Particularităţile stilurilor

funcţionale

Stilul funcţional

= o variantă a limbii care îndeplineşte funcţia de comunicare într-un domeniu de activitate determinat.

în accepţie lingvistică înseamnă modul particular de folosire a resurselor limbii în diferite domenii ale activităţii sociale

1. Stilul artistic (beletristic)

este caracteristic domeniului literaturii (operelor literare în

versuri sau în proză).

Particularităţile stilulului artistic: limbajul conotativ

vocabularul bogat (conţine arhaisme, neologisme, elemente de argou şi jargon)

ambiguitate şi echivoc structură gramaticală variată se adresează sensibilităţii, intelectului şi

generează emoţii estetice expresivitate foarte mare caracter subiectiv uneori apar abateri de la normele limbii

literare funcţia poetică şi expresivă (emotivă).

2. Stilul ştiinţific este caracteristic

oricărei lucrări de specialitate,

dintr-un domeniu

ştiinţific sau altul.

Particularităţile stilulului ştiinţific

obiectivitatea , claritatea, precizia impersonalitatea, expresivitate zero specializarea lexicală: termeni din tehnică şi ştiinţă limbajul denotativ, neologic (datorită înnoirii tehnicii şi a

ştiinţei) limbaj de specialitate greu de înţeles de către nespecialişti sintaxă simplă scop informativ absenţa ambiguităţii, echivocului şi a figurilor de stil funcţia exclusiv referenţială (cognitivă), transmiţând

informaţii, raţionamente, idei

Stilul oficial-

administrativ se

întâlneşte în relaţiile

oficiale în domeniul

social, economic, diplomatic,

administrativ.

Particularităţile stilulului oficial-administrativ absenţa oricărei nuanţe afective caracter obiectiv, impersonal, lipsit de afectivitate vocabular sărac limbaj denotativ accesibilitate, precizie, claritate formule stereotipe exprimare neutră, rigidă, obiectivă, impersonală absenţa termenilor familiari, a cuvintelor populare, a

argoului coordonarea este preferată subordonării respectă normele limbii literare funcţia referenţială, conativă

Stilul publicistic este propriu presei scrise şi mijloacelor de

comunicare în masă.

Particularităţile stilulului publicistic

destinat unui public eterogen (variat), cu o pregătire profesională diferită sau cu diferite niveluri de cultură

are scopul de a informa publicul, de a comenta fapte de viaţă socială, de interes economic, politic pe înţelesul tuturor

vocabularul divers acumulând inovaţii şi clişee varietatea şi bogăţia vocabularului determinate de diversitatea

tematicii abordate limbaj accesibil publicului variat folosirea citatului şi a mijloacelor extralingvistice (fotografii,

filme) structură gramaticală simplă utilizarea limbii literare alături de formulări specifice limbajului

cotidian amestecul de elemente ce provin din celelalte stiluri funcţionale pentru a capta atenţia cititorilor apelează la titluri şi subtitluri

incitante, imagini, ilustraţii grafice, culoare funcţia refernţială, conativă, expresivă

Textul publicistic reflectă realitatea imediată: anunţul, apelul, articolul,

comentariul, interviul, cronica, ştirea

Textul publicitar are funcţia de convinge şi de a informa: anunţul,

prospectul, spotul publicitar, reclama, afişul, catalogul de expoziţia.

Stilul colocvial (familial)

folosit în relaţiile particulare, în viaţa cotidiană

încărcătură afectivă foloseşte formule de adresare asociere cu mijloace nonverbale,

paraverbale nu respecta intotdeauna normele

limbii literare (elipsa) foloseste expresii, termeni argotici foloseste diminutive,

augmentative,cuvinte in vocativ , vorbirea la imperativ, interjecţii

caracter oral, expresiv se caracterizează prin degajare,

simplitate.

Stilul epistolar

Formule fixe (de datare, început, încheiere, semnătura)

Ex: biletul, telegrama, scrisoarea, invitaţia, cartea de vizită