaltă
instanţă destinată apărării şi respectării supremaţiei
Constituţiei”, arătând că în activitatea sa, preşe -
dintele Ioan Vida „a recurs la adevărate lecţii de
drept parlamentar îmbinate cu teoria generală a
dreptului aplicate la dreptul constituţional pentru
a demonstra caracterul constituţional sau ne con -
stituţional al normelor ce erau supuse controlului
de constituţio nalitate sau a sensului pe care le giu -
itorul constitu ţional a dorit să îl dea Legii funda -
mentale”.
La lansarea lucrării au mai luat cuvântul prof.
univ. dr. Radu Motica, Facultatea de drept, Univer -
sitatea de Vest din Timişoara, fost coleg de facultate
şi prieten al prof. univ. dr. Ioan Vida, prof. univ. dr.
Verginia Vedinaş, Facultatea de Drept, Universitatea
Bucureşti, conf. univ. dr. Daniela Cristina Valea,
Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş, fost
doctorand al profesorului Ioan Vida.
Din partea Şcolii Naţionale de Studii Politice şi
Administrative, instituţie de învăţământ superior ce
a găzduit lansarea volumului In Honorem IOANVIDA. Reforma statului în cadrul democraţieiconsti tuţionale, au luat cuvântul rectorul instituţiei,
prof. univ. dr. Remus Pricopie, conf. univ. dr. Diana
Iancu, decanul Facultăţii de Administraţie Publică,
şi conf. univ. dr. Mădălina Cocoşatu, director al
Depar ta men tului de drept, Facultatea de Adminis -
traţie Publică.
Nu în ultimul rând, amintim alocuţiunile deose -
bite ale celor care au coordonat volumul a cărui
lansare a avut loc în cadrul Conferinţei interna ţio -nale, respectiv magistrat-asistent dr. Ioniţa Cochinţu
şi judecător dr. Marian Enache.
Fost director de cabinet al preşedintelui Curţii
Constituţionale Ioan Vida, dr. Ioniţa Cochinţu, a făcut
o prezentare deosebită şi laborioasă a vieţii şi acti -
vităţii celui omagiat, menţionând calităţile deosebite
ale Omului Ioan Vida: profesionalism, perseverenţă,
perfecţiune, colaborare, modestie, bunătate şi ome -
nie.
În numele coordonatorilor, judecător dr. Marian
Enache a mulţumit autorilor „materialelor dense şi
interesante care s-au constituit într-un omagiu inte -
lectual şi afectiv adus colegului, prietenului, omului
şi profesorului care este aniversat: eminentul jurist
Ioan Vida”.
De asemenea, acesta a adresat mulţumiri şi con du -
cerii Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Adminis -
trative şi Facultăţii de Administraţie Publică pentru
Manifestări științifice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 49
sprijinul acordat la organizarea şi găzduirea eveni -
mentului, exprimând întreaga preţuire pentru nobila
şi utila activitate a instituţiei în domeniul învăţă -
mântului superior.
Cu privire la juristul de anvergură Ioan Vida,
judecătorul Marian Enache a afirmat „că acesta a
atins excelenţa profesională şi a slujit cu devotament
adevărul, raţiunea şi lucrurile făcute temeinic şi
responsabil”.
Şi pentru a evidenţia emoţia cuvintelor şi a gân -
durilor frumoase transmise, îmi permit, cu deosebit
respect, să citez din finalul discursului distinsului
judecător:
„Profesorul, Mentorul, Omul Ioan Vida face parte
din comunitatea juriştilor care a dobândit prin meri -
tele şi contribuţiile sale concrete un loc definitiv în
conştiinţa celor prezenţi şi a generaţiilor viitoare.
Prin activitatea şi calităţile sale personale a fost şi
este un veritabil mentor care a îndrumat şi învăţat pe
ceilalţi. A făcut-o cu generozitate, cu discreţie şi mo -
destie.
Felicitări pentru realizările Domniei Sale, pentru
responsabilităţile pe care le-a îndeplinit cu succes
incontestabil în cadrul Curţii Constituţionale. La mulţi
ani buni şi rodnici în tot ceea ce doriţi să întreprindeţi
în continuare!
Să ne trăiţi Domnule Profesor întru mulţi ani
fericiţi, împreună cu distinsa Dumneavoastră
familie şi alături de prietenii dragi!”
conf. univ. dr. Benonica VASILESCU
şef sector
Consiliul Legislativ
Manifestări științifice
50 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Uniunea Juriştilor din România condusă de prof.
univ. dr. Ioan Chelaru, vicepreşedinte al Uniunii Naţio -
nale a Barourilor din România, a organizat, la fel ca în
fiecare an, festivitatea de decernare a pre miilor
ştiinţifice pentru cele mai reprezentative lucrări cu
caracter juridic, publicate în anul 2017. Sărbătorind cea
de-a 26-a ediţie, Gala Uniunii Juriştilor din România a
fost organizată în data de 15 decembrie 2017, în
parteneriat cu Editura „Universul Juridic”, la Ramada
Bucureşti Majestic Hotel, în cadrul evenimentului
participând reputaţi profesori universitari, reprezentanţi
ai diverselor profesii juridice, magistraţi, avocaţi,
jurisconsulţi, notari.
Festivitatea a fost deschisă de preşedintele Uniunii
Juriştilor din România, prof. univ. dr. Ioan Chelaru,
care a ţinut să mulţumească invitaţilor pentru partici -
parea la eveniment, precum şi pentru contribuţia pe
care au avut-o în anul 2017, prin lucrările lor, la
îmbogăţirea culturală şi profesională a practicienilor
dreptului. „Facem astăzi o plecăciune către cei care,
intelectuali fiind, au avut puterea, răbdarea să şi scrie.
Este firesc să păstrăm această tradiţie pe care o avem
din 1990 şi cu posibilităţile noastre, să ne întoarcem
către cei care au trimis în lumea noastră, în principal,
dar în lumea ştiinţifică în general lucrări ştiinţifice sau
de cultură generală care chiar reprezintă modele care
ne pot ajuta să ne informăm sau să ne îmbogăţim
cultura generală. Ştim că uneori pentru a scrie un
articol sau o carte se transpiră cu sânge”, a afirmat
preşedintele Uniunii Juriştilor din România, Ioan
Chelaru, în deschiderea festivităţii.
Primul premiu acordat, Premiul „Mihail Eliescu”
în domeniul dreptului civil, a revenit prof. univ.
dr. Marian Nicolae pentru lucrarea „Drept Civil.
Teoria generală – Vol. I. Teoria dreptului civil”,
apărută la Editura Solomon. Laudatio pentru acest
premiu a fost rostit de prof. univ. dr. Mircea Bob.
În continuare, a fost decernat Premiul „I.L. Geor -
gescu” în domeniul dreptului civil – pentru lucrări în
legătură cu relaţiile comerciale, oferit pentru cartea
„Dreptul comerţului internaţional. Tratat – Partea
generală şi partea specială”, apărută la Editura
Universul Juridic, semnată de autorii prof. univ. dr.
Dragoş Alexandru Sitaru şi lector univ. dr. Şerban-
Alexandru Stănescu. În cazul acestui premiu,
Laudatio a fost rostit de prof. univ. dr. Ioan Macovei.
A urmat decernarea Premiului „Vintilă Dongoroz”
în domeniul dreptului penal, acordat prof. univ.
dr. Mihai Adrian Hotca pentru volumul „Manual de
drept penal. Partea generală”, apărut la Editura
Universul Juridic, Laudatio fiind rostit de prof. univ.
dr. Ovidiu Predescu.
Premiul „Anibal Teodorescu” în domeniul drep -
tului public – pentru lucrări altele decât cele din
domeniul dreptului penal a revenit Universităţii
Creştine „Dimitrie Cantemir” pentru lucrarea
„Constituţia României. Comentarii şi Explicaţii”,
publicată la Editura C.H. Beck şi coordonată de prof.
univ. dr. Cristian Ionescu şi prof. univ. dr. Corina
Adriana Dumitrescu. Autori ai lucrării sunt Cristina
Bălăceanu, Titus Corlăţean, Cristian Jora, Laura
Macarovschi, Bogdan Pătraşcu, Roxana Mariana
Popescu, Agata Mihaela Popescu şi Doina Maria
Tilea. Onoarea de a rosti Laudatio în cazul acestui
premiu a aparţinut prof. univ. dr. Nicolae Popa.
Următorul premiu acordat cu prilejul acestei gale,
Premiul „Andrei Rădulescu” în domeniul ştiinţelor
interdisciplinare, a fost acordat prof. univ. dr. Ioan
Macovei pentru lucrarea „Tratat de drept interna -
ţional privat”, apărută la Editura Universul Juridic,
conf. univ. dr. Gheorghe Gheorghiu, vicepreşedinte
al Uniunii Juriştilor din România având rolul de a
rosti Laudatio.
Premiul Revistei „Dreptul”, pentru publicistică
ştiinţifică în domeniul dreptului a fost decernat
prof. univ. dr. Gheorghe Dobrican şi prof. univ. dr.
Augustin Fuerea. Laudatio pentru acest premiu a fost
rostit de prof. univ. dr. Ovidiu Predescu.
Volumul „Drept procesual civil. Vol. I, II şi III,
Ediţia a II-a”, autor prof. univ. dr. Mihaela Tăbârcă,
apărut la Editura Solomon, a primit din partea
Uniunii Juriştilor din România Premiul „Viorel
Ciobanu” în domeniul dreptului procesual civil şi
dreptului internaţional privat. Laudatio a fost rostit
de prof. univ. dr. Evelina Oprina.
În cadrul Festivităţii de decernare au fost oferite şi
două Diplome de excelenţă. Prima diplomă a fost
acordată pentru cartea „Codul Muncii şi Legea Dialo -
gului Social – comentarii şi explicaţii”, publicată la
Editura Universul Juridic, volum coordonat de prof.
univ. dr. Ion Traian Ştefănescu, iar cea de-a doua
diplomă a fost oferită dr. Nicoleta Ţândăreanu
pentru lucrarea „Codul insolvenţei comentat. Vol I –
art. 1-182. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
preve nire a insolvenţei şi de insolvenţă”, publicată tot
la Editura Universul Juridic. Laudatio pentru cele două
volume au fost rostite de prof. univ. dr. Gheorghe
Dobrican şi, respectiv, dr. Gheorghe Buta.
Sorin POPESCU
preşedinte de secţie
– secretar de stat –
Consiliul Legislativ
Premiile Uniunii Juriştilor din România pentru anul 2017
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 51
Propuneri de lege ferenda extrase din articolele publicateîn revistele de drept româneşti
– Bibliografie indexată şi adnotată* –
1. BODOAŞCĂ, TEODOR – Opinii privind reglementarea, noţiunea şi natura juridică a operelor
audiovizuale = În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale – nr. 4, 2017, p. 64-71.
Autorul consideră oportun ca, de lege ferenda, denumirea „operele cinematografice şi alte opere audiovizuale”, dată Capitolului
VIII din Partea a II-a din cadrul Legii nr. 8/1996, să fie înlocuită cu denumirea „operele audiovizuale”. De asemenea, pentru
ca, pe de o parte, să fie respectat înţelesul termenului „audiovizual” şi, pe de altă parte, să fie aduse sub incidenţa art. 65-71
din Legea nr. 8/1996 şi „operele care constau dintr-o succesiune de imagini în mişcare neînsoţite de sunete”, se impune ca
dispoziţiile art. 64 să fie modificate şi completate corespunzător. În concret, din conţinutul tezei finale a acestui articol ar
trebui eliminată referirea la operele „fără sunet”. Astfel, art. 64 ar avea următorul conţinut: „Opera audiovizuală este opera
cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune
de imagini în mişcare, însoţite de sunete”. Mai mult, în conţinutul art. 64 ar trebui introdus un nou alineat cu rol de „normă de
trimitere”, în care să se prevadă că „dispoziţiile acestui Capitol se aplică corespunzător şi operelor constând într-o succesiune
de imagini în mişcare, neînsoţite de sunete”.
Subiect: operă audiovizuală; operă colectivă; operă comună.
2. MARINESCU, ANA-MARIA – Reprografia, principalul mijloc de piratare al operelor ştiinţifice scrise =
În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale – nr. 4, 2017, p. 172-184.
Autoarea recomandă, de lege ferenda, pentru a limita fenomenul reprografiei şi în concordanţă cu prevederile Directivei
2001/29/CE de armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor şi drepturile conexe în societatea informaţională,
reglementarea dreptului de reproducere a operelor scrise în centrele de fotocopiere cu scop lucrativ. Astfel, la alin. (1) al art.
123
2
, lit. a) din Legea nr. 8/1996 să se modifice şi să aibă următorul cuprins: „a) dreptul de reproducere a operelor, inclusiv
dreptul de reproducere a operelor pe hârtie în scop lucrativ, prin intermediul centrelor de copiere specializate în acest sens.”
Subiect: drept de autor; drept de reproducere; Legea nr. 8/1996; operă ştiinţifică; reprografie.
3. MOARCĂŞ, CLAUDIA ANA – Despre universităţi şi autonomia universitară = În: Revista de drept
public – nr. 3, 2017, p. 36-57.
Autoarea propune, de lege ferenda, cu privire la prevederile art. 289 din Legea educaţiei naţionale şi pentru coerenţa
reglementărilor şi corecta lor aplicare, modificarea art. 289 alin. (1), a tezei finale a alin. (3) şi abrogarea alin. (6), prin raportarea
menţinerii drepturilor şi obligaţiilor deţinute anterior pensionării în raport cu norma didactică (întreagă sau fracţiuni de normă)
şi evaluarea performanţelor profesionale anuale, nu cu modalitatea de plată; contractul de muncă va fi unul pe durată
determinată de maximum 5 ani, pentru a se corela dispoziţiile Legii educaţiei naţionale cu Legea pensiilor şi Codul muncii;
cadrul didactic pensionat va putea solicita titlul onorific de profesor emerit, având calitatea de cadru didactic asociat şi fiind
trecut în statul de funcţii al şcolii doctorale unde i se poate crea o normă didactică sau de cercetare, respectiv: – menţinerea
vârstei legale de pensionare la 65 de ani cu posibilitatea reîncadrării după pensionare în condiţiile alin. (3) al art. 289, dar pe
durata anului universitar, până la împlinirea vârstei de 70 de ani cu menţinerea drepturilor salariale avute anterior pensionării
dacă postul didactic sau de cercetare este vacant şi are normă întreagă; – mărirea vârstei standard, legale de pensionare în
învăţământ la 67 de ani cu posibilitatea reîncadrării după pensionare, în condiţiile alin. (3) al art. 289, dar pe durata anului
universitar, până la împlinirea vârstei de 72 de ani; şi dacă postul este vacant şi cu normă întreagă să se menţină drepturile şi
obligaţiile avute anterior pensionării; – menţinerea vârstei de 65 de ani ca vârstă de pensionare la cerere a cadrelor didactice
şi introducerea vârtsei de 70 de ani ca vârstă de pensionare din oficiu fără a se mai putea solicita reîncadrarea; – modificarea
dispoziţiilor art. 294 alin. (3) referitor la angajarea cadrelor didactice pe perioadă determinată în sensul menţinerii caracterului
derogator de la legislaţia muncii, şi a înlocuirii duratei de 3 ani cu 5 ani pentru asigurarea egalităţii de tratament între personalul
didactic şi studenţii-doctoranzi, aceştia din urmă aflându-se pe durata acestei perioade sub coordonarea şi îndrumarea
personalului didactic.
Subiect: cadru didactic; discriminare în raporturile de muncă; Legea nr. 1/2011; pensie; universitate.
* Lucrare realizată de Mirela Paven, expert, Consiliul Legislativ.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
52 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
4. RUSU, ION – Inducerea în eroare a organelor judiciare în concepţia noului Cod penal = În: Caiete de
drept penal – nr. 4, 2017, p. 86-106.
Autorul propune, de lege ferenda, ca urmare a opţiunii legiuitorului de a înlocui modalitatea normativă atenuată prevăzută în
art. 259 alin. (3) din Codul penal din 1969 cu o cauză de nepedepsire care în prezent este prevăzută în alin. (3) al art. 268 din
Codul penal, revenirea la vechea formulare, în sensul că atitudinea autorului de a declara înainte de reţinerea, arestarea sau de
punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele că
denunţul, plângerea sau probele sunt nereale trebuie incriminată într-o modalitate normativă atenuată.
Subiect: calomnie; inducere în eroare; urmărire penală.
5. ŞANDRU, ADRIAN – Dreptul martorului de a fi asistat de avocat = În: Dreptul – nr. 1, 2018, p. 121-132.
Autorul propune ca după lit. a) a art. 120 alin. (2) din Codul de procedură penală să se introducă lit. a
1
) cu următorul conţinut:
„dreptul martorului de a fi asistat de avocat.”
Subiect: audiere; avocat; drepturile omului; martor; procedură penală; proces penal.
6. ZARAFIU, ANDREI – Câteva probleme controversate şi actuale privind camera preliminară =
În: Caiete de drept penal – nr. 3, 2017, p. 56-88.
Imposibilitatea corelării soluţiei legislative impuse prin Legea nr. 75/2016 cu ansamblul regulilor procedurale care stabilesc
regimul şi limitele dreptului de invocare a nulităţii relative pledează, de lege ferenda, pentru revenirea la reglementarea care
impune judecătorului de cameră preliminară obligaţia de a stabili termen de judecată indiferent dacă în cauză s-au formulat
sau nu cereri şi excepţii cu privire la materialul de urmărire penală. La această înfăţişare ar putea fi discutate nu doar cererile
şi excepţiile formulate în termenul iniţial stabilit potrivit art. 344 Codul de procedură penală, ci şi altele noi, aceasta fiind
singura modalitate „de a asigura contradictorialitatea procedurii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la
un proces echitabil” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 641/2014).
Subiect: cameră preliminară; procedură penală.
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 53
Articole din revistele de drept străine intrate recentîn Biblioteca Consiliului Legislativ
– Bibliografie adnotată* –
JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL
1. BARIÈRRE BROUSS, ISABELLE – Le patrimoine des couples internationaux dans l’espace judiciaire
européen. Les règlements européens du 24 juin 2016 relatifs aux régimes matrimoniaux et aux effets
patrimoniaux des parteneriats enregistrés = Patrimoniul cuplurilor internaţionale în spaţiul judiciareuropean. Regulamentele europene din 24 iunie 2016 referitoare la regimurile matrimoniale şi la efectelepatrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. În: Journal du droit international – nr. 2, 2017, p. 485-514.
Cele două regulamente din 24 iunie 2016 care vor intra în vigoare la 29 ianuarie 2019 marchează o nouă extindere a dreptului
internaţional privat al Uniunii Europene şi configurează noi limite ale justiţiei civile europene. Unul se referă la regimul
matrimonial şi celălalt la efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, ambele făcând obiectul unei integrări verticale
ce corespunde procedurii legiuitorului european preocupat să cuprindă toate aspectele disciplinei. Această ambiţie europeană
se loveşte totuşi de numeroase obstacole începând cu cel al unei adeziuni parţiale la comunitatea statelor membre, cu chestiuni
ce ating dreptul familiei sau diferenţele în dreptul intern ce tind să se exacerbeze, situaţie ce necesită recurgerea încă o dată la
procedura cooperării consolidate. De fapt, constrângerea dată de pluralismul modelelor conjugale în plan intern şi respectarea
tradiţiilor juridice ale statelor membre în plan extern sunt luate în considerare într-un mod destul de neclar în cele două
reglementări. Analiza comparată arată totuşi că în ciuda unei puternice tendinţe de egalizare a statutului cuplurilor, regulile
conflictului de legi rămân diferenţiate, dincolo de unele alternative metodologice comune ce par binevenite. Din punct de
vedere tehnic, ar trebui să câştige securitatea juridică, mai ales în domeniul regimurilor matrimoniale, unde sunt corectate
imperfecţiunile Convenţiei de la Haga din 14 martie 1978. Dacă totuşi aspectele contencioase lato sensu sunt tratate într-o
manieră care constituie un ansamblu raţionalizat şi omogen, privind la subiecte conexe precum dreptul succesoral sau cel al
divorţului, căutarea coerenţei pentru edificarea spaţiului judiciar european suferă de câteva vicii cum ar fi concepţia extensivă
– chiar imperialistă – a competenţei internaţionale şi, în general, absenţa armonizării regimurilor hotărârilor, unde câteva
acţiuni corective devin imperative.
Subiect: cuplu internaţional; parteneriat înregistrat; patrimoniu; regim matrimonial; Uniunea Europeană.
2. BONIFAY, EMMANUELLE – La circulation des citoyens européens entre Etats membres au
landemain de l’adoption du règlement „documents public” = Circulaţia cetăţenilor europeni între statelemembre, după adoptarea Regulamentului „documente oficiale”. În: Journal du droit international – nr. 2, 2017,
p. 515-527.
Regulamentul nr. 2016/1191 adoptat de Uniunea Europeană în iulie 2016 este destinat „favorizării liberei circulaţii a cetăţenilor,
simplificând condiţiile de prezentare a unor documente oficiale în Uniunea Europeană”. Dacă este incontestabil că acest text
permite stabilirea unei coerenţe în recunoaşterea anumitor documente oficiale între statele membre, atingerea obiectivului
urmărit – de favorizare a liberei circulaţii a cetăţenilor – pare greu de atins. Sigur, din punct de vedere procedural, eliminarea
unor formalităţi, precum apostila, ar trebui să aducă cetăţenilor avantaje materiale. Totuşi, pe fond, regulamentul aduce puţine
îmbunătăţiri, pentru că nu se aplică pentru recunoaşterea situaţiilor familiale dovedite prin aceste documente oficiale şi care
de altfel, au făcut deja obiectul reglementărilor care au facilitat recunoaşterea.
Subiect: documente oficiale; libera circulaţie; Uniunea Europeană.
3. GAILLARD, EMMAUEL – L’apport de la pensée juridique française à l’arbitrage international =
Contribuţia gândirii juridice franceze în arbitrajul internaţional. În: Journal du droit international – nr. 2, 2017,
p. 529-542.
Arbitrajul internaţional contemporan este o disciplină juridică, un sector autonom în economia serviciilor şi un câmp social
unde se identifică actori şi ritualuri. Acest articol îşi propune să analizeze contribuţia gândirii juridice franceze în domeniu.
Începe prin a reaminti regulile „dreptului savant” al arbitrajului, pe care de-a lungul timpului, dreptul francez le-a „exportat”
(autonomia convenţiei arbitrale, competenţă-competenţă, efectul negativ de competenţă-competenţă) în timp ce practica
internaţională importa tehnici inspirate din tradiţia common law (prezentarea de documente, contra-interogatoriul martorilor).
Arbitrajul internaţional este şi un mod de producere a dreptului. Jurisprudenţa arbitrală este o realitate cotidiană pentru toţi cei
din domeniu. Privind acest domeniu într-un mod abstract, se poate concluziona că există un veritabil ordin juridic arbitral, în
dialog constant cu ordinele juridice statale.
Subiect: arbitraj internaţional; autonomia clauzei compromisorii; ordin juridic arbitral; principiul competenţă-competenţă.
Referințe bibliografice
* Lucrare realizată de Lucica-Violeta Niculae şi Cristina Păiş, Consiliul Legislativ.
4. KARAGIANNIS, SYMÉON – La peine de la mort en temps de guerre. Aspects de droit international =
Pedeapsa cu moartea în timp de război. Aspecte de drept internaţional. În: Journal du droit international – nr. 2,
2017, p. 413-484.
Chiar dacă numeroase state menţin pedeapsa cu moartea în arsenalul lor represiv, nu este mai puţin adevărat că de aproximativ
treizeci de ani abolirea acestei pedepse barbare câştigă teren. La nivelul dreptului internaţional, atât cel universal cât şi cel
regional, sunt utilizate mai multe instrumente juridice pentru consacrarea abolirii pedepsei cu moartea. Totuşi, cele mai multe
au rezervat ipoteza crimelor de natura militară comise în timp de război. Acestea sunt condiţiile în care pedeapsa capitală
poate fi restabilită şi pe care prezentul studiu le evidenţiază. Este vorba de condiţii mai greu de deosebit, atât în ce priveşte
aceste perioade excepţionale reprezentate de „vremea de război” cât şi tehnicile juridice care permit în mod excepţional
revenirea la pedeapsa cu moartea şi garanţiile care trebuie în mod absolut să conducă la condamnarea capitală.
Subiect: execuţie extrajudiciară; pedeapsa cu moartea; război; starea de război.
REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ
5. HAMMJE, PETRA – Le divorce par consentement mutuel extrajudiciaire et le droit international
privé = Divorţul extrajudiciar prin acordul soţilor şi dreptul internaţional privat. În: Revue critique de droit
international privé – nr. 2, 2017, p. 143-158.
Scos din sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti, divorţul convenţional introdus prin Legea nr. 2016-1547 din
18 noiembrie 2016 din Franţa, eliberează pe soţi de constrângerile date de competenţa internaţională directă, cu riscul
compromiterii eficacităţii transfrontaliere a divorţului, în lipsa forului. Autonomia voinţei va incita soţii să aleagă legea
franceză, care îi va pune la adăpost de eventualele reacţii negative ale legilor străine concurente, care nu cunosc instituţia
divorţului convenţional.
Subiect: divorţ; divorţ fără for; soţi.
6. VERHELLE, JINSKE – La portabilité transfrontalière du statut personnel des refugiés. Situer les
interactions entre le droit international privé et le droit international des réfugiés = Portabilitateatransfrontalieră a statutului personal al refugiaţilor. Localizarea interacţiunii dintre dreptul internaţional privatşi dreptul internaţional al refugiaţilor. În: Revue critique de droit international privé – nr. 2, 2017, p. 173-189.
Mai devreme sau mai târziu, statele europene vor fi inevitabil confruntate cu chestiuni juridice care depăşesc cadrul actual de
primire a refugiaţilor „pat, baie, pâine” şi cu alte probleme logistice. Este necesară o abordare complementară, pentru a ameliora
repartizarea responsabilităţii internaţionale în planul guvernanţei pe termen lung a fluxului de refugiaţi şi solicitanţi de azil în
Europa. Acest articol se apleacă asupra uneia dintre preocupările juridice pe termen lung şi anume portabilitatea transfrontalieră
a statutului personal al refugiaţilor (vârstă, statutul parental, statutul matrimonial, etc.). Studiul abordează şi problemele juridice
întâlnite de refugiaţi/solicitanţi de azil faţă de statutul lor personal dobândit într-un stat şi transferat într-un alt stat (a se vedea
lipsa documentelor, problema relaţiilor juridice precare). Astăzi nu sunt suficiente date referitoare la interacţiunea dintre dreptul
internaţional al refugiaţilor (despre drepturile şi obligaţiile statelor pentru protecţia refugiaţilor) şi dreptul internaţional privat
(referitor la relaţiile private în context transfrontalier). Articolul examinează statutul personal atât ca noţiune de drept
internaţional privat în dreptul internaţional al refugiaţilor cât şi protecţia internaţională a refugiaţilor în instrumentele de drept
internaţional privat.
Subiect: date personale; drept internaţional privat; portabilitate; solicitant de azil; statut refugiat; transfrontalier.
REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ
7. GOGORZA, AMANE – L’autorisation judiciaire pendant la phase policière = Autorizarea judiciară întimpul anchetei poliţieneşti. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé – nr. 2, 2017, p. 247-260.
În ultimii ani, jurisdicţionalizarea anchetei poliţieneşti constituie unul dintre fenomenele cele mai izbitoare pe care l-a cunoscut
procedura penală din Franţa. Faţă de întărirea continuă a măsurilor de coerciţie, judecătorul de libertăţi şi reţineri a devenit din
ce în ce mai implicat în ancheta poliţienească. Intervenţia sa este acum necesară în cele mai grave încălcări ale libertăţilor
individuale în etapa anchetei poliţieneşti. Cu toate acestea, în timp ce ultimele evoluţii evidenţiază perfect „legalitatea”, nu se
poate spune acelaşi lucru cu privire la jurisdicţie.
Subiect: ancheta poliţienească; judecător de libertăţi şi reţineri; procedură penală.
8. PEREIRA, MIGUEL – Juger le terrorisme avec ou sans jury. Etude de la place du jury populaire
dans les procès pour terrorisme en France, au Royaume-Uni et aux Etats-Unis = Juraţii în procesele deterorism. Studiu asupra locului juraţilor în procesele de terorism în Franţa, în Regatul Unit şi în Statele Unite.
În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé – nr. 2, 2017, p. 215-230.
Juraţii sunt adesea consideraţi ca obstacole în procesul de judecare a infracţiunilor de terorism. Riscul de intimidare, părtinirea
juraţilor, complexitatea proceselor sau necesitatea protejării secretului sunt tot atâtea motive invocate în mod normal pentru a
pune în discuţie această instituţie. Juraţii sunt adesea înlăturaţi şi infracţiunile de terorism sunt judecate de magistraţi
profesionişti. Aceasta s-a întâmplat în Irlanda de Nord începând cu anul 1973 şi în Franţa începând din anul 1986. Articolul
analizează problemele legate de absenţa juraţilor din instanţe, punând problema suprimării totale şi permanente (ca în Franţa)
Referințe bibliografice
54 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 55
a acestei instituţii, pentru garantarea unei bune funcţionări a justiţiei în represiunea criminalităţii teroriste. Studiul evoluţiei
dispozitivului din Regatul Unit şi studiul cazului Statelor Unite pun în lumină unele alternative.
Subiect: juraţi; eliminare juraţi; proces; terorism.
9. SIZAIRE, VINCENT – Que reste-t-il de la défense sociale nouvelle? = Ce rămâne din noua apăraresocială? În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé – nr. 2, 2017, p. 261-272.
Dezvoltarea tendinţei represive de securitate, manifestată printr-o putere represivă tot mai mare şi mai inflexibilă asupra
cetăţeanului, dă naştere unor întrebări referitoare la patrimoniul contemporan al noii apărări sociale şi solicitările lui de
moderare şi de umanizare a represiunilor. O astfel de abordare ne invită să ne gândim la noua apărare socială ca la un adevărat
umanism penal căruia trebuie să i se restituie toate dimensiunile şi implicaţiile. Un umanism exigent, dar care se aplică atât
definiţiei şi punerii în aplicare a politicii penale cât şi teoriei şi practicii dreptului penal. Din acest punct de vedere, influenţa
noii apărări sociale asupra sistemului represiv (din Franţa, s.n.) se dovedeşte a fi ambiguă. Cu siguranţă, patrimoniul umanist
al modelului nostru penal este pus în discuţie de logica represivă de securitate. Dar, pentru că au dobândit o forţă juridică
supra-legală, principiile sale ies – în mod paradoxal – întărite ca nişte adevăraţi piloni ai ordinii penale democratice.
Subiect: noua apărare socială; putere represivă; represiune; umanism penal.
REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL
10. BERNAUD, VALÉRIE – La consécration d’un droit fondamental à l’eau est possible. Etude de droit
comparé le démontrant = Consacrarea unui drept fundamental la apă este posibilă. O demonstrează studiilede drept comparat. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 110, 2017, p. 317-342.
Accesul la apă curentă pare azi un lucru atât de firesc, încât consacrarea unui drept la apă poate părea un lucru inutil. Şi totuşi,
un stat în Europa (Slovenia), 10 state africane, 8 state sud-americane, unul asiatic au ales înscrierea în textele constituţionale
a acestui drept. Resursele de apă sunt gestionate de stat, fiind destinate în primul rând asigurării aprovizionării durabile a
populaţiei cu apă potabilă, nefiind, din acest punct de vedere o marfă. Din această analiză rezultă cu certitudine că necesitatea
consacrării dreptului fundamental la apă nu este doar necesar, ci şi perfect posibil.
Subiect: apă; constituţie; drept fundamental la apă.
11. CASTILLO MAROIS, JUSTINE – Controverse sur la suprématie du président de la Republique en
matière de défense nationale = Controverse referitoare la supremaţia preşedintelui Republicii în materiaapărării naţionale. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 110, 2017, p. 343-366.
Noţiune distinctă de cea de „securitate naţională”, apărarea naţională poate fi considerată ca „prima raţiune de a fi a statului”.
De aceea, ea este strâns legată de elementele constitutive şi de suveranitatea statului. Ea se sprijină pe o dublă dimensiune: o
dimensiune externă ce constă în „apărarea statului împotriva duşmanilor externi” şi o dimensiune internă care vizează
„asigurarea în interior a menţinerii ordinii şi executării legilor”. Întinderea competenţei preşedintelui Republicii în materia
apărării naţionale, este o ilustrare a regimului politic al celei de-a V-a Republici. Dacă este cu siguranţă un regim parlamentar
datorat unei puteri executive bicefale şi răspunderii politice a Guvernului în faţa Adunării Naţionale, este cu certitudine un regim
parlamentar în care preşedintele are un rol corector.
Subiect: apărare naţională; guvern; parlament; preşedinte; supremaţie.
REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ
12. CASTILLO, MONIQUE – Le droit face aux défis culturels européens = Dreptul şi provocările culturaleeuropene. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 2, 2017, p. 289-305.
Două rele sunt cele ce lovesc gândirea europeană. Pe de o parte, tehnicitatea profesională asupra creaţiei simbolice: gestionăm
lucruri în loc să inspirăm inteligenţa. Pe de altă parte, tendinţa de autodenigrare instalează în Europa un fals pluralism care
separă comunităţile în loc să le angajeze într-un destin comun. Pentru drept, acestea reprezintă provocări culturale şi juridice.
Nevoia de cultură juridică, de cultură economică şi de cultură politică este o nevoie de sens, nevoia de a găsi, în cuvinte, mai
mult decât o expertiză, un potenţial colectiv.
Subiect: cultură; drept; identitate culturală; suveranitate politică.
13. BARQUE, FRANÇOISE – Le financement des territoires foraux en Espagne. Réflexions sur une
originalité du croit public financier = Finanţarea teritoriilor „forale” în Spania. Observaţii asupraoriginalităţii dreptului fiscal public. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 2, 2017, p. 327-347.
Spania este un stat aşa-zis „regionalizat”, în cadrul căruia, comunităţile autonome se bucură de o mare autonomie şi mai ales
de o importantă autonomie fiscală. Dar, teritoriile basce şi comunitatea Navarei, numite entităţi forale beneficiază de o
autonomie financiară sporită, autoritatea lor fiscală fiind cvasi-totală şi deci, mult superioară statului. De aici rezultă o legătură
de dependenţă financiară a Statului şi a altor entităţi locale faţă de teritoriile forale. Articolul analizează acest fenomen de
autonomie, studiind această situaţie inedită şi insistând asupra faptului că autonomia nu înseamnă independenţă şi că entităţile
forale trebuie să respecte unele reguli destinate să garanteze unitatea statului spaniol.
Subiect: Spania; teritorii forale; drept fiscal public, autonomie, unitatea statului.
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL
14. CAIRE, ANNE-BLANDINE – La magie du verbe juridique. Réflexions sur la force du langage du droit =
Magia verbului juridic. Reflecţii asupra forţei limbajului dreptului. În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 2, 2017,
p. 321-334.
Fiind mai mult raţional, un jurist este departe de a-şi imagina dreptul ca pe un sistem marcat de magie. Totuşi, forţa
constrângătoare a dreptului nu este străină de magie. În această viziune, limbajul dreptului, a cărui forţă este extrem de mare,
este un element privilegiat al legăturilor dintre drept şi magie. El poate – în acelaşi timp – să oblige la anumite comportamente
şi să prevină altele. Eficacitatea sa se bazează pe o formă de magie şi discursivă şi instituită. Departe de a fi doar un jargon al
tehnicienilor dreptului, limbajul juridic este şi un vector neaşteptat de magie, mai precis o magie socială, care uneşte indivizii.
Subiect: expresie corporală; limbaj juridic.
15. DROUOT, GUILLAUME – L’agrément de l’héritier: de l’utilité de distinguer le titre de la finance =
Acceptarea moştenitorilor: necesitatea distincţiei dintre calitatea de moştenitor şi afacere. În: Revue
trimestrielle de droit civil – nr. 2, 2017, p. 305-319.
În cazul decesului unui asociat, drepturile sale în societate se presupune că se transmit succesorilor săi. Pe de altă parte,
societatea s-ar putea proteja contra intruziunii terţilor, impunând acordul său pentru validarea acestora. În acest moment, apare
situaţia de conflict între dreptul moştenitorilor neagreaţi şi societate, primii revendicând transmiterea părţilor sociale pentru a
lua parte la vot şi pentru a primi dividendele, pe când societatea se opune, justificând aceasta cu lipsa validării calităţii de
asociat al moştenitorilor. Pentru a împăca şi fixa drepturile şi obligaţiile fiecărei tabere, este necesar a se recurge la o distincţie
clară între calitatea de moştenitor (titlu) şi afacere, după stabilirea precisă a perioadei de incertitudine.
Subiect: asociat; moştenitori; societate.
16. FULCHIRON, HUGUES – Interactions entre systèmes ou ensembles normatifs et „dynamique des
normes”. L’example du droit de la famille = Interacţiunile dintre sistemele sau ansamblurile normative.
În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 2, 2017, p. 271-303.
Într-o lume „globalizată”, sistemele şi ansamblurile normative intră în relaţie unele cu celelalte. Se produc interacţiuni la
niveluri diverse: fenomenelor de interacţiune reciprocă, de exemplu între două ansambluri normative, li se adaugă fenomene
de multiple interacţiuni, ce pun în discuţie mai multe ansambluri normative. Aceste interacţiuni între norme care se influenţează
reciproc, produc efecte în cascadă, care la rândul lor accelerează evoluţia: aceasta este ipoteza „dinamicii normelor”. Fiind
foarte marcat de dreptul european şi de drepturile fundamentale, dreptul familiei constituie un fel de laborator pentru aceste
fenomene.
Subiect: dinamica normativă; interacţiunea normelor; legislaţie.
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL ET DE DROIT ÉCONOMIQUE
17. LISANTI, CÉCILE – Pour un statut du conjoint in bonis = Pentru un statut solvabil al soţului. În: Revue
trimestrielle de droit commercial et de droit économique – nr. 2, 2017, p. 269-287.
Deschiderea procedurii de faliment în cazul întreprinderii individuale afectează în mod inevitabil şi drepturile soţului
antreprenorului. Este un contrast puternic între atenţia legiuitorului contemporan pentru protejarea patrimoniului
antreprenorului individual şi indiferenţa faţă de statutul soţului acestuia, afectat destul de tare de această procedură. După ce
evidenţiază atingerile aduse drepturilor acestuia din urmă, studiul încearcă să demonstreze nevoia imperioasă de îmbunătăţire
a reglementării în domeniu. Calea reformei regimurilor matrimoniale s-a îndepărtat de o rezolvare în favoarea unei reformări
totale a dispoziţiilor dreptului referitor la procedura falimentului cu privire la drepturile soţului. Articolul L624-5 şi următoarele
din Codul comercial arată o neîncredere faţă de soţi, explicată prin motive istorice, creând o impresie înşelătoare de protecţie
a drepturilor soţului in bonis care ar fi de dorit să evolueze.
Subiect: codebitor; faliment; încetare plăţi; întreprindere personală; soţul antreprenorului.
18. PRAUD, JEAN-LOU – Les motifs légitimes de résiliation dans les contrats à durée déterminée =
Motivele întemeiate de reziliere în contractele cu durată determinată. În: Revue trimestrielle de droit
commercial et de droit économique – nr. 2, 2017, p. 257-268.
Momentul de vârf al „motivelor întemeiate de reziliere” în contractele cu durată determinată a sosit. Devenită perfect autonomă
faţă de forţa majoră, noţiunea este în plin avânt. Totuşi, construcţia jurisprudenţială a acestor motive nu reuşeşte să-i dea o
structura solidă.
Subiect: contracte; forţă majoră; motiv temeinic; reziliere.
REVUE DU DROIT PUBLIC
19. STIRN, BERNARD – La dispersion des normes = Abundenţa legislaţiei. În: Revue du droit public –
nr. 1, 2017, p. 5-9.
În mod normal, legalitatea actelor administrative se apreciază în funcţie de lege şi de principiile generale de drept. Această
ierarhie simplă se complică datorită prezenţei crescânde a normelor constituţionale, datorită dezvoltării dreptului internaţional,
a autorităţii speciale a dreptului european. Apoi, toate sistemele juridice europene au recunoscut încet-încet superioritatea
tratatelor în faţa legilor. Mai mult, odată cu descentralizarea, s-a afirmat puterea normativă a colectivităţilor teritoriale,
Referințe bibliografice
56 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 57
recunoscută chiar în Constituţia revizuită în 2003. Aşadar, proliferarea şi instabilitatea sunt două caracteristici marcante şi
regretabile ale edificiului normativ.
Subiect: acte normative; abundenţa actelor normative.
20. GRANERO, AURORE – Le juge administratif de l’élection et la sanction d’inéligibilité pour fraude
électorale = Judecătorul administrativ pentru alegeri şi sancţiunea neeligibilităţii pentru fraudă electorală.
În: Revue du droit public – nr. 1, 2017, p. 131-150.
În Franţa, dreptul electoral a fost obiectul a numeroase transformări bazate în principal pe regulile de finanţare şi de transparenţă
a vieţii politice. Dispoziţiile articolului L. 118-4 introdus în anul 2011 în Codul electoral constituie un fel de punere în gardă
pentru intenţia candidaţilor care ar fi tentaţi să comită manevre frauduloase – dar având condiţii de aplicare strictă – sunt
rareori aplicate. Alegerile regionale pot fi un bun moment pentru a măsura efectele acestui articol şi pentru a percepe dacă prin
el se constituie o nouă cale legală pentru garantarea voinţei reale a electorilor.
Subiect: lege electorală; fraudă electorală.
INTERNATIONAL JOURNAL OF CONSTITUTIONAL LAW
21. BENVINDO, JULIANO ZAIDEN – The forgotten people in Brazilian constitutionalism: revisiting
behavior strategic analyses of regime transitions = Oamenii uitaţi în constituţionalismul brazilian: revizuireaanalizelor de comportament strategic în tranziţiile de regim. În: International Journal of Constitutional Law –
nr. 2, 2017, p. 332-354.
În acest articol, autorul dezvăluie cum adevăraţii patrioţi s-au implicat efectiv în procedurile şi practicile care au condus la
tranziţia de la dictatură la democraţie. De asemenea, autorul readuce în prim-plan acei oameni uitaţi, de regimurile autoritare,
concentrându-se pe modul în care comportamentul lor a condus spre democraţie. Mai întâi, autorul examinează în Secţiunea
a 2-a modalitatea în care câteva teorii foarte influente despre tranziţiile de regim şi-au stabilit principiile bazându-se, în primul
rând, pe incertitudinea acestor tranziţii şi, în al doilea rând, pe înţelegeri şi negocieri pentru a tempera „conflictele dintre
interesele concurente”. În Secţiunea a 3-a este prezentat exemplul Braziliei ca studiu de caz în care autorul arată cum unele
dintre teoriile despre tranziţiile de regim aplică concepte precum modele de comportament strategic pentru a interpreta tranziţia
de la dictatura civil-militară (1964-1985) la democraţie, mai ales în perioada în care a fost elaborată Constituţia Braziliei în
anii 1987 şi 1988. În Secţiunea a 4-a, autorul arată că tranziţia Braziliei la democraţie nu a fost „rezultatul unui compromis
sau a unei înţelegeri între elite, ci o realizare a opoziţiei legale şi a societăţii organizate”.
Subiect: comportament strategic; constituţia braziliană; tranziţie de regim.
22. BRINKS, M. DANIEL; BLASS, ABBY – Rethinking judicial empowerment: the new foundations
of constitutional justice = Regândirea împuternicirii judecătoreşti: noile baze ale justiţiei constituţionale.
În: International Journal of Constitutional Law – nr. 2, 2017, p. 296-331.
În acest articol, autorii prezintă modul în care constituţii diferite dezvăluie preferinţe distincte în ceea ce priveşte natura şi
amploarea puterii judecătoreşti. Mai exact, autorii arată că schimbările constituţionale din America Latină începând cu anii 1970
creează noi modele de justiţie constituţională; în acest sens, în Secţiunea a 2-a, autorii prezintă o reconceptualizare a puterii
judecătoreşti. Pornind de la conceptele din teoria agentului principal, autorii identifică trei dimensiuni ale împuternicirii: două
dintre ele influenţează autonomia (în special, modul în care politica influenţează o instanţă) prin mecanisme de control exante şi ex post, iar cea de-a treia dimensiune influenţează autoritatea (modul în care o instanţă influenţează politica). Intersecţia
dintre autonomia şi autoritatea formală a unei instanţe defineşte modelul de justiţie constituţională propus pentru a fi dezvoltat.
Configuraţia autonomiei ex ante şi ex post localizează controlul politic asupra instanţelor din cadrul executivului, legislativului
sau a unei coaliţii mai mult sau mai puţin incluzive care ar putea interesa şi alţi actori. Reconceptualizarea justiţiei
constituţionale se bazează pe o strânsă analiză instituţională, prezentată în Secţiunea a 3-a, în care autorii scot la iveală o
măsură cantitativă, multidimensională, originală a împuternicirii judecătoreşti, discutând fiecare componentă mai detaliat. În
Secţiunea a 4-a, autorii aplică această măsură pentru a examina modelele dominante de împuternicire judiciară constituţională
care au apărut începând cu anii 1970, folosind toată America Latină ca un caz empiric, şi oferă dovezi că această măsură nouă
se corelează cu natura şi amploarea influenţei politice a curţii constituţionale.
Subiect: împuternicire judecătorească; justiţie constituţională.
EUROPEAN CONSTITUTIONAL LAW REVIEW
23. CROWE, RICHARD – The European budgetary galaxy = Galaxia bugetară europeană. În: European
Constitutional Law Review – nr. 3, 2017, p. 428-452.
Articolul începe prin a reaminti viziunea fondatoare a procesului de integrare bugetară europeană. Apoi, este urmărită evoluţia
cadrului juridic prin crizele bugetare şi reformele tratatelor din anii 1980 şi 1990, înainte de a se trece la deliberările Convenţiei
privind viitorul Europei şi la reformele introduse prin Tratatul de la Lisabona. Autorul prezintă exemple ilustrative de
fragmentare bugetară în perioada care a urmat semnării Tratatului de la Lisabona. În lumina acestor exemple, autorul arată că
un regim complex de integrare bugetară diferenţiată este probabil să reziste pentru o perioadă îndelungată şi că, în acest
context, viitoarele reforme menite să facă sistemul mai inteligibil pentru cetăţeni nu ar trebui să vizeze doar bugetul Uniunii,
ci ar trebui să ţină seama şi de galaxia înconjurătoare a fondurilor şi instrumentelor la nivel european care urmăresc obiectivele
politicii Uniunii.
Subiect: bugetul Uniunii Europene; Convenţia privind viitorul Europei; Tratatul de la Lisabona.
24. KRENN, CRISTOPH – The European Court of Justice’s financial accountability: how the European
Parliament incites and monitors judicial reform through the budgetary process = Responsabilitateafinanciară a Curţii Europene de Justiţie: modul în care Parlamentul European stimulează şi monitorizeazăreforma judiciară prin procesul bugetar. În: European Constitutional Law Review – nr. 3, 2017, p. 453-474.
Articolul este structurat după cum urmează: în prima parte, autorul introduce şi defineşte noţiunea de responsabilitate financiară
a Curţii Europene de Justiţie. În a doua parte a articolului, autorul pune în discuţie modul în care Parlamentul European a
evaluat organizarea Curţii Europene de Justiţie şi descrie realizările şi problemele întâmpinate în cadrul acestui proces. În
ultima parte a articolului, autorul face trei propuneri în legătură cu modalitatea în care trebuie să se dezvolte responsabilitatea
financiară a Curţii Europene de Justiţie în viitor.
Subiect: Curtea Europeană de Justiţie; Parlamentul European; reformă judiciară; proces bugetar.
25. SPANO, ROBERT – The EFTA Court and fundamental rights = Curtea de Justiţie a AsociaţieiEuropene a Liberului Schimb şi drepturile fundamentale. În: European Constitutional Law Review – nr. 3,
2017, p. 475-492.
Acest articol oferă o reflecţie asupra interdependenţei dintre Curtea de Justiţie a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb
(una dintre cele două Curţi ale Spaţiului Economic European din Luxemburg, cea de-a doua fiind Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene) şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, concentrându-se în special pe interpretarea Curţii de
Justiţie a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb privind drepturile fundamentale din jurisprudenţa sa recentă, văzute în
contextul momentului transformator al dreptului Uniunii Europene, în care Carta Drepturilor Fundamentale a intrat în vigoare
odată cu Tratatul de la Lisabona, la 1 decembrie 2009.
Subiect: Asociaţia Europeană a Liberului Schimb; Spaţiul Economic European; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; drepturi
fundamentale.
26. GUASTAFERRO, BARBARA – The Italian Constitutional Court’s dialogue with the European Court
of Justice in protecting temporary workers’ rights in the public education sector = Dialogul dintre CurteaConstituţională din Italia şi Curtea Europeană de Justiţie privind protecţia drepturilor lucrătorilor temporariîn sectorul educaţiei publice. În: European Constitutional Law Review – nr. 3, 2017, p. 493-524.
În acest articol, autorul explică interacţiunile dintre toţi actorii instituţionali implicaţi în garantarea cadrelor didactice şi
personalului din şcolile de stat, a drepturilor care decurg din legislaţia Uniunii Europene, cu un accent deosebit pe cooperarea
dintre judecătorii naţionali şi europeni. O atenţie aparte este acordată unicităţii procedurale a Curţii Constituţionale din Italia
în pronunţarea unei hotărâri preliminare, prima de acest fel în cursul unei proceduri indirecte. Autorul analizează apoi răspunsul
din anul 2014 al Curţii Europene de Justiţie către judecătorii obişnuiţi şi cei constituţionali naţionali, care au constatat că
legislaţia italiană încalcă legislaţia Uniunii Europene, precum şi decizia finală din anul 2016 a Curţii Constituţionale din Italia.
Subiect: Curtea Constituţională din Italia; Curtea Europeană de Justiţie; lucrători temporari; sectorul educaţiei publice.
Referințe bibliografice
58 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 59
Cărţi recent achiziţionatede Biblioteca Consiliului Legislativ
– Bibliografie indexată* –
ADAM, ANCA ROXANA. – Drept civil : teoria generală a obligaţiilor : [curs universitar] / Anca Roxana Adam. –
Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 607 p. – (Curs universitar). Bibliografie. ISBN 978-606-18-0685-0 : 65,40 lei.
SUBIECT: drept civil; izvoarele obligaţiilor; obligaţii complexe; efectele obligaţiilor; transmiterea, stingerea şi stingerea
obligaţiilor; garantarea obligaţiilor.
347.4/A17
ANGHEL, RĂZVAN. – Hotărâri CEDO relevante în materia raporturilor de muncă şi asigurărilor
sociale : comentarii şi jurisprudenţă naţională / Răzvan Anghel. – Bucureşti : Rosetti International, 2016. 379 p.
ISBN 978-606-8794-22-8 : 26,10 lei.
SUBIECT: jurisprudenţă; Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudenţă; dreptul muncii; raport de muncă; asigurare
socială.
349.2/A58
ANGHEL, RĂZVAN. – Timpul de lucru şi timpul de odihnă : jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene / Răzvan Anghel. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 308 p. Durata normală a timpului de muncă.
Munca suplimentară. Concediul de odihnă. Indemnizaţia de concediu. Jurisprudenţa instanţelor din alte state
membre UE. ISBN 978-606-39-0049-5 : 36,75 lei.
SUBIECT: timp de muncă; timp de odihnă; concediu de odihnă; muncă suplimentară; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,
jurisprudenţă; dreptul muncii.
349.2/A58
ANIŢEI, NADIA-CERASELA ; LAZĂR, ROXANA ELENA. – Instituţii financiare internaţionale şi
instituţii financiare ale Uniunii Europene / Nadia Cerasela Aniţei ; Roxana Elena Lazăr. – ed. revăzută şi
adăugită. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 238 p. Bibliogr. ISBN 978-606-39-0029-7 : 26,25 lei.
SUBIECT: organism financiar internaţional; instituţie financiară; drept internaţional; Uniunea Europeană; Banca Centrală
Europeană; Banca Europeană de Investiţii; Fondul European de Investiţii; Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare; euro;
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; Banca Mondială; Fondul Monetar Internaţional; sistem monetar internaţional.
347.73/A61
ANTONACHE, CĂTĂLIN ; DIMITRIU, ALEXANDRU; SORESCU, IRINA. – Codul insolvenţei : note,
corelaţii, explicaţii : art. 1-203 / Gheorghe Piperea (coord.) ; Cătălin Antonache, Alexandru Dimitriu, Irina
Sorescu, Alexandru Răţoi-Pârvu, Rebeca Dan, Luiza Hagiu. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 976 p. –
(Instrumente juridice). Conţine bibliografie, index. ISBN 978-606-18-0382-8 : 131,40 lei.
SUBIECT: insolvenţă; faliment; drept comercial; Legea nr. 85/2014; prevenire insolvenţă; procedură insolvenţă.
347.7/C60
BELU MAGDO, MONNA-LISA. – Răspunderea civilă contractuală în noul Cod civil / prof. univ. dr.
Monna-Lisa Belu Magdo. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 386 p. ISBN 978-606-27-0726-2 : 42,40 lei.
SUBIECT: răspundere civilă contractuală; prejudiciu; contract.
347.4/B43
BERCEA, RALUCA ; DOROGA, SORINA. – Dreptul Uniunii Europene în 100 de hotărâri şi cazuri
practice / Raluca Bercea ; Sorina Doroga. – Bucureşti : Universul Juridic, 2016. 222 p. ISBN 978-606-673-
995-5 : 26,25 lei.
SUBIECT: drept fundamental; Uniunea Europeană; drept european; Uniunea Europeană, instituţii; Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene, jurisprudenţă; libertate economică.
341.217(4)UE/B46
* Lucrare realizată de Mirela Paven, expert, Consiliul Legislativ.
BOCŞAN, GHEORGHE ; COSNEANU, GHEORGHE; FROLU, SIMONA. – Ministerul Public : istorie
şi perspective / Augustin Lazăr (coord.) ; Mircea Duţu (coord.) ; Ovidiu Predescu (coord.) ; Gheorghe Bocşan,
Gheorghe Cosneanu, Simona Frolu, Irinel Păun, Valeriu Petrovici, Ilie Picioruş, Constantin Sima. – Bucureşti :
Universul Juridic, 2017. 297 p. ISBN 978-606-39-0011-2 : 26,25 lei.
SUBIECT: România; Ministerul Public.
347.98/M74
BODU, SEBASTIAN. – Legea societăţilor comentată şi adnotată / Sebastian Bodu. – Bucureşti : Rosetti
International, 2017. 1486 p. Bibliografie. ISBN 978-606-8794-13-6 : 269,10 lei.
SUBIECT: drept comercial; societate comercială; Legea societăţilor nr. 31/1990.
347.72/B61
BOROI, GABRIEL ; STANCU, MIRELA. – Drept procesual civil / Gabriel Boroi ; Mirela Stancu. – ediţia a
4-a, revizuită şi adăugită. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 1357 p. – (Carte universitară). ISBN 978-606-27-0875-7 :
176 lei.
SUBIECT: drept procesual civil; procedură civilă; proces civil; acţiune civilă; participanţi la procesul civil; competenţă; acte
de procedură; termen procedural; judecată; practică judiciară unitară; mijloc procedural; tergiversare proces; contestaţie; procedură
necontencioasă judiciară; procedură specială; executare silită; creanţă pusă în executare; titlu executoriu; încuviinţare executare silită;
înştiinţare prealabilă debitor; obiect executare silită; contestaţie la executare; întoarcere executare silită; urmărire silită mobiliară; poprire;
urmărire fructe imobile; urmărire venituri imobile; urmărire silită imobiliară; executare silită directă.
347.9/B69
CĂRPENARU, STANCIU D. ; HOTCA, MIHAI ADRIAN; NEMEŞ, VASILE. – Codul insolvenţei
comentat : Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă / prof. univ.
dr. Stanciu D. Cărpenaru ; prof. univ. dr. Mihai Adrian Hotca ; conf. univ. dr. Vasile Neme. – ed. a 2-a, rev. şi
adăugită. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 796 p. Bibliografie. ISBN 978-606-39-0008-2 : 81,75 lei.
SUBIECT: insolvenţă; faliment; drept comercial; Legea nr. 85/2014; prevenire insolvenţă; procedură insolvenţă; insolvenţă
transfrontalieră.
347.7/C26
CĂTANĂ, EMILIA LUCIA. – Contenciosul actelor administrative asimilate / Emilia Lucia Cătană ; prof.
univ. dr. Verginia Vedinaş (pref.). – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 546 p. ISBN 978-606-18-0652-2 : 41,94 lei.
SUBIECT: drept administrativ; act administrativ; contract administrativ; contencios administrativ.
342.9/C29
CĂTANĂ, EMILIA LUCIA. – Drept administrativ : [Curs universitar] / Emilia Lucia Cătană ; prof. univ.
dr. Ioan Santai (pref.). – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 415 p. La elaborarea prezentei lucrări s-a folosit material
documentar publicat până la data de 1 mai 2017. ISBN 978-606-18-0687-4 : 38,94 lei.
SUBIECT: drept administrativ; administraţie publică; domeniu public; serviciu public; act administrativ; contencios
administrativ; răspundere administrativă.
342.9/C29
CÂMPEAN, ANAMARIA. – Apelul în procesul civil : practică judiciară comentată, legislaţie conexă,
doctrină, decizii ale Curţii Constituţionale, recursuri în interesul legii, hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept / Anamaria Câmpean. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 303 p. ISBN 978-606-673-
984-9 : 29,25 lei.
SUBIECT: proces civil; apel; cale de atac; jurisprudenţă; practică judiciară.
347.9/C17
CETEAN-VOICULESCU, LAURA. – Drept internaţional privat român / Laura Cetean-Voiculescu. –
Bucureşti : Pro Universitaria, 2017. 169 p. ISBN 978-606-26-0716-6 : 20 lei.
SUBIECT: drept internaţional privat; conflict de legi; regimul juridic al străinilor; drept real; moştenire; act juridic.
341.9/C37
CHIRILĂ, IOAN ; FLORIAN, EMESE; VASILESCU, PAUL. – Familie şi moştenire în România / Mircea
Dan Bob (coord.) ; Ioan Chirilă ; Emese Florian ; Paul Vasilescu ; Alina Oprea ; Irina Bardoczi. – Bucureşti :
Universul Juridic, 2016. 442 p. Bibliografie. Index. ISBN 978-606-673-960-3 : 30 lei.
SUBIECT: dreptul familiei; familie; moştenire legală.
347.6/F18
Referințe bibliografice
60 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 61
CHIRIŢĂ, RADU ; TOMULEŢ, CRISTINA; PANTEA, BIANCA. – Drept constituţional. Drepturi şi
libertăţi : caiet de seminar / conf. univ. dr. Radu Chiriţă ; asist. univ. drd. Cristina Tomuleţ ; av. Bianca Pantea. –
ediţia a 2-a. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 84 p. ISBN 978-606-27-0810-8 : 16 lei.
SUBIECT: drept constituţional; constituţie.
342.4/C44
COMŞA, CARMEN-GEORGIANA ; NIŢU, PETRONELA-IULIA. – Răspunderea disciplinară a
salariatului / Carmen-Georgiana Comşa ; Petronela-Iulia Niţu. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 371 p.
ISBN 978-606-39-0070-9 : 37,50 lei.
SUBIECT: răspundere disciplinară; România; dreptul muncii; salariat; abatere disciplinară; cercetare disciplinară; sancţiune
disciplinară.
349.2/C63
COMŞA, MARCELA. – Regulamentul privind procedurile de insolvenţă : jurisprudenţa Curţii de Justiţie
a Uniunii Europene / Marcela Comşa. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 370 p. Bibliografie. ISBN 978-606-
39-0125-6 : 33 lei.
SUBIECT: insolvenţă; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, jurisprudenţă; Regulamentul (UE) 2015/848.
347.73/C63
CRAIG, PAUL ; BURCA, GRÁINNE DE. – Dreptul Uniunii Europene : comentarii, jurisprudenţă şi
doctrină / Paul Craig ; Gráinne de Burca. – ed. a 4-a. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 1413 p. ISBN 978-606-
27-0775-0 : 240 lei.
SUBIECT: integrare europeană; tratate europene; instituţii europene; politici comunitare; spaţiu de libertate; securitate şi justiţie;
drept comunitar; principiul supremaţiei dreptului comunitar.
341.217(4)UE/C82
CRISTE, MIRCEA. – Dreptul constituţional. Un drept al statului / Mircea Criste. – Bucureşti : Universul
Juridic, 2017. 314 p. Bibliografie. ISBN 978-606-673-994-8 : 33,75 lei.
SUBIECT: drept constituţional; constituţie; stat; putere de stat; putere legislativă; putere executivă; putere judecătorească.
342.4/C87
CRISTESCU, DORU IOAN ; ENESCU, VICTOR CĂTĂLIN. – Practica investigativă penală şi judiciară
în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism : elemente de tactică criminalistică / dr. Doru
Ioan Cristescu ; avocat Victor Cătălin Enescu. – Timişoara : Solness, 2017. vol. Bibliografie. ISBN 978-973-
729-495-1.
Volumul I / dr. Doru Ioan Cristescu ; avocat Victor Cătălin Enescu. – Timişoara : Solness. – 2017. – 1101 p. –
Bibliografie. – ISBN 978-973-729-496-8 : 72 lei.
Volumul II / dr. Doru Ioan Cristescu ; avocat Victor Cătălin Enescu. – Timişoara : Solness. – 2017. – 882 p. –
Bibliografie. – ISBN 978-973-729-497-5 : 72 lei.
SUBIECT: criminalistică; securitate naţională; terorism; infracţiune contra securităţii naţionale; urmărire penală.
343.9/C87
DEACONU, ŞTEFAN. – Instituţii politice / Ştefan Deaconu. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 315 p.
Bibliografie. ISBN 978-606-18-0720-8 : 38,94 lei.
SUBIECT: instituţii politice; partid politic; sistem constituţional; teoria statului; sistem electoral;
referendum; parlament; putere executivă; şef de stat; Curtea Constituţională a României; autoritate
judecătorească.
342/D28
DEAK, FRANCISC ; MIHAI, LUCIAN; POPESCU, ROMEO. – Tratat de drept civil : contracte speciale /
prof. univ. dr. Francisk Deak ; prof. univ. dr. Lucian Mihai ; prof. univ. dr. Romeo Popescu. – ediţia a 5-a
actualizată şi completată. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. vol. ISBN 978-606-39-0107-2.
Volumul I. Vânzarea. Schimbul / prof. univ. dr. Francisk Deak ; prof. univ. dr. Lucian Mihai ; prof. univ.
dr. Romeo Popescu. – ediţia a 5-a actualizată şi completată. – Bucureşti : Universul Juridic. – 2017. – 261 p. –
ISBN 978-606-39-0108-9 : 27,75 lei.
SUBIECT: drept civil; contract special.
347/D26
DICŢIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE – ed. a 2-a, revizuită. – Bucureşti : Univers
Enciclopedic, 2016. 1354 p. ISBN 978-606-704-161-3 : 75 lei.
SUBIECT: dicţionar explicativ.
03/239
DREPT EUROPEAN AL MUNCII : PRINCIPALELE DIRECTIVE : JURISPRUDENŢA CJUE :
CONFORMITATEA DREPTULUI NAŢIONAL / Septimiu Panainte. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 567 p.
Bibliografie. ISBN 978-606-27-0734-7 : 64 lei.
SUBIECT: dreptul muncii; jurisprudenţă; drept european; egalitate de şanse şi de tratament; contract de muncă; timp de muncă.
349.2/P18
DUMITRACHE, BOGDAN ; ŢIŢ, NICOLAE-HORIA. – Legea nr. 77/2016 privind darea în plată :
comentariu pe articole / Vasile Bozeşan (coord.) ; Bogdan Dumitrache ; Nicolae-Horia Ţiţ. – Bucureşti :
Universul Juridic, 2017. 500 p. ISBN 978-606-673-918-4 : 52,50 lei.
SUBIECT: Legea nr. 77/2016; dare în plată; contract comercial; contract de credit.
347.4/B74
DUMITRU, ILIE. – Detaşarea lucrătorilor în Uniunea Europeană / av. dr. Ilie Dumitru ; prefaţă de Alexandru
Ţiclea. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 330 p. Bibliografie. ISBN 978-606-39-0148-5 : 40,50 lei.
SUBIECT: dreptul muncii; lucrător detaşat; Uniunea Europeană; detaşare transnaţională; drept comparat.
349.2/D93
GĂINĂ, VIOREL. – Contracte aferente exploatării întreprinderii comerciale / Viorel Găină. – Bucureşti
: C.H. Beck, 2017. 174 p. Bibliografie. ISBN 978-606-18-0666-9 : 20,94 lei.
SUBIECT: contract civil; contract comercial; întreprindere comercială.
347.4/G14
GHEORGHIU, GHEORGHE ; NIŢĂ, MANUELA. – Dreptul concurenţei : curs universitar / Gheorghe
Gheorghiu ; Manuela Niţă. – ed. a 2-a, mofificată şi completată. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 247 p.
Bibliografie. ISBN 978-606-39-0061-7 : 28,50 lei.
SUBIECT: drept comercial; dreptul concurenţei; concurenţă neloială; ajutor de stat; concurenţă.
347.776/G42
GLODEANU, ROMEO. – Răspunderea patrimonială a salariaţilor şi angajatorilor în jurisprudenţa
Curţii de Apel Bucureşti 2013-2016 / Romeo Glodeanu. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 399 p. ISBN
978-606-39-0040-2 : 36,75 lei.
SUBIECT: răspundere patrimonială; Curtea de Apel Bucureşti – jurisprudenţă; România; dreptul muncii; salariat; angajator;
răspundere civilă.
349.2/G62
GORUNESCU, MIRELA ; NEAGU, NOREL; POP, DOMINIC GEORGE. – Infracţiuni prevăzute în legi
speciale : comentarii şi explicaţii / Mihai-Adrian Hotca (coord.) ; Mirela Gorunescu ; Norel Neagu ; Dominic
George Pop ; Alexandru Sitaru ; Radu-Florin Geamănu. – ediţia a 4-a, revizuită şi adăugită. – Bucureşti : C.H.
Beck, 2017. 626 p. Bibliografie. Index. ISBN 978-606-18-0642-3 : 95,40 lei.
SUBIECT: România; drept penal; infracţiune; lege specială; spălare de bani; infracţiune financiară; droguri; relaţie de muncă;
proprietate intelectuală; infracţiune de mediu; Legea nr. 78/2000; corupţie.
343.3/I-52
IANCU, GHEORGHE ; IANCU, ANCA IOANA. – Evoluţia unor drepturi fundamentale în contextul
social actual / Gheorghe Iancu ; Anca Ioana Iancu. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 138 p. – (Studii juridice).
Bibliografie. ISBN 978-606-18-0658-4 : 11,94 lei.
SUBIECT: drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor; drept constituţional; drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor;
drepturi şi îndatoriri ale cetăţenilor.
342.7/I-25
ILIE, ADRIAN BARBU. – Dreptul mediului / Adrian Barbu Ilie. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 387 p.
Bibliografie. ISBN 978-606-18-0669-0 : 38,94 lei.
SUBIECT: dreptul mediului; răspundere civilă delictuală; răspundere contravenţională; răspundere penală; sancţiune; răspundere
stat în dreptul internaţional; protecţia mediului.
349.6/I-43
Referințe bibliografice
62 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 63
IONESCU, BOGDAN. – Arbitrajul : repere esenţiale şi practică arbitrală comentată / Bogdan Ionescu. –
Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 229 p. Bibliografie. ISBN 978-606-39-0027-3 : 22,50 lei.
SUBIECT: arbitraj; convenţie arbitrală; hotărâre arbitrală; procedură arbitrală.
347.4/I-68
IONIŢĂ, GHEORGHE-IULIAN ; IONIŢĂ-BURDA, ŞTEFANIA-DIANA. – Dreptul protecţiei mediului
/ conf. univ. dr. Gheorghe-Iulian Ioniţă ; asist. univ. dr. Ştefania-Diana Ioniţă-Burda. – ediţia a 4-a, revăzută şi
adăugită. – Bucureşti : Pro Universitaria, 2016. 376 p. Bibliografie. ISBN 978-606-26-0661-9 : 38.40 lei.
SUBIECT: dreptul mediului; protecţia mediului; resurse naturale.
349.6/I-68
JURISPRUDENŢA OBLIGATORIE PENTRU APLICAREA CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ :
DECIZIILE CURŢII CONSTITUŢIONALE : HOTĂRÂRILE PREALABILE ALE ÎNALTEI CURŢI DE
CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE PRIVIND DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT : RECURSURILE ÎN
INTERESUL LEGII . – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 299 p. ISBN 978-606-27-0819-1 : 21,60 lei.
SUBIECT: drept procesual civil; Curtea Constituţională a României, jurisprudenţă; recurs în interesul legii.
347.9/J93
LAZĂR, AUGUSTIN. – Conflictul de interese : teorie şi jurisprudenţă : studii de drept comparat = The conflict
of interests : theory and case law : comparative law studies / Augustin Lazăr. – ed. a 2-a rev. şi adăugită. –
Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 264 p. ISBN 978-606-39-0060-0 : 26,25 lei.
SUBIECT: conflict de interese; funcţionar public; infracţiune.
343.4/L32
MANEA, TEODOR ; IVAN, DRAGOŞ LUCIAN. – Dicţionar român-englez : drept penal şi procedură penală /
Teodor Manea ; Dragoş Lucian Ivan. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 269 p. ISBN 978-606-18-0697-3 : 29,94 lei.
SUBIECT: drept penal; drept procesual penal; dicţionar român-englez; dicţionar juridic; dicţionar bilingv.
(038)343/M24
MANU, GABRIEL. – Contravenţia de mediu / Gabriel Manu. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 282 p.
ISBN 978-606-39-0139-33 : 30 lei.
SUBIECT: dreptul mediului.
349.6/M30
MÂŢĂ, DAN CONSTANTIN. – Drept administrativ / Dan Constantin Mâţă. – Bucureşti : Universul Juridic,
2016. vol. ISBN 978-606-673-962-7.
SUBIECT: drept administrativ; administraţie publică; administraţie publică locală; contract administrativ; contencios
administrativ; domeniu public; serviciu public; contract de concesiune de bunuri proprietate publică; răspundere administrativă;
răspundere prezidenţială; consiliu local; primar; preşedinţie; guvern.
342.9/M46
MÂŢĂ, DAN CONSTANTIN. – Volumul I. Noţiuni introductive. Organizarea administraţiei publice. Funcţia
publică şi funcţionarul public / Dan Constantin Mâţă. – Bucureşti : Universul Juridic, 2016. 324 p. ISBN 978-
606-673-976-4 : 33,75 lei.
SUBIECT: drept administrativ; administraţie publică; administraţie publică locală; contract administrativ; contencios
administrativ; domeniu public; serviciu public; contract de concesiune de bunuri proprietate publică; răspundere administrativă;
răspundere prezidenţială; consiliu local; primar; preşedinţie; guvern.
342.9/M46
MICU, GABRIEL. – Diplomatic law / Gabriel Micu. – Bucureşti : Pro Universitaria, 2017. 276 p. ISBN 978-
606-26-0751-7 : 28 lei.
SUBIECT: drept diplomatic; drept consular.
341.7/M66
MIHĂILĂ, COSMIN RĂZVAN. – Mijloacele de protecţie a drepturilor creditorului : acţiunea oblică,
acţiunea pauliană, măsuri conservatorii / Cosmin-Răzvan Mihăilă ; prefaţă de prof. univ. dr. Valeriu Stoica. –
Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 429 p. Bibliografie. Index. ISBN 978-606-39-0105-8 : 41,25 lei.
SUBIECT: creditor; acţiune oblică; acţiune pauliană; jurisprudenţă; drept comparat; drept de gaj.
347.4/M69
Referințe bibliografice
64 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
MURARU, IOAN ; TĂNĂSESCU, ELENA SIMINA – Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II,
ed. a 15-a / Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017.304 p.ISBN 978-606-27-
0771-2 : 40,74 lei.
SUBIECT: drept constituţional; constituţie.
342.4/M96
MURGOCI-LUCA, AURELIAN-MARIAN. – Legea dării în plată : practică judiciară adnotată / Aurelian-
Marian Murgoci-Luca. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 371 p. ISBN 978-606-27-0901-3 : 38,40 lei.
SUBIECT: dare în plată; Legea nr. 77/2016; contract de credit.
347.4/M97
PAP, ANDREI. – Cauze celebre şi soluţii inedite în materie civilă / Andrei Pap. – Bucureşti : Universul
Juridic, 2017. 176 p. ISBN 978-606-39-0098-3 : 22,50 lei.
SUBIECT: sentinţă civilă; adopţie; drept real; răspundere civilă contractuală; răspundere civilă delictuală; ordonanţă
preşedinţială.
347/P28
PAP, ANDREI. – Clauzele abuzive şi drepturile consumatorilor în legislaţia Uniunii Europene / Andrei
Pap. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 406 p. ISBN 978-606-39-0121-8 : 37,50 lei.
SUBIECT: contract de credit; clauză abuzivă; consumator, protecţie; jurisprudenţă; drept european; clauză contractuală; Directiva
93/13; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
347.4/P28
PAP, ANDREI. – Drept contravenţional, vol. II. Plângeri contravenţionale. Contestaţii la executare /
Andrei Pap. – Bucureşti : Hamangiu, 2015. 213 p. ISBN 978-606-27-0216-8 : 22,35 lei.
SUBIECT: drept contravenţional; clauză abuzivă; plângere contravenţională;
343.2/P28
PAP, ANDREI. – Drept contravenţional, vol. III. Răspunderea contravenţională în dreptul muncii / Andrei
Pap. – Bucureşti : Hamangiu, 2016. 256 p. ISBN 978-606-27-0217-5 : 22,35 lei.
SUBIECT: drept contravenţional; dreptul muncii; plângere contravenţională;
343.2/P28
PAP, ANDREI. – Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor : adnotată cu
jurisprudenţă / Andrei Pap. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 264 p. Bibliografie. ISBN 978-606-673-992-
4 : 27,75 lei.
SUBIECT: contravenţie; O.G. nr. 2/2001; Curtea Constituţională a României, jurisprudenţă; Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, jurisprudenţă; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, jurisprudenţă.
343.27/P28
PAP, ANDREI. – Studii şi note de drept contravenţional / Andrei Pap. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017.
197 p. ISBN 978-606-673-993-1 : 18,75 lei.
SUBIECT: contravenţie; jurisprudenţă.
343.27/P28
PELLA, VESPASIAN V. – Criminalitatea colectivă a statelor şi dreptul penal al viitorului / Vespasian V.
Pella ; trad.: Aurora Ciucă, Alina Gentimir, Rodica Boca ; studiu introductiv de prof. univ. dr. Aurora Ciucă. –
Bucureşti : Hamangiu, 2017. 378 p. ISBN 978-606-27-0911-2 : 40 lei.
SUBIECT: drept penal; criminalitate colectivă; infracţiune.
343.9/P49
PODARU, OVIDIU ; CHIRIŢĂ, RADU; PĂSCULEŢ, IOANA. – Regimul juridic al contravenţiilor :
O.G. nr. 2/2001 comentată / conf. univ. dr. Ovidiu Podaru ; conf. univ. dr. Radu Chiriţă ; Ioana Păsculeţ. –
ed. a 3-a. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 387 p. ISBN 978-606-27-0823-8 : 47,20 lei.
SUBIECT: drept public; drept administrativ; drept contravenţional; contravenţie; cale de atac; O.G. nr. 2/2001.
343.27/H84
RAMAZAN, ALPER. – Prevenirea incapacităţii de plată în dreptul comerţului internaţional / Alper
Ramazan. – Bucureşti : Pro Universitaria, 2017. 233 p. ISBN 978-606-26-0241-3 : 24 lei.
SUBIECT: drept comercial internaţional; incapacitate de plată; creditor; garanţie personală; comerţ internaţional; gaj; drept de
retenţie; contract comercial internaţional.
347.7/R23
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 65
RĂDESCU, DUMITRU ; RĂDESCU, ELENA; STOICAN, GEORGETA. – Dicţionar de drept civil şi
proceduri civile / Dumitru Rădescu; Elena Rădescu; Georgeta Stoican. – ed. a 2-a, revizuită. – Bucureşti :
C.H. Beck, 2017. 926 p. ISBN 978-606-18-0636-2 : 107,40 lei.
SUBIECT: drept civil; dicţionar; procedură civilă.
(038)347/R14
REGENEALĂ, MIRCEA – Tratat de biblioteconomie, vol. II, partea I / Mircea Regeneală. – Bucureşti :
Asociaţia Bibliotecarilor din România, 2014.619 p.ISBN 978-606-93535-2-3 : 55 lei.
SUBIECT: biblioteconomie.
(02)035/T81
REGENEALĂ, MIRCEA – Tratat de biblioteconomie, vol. II, partea a II-a / Mircea Regeneală. –
Bucureşti : Asociaţia Bibliotecarilor din România, 2016.587 p.ISBN 978-606-93535-3-0 : 55 lei.
SUBIECT: biblioteconomie.
(02)035/T81
ROTARU, FLORENTINA-GABRIELA. – Concedierea individuală din motive care nu ţin de persoana
salariatului / Florentina-Gabriela Rotaru. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 470 p. ISBN 978-606-39-
0041-9 : 45 lei.
SUBIECT: concediere individuală; dreptul muncii.
349.2/R82
SAFTA, MARIETA. – Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II. Instituţii politice, ed. a 2-a / Marieta
Safta. – Bucureşti : Hamangiu, 2017.377 p.ISBN 978-606-27-0771-2 : 36 lei.
SUBIECT: drept constituţional; constituţie.
342.4/S14
SANDU, FLORIN ; BĂLĂŞOIU, ANCA-ELENA. – Dreptul european al concurenţei : note de curs :
practică judiciară / Florin Sandu ; Anca-Elena Bălăşoiu. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 200 p.
Bibliografie. ISBN 978-606-673-983-2 : 22,50 lei.
SUBIECT: drept comercial; dreptul concurenţei; concurenţă neloială; concurenţă; drept european; Comunitatea Europeană.
341.217(4)UE/S20
SAVU, CODRUŢ NICOLAE. – Procedura insolvenţei : concept, organe şi participanţi, deschidere, efecte
principale / Codruţ Nicolae Savu. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 406 p. – (Praxis). Conţine bibliografie, index.
ISBN 978-606-18-0567-9 : 37,74 lei.
SUBIECT: insolvenţă; faliment; Legea nr. 85/2014; procedură insolvenţă.
347.7/S30
SÂMBOAN, CRISTINA. – Demnitatea în muncă / Cristina Sâmboan. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 384 p.
Bibliografie. ISBN 978-606-18-0674-4 : 26,94 lei.
SUBIECT: demnitate în muncă; jurisprudenţă.
349.2/S18
SITARU, DRAGOŞ-ALEXANDRU. – Dreptul comerţului internaţional : tratat / Dragoş-Alexandru Sitaru. –
ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. vol. ISBN 978-606-39-0089-1.
Vol. I. Partea generală / Dragoş-Alexandru Sitaru. – ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Bucureşti : Universul
Juridic. – 2017. – 729 p. – Index. – ISBN 978-606-39-0035-8 : 55,87 lei.
Vol. II. Partea specială / Dragoş-Alexandru Sitaru ; Şerban-Alexandru Stănescu. – ed. a 2-a, rev. şi
adăugită. – Bucureşti : Universul Juridic. – 2017. – 465 p. – Index. – ISBN 978-606-39-0089-1 : 55,87 lei.
SUBIECT: drept internaţional; drept internaţional privat; dreptul comerţului internaţional; investiţii străine; licenţă de
export/import; societate comercială; societate comercială cu participare străină; comerciant; drept comparat; contract comercial
internaţional.
347.7/S61
SÎRGHI, RUXANDRA ; TULFAN, RODICA-AURELIA. – Excepţii de procedură în procesul civil :
practică judiciară / Ruxandra Sîrghi ; Rodica-Aurelia Tulfan. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 580 p. ISBN 978-
606-27-0878-8 : 54,40 lei.
SUBIECT: drept procesual civil; excepţie procesuală.
347.9/S60
Referințe bibliografice
66 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
STĂNCIULESCU, LIVIU. – Dreptul contractelor civile : doctrină şi jurisprudenţă / Liviu Stănciulescu ;
practică judiciară selectată de Marinela Cioroabă. – ed. a 3-a, revizuită şi adăugită. – Bucureşti : Hamangiu,
2017. 560 p. ISBN 978-606-27-0772-9 : 64 lei.
SUBIECT: contract civil; contract de închiriere locuinţă; Noul cod civil; contract de vânzare-cumpărare; contract de schimb;
contract de report; contract de donaţie; contract de locaţiune; contract de închiriere a locuinţei; contract de arendare; contract de
antrepriză; contract de mandat; contract de societate; contract de tranzacţie; contract de împrumut; contract de asigurare; contract de
depozit; contract de rentă viageră; contract de întreţinere.
347.4/S76
STOICA, VALERIU. – Drept civil. Drepturile reale principale / Valeriu Stoica. – ediţia a 3-a, revizuită şi
adăugită. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 541 p. Bibliografie. ISBN 978-606-18-0667-6 : 71,40 lei.
SUBIECT: drept civil; drept real; drept patrimonial.
347/S88
63 – STRĂOANU, BONI MIHAELA. –Aspecte teoretice şi practice privind contabilitatea instituţiilor
publice / Boni Mihaela Străoanu. – Bucureşti : Pro Universitaria, 2017. 186 p. Bibliografie. ISBN 978-606-26-
0745-6 : 24 lei.
SUBIECT: contabilitate; audit financiar; expertiză contabilă; instituţie publică.
347.719/S90
ŞANDRU, SIMONA. – Protecţia datelor personale şi viaţa privată / Simona Şandru ; prefaţă de prof. univ.
dr. Elena Simina Tănăsescu. – Bucureşti : Hamangiu, 2016. 420 p. ISBN 978-606-27-0718-7 : 39,21 lei.
SUBIECT: date personale; libertatea persoanei; dreptul la viaţă privată; protecţia datelor; drepturi persoane vizate; legislaţie
naţională; dreptul Uniunii Europene.
342.7/S19
ŞTEFĂNESCU, ION TRAIAN. – Dicţionar de drept al muncii / Ion Traian Ştefănescu (coord.) ; lect. univ.
dr. Gheorghe Monica ; lect. univ. dr. Sorica Irina ; conf. univ. dr. Uluitu Aurelian Gabriel ; conf. univ. dr. Vartolomei
Brânduşa ; lect. univ. dr. Vidat Ana ; dr. Voinescu Veronica. – Bucureşti : Universul Juridic, 2014. 397 p. ISBN
978-606-673-455-4 : 33,75 lei.
SUBIECT: dreptul muncii; dicţionar; legislaţie.
03:349.2/S82
ŞTEFĂNESCU, ION TRAIAN. – Tratat teoretic şi practic de drept al muncii / Ion Traian Ştefănescu. –
Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 1062 p. ISBN 978-606-39-0023-5 : 96,75 lei.
SUBIECT: dreptul muncii; dialog social; contract colectiv de muncă; piaţa muncii; şomaj; contract individual de muncă; timp
de muncă; salarizare; securitatea muncii; raport de muncă; abuz de drept; contract de muncă; răspundere juridică; inspecţia muncii;
conflict de muncă; jurisdicţia muncii; extraneitate.
349.2/S82
TERZEA, VIOREL. – Contenciosul fiscal : practică judiciară adnotată şi reglementarea din noul Cod de
procedură fiscală / Viorel Terzea. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 409 p. ISBN 978-606-27-0865-8 : 39,20 lei.
SUBIECT: drept fiscal; contencios fiscal; procedură fiscală; înregistrare fiscală; control fiscal; creanţă fiscală.
347.73/T45
TRATAT DE DREPT FISCAL – Radu Bufan ; Mihai Buidoso ; Ioniţa Cochinţu ; Alexandra Muntean ; Natalia
Şvidchi. – Bucureşti : Hamangiu, 2016. vol. ISBN 978-606-27-0602-9.
Volumul I. Teoria generală a dreptului fiscal / Radu Bufan ; Mihai Buidoso ; Ioniţa Cochinţu ; Alexandra
Muntean ; Natalia Şvidchi. – Bucureşti : Hamangiu. – 2016. – 476 p. – ISBN 978-606-27-0603-6 : 76 lei.
SUBIECT: drept fiscal; drept comparat; sistem fiscal; politică fiscală.
347.73/T81
TRĂILESCU, ANTON ; TRĂILESCU, ALIN. – Legea contenciosului administrativ : comentarii şi
explicaţii / Anton Trăilescu ; Alin Trăilescu. – ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017.
448 p. – (Legi comentate). Index, bibliografie. ISBN 978-606-18-0655-3 : 41,94 lei.
SUBIECT: drept administrativ; contencios administrativ; Legea contenciosului administrativ; procedura de executare.
342.9/T80
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1/2018 67
TRUICHICI, ADRIAN M. ; NEAGU, LUIZA. – Drept fiscal. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene / conf. univ. dr. Adrian M. Truichici ; dr. Luiza Neagu. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 324 p.
ISBN 978-606-39-0020-4 : 44,25 lei.
SUBIECT: drept fiscal; sistem fiscal; politică fiscală; acciză; impozitare; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, jurisprudenţă;
obligaţie fiscală; taxă; impozit pe profit; convenţii fiscale; tva; taxă vamală; libera circulaţie a mărfurilor.
347.73/T88
TRUICHICI, ADRIAN M. ; NEAGU, LUIZA. – Drept penal. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene / conf. univ. dr. Adrian M. Truichici ; dr. Luiza Neagu. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 350 p.
ISBN 978-606-39-0126-3 : 44,25 lei.
SUBIECT: drept penal; drept penal comunitar; Uniunea Europeană; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, jurisprudenţă; trafic
de droguri; terorism; pedepse accesorii; pedepse complementare; spălare de bani; trafic de persoane; fraudă fiscală; dreptul mediului;
tratament inuman; prostituţie; circulaţie rutieră.
341.217(4)UE/T88
TRUICHICI, ADRIAN M. ; NEAGU, LUIZA. – Drepturi şi libertăţi. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene / conf. univ. dr. Adrian M. Truichici ; dr. Luiza Neagu. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017.
371 p. ISBN 978-606-39-0009-9 : 44,25 lei.
SUBIECT: Uniunea Europeană; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, jurisprudenţă; dreptul la apărare; egalitate de tratament;
drept de şedere; date cu caracter personal; libera circulaţia a capitalului; libera circulaţie a persoanelor; dreptul la educaţie; dreptul la
sănătate; dreptul consumatorului.
341.217(4)UE/T88
TUDOR, GEORGIANA. – Drept penal. Armonizarea legislaţiei europene. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene / Georgiana Tudor. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 556 p. ISBN 978-606-39-0116-4 : 59,25 lei.
SUBIECT: drept penal; drept penal comunitar; Uniunea Europeană; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, jurisprudenţă; lege
penală mai favorabilă; trafic de droguri; principiul ne bis in idem; abuz de piaţă.
341.217(4)UE/T91
TUDOR, ŞTEFANIA. – Evaziunea fiscală (2) : practică judiciară recentă / Ştefania Tudor. – Bucureşti :
Hamangiu, 2017. 421 p. ISBN 978-606-27-0670-8 : 39,20 lei.
SUBIECT: evaziune fiscală; infracţiune; Legea nr. 241/2005; spălare de bani; practică judiciară.
347.73/T91
TUDORAN, MIHAI VIOREL. – Analiza infracţiunii de conflict de interese şi comentarii de practică
judiciară / judecător dr. Mihai Viorel Tudoran. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 244 p. ISBN 978-606-
39-0086-0 : 28,50 lei.
SUBIECT: conflict de interese; funcţionar public; infracţiune.
343.4/T91
ŢICHINDELEAN, MARIOARA. – Legislaţia asistenţei sociale : [curs universitar] / dr. Marioara
Ţichindelean. – Bucureşti : Universul Juridic, 2016. 224 p. . Bibliografie. ISBN 978-606-673-959-7 : 22,50 lei.
SUBIECT: dreptul securităţii sociale; asistenţă socială.
349.3/T58
ŢICLEA, ALEXANDRU. – Răspunderea disciplinară în raporturile de muncă : legislaţie, doctrină,
jurisprudenţă / Alexandru Ţiclea. – Bucureşti : C.H. Beck, 2017. 584 p. Bibliografie. Index. ISBN 978-606-18-
0680-5 : 80,40 lei.
SUBIECT: răspundere disciplinară; România; dreptul muncii; salariat; abatere disciplinară; cercetare disciplinară; sancţiune
disciplinară.
349.2/T58
URDA, OLGA-ANDREEA. – Drept comercial român / lect. univ. dr. Olga-Andreea Urda. – ediţia a 2-a,
revăzută şi adăugită. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 188 p. ISBN 978-606-39-0151-5 : 26,25 lei.
SUBIECT: drept comercial; societate comercială; grup de interes economic; profesionist.
347.7/U74
UŢĂ, LUCIA ; FILIPESCU, VIRGINIA. – Încheierea şi modificarea contractului individual de muncă
: în jurisprudenţa Curţii de Apel Bucureşti 2014-2016 / dr. Lucia Uţă ; Virginia Filipescu. – Bucureşti : Universul
Juridic, 2016. 380 p. ISBN 978-606-673-890-3 : 39,60 lei.
SUBIECT: Curtea de Apel Bucureşti – jurisprudenţă; contract individual de muncă.
349.2/U93
Referințe bibliografice
68 Buletin de informare legislativă nr. 1/2018
UŢĂ, LUCIA. – Daunele morale în contencios administrativ, în litigii cu profesionişti, de muncă şi de
asigurări sociale : practică judiciară / Lucia Uţă. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 363 p. ISBN 978-606-27-
0929-7 : 36 lei.
SUBIECT: drept civil; răspundere civilă; contencios administrativ; daună morală; practică judiciară.
347.5/U93
VEDINAŞ, VERGINIA. – Drept administrativ : curs universitar / prof. univ. dr. Verginia Vedinaş. – ediţia a
10-a, revăzută şi actualizată. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 613 p. ISBN 978-606-673-919-1 : 63,75 lei.
SUBIECT: drept administrativ; administraţie publică; administraţie publică locală; contract administrativ; contencios
administrativ; domeniu public; serviciu public; contract de concesiune de bunuri proprietate publică; răspundere administrativă;
răspundere prezidenţială; consiliu local; primar; preşedinţie; guvern.
342.9/V40
VRABIE, MIHAELA. – Protecţia juriciară a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene : act
normativ de drept primar al Uniunii Europene, cu forţă juridică obligatorie pentru instituţiile UE, statele membre
şi instanţele naţionale / Mihaela Vrabie. – Bucureşti : Universul Juridic, 2017. 278 p. Bibliografie. ISBN 978-
606-39-0097-6 : 27 lei.
SUBIECT: Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; drept primar; drept internaţional public; Uniunea Europeană.
342.7/V93
ZIDARU, GHEORGHE-LIVIU. – Competenţa în materie civilă potrivit Regulamentului Bruxelles I bis
(nr. 1215/2012) / Gheorghe-Liviu Zidaru. – Bucureşti : Hamangiu, 2017. 596 p. ISBN 978-606-27-0854-2 : 52 lei.
SUBIECT: regulamentul Bruxelles I bis; drept internaţional privat; drept procesual civil; drept european; competenţă judiciară.
347.9/Z61
Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1
Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, sector 5, cod poştal 050711
Tel: 021.313.66.08; fax: 021.414.20.61; website: www.clr.ro
� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ
Sorin Popescu, Preşedintele Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare,
locţiitorul Preşedintelui Consiliului Legislativ
Benonica Vasilescu, Preşedintele ad-interim al Secţiei de drept public
Liviu Marian Vîtcă, Preşedintele ad-interim al Secţiei de drept privat
Cristian Kevorchian, Şeful ad-interim al Departamentului de informatică legislativă
Eduard Călinoiu, consilier, Departamentul pentru armonizarea legislaţiei cu reglementările
Uniunii Europene
�Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)
Lucica-Violeta Niculae
Mirela Paven
Cristina Păiș
� Tipografia „Monitorul Oficial” R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, Bucureşti
Punctele de vedere exprimate în această publicaţie reprezintă doar opiniile personale ale autorilor.
ISSN 1583-3178