Post on 19-Oct-2015
description
Anton Pavlovici Cehov
Pescruul
Nina
Actul IV
Sunt un pescru. Nu, nu e asta... Acum sunt actri... M-a luat acest
vrtej. nainte nu credea nimeni n teatru, rdeau toi de visurile mele, i ncetul
cu ncetul n-am mai crezut nici eu i mi-am pierdut curajul... i-apoi, grijile,
frica... Devenisem chiibuar, jucam fr via... Nu tiam ce s fac cu minile
i cum s stau pe scen, nu eram stpn pe vocea mea. Nu poi nelege starea
asta, cnd simi c joci oribil.
Eu sunt un pescru. Nu, nu e asta... Mine dis-de-diminea trebuie s
plec la Ele, cu clasa a treia... la un loc cu ranii; iar la Ele... negustori mai
subiri, complimente.... Ce via ticloas! Da, da... Nu face nimic... Eu sunt un
pescru. Nu, nu e asta...
Despre ce vorbeam? Da, despre teatru. Acum nu mai sunt ca atunci...
Sunt o actri adevrat: joc cu plcere, cu entuziasm. Scena m mbat i simt
c sunt frumoas. i acum, de cnd sunt aici, am mers mult pe jos i, tot
umblnd, m-am gndit i am simit cum cu fiecare zi ce trece cresc puterile
sufletului meu. Acum tiu, neleg, c n ceea ce facem noi, ori c am juca pe
scen, ori c am scrie, principalul nu e gloria, nu e strlucirea, nu e ceea ce
visam eu, ci puterea noastr de a ndura. S tii s-i pori crucea i s-i
pstrezi credina. Eu cred, i sufr mai puin. i atunci cnd m gndesc la
chemarea mea, nu m mai tem de via.
Cnd voi fi actri mare, vino s m vezi. mi promii?