Problema Asezarilor Umane, Problema Fundamentala a Lumii

Post on 22-Jan-2016

100 views 0 download

description

Problema asezarilor umane

Transcript of Problema Asezarilor Umane, Problema Fundamentala a Lumii

Problema asezarilor umane, problema fundamentala a lumii

contemporane.

• Forme de organizare spatiala a populatiei.

• Economia urbana- ramura a stiintei economice.

• Paradigme ale teoriei economice urbane.

Cadrul natural-Societatea umană –Mediu artificial de viata

Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile, optimizate ca marime, structura, inzestrare şi infatisare, astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale.

satul

• numar relativ limitat de locuitori,

• suprafata redusa si ocupare extensiva

• inzestrare restrinsa cu dotari de interes colectiv

aglomeratia urbana

• incadrarea populatiei in ramuri ecomomice si sectoare de activitate neagricole, in care munca se desfasoare cu ocupare permanenta, fara intreruperi sezoniere si cu un inalte nivel de productivitate;

aglomeratia urbana

– transferarea populatiei ocupate, in ponderi tot mai mari, din sectoriul productiei nemijlocite in sectorul serviciilor;

– modificarea structurii vetii sociale, a conceptelor si mentalitatilor indivizilor: interesul crescind pentru cultura , ocuparea timpului liber;

aglomeratia urbana

– intensificarea mobilitatii, cresterea contactelor sociale, amplificarea circulatiei informatiilor;

– impartirea teritoriului in zone specializate din punct de vedere al profilului social si economic;

aglomeratia urbana

– preocuparea deosebita pentru calitatea fondului consruit si pentru aspectul spatiilor libere;

– prezenta si dezvoltarea unei retele de cominicatie cu mijloace perfectionate de transport pentru categorii de trafic diferentiate

– dezvoltarea suprafetelor spatiilor verzi si a zonelor pentru sport si recreere.

Definirea oraşului

• numărul locuitorilor;• dotarea cu echipament tehnico-edilitar,(considerându-se

aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică,telefonie, străzi etc.;

• dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere;

• importanţa în teritoriu;• criterii administrative.

• Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile:

– criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda);

– criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ;

– criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Republica Moldova, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor.

In lumea contemporana problema asezarilor umane sta sub semnul a

doua mari fenomene

• explozia demografica

• explozia urbanistica , aparitia si profilarea la scara planetara a marilor aglomeratii urbane, exodul unor mase impresionante de populatie rurala catre oras, cu toate consecintele care decurg.

Prognozele Bancii Mondiale:

• catre 2050 popuatia globului va atinge 10mlrd locuitori in conditiile in care in tarile lumii a treia se nasc aproximativ 240 nou nascuti pe minut, in timp ce in Europa si tarile desvoltate numarul de nou nascuti se situiaza la aproximativ 26.

Prognozele Bancii Mondiale

Este de asteptat ca populatia sa adinga:

Asia 5,8-6 mlrd,

Africa -2mlrd,

America Latina 810mln,

Australia si Ociania 46 mln.

Europa 720mln locuitori.

Prognozele Bancii Mondiale

• numarul urbanilor va creste de la1,5 mlrd la 3,5 mlrd, iar din 3 oraseni, aproximativ 2 vor fi locuitori ai lumii a treia.

Pe glob exista 315 orase milionare

Cele mai mari concentrari urbane – 1995(populatia - in milioane locuitori):

1Tokyo (Japonia)………………….27,02 Ciudad de Mexico (Mexic)………16,63 Sao Paulo (Brazilia)……………...16,54 New York (SUA)………………...16,55 Mumbay (India)…………………15,16 Shangay (China)…………………13,67 Los Angeles (SUA)………………12,48 Calcutta (India)…………………..11,99 Buenos Aires (Argentina)………..11,810 Seul (Rep.Coreea)………………11,6

Concept economic nou

Evolutia sociala pe plan

tehnologic,economic si comportamental, a

conditionat aparitia si dezvoltarea unui nou

domeniu al stiintelor economice- Economie

Urbana.

Economia urbana- ramura a stiintei economice.

Economia urbană a apărut din necesitatea găsirii unor soluţii la problemele şi disfuncţionalităţile cu care s-a confruntat oraşul:

• Creşterea congestiunii urbane,• Poluarea, • Lipsa locuinţelor, • Sporirea criminalităţii, • Insuficienta finanţelor locale ş.a.m.d

oraşul este un sistem spaţial-constructiv şi social.

• subsistemul urbanistic -cuprinde totalitatea elementelor materiale ale oraşului, inclusiv factorii naturali ce formează structura lui teritorială,

oraşul este un sistem spaţial-constructiv şi social.

• subsistemul social este constituit de numărul locuitorilor, ca beneficiari ai întregului sistem.

Subsistemul social este baza determinantă şi punctul de referinţă pentru întregul subsistem urbanistic.

Dintr-o altă perspectivă

• orasul este un sistem unitar de functiuni pentru asigurarea de servicii specifice pentru populatie si pentru agentii economici ce i-si desfasoara activitatea pe teritoriul orasenesc.

Orasul - este un agent economic

Funcţii orăşeneşti

• economică-productivă

• de locuire

• cultural-administrativa

• de comunicaţii

• ecologica şi recreiere

• Estetică

• Strategică

Localizarea functiunilor in spatiul urban

• Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate urbana sunt:

a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare, iar în localitatile rurale, unitatil agricole, agro-industriale sau industriale.

• b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit, a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier, sector). Unele unitati economice, cu specific industrial (filaturi, textile, confectii) sau de deservire (fabrici de paine, ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit.

• c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. Zona centrala a localitatii, denumita în literatura de specialitate şi centrul civic, contine cele mai importante dotari orasenesti.

Zona de spatii verzi care este formata dinterenurile destinate parcurilor, gradinilor,scuarurilor, zonelor plantate de protectiesanitara, etc. Aceasta zona are oimportanţă deosebita în mentinereaechilibrului ecologic urban, a sanatatiipublice, a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei.

Zona de circulatie si transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie, parcajele şi garajele publice, spatiile destinate transportului în comun, constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari, autogari,

aeroporturi, porturi,etc.).

Teoria modelării spaţiului urban are o istorie de peste două secole şi jumătate. Acest lung interval de timp, de acumulare şi formare a conceptelor proprii economiei urbane, poate fi departajat în două mari perioade:

• Perioada demersului clasic

• Perioada modelării spaţiale

Oraşul în viziunea lui Cantillon (1680-1734)

• oraşul există prin localizarea puterii publice, a seniorilor şi marilor proprietari de pământuri, care îşi obţin veniturile din agricultură. Insistând pe influenţa economică a ruralului asupra urbanului, Cantillon apreciază că industria prelucrătoare a produselor agricole nu trebuie localizată în mediul rural, ci în oraşe, acest lucru fiind legat de optimizarea costurilor de transport.

Oraşul, organizator al spaţiului Johann-Heinrich von Thunen (1783-1850)

• propune un punct de vedere contrar celui susţinut de Cantillon, apreciind că oraşul este entitatea care organizează spaţiul rural, mai exact economia agricolă.

• ideea susţinută este că funcţia economică a oraşului, cu nevoile variate ale locuitorilor săi, determină funcţiile agricole.

• „Inelele lui Thunen" diferenţiaza culturile agricole practicate în şase „inele teritoriale" în jurul oraşului, de la zona specializată în zarzavaturi (ale cărei produse trebuie să fie aduse în stare proaspătă în oraş, în fiecare zi) la zona specializată în creşterea animalelor

Economiile datorate aglomerării producţiei. Alfred Weber (1868-1958)

• analizează, într-o viziune microeconomică, importanţa alegerii localizării în strategiile întreprinderilor industriale.

• Astfel, întreprinderea va avea interesul să se implanteze acolo unde va beneficia fără dificultate de forţa de muncă de care are nevoie, la costurile cele mai puţin ridicate

• Instalarea mai multor întreprinderi în acelaşi loc generează avantaje pentru producţie şi comercializare: adaptarea mai facilă la condiţiile pieţei, integrarea a numeroase stabilimente permiţând să se beneficieze de economii

Legea lui Reilly

• „un oraş atrage clientela în raport direct cu populaţia sa aglomerată şi în raport invers cu pătratul distanţei “

Viziunea ecologică asupra spaţiului urban

• teoriile ecologice elaborate de R.E. Park şi Ernest W. Burgess au încercat să explice zonarea spontană intraurbană cu zonarea terenurilor agricole, ca rezultat al „competiţiei ecologice" între factori de climă, relief, viaţă vegetală şi animală

Teoria pieţelor centrale modelul lui Christaller

• Această teorie se bazează pe ipoteza existenţei legăturii între dimensiunea unei dotări şi populaţia necesară pentru a justifica prezenţa ei în teritoriu

Perioada modelării spaţiale

• Modele de potenţial al pieţei în teritorii urbane.

• Modele de alocare a activităţilor urbane

• Modele urbane globale