Radiologie Dent

Post on 28-Nov-2015

138 views 6 download

Transcript of Radiologie Dent

METODELE DE EXAMINARE RADIOLOGICA IN STOMATOLOGIE

Realizat de catre Gutan Irina

Gr.3307

Examenul radiografic este indispensabil, nu numai pentru precizarea diagnosticului şi stabilirea planului de tratament, dar şi ca imagine de referintă pentru urmărirea evolutiei cazurilor în timp. Dezvoltarea vertiginoasă a imagisticii medicale, mai ales în ultimele 3 decenii, a deschis calea utilizării în explorarea patologiei orale şi maxilo-faciale, a 4 metode imagistice, toate aceste tehnici fiindcomplementare: radiologia conventională, computer-tomografia (CT), imagistica prin rezonantă magnetică (IRM), ecografia.

Metodele imagistice pot fi invazive şi neinvazive. Metodele,,invazive” folosesc radiatii ionizante ca sursă de energie, potential periculoase biologic (doze nocive): - razele X sunt utilizate în Röntgendiagnostic, - izotopii radioactivi (radiotrasori), utilizati în Medicina nucleară. Metodele,,neinvazive” folosesc radiatii ne-ionizante: - câmp magnetic şi unde de radiofrecventă utilizate în Imagistica prin Rezonantă Magnetică (IRM), - radiatia US utilizată în Ultrasonografie (US) = Echografie.

Radiografiile orale au o imensă valoare în punerea diagnosticului pozitiv şi diferential. Totuşi, nu trebuie făcut exces prin expunerea inutilă sau excesivă la raze X. Radiografiile diagnostice trebuie interpretate într-o manieră sistematică şi scrupuloasă. Urmărirea radiologică de rutină poate detecta patologii neprevăzute, dar, de regulă, trebuie privită ca un examen complementar confirmant al procesului de diagnoză. Observatiile radiografice trebuie întotdeauna corelate cu datele de anamneză şi examen clinic, şi confirmate în urma colaborarii unor proceduri de diagnostic.

Radiologia conventională a fost şi rămâne examenul initial, care permite depistarea celei mai mari părti din patologia maxilo-facială.

Tehnicile de radiografiere cu film extraoral sunt: • Radiografia panoramică • Ortopantomografia

Tehnici de radiografiere cu film intraoral: Radiografiile retro-dento-alveolare şi bite-wing • Incidenta bite-wing (interproximală) • Tehnica bisectoarei (metoda Cieszynski-Dieck) • Tehnica planurilor paralele Incidente cu film ocluzal

EXAMENUL RADIOGRAFIC PRIN IMAGISTICĂ ANALOGĂ -Imagistica cu raze X ( Röntgendiagnostic).

Imagistica digitală directă o radioviziografia o computer-tomografia ♦ Computer-tomografia clasică ♦ CT de înaltă rezolutie (CT-HR) ♦ Computer-tomografia volumetrica (CBCT) Imagistica digitală indirectă o imagistica digitală prin scanare o imagistica indirectă cu plăci de fosfor fotostimulabile Imagistica prin rezonantă magnetică (IRM)

IMAGISTICA DIGITALÃ

1. Radiografii dentare periapicale, retroalveolareRadiografia obtinuta surprinde in intregime toate componentele anatomice a 2-3 dinti alaturati si parodontiului aferent. Se pot depista: leziuni carioase, chisturi radiculare, leziuni parodontale si pulpoliti, resturi radiculare, traumatisme dentoalveolare, dinti neerupti sau in curs de eruptie, vizualizarea morfologiei radiculare, tratamente endodontice, rezectii apicale, evaluarea implantelor, postoperator.

Radiografii Intraorale

2. Radiografii retrocoronariene – inter-proximale (bite-wing)Imaginea obtinuta pune in evidenta coroanele dintilor antagonisti in ocluzie,treimea coronara a radacinilor,precum si septul osos intermediar. Treimea apicala a radacinilor si parodontiul apical nu figureaza in imagine. Se pot depista cu usurinta cariile aproximale interdentare, ascunse uneori examenului clinic, fisuri coronare, cariile de colet si , in special,cele formate sub coroanele de invelis. Se mai poate studia camera pulpara, netitatea conturului, prezenta de pulpoliti si eventualele anomalii congenitale. Cel mai important obiectiv de studiu este implantarea limbusului alveolar la nivelul coletului si prezenta leziunilor parodontiului marginal, in special cele incipiente de la nivelul septurilor osoase interdentare.

3. Radiografii ocluzale Indicatii: in cazul anchilozei temporo-mandibulare si trismusului, fapt care impiedica efectuarea radiografiilor retro-alveolare; in cazul investigarii palatului dur si planseului bucal; in stabilirea deplasarilor spre oral sau vestibular a fragmentelor de fractura mandibulara, a sediului eschilelor, sau a orientarii traiectelor de fractura ale palatului dur; in stabilirea extensiei spre vestibular sau oral a leziunilor tumorale, inflamatori ale maxilarelor; orientarea spatiala a dintilor inclusi 

Metoda Simpson-incidenta dento axiala

Incidenta Belot – incidenta bisectoarei• Varianta pentru maxilarul superior de ansamblu• Varianta pentru teritoriile anterioare ale maxilarului• Varianta pentru hemimaxilar• Varianta pentru menton si grupul de dinti incisivo-canin• Varianta pentru hemicorpul mandibular 

4. Status dentar completIn functie de prezenta dintilor pe arcada se executa maxim 18 radiografii periapicale si bite-wing.Indicatii: cercetarea starii dento-parodontale

Radiografii ExtraoraleOrtopantomografie (radiografie panoramica).Investigatie pentru vizualizarea in ansamblu a ambelor arcade, studiul parodontiului marginal impreuna cu formatiunile anatomice vecine cu care dintii au legaturi functionale stranse, cum ar fi articulatiile temporo-mandibulare, sau relatii de vecinatate cu implicatii patologice: sinusurile maxilare, canalul alveolar inferior, fosele nazale.Indicatii:• evaluare initiala in cadrul planului de tratament.• leziuni osoase sau dinti neerupti. • evaluarea starii parodontale si structura osoasa de sustinere.• vizualizarea molarului 3. • fracturi osoase maxilare sau mandibulare.• preimplant in vederea evaluarii inaltimii osoase

1. Ortopantomograma adult

2. Ortopantomograma pediatrica - este utilizata in cazul copiilor, modifica geometria imaginii astfel incat sunt usor vizibili mugurii dintilor permanenti in formare. reducand considerabil doza de radiatii (~60%)

3. Ortopantomograma arcada larga

4. Ortopantomograma ortogonala – defilare mai mare a arcadei dentare, vizualizare mai buna a spatiilor interdentare, se evita suprapunerile aproximale ale dintilor, incidenta fiind perpendiculara pe dinti

Principii de bază pentru realizarea radiografiile periapicale• anatomia dinţilor şi a maxilarelor• poziţia capului pacientului• angularea razei X– angulaţia verticală– angulaţia orizontală• punctul de intrare al razei X• plasarea filmului

Anatomia dinţilor şi a maxilarelor• axele lungi ale dinţilor– maxilar– mandibulă• localizarea apexurilor dentare

Axele lungi ale dinţilor• maxilar

Axele lungi ale dinţilor• mandibulă

Axe aparente vs. axe reale

Poziţia capului pacientului• ortostatism / şezut• planul ocluzal al arcadei de radiografiat – orizontal• planul sagital vertical• linia de orientare maxilară: tragus – aripioara nasului• linia de orientare mandibularătragus - colţul gurii (uşoară extensie a capului)

Angularea razei X• Înclinare verticală– tehnica paralelismului: forma arcadei şi poziţia dinţilor– tehnica bisectoarei: linie imaginară– bitewing: + 10o• Înclinare orizontală• Ortoradialitatea: tangentă la punctele de contact dentar – forma arcadei şi poziţia dinţilor

Tehnici de radiografiere intraorală

Tehnica bisectoarei

Tehnica paralelismului

Punctul de intrare al razei X centrul zonei de radiografiat defecte de tehnică: imagine parţială

Tehnica paralelismului vs. tehnica bisectoarei

Incisivul central maxilar

Incisivul lateral maxilar

Canin maxilar

Premolar maxilar

Molari maxilari

Incisivi mandibulari

Canin mandibular

Premolar mandibular

Molari mandibulari

Tomografie liniara in doua planuriSistemul produce imagini tomografice liniare ale mandibulei sau maxilarului de la al 3-lea la al 3-lea molar (pentru toate grupele de dinti) cu posibilitatea setarii grosimii sectiunii prezentate intre 2 si 8mm, precum si a numarului de imagini tomografice (una sau trei imagini)pentru fiecare tip de sectiune (longitudinal sau transversal). Imaginile de proiectie atat transversale cat si longitudinale sunt prezentate pe acelasi film, facand interpretarea imaginilor mai simpla si dand toate informatiile pentru planul de tratament.

Metoda se bazează pe utilizarea unui dispozitiv care permite imprimarea unei mişcări a tubului radiogen şi a filmului radiografic în timpul expunerii, corpul de radiografiat rămânând nemişcat. Mişcarea tubului se efectuează pe un arc de cerc ( baleaj de 20, 40, 60 grade) al cărui centru de rotaţie este situat la nivelul stratului care urmează să fie tomografiat. Prin această metodă, straturile care sunt situate în planul axei de mişcare se proiectează în timpul expunerii în acelaşi punct pe pelicula radiografică, pe când imaginile straturilor situate deasupra şidedesubtul planului interesat se proiectează în permanenţă în puncte diferite, ceea ce face ca imaginile lor să se şteargă producând o voalare difuză mai mult sau mai puţin estompată.

Teleradiografie de profil (Cefalometrie).

Este o incidenta ce se utilizeaza cu precadere in ortodontie, evidentiaza

raportul dintilor cu maxilare si a maxilarelor cu oasele craniului. Fiind o metoda ce permite standardizarea prin reperarea unor puncte antropometrice. Se utilizeaza in elaborarea unui plan de

tratament si monitorizarea evolutiei tratamentului in timp

Radiografie sinus maxilar

Este indicat in cazul patrunderii unor corpi straini sau inainte de extractie in vederea identificarii situatiei sinusului fata de dintii sinusali. de asemenea este util in patologia sinusala. Sinusurile anterioare ale fetei. Este o incidenta simetrica faciala postero anterioara ce evidentiaza sinusurile anterioare (frontala, etmoida, maxilara).

Radiografii Articulatia Temporo-mandibulara (ATM)

Este o radiografiei ce se axeaza pe cuprinderea condilului mandibular si cavitatea glenoida. Indicatiile sunt:• Sindrom algo disfunctional. • Investigarea maladiilor ATM. • Conditii patologice ale capului condilian.• Fractura capului sau gatului condilian. • Hipo/Hiper plazia Condiliana.

1. ATM vedere laterala stanga +dreapta (cu articulatia inchisa sau deschisa

2. ATM vedere laterala stanga +dreapta (cu articulatia inchisa si deschisa pe acelasi film)

3. ATM vedere postero-anterioara stanga+dreapta

4. ATM vedere laterala si postero-anterioara stanga+dreapta pe acelasi film

Sialografia consta in studierea ductelor glanderlor salivare mari prin introducerea substanelor de contrast pe baza de iod.Cu acest scop sunt utilizate substante de contrast hidrosolubile sau preparate uleioase emulsionate(dianosil,lipiodol ultrafluid)In orificiul de excretie al glandei studiate se introduce o canula speciala,un cateter subtire cu diametreu 0,6-0,9 mm sau un ac pentru inectii tocit si usor indoit.Cateterul cu mandren este introdus la o adancime de 2-3 cm.Pentru glanda parotida se utilizeaza 2-2,5 ml de solutie,pentru glanda submandibulara 1-1,5 ml de substanta de contrast.

Fistulografia este o metoda la care substanta de contrast (iodlipol)sub presiune se introduce in orificiul extern al fistulei pentru a clarifica legatura ei cu afectiunea patologica.

Tomografia computerizata se realizeaza cu ajutorul razelor X si combina mai multe imagini (radiografii) cu ajutorul computerului pentru a obtine o reprezentare tridimensionala a organelor interne si a structurilor corpului uman. Tomografia computerizata se foloseste pentru identificarea structurilor normale si patologice din corp dar si pentru a ajuta in ghidarea sau plasarea instrumentelor sau tratamentelor. Uneori se foloseste o substanta de contrast care ajuta la o mai buna vizualizare a structurilor si organelor analizate. Aceasta se introduce intravenos, oral, rectal.

Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este o tehnica radiologica ce foloseste magnetismul, undele radio si un computer pentru a transpune in imagini structurile organismului. Scannerul RMN este un tub foarte mare inconjurat pe interior de un magnet circular gigantic. Pentru efectuarea RMNului pacientul trebuie sa se intinda pe o masa mobila care va fi introdusa in interiorul magnetului, unde se va crea un camp magnetic puternic ce are capacitatea de a alinia protonii din atomii de hidrogen. Acestia odata aliniati vor fi expusi undelor radio, care rotesc diversi protoni din organism, situatie ce duce la formarea unui semnal subtil captat de unul dintre capetele RMNului prevazut cu  un receptor.

De la receptor informatiile ajung la nivelul computerului unde sunt procesate si transpuse in imagini.Imaginea si rezolutia transmise de scannerul RMN sunt destul de detaliate incat sa permita depistarea celor mai mici schimbari din structura organismului (in anumite situatii se va folosi o substanta de contrast, precum gadolinium, pentru o acuratete cat mai mare a imaginilor).