Pedagogie Gradul II

Post on 12-Jan-2016

79 views 10 download

description

pedagogie pentru grd II

Transcript of Pedagogie Gradul II

PEDAGOGIE

- program de pregătire pentru susținerea gradului II-

Teme• Educația, învățământul și societatea cunoașterii• Statutul epistemologic al pedagogiei• Normativitatea pedagogică• Formele educației• Domenii educaționale (educația intelectuală, educația morală,

educația estetică, educația fizică, educația tehnologică/profesională)

• Noile educații• Educația permanentă. Autoeducația• Finalitățile educației

Teme

• Teoria si metodologia curriculumului• Conținuturi: concept, criterii de selecție, organizare• Procesul de învățământ- analiză conceptuală, structural-

sistemică, funcțională și intercțională• Predarea- concept, modele, strategii• Strategii didactice. Metode și tehnici moderne de învățământ• Evaluarea școlară

Educa ia, învă ământul i ț ț șsocietatea cunoa teriiș• Societatea cunoașterii – caracteristici• Educația- cercetarea – dezvoltarea - inovarea

• Învățarea în societatea cunoașterii• Evoluția triadei: cunoștințe- priceperi și deprinderi- atitudini și

capacități• Învățarea de-a lungul întregii vieți• Contexte deschise ale învățării (multiplicarea surselor și a

mediilor de învățare)• Raportul dintre învățarea de menținere și învățarea inovatoare

• Învățământul în societatea cunoașterii• Flexibilizarea curriculumului• Centrarea curriculumului pe competențe• Centrarea pe subiectul învățării

Educa ia, învă ământul i ț ț șsocietatea cunoa teriiș• Dimensiunea europeană în politicile educaționale• Deschidere și cooperare (pentru cunoaștere reciprocă)- valori

comune și identitate comună (bazare pe respectarea drepturilor omului, a pluralismului și a statului de drept)- educația ca politică europeană (spațiul european al educației permanente)

• Se construiește la intersecția a trei axe:• Practica activă a democrației• Exercitarea cotidiană a pluralismului• Abordarea interculturală a diversității

• Integrarea dimensiunii europene la nivelul finalităților educației

Statutul epistemologic al pedagogiei• Pedagogia ca știință- argumente• Posibile definiții

Pedagogia este știința care are ca obiect de studiu educația, explicată și interpretată printr-o metodologie specifică. (Sorin Cristea)

Pedagogia este teoria generală a artei educației, grupând într-un sistem solid legat prin principii universale, experiențele izolate, metodele personale, plecând de la realitate și separând cu rigurozitate ceea ce aparține realului de ceea ce aparține idealului. (Lucien Cellerier)

Statutul epistemologic al pedagogieiPedagogia se ocupă de ceea ce este (realul), de ceea ce trebuie să fie (idealul), de ceea ce se face (realizarea), fiind, în același timp, o știință teoretică și descriptivă, știință normativă și tehnică de acțiune. (Emile Planchard)

În calitate de știință a educației, pedagogia studiază esența și trăsăturile fenomenului educațional, scopul și sarcinile educației, valoarea și limitele ei, conținutul, principiile, metodele și formele de desfășurare a proceselor paideutice.” (Constantin Cucoș)

Statutul epistemologic al pedagogiei• Raportul dintre pedagogie și științele educației

• Ştiinţele educaţiei ca negare a pedagogiei • Ştiinţele educaţiei ca discipline auxiliare ale pedagogiei • Ştiinţele educaţiei ca program de formare interdisciplinară• Ştiinţele educaţiei ca mini-ştiinţe autonome • Ştiinţele educaţiei ca expresie a pluralismului pedagogic

(segmentarea este înlocuită de o perspectivă integrală, menținută prin obiectul unic – educația, valorificat sub semnul unor maniere de interpretare multiple).

Normativitatea pedagogică• o sumă de legități care exprimă raporturi generale între

diferitele componente ale fenomenului educativ• explică relațiile cauzale din spațiul fenomenului educativ• contribuie la identificarea unor modalități concrete de

proiectare, desfășurare, evaluare și ameliorare a diferitelor aspecte ale educației

• permit obținerea unor rezultate eficiente în procesul de educare și formare

• presupun un anumit grad de generalizare și o extindere necondiționată în timp și spațiu

Normativitatea pedagogică

• normativitatea instituţională- asigurată prin cadrul legislativ existent la un moment dat (depinde de factorii de politică educațională)

• normativitatea funcţională – de ordin didactic, praxiologic, ce ține de competențele cadrelor didactice.

Normativitatea pedagogică

•principii pedagogice- idei orientative de bază pe care se întemeiază organizarea și desfășurarea e procesului de educare și formare

•norme pedagogice- definesc ceea ce trebuie să se întâmple la nivelul acțiunii didactice (acele reguli obiective care servesc drept ghid în orientarea acțiunii)

•reguli de acțiune- indică posibilitatea concretă de realizare, modul direct de aplicare prin procedee, tehnici de operare.

Normativitatea pedagogicăPrincipii didactice- funcții: •funcția orientativă (principiile orientează traseul educativ înspre obiective)•funcția normativă ( principiile normează practica educativă impunând respectarea unor reguli)•funcția prescriptivă (principiile propun moduri specifice de relaționare prin raportare la caracteristicile situațiilor de învățare)•funcția reglatorie (principiile intervin la nivelul reglării activității educative)

Principiile didactice :-caracter general (ele vizează toate componentele procesului de învățământ)-sistemic (interacționează și se cer aplicate ca un ansamblu și nu izolat) și -deschis (variabilele contextuale determină dinamismul principiilor la nivelul multiplicării sau al restructurării acestora).

Normativitatea pedagogică

• Principiul participării conștiente și active a elevilor în procesul de învățământ

• Principiul intuiției (principiul corelației dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract)

• Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor• Principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor și al

individualizării învățării• Principiul integrării teoriei cu practica (principiul legării organice a

procesului de învățământ de viață, de practică)• Principiul sistematizării și continuității procesului de învățământ• Principiul asigurării conexiunii inverse în procesul de învățământ

(principiul asigurării feed- backului)

Normativitatea pedagogică

Interdependența principiilor didactice

Formele educa ieiț• Educația formală

• Educația nonformală

• Educația informală

Interdependența formelor educației

Domenii educa ionaleț

• Educația intelectuală• Educația morală• Educația estetică• Educația fizică• Educația profesională

Noile educa iiț

•răspunsurile specifice la provocările lumii contemporane avansate de sistemele educaționale•propun noi obiective și conținuturi cu caracter inter sau transdisciplinar, prefigurate de exigențele societății viitoare.

Noile educa iițProblematica lumii contemporane se caracterizează prin:•caracter universal - nici o țară de pe glob nu se poate plasa în afara acestei problematici

•caracter global – ea afectează toate sectoarele vieții sociale, constituind o sursă de probleme deschise

•o evoluție rapidă și greu previzibilă

•caracter pluridisciplinar – posibilele soluționări, ameliorări presupun o intersecție disciplinară

•caracter prioritar - problematica necesită răspunsuri prompte, deseori fiind necesare importante eforturi financiare

Noile educa iiț• educația relativă la mediu (educația ecologică)• educația pentru drepturile omului• educația pentru democrație și participare• educația pentru o nouă ordine economică internațională• educația pentru schimbare și dezvoltare• educația pentru tehnologie și progres• educația pentru comunicare și mass - media• educația în materie de populație sau educația demografică• educația pentru pace și cooperare• educația sanitară modernă• educația economică și casnică modernă• educația nutrițională• educația comunitară• educația pentru timpul liber

Modalită i de valorificare a țnoilor educa ii în coalăț ș• Introducerea de noi discipline în planurile de învăţământ

(educație ecologică, educație pentru democrație, educație pentru drepturile omului, educație nutrițională)

• Introducerea de module specifice în cadrul disciplinelor tradiţionale (modulele pot avea caracter interdisciplinar, de ex.: Conservarea și gestionarea resurselor naturale la disciplina Biologie; Migrații și transformări demografice la disciplina Geografie)

• Infuzarea unor dimensiuni ale noilor educaţii în cadrul disciplinelor tradiţionale (approche infusionelle)

Educa ia permanentă. țAutoeduca iațEducația permanentă -un sistem educațional deschis, compus din obiective, conținuturi, forme și tehnici educaționale, care asigură:

- întreținerea și dezvoltarea continuă a potențialului cognitiv, afectiv și acțional al personalității

- formarea capacităților si a deprinderilor de autoeducație- formarea unei personalități independente, flexibile și creative, care

să răspundă schimbărilor care se produc în societate.

Educa ia permanentă. țAutoeduca iațObiectivele educației permanente•Înțelegerea necesității educației permanente atât la nivelul factorilor de decizie, al unitaților de învățământ, al altor factori educativi, cât și al individului tânăr și adult;•Asigurarea îmbogățirii sistematice și continue a cunoștințelor generale și speciale;•Perfecționarea capacităților și deprinderilor intelectuale și profesionale;•Adaptarea pregătirii profesionale, adaptabilitate la calificării și recalificări, pentru asigurarea progresului social continuu;•Diminuarea efectelor „uzurii morale” a cunoștințelor teoretice și practice prin reîmprospatarea continuă cu noi informații și tehnologii;•Dobandirea de tehnici și deprinderi de educație permanentă

Educa ia permanentă. țAutoeduca iațFactorii educatiei permanente

•Factorii institutionali școlari•Factorii institutionali extrascolari: mass – media; familia și organizațiile de tineret, și alte asociații cultural educative.•Factori generali (obiectivi si subiectivi)

• progresul social (indeosebi cel stiintifico-tehnic, cultural)• schimbările și chiar mutațiile produse in activitatea socială utilă

(în servicii, în profesii) • setea de cunoastere a omului• necesitatea adaptării personalității la cerintele progresului social,

ale revoluției știintifice, culturale care solicită dezvoltarea personalității prin eforturi personale, determinând autoeducația continuă

Educa ia permanentă. țAutoeduca iațActivități de educație permanentă•Organizate de școală – care pregătesc pentru educația permanentă. •Organizate de sistemul de educație permanentă- cursuri postșcolare și postuniversitare, cursuri de perfecționare a pregătirii profesionale, de managament, marketing, doctorat, etc.•Libere, spontane- Educația pe teme diverse prin mass – media, prin diverse activități culturale, științifice, etc; educația realizată prin vizite excursii, expoziții, drumeții.

Educa ia permanentă. țAutoeduca iațAutoeducația 

•activitatea conștientă și complexă a ființei umane desfășurată în scopul desăvârșirii propriei personalități.•cuvântul  ,,autoeducație", provenit din grecescul ,,autos" (,,însuși") și latinescul ,,educatio" (,,educație") este o activitate pe care orice individ o desfășoară conștient pentru  formarea sau desăvârșirea propriei persoane

Funcţia principală a autoeducaţiei angajează transformarea obiectului educaţiei în subiect al educaţiei în urma unui procescare implică valorificarea unui ansamblu de acţiuni educaţionale, proiectate şi realizate permanent la un nivel calitativ superior, într-o perioadă de timp determinată.

Finalită ile educa ieiț ț• Dimensiunea teleologică a educației• Dimensiunea axiologică a educației

• Finalități macrostructurale: definesc orientările la nivel de sistem de educație/învățământ prin idealul și scopurile educaţiei

• Finalități microstructurale: definesc orientările valorice angajate la nivelul procesului de învățământ prin obiectivele generale, specifice și concrete ale instruirii

Idealul educa ionalț

• Idealul educaţional desemnează finalitatea generală a acţiunii educaţionale, concentrând în esenţa sa, modelul de personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice pe care educaţia este chemată să-l formeze în procesul desfăşurării ei.

Idealul educa ionalț

• dimensiunea socială • dimensiunea psihologică • dimensiunea pedagogică

Scopul educa ieiț

• Scopul educaţiei reprezintă o anticipare pe plan mintal a rezultatelor ce urmează a fi obţinute în cadrul unei activităţi educaţionale.

Obiectivele educa ionaleț

• Obiectivele educaţionale sunt enunţuri cu caracter finalist care dau expresie intenţiei de a produce o schimbare în personalitatea elevului ca urmare a parcurgerii unui proces de învăţare.

Obiectivele educa ionaleț

• funcţia de orientare axiologică• funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei• funcţia evaluativă• funcţia de reglare a proceselor didactice

Alte categorii de finalită iț• Obiectivele cadru • grad ridicat de generalitate și complexitate• vizează formarea unor capacități și atitudini generate de

specificul disciplinei • sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu • au o structură comună pentru toate disciplinele aparținând unei

arii curriculare • au rolul de a asigura coerența în cadrul ariei curriculare

• Obiectivele de referinţă • specifică rezultatele așteptate ale învățării la finalul unui an de

studiu • urmăresc progresia în formarea de capacități și achiziția de

cunoștințe ale elevului de la un an de studiu la altul

Alte categorii de finalită iț• Competenţele • ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare• structuri operante cu ajutorul cărora se pot identifca și rezolva, în diverse

contexte, probleme caracteristice unui anumit domeniu• Competenţele generale • se definesc la nivelul unei discipline de studiu • se formează pe durata unui ciclu de învățământ • au un grad ridicat de generalitate și complexitate • au rolul de a orienta demersul didactic către achizițiile finale dobândite de

elev prin învățare• Competenţele specifice • se definesc pe obiect de studiu • se formează pe parcursul unui an școlar• sunt derivate din competențele generale, reprezentând etape în

dobândirea acestora

Obiectivele educa ionaleț

• obiective cognitive • obiective afective • obiective psihomotorii

Taxonomii ale obiectivelor• Taxonomia lui Bloom, 1956

Taxonomii ale obiectivelor• Taxonomia lui Bloom, 1999

Taxonomii ale obiectivelor• Taxonomia lui Krathwohl (a domeniului afectiv)

Taxonomii ale obiectivelorTaxonomia lui Harrow – domeniul psihomotor

1.Mișcări reflexe – a răspunde la un stimul în mod involuntar, fără a premedita mișcarea2. Mișcări de bază- a realiza în mod voluntar mișcări simple cu un anumit scop3. Abilităţi perceptive- a răspunde în mod adecvat unei informații provenite de la un organ de simț4.Abilităţi fizice- formarea unor abilități legate de rezistență, putere, flexibilitate și agilitate în realizarea mișcărilor5.Deprinderile motrice- realizarea unui ansamblu de operații cu un anumit grad de îndemânare sau măiestrie6.Comunicare nonverbală- transmiterea sentimentelor prin mișcări ale corpului

Taxonomii ale obiectivelorTaxonomia lui D’ Hainaut

Caracteristici ale unui obiectiv cognitiv:•Obiectul activității elevului•Natura activității elevului•Operatorul pus în joc sau solicitat•Produsul activității•Disponibilitatea componentelor activității (operator, obiect produs) în repertoriul cognitiv al elevului.

Taxonomii ale obiectivelorTaxonomia lui D’ Hainaut

Caracteristici ale unui obiectiv afectiv:•Obiectul care va declanșa reacția afectivă și situația în care este inserat•Natura activității afective sau a atitudinii elevului•Operatorul afectiv•Comportamentul potențial sau răspunsul elevului•Disponibilitatea produsă în personalitatea afectivă a elevului

Taxonomii ale obiectivelorTaxonomia lui D’ Hainaut-Activitatile cognitive

- Reproducerea (repetarea)- Conceptualizarea- Aplicarea - Explorarea realului și a posibilului- Mobilizarea și asocierea (convergentă și divergentă)- Activități complexe și rezolvarea problemei

Taxonomii ale obiectivelor• Taxonomia lui D’ Hainaut- Materia (obiecte, produse)

- Elementele- Clasele- Relațiile- Operațiile și operatorii- Formele

- Gradul de integrare- Reținere- Transfer

Taxonomii ale obiectivelor• Taxonomia lui D’ Hainaut- Circumstanțele

- Legate de obiect- Legate de produs- Legate de operație- Legate de cel care învață

- Criteriile de succes- Criterii de performanță individuală- Criterii de performanță globală

Opera ionalizarea țobiectivelor• Ce înseamnă a operaționaliza?

Tehnica de operaționalizare Mager• descrierea comportamentului final • precizarea condițiilor în care se realizează obiectivul

- condiții materiale - condiții psihologice

- nivelul performanței acceptate

- nivelul minim de reușită (nivel obligatoriu)- nivelul mediu de reușită- nivelul maximal de reușită

TEORIA I METODOLOGIA ȘCURRICULUMULUI

• Evoluția istorică a conceptului curriculum• Tipuri de curriculum• Termeni derivați• Produsele curriculare

CON INUTURILE ȚÎNVĂ ĂMÂNTULUIȚ• Delimitări conceptuale• Surse ale conținuturilor învățământului• Criterii de selecție• Modalități de organizare

PROCESUL DE ÎNVĂ ĂMÂNT- ANALIZĂ ȚSTRUCTURAL- SISTEMICĂ I FUNC IONALĂȘ Ț

• Delimitări conceptuale• Caracterizare generală a procesului de învățământ• Abordarea sistemică a procesului de învățământ• Procesul de învățământ ca act de comunicare didactică• Procesul de învățământ ca relație între predare, învățare și

evaluare

STRATEGII DIDACTICE. METODE I TEHNICI ȘMODERNE DE ÎNVĂ ĂMÂNTȚ• Delimitări conceptuale• Metode și tehnici moderne de învățământ• Forme de organizare a instruirii• Interacțiunea obiective- conținuturi -strategii în instruirea

școlară

EVALUAREA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂ ĂMÂNTȚ

• Definire• Funcții• Forme• Metode tradiționale și complementare • Factori ai variabilității aprecierii și notării