Pia ţa. Caracteristici. Cerere, ofertă, preţ

Post on 19-Jan-2016

50 views 0 download

description

Pia ţa. Caracteristici. Cerere, ofertă, preţ. Departamentul de Jurnalism Anul I Lector univ.dr. Lumini ţa Ciocan. Ce este piaţa? (I). În prezent, piaţa este elementul central în jurul căruia gravitează viaţa economică. - PowerPoint PPT Presentation

Transcript of Pia ţa. Caracteristici. Cerere, ofertă, preţ

Departamentul de JurnalismAnul I

Lector univ.dr. Luminiţa Ciocan

În prezent, piaţa este elementul central în jurul căruia gravitează viaţa economică.

Agent economic = orice entitate care ia decizii relevante pentru actul economic / activitatea economică. Agenţii economici pot fi: individul, firmele, statul.

DEFINIŢIE: Piaţa este spaţiul economic în care au loc

schimburile sau relaţiile dintre agenţii economici care vând şi care cumpără.

Piaţa este o formă de organizare a schimburilor. Piaţa este locul de întâlnire al cererii şi al ofertei

dintr-un anumit bun economic, în scopul de a se realiza schimbul la un anumit preţ.

CARACTERISTICI: Orice formă de activitate umană este, în prezent,

implicată în mecanismele pieţei; Este un spaţiu economic în care se întâlnesc şi

acţionează din interes cumpărătorii (exponenţi ai cererii) şi vânzătorii (reprezentând oferta);

Presupune un ansamblu de mijloace prin intermediul căruia vânzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc asupra a ceea ce au, a ceea ce au nevoie şi la ce preţ sunt dispuşi să satisfacă această nevoie;

Este un spaţiu în care fiecare agent economic acţionează potrivit interesului său.

Este locul de manifestare a concurenţei, a competiţiei dintre agenţii economici cu interese identice sau apropiate.

FUNCŢIILE PIEŢEI:1. Verifică gradul de concordanţă a intenţiilor de

cumpărare, respectiv de vânzare a agenţilor economici.

2. Realizează legătura dintre două acte fundamentale pentru orice agent economic – producţia şi consumul (acte corelative, deşi separate datorită diviziunii muncii).

3. Este forţa care reglează viaţa economică în ansamblu.

4. În funcţie de piaţă, vânzătorii şi cumpărătorii decid: ce? Cât? Cum? De la cine? Pentru cine?

A. După bunul economic care formează obiectul tranzacţiilor pe piaţă:

piaţa bunurilor de consum; piaţa serviciilor; piaţa muncii; piaţa monetară; piaţa capitalurilor; piaţa financiară; piaţa valutară; piaţa resurselor naturale; piaţa informaţiilor etc.

B. După spaţiul economic de provenienţă a agenţilor cererii şi ofertei: pieţe locale, pieţe regionale, pieţe naţionale, pieţe mondiale.

C. După volumul tranzacţiilor: Pieţe dispersate, în care se tranzacţionează bunuri şi

servicii de un anumit fel, cumpărătorii sunt atomizaţi (mulţi şi de puteri relativ asemănătoare);

Pieţe concentrate, în cadrul cărora se tranzacţionează cantităţi mari, pe care au acces cumpărători molecularizaţi (cu forţă economică, ale căror decizii pot să afecteze sensibil volumul cererii, al ofertei etc.

D. După gradul de informare al agenţilor economici: pieţe transparente (funcţionarea pieţei, mecanismele acesteia, nivelul cererii, al ofertei, preţ, concurenţă etc. sunt bine cunoscute de participanţii la piaţă) şi pieţe opace.

E. După modul de acces pe piaţă: pieţe libere, pieţe reglementate (agenţii au acces doar dacă îndeplinesc anumite condiţii) şi pieţe intermediate (au acces doar persoanele autorizate în mod special).

F. După capacitatea pieţei de a reacţiona la schimbările din economie: pieţe fluide şi pieţe rigide.

G. După modul în care este respectată legislaţia şi normele de conduită în domeniul respectiv: pieţe cu concurenţă loială şi pieţe cu concurenţă neloială.

H. În funcţie de factorul timp: pieţe la vedere (tranzacţia se face imediat sau la cel mult T+3 de la închiderea contractului, în condiţiile de cantitate, preţ, condiţii de livrare etc. convenite la început) şi pieţe la termen.

I. În funcţie de forţa economică a particianţilor:Ofertă

numeroasă (agenţi economici mulţi, dar cu forţă economică redusă)

Câţiva ofertanţi

Un singur ofertant

Cerere numeroasă (agenţi economici mulţi, dar cu forţă economică redusă)

Piaţă monopolistică

Piaţă de tip oligopol

Piaţă de tip monopol

Cerere constituită din câţiva agenţi economici

Piaţă de tip oligopson

Piaţă de tip oligopol bilateral

Piaţă de tip monopolcontrat

Cerere constituită dintr-un singur agent economic

Piaţă de tip monopson

Piaţă de tip monopsonconcentrat

Piaţă de tip monopolbilateral

Cererea = cantitatea dorită dintr-un bun economic, care poate fi cumpărată, într-o perioadă determinată, la anumite niveluri ale preţului.

(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)

Alţi termeni: Bunuri complementare = bunuri care, în mod

obişnuit, se consumă împreună (ex: autoturisme şi carburant; imprimantă şi toner)

Bunuri substituibile = bunuri diferite, care se pot înlocui în consum, dar şi în activitatea de producţie (ex: uleiul de floarea soarelui şi de măsline)

Legea cererii: a.Creşterea preţului unitar al unui bun

determină reducerea cantităţii cerute din bunul respectiv.

b.Reducerea preţului unitar al unui bun determină creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv.

Principalii factori care determină creşterea cererii sau scăderea acesteia pe o piaţă:

a. modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor (creşterea veniturilor va determina o creştere a cererii, pe când scăderea lor va determina o scădere a cererii. Există, însă, şi situaţii în care majorarea veniturilor va duce la o scădere a cererii, iar scăderea veniturilor va duce la o majorare a cererii pentru astfel de bunuri. În această ultimă situaţie, avem de-a face cu bunuri inferioare);

b. modificarea preţurilor altor bunuri (dacă bunurile X si Y sunt substituibile, relaţia este pozitivă – creşte preţul la bunul X, va creşte cererea la bunul Y. Dacă bunurile sunt complementare, relaţia este negativă);

Principalii factori care determină creşterea cererii sau scăderea acesteia pe o piaţă:

c. numărul de cumpărători (relaţia este pozitivă);

d. preferinţele cumpărătorilor (dacă preferinţele consumatorilor pentru un bun cresc, va creşte şi cererea);

e. previziunile privind evoluţia preţului şi a venitului (dacă, în perioada următoare, se prevede creşterea preţului pentru un bun, va creşte cererea pentru el în prezent) .

Oferta = cantitatea dintr-un bun economic, care este disponibilă pentru vânzare, într-o perioadă determinată şi la un anumit preţ unitar.

(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)

Alţi termeni: Ofertă complementară = situaţia în care, în urma

producţiei unor bunuri principale, rezultă şi o serie de alte bunuri, secundare (ex: în procesul de producţie a mierii se obţine şi propolis)

Ofertă mixtă = situaţia în care mai multe bunuri oferite satisfac aceeaşi cerere (ex: săpun de baie, gel de duş)

Legea ofertei: a. Creşterea preţului unitar al unui bun determină

creşterea cantităţii oferite din bunul respectiv.b. Reducerea preţului unitar al unui bun determină

reducerea cantităţii oferite din bunul respectiv.(presupunând că nu există alţi factori care să determine modificarea ofertei)

Principalii factori care determină creşterea cererii sau scăderea acesteia pe o piaţă:

Costul de producţie (relaţia este negativă – reducerea costului de producţie determină creşterea cantităţii oferite, iar o creştere a costurilor de producţie generează o scădere a cantităţii oferite);

Preţul altor bunuri (o anumită cantitate de resurse poate fi folosită, în aceleaşi condiţii de eficienţă, fie pentru producerea bunului A, fie pentru producerea bunului B; o scădere a preţului lui A pe piaţă, determină o reorientare a resurselor către producerea bunului B, al cărui preţ nu s-a schimbat);

Numărul firmelor care produc acelaşi bun (dacă numărul firmelor care produc acelaşi bun va creşte, şi oferta respectivului bun pe piaţă va creşte);

Taxele şi subsidiile (creşterea taxelor şi impozitelor va determina o scădere a ofertei; dacă există firme sau activităţi economice care beneficiază de subsidii din partea statului, va rezulta o creştere a ofertei);

Previziunile privind evoluţia preţului (dacă una sau mai multe firme mizează pe creşterea preţului în viitorul apropiat sau mediu, vor creşte oferta pe piaţă);

Evenimente social-politice şi naturale (în condiţii favorabile, oferta creşte).

Preţul = cantitatea de unităţi monetare cerute şi/sau oferită pentru achiziţionarea unui bun de consum sau de producţie, pe o piaţă.

(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)

Alţi termeni: Preţ absolut (vezi definiţia de mai sus)Preţ relativ = orice preţ exprimat în raport cu alt

preţ (exprimă cantitatea dintr-un bun material sau serviciu la care se renunţă pentru a achiziţiona un alt bun sau serviciu)

Funcţiile preţului în economia concurenţială:

1. Funcţia de calcul, măsurare şi evaluare a valorii bunurilor, a rezultatelor economice, cheltuielilor, veniturilor etc.

2. Funcţia de informare. Preţul informează agenţii economici asupra stării de tensiune dintre nevoi şi resurse.

3. Funcţia de orientare a deciziilor. În funcţie de preţ, orice producător şi cumpărător decide: ce? cât? cum? să producă / să achiziţioneze.

Funcţiile preţului în economia concurenţială:

4. Instrument de recuperare a cheltuielilor pentru producător.

5. Funcţia de redistribuire a veniturilor şi a patrimoniului, între diferite categorii de agenţi, ramuri sau sectoare de activitate, în cazul preţurilor administrate.

6. Funcţia de reglare a accesului agenţilor economici la bunurile marfare.

Vă mulţumesc pentru

atenţie!

Un sistem economic este o variantă de răspuns la întrebările fundamentale ale economiei: ce? cât? cum? cum distribui?

Sisteme tradiţionale – comportamentul economic este bazat în special pe tradiţii, obiceiuri şi datini.

Sisteme de piaţă – alocarea resurselor este rezultatul a milioane de decizii economice luate de producători şi consumatori, toţi acţionând prin intermediul pieţelor.

Sisteme de comandă – decizia economică este luată de o autoritate centrală.

Sisteme mixte – în realitate, o economie este rezultatul unui mix între cele 3.

Criterii: forme de proprietate, decizie, coordonare, calitate. preţ