OAMENI CELEBRI. VEDETE ALE SCENEI ÎNAINTE DE ANUL

1 000

Tiu Andreea

Cu mult înainte de inventarea cinematografului, cântăreţii, dansatorii şi actorii evoluaseră pe

scene şi în teatre, în faţa publicului. Se consideră că

originile teatrului pot fi găsite în ritualurile religioase ale comunităţilor primitive, cu milenii în urmă,

totuşi activităţi ce sunt considerate predecesoare

directe ale teatrului modern au apărut în secolul al V-lea

î.Hr., în Grecia Antică.

Aici se desfăşurau spectacolele

În jurul secolului al VI-lea î.Hr., autorităţile ateniene

fixaseră patru festivaluri anuale pentru cinstirea

cultului lui Dionysos, zeul grec al vinului şi fertilităţii.

În jurul anului 534 î.Hr., a fost stabilit un concurs de

dramă pentru Marile Dionisii , cel mai important şi

prestigios dintre festivaluri. Poeţii şi compozitorii

trebuiau să prezinte trei tragedii şi o piesă cu satiri

(comedie). Câştigătorul primului asemenea festival a

fost un conducător de cor ditirambic , pe nume Tespis, care este considerat primul actor.

Zeul Dionysos

Pan este în acelaşi timp

satir şi zeu grec

Tespis, primul actor, într-un relief de Giotto

“Tespis”, sculptură în bronz de Robert Cook, aflată în

faţa teatrului din Canberra

Poeţii care au concurat la Marile Dionisii au fost unii

dintre primii dramaturgi, de exemplu Eschil (525-

456 î.Hr.), care a scris trilogia Orestia. Alţi autori

importanţi şi câştigători la Marile Dionisii au fost

Sofocle(496-405 î.Hr.), care a scris Antigona şi Electra, şi Euripide(484-406 î.Hr.), care a scris

piesa cu satiri Ciclopii.Piesele cu satiri au fost

dezvoltate ulterior în comedii, de către Aristofan (448-380

î.Hr.). Spre sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr., comedia a câştigat în importanţă şi unul dintre cei mai de

seamă autori ai genului a fost Menandru (343-291

î.Hr.).

Eschil

Sofocle

Portretul de pe un vas

grecesc al unui actor

dintr-o piesă pierdută

de-a lui Sofocle,

Andromeda

Electra şi Oreste

Euripide

“Medea”

Aristofan

Menandru

Kifisia, localitatea natală a lui Menandru

Pe măsură ce s-a întins spre sud, Imperiul Roman a cunoscut teatrul grec şi a adoptat multe dintre caracteristicile acestuia, totuşi teatrul roman a diferit în mare măsură de al grecilor. Similar altor mijloace de divertisment romane, ca luptele de gladiatori, teatrul a devenit pur şi simplu un spectacol popular, adesea foarte crud.Actorii erau frecvent sclavi, care erau ucişi realmente în piese.

Colosseumul

După impunerea Bisericii creştine, teatrul a căpătat o reputaţie nefavorabilă şi în jurul anului 4 d.Hr. creştinilor li s-a interzis să asiste la spectacole de teatru sau să joace în piese. După aceea, actorii, acrobaţii, luptătorii, jonglerii şi menestrelii au fost nevoiţi să ducă o existenţă ambulantă, susţinând spectacole cu ocazii speciale, de exemplu la nunţi şi botezuri.

SFÂRŞIT