Post on 05-Jul-2018
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
1/19
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
SPECIALIZARE: ORTODOXIE ROMÂNEASCĂ ȘI VIAŢĂ LITURGICĂ
NIVEL DE STUDIU: MASTER
ANUL II
Lucrare de seminar
PROMISIUNEA TRIMITERII UNUI MÂNGÂIETOR
ÎN EVANGHELIA DUPĂ IOAN
Îndrumător ştiinţific:
Pr.prof.univ.dr. Stelian Tofană Masterand:
Arhid. Andrei-Ștefan Urs
CLUJ-NAPOCA
2015
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
2/19
2
INTRODUCERE
Potrivit învăţăturii creştine, opera mântuitoare săvârşită de Hristos secontinuă în viaţa Bisericii şi în lume prin lucrarea tainică a Sfântului Duh.
Întruparea Mântuitorului şi Cincizecimea sunt două evenimente de strictă
importanţă în istoria mântuirii, iar legătura dintre ele are ca bază împreună-
lucrarea Fiului şi a Sfântului Duh în sensul desăvârşirii omului. Cincizecimea face
posibilă revărsarea plenitudinii vieţii dumnezeieşti peste umanitatea încorporată în
Hristos. Sfântul Duh înnoieşte şi însufleţeşte Biserica şi pe fiecare membru al ei,
după chipul în care El sălăşluieşte în umanitatea asumată de Hristos prinîntrupare1.
Pnevmatologia sau cuvântarea despre Duhul Sfânt nu este doar un capitol
de teologie creștină ci o dimensiune constantă și esențială a oricărei viziuni
teologice asupra Bisericii, a spiritualității sale, a experienței liturgice și
sacramentale. Duhul Sfânt este înainte de toate cel pe care îl invocăm în
rugăciunile noastre care veghează și înnoiește Biserica și care revarsă lucrarea lui
Hristos peste tot omul ce vine în lume. 2 În lucrarea de față am ales să tratez un episod important prezentat în
Evanghelia după Ioan (Ioan 14, 15-17; Ioan 14, 25-26; Ioan 15, 26-27; Ioan 16, 5-
11) și anume promisiunea Mântuitorului la Cina cea de Taină, că va trimite un alt
Mângâietor , care va fi continuatorul lucrării Sale.3
1 Pr. Prof. Dr. Ştefan Sandu, Sfântul Duh şi Biserica, în rev. Glasul Bisericii, an XXIX, nr. 7-8, iul.-aug.,1970, p. 7122 Boris Bobrinskoy, Împărtășirea Sfântului Duh, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române, București, 1999, p. 15 3 Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, Studiul Noului Testament – Curs pentru ani I de studiu -, Editura AlmaMater, Cluj Napoca , 2005, p. 212
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
3/19
3
Capitolul I
Sfânta Evanghelie după Ioan
1.
Generalități Sfânta Evanghelie după Ioan este cea de-a patra Evenghelie a canonului
Noului Testament și este atribuită de întreaga Tradiție a Bisericii primare
Apostolului Ioan, fiul lui Zevedeu și fratele lui Iacov.4
Apostolul Ioan nu-şi propune să reia şi să amplifice evangheliile sinoptice,
ci să le completeze cu relatări inedite asupra vieţii şi învăţăturii Domnului,5 dar
ordonându-şi materialul după alte criterii. El îşi ia libertatea de a prezenta o altă
cronologie a evenimentelor, de a insista asupra unor minuni şi cuvinte omise de
predecesorii săi; chiar când istoriseşte aceleaşi fapte relatate şi de sinoptici, el
introduce anume particularităţi care-i sunt proprii, fie în ţesătura naraţiei, fie în
vocabular, fie în stil.
Nota dominantă a Evangheliei însă este dimensiunea ei teologică (fapt
pentru care autorul ei este numit şi „Sfântul Ioan Teologul“, adică „Cuvântătorul
de Dumnezeu“). Mesajul ei suprem este acela de a înfăţişa misterul hristologic în
toată amploarea şi profunzimea lui, misterul prin care Logosul (Cuvântul) întrupat,
El Însuşi Dumnezeu, le descoperă oamenilor pe Dumnezeu-Cel- Nevăzut, le aduce
Lumina şi Viaţa, le asigură cunoaşterea şi comuniunea lui Dumnezeu prin
cunoaşterea şi comuniunea intimă cu Iisus Hristos6. Dacă limba greacă a operei,
corectă de altfel, e destul de săracă, lipsită de anvergura lui Matei, savoarea lui
Marcu sau măiestriile lui Luca, în schimb ea izbuteşte să exprime o gândire de
mare altitudine duhovnicească, continuu însufleţită de adierea Duhului Sfânt.
Scrierea lui Ioan e cea mai întraripată dintre toate evangheliile, un unicat
care-l situează pe autorul ei printre marii inspiraţi ai omenirii. Să notăm şi
4 Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, op.cit., p.1975 Pr. Prof. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p 6 Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, op.cit., p.. 212
http://ro.orthodoxwiki.org/Duhul_Sf%C3%A2nthttp://ro.orthodoxwiki.org/Duhul_Sf%C3%A2nt
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
4/19
4
observaţia că ea este nu numai un rod al inspiraţiei, ci şi al unei îndelungate
elaborări. Departe de a constitui o colecţie de amintiri trăite sau de reconstituiri
documentare, Evanghelia a patra este sinteza unei propovăduiri apostolice de o
jumătate de secol, timp în care esenţele s'au decantat într'o arhitectură de neegalat prin măreţie, soliditate, fineţe şi transparenţă. E capodopera teologică a Noului
Testament. (Valeriu Anania)
După cum vedem, această Evanghelie are scopul de a arăta divinitatea
Domnului Hristos la fel ca și celelalte trei Evanghelii, însă în cuprinsul ei sunt
prezentate mai multe evenimente care nu erau arătate de sinoptici, făcând astfel o
biografie mai amănunțită a Mântuitor ului.
2.
Planul Evangheliei
Evanghelia după Ioan cuprinde 21 de capitole, fiind împărțită în două părți,
precedată de un prolog.
Prologul - (Cap. 1, 1-19) - este o prefeță și un rezumat al Evangheliei, aici
fiind prezentate temele care se vor dezvolta pe parcursul scrierii.
Partea I – (Cap. 1, 19 - 12) – istorisește activitatea Mântuitorului în Iudeeași Ierusalim
Partea II – (Cap. 13-21) – expune activitatea Domnului Hristos în
Ierusalim, Patimile, Moartea și Învierea Sa, de aseamenea tot in această parte a
Evangheliei se găsesc și textele care vor fi obiectul lucrării de față cu privire la
trimiterea Mângâietorului.7
7 Pr. Prof. Ioan Constantinescu, op.cit., p. 141
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
5/19
5
Capitolul II
Duhul Sfânt în scrierile Sfântului Apostol Ioan
Cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi, potrivit pnevmatologiei creştine,este persoana Sfântului Duh, despre care, în comparaţie cu sinopticii, Sfântul Ioan
dezvoltă o pnevmatologie bogat susţinută de texte scripturistice, care, cu excepţia
momentului de la Botez, când Duhul rămâne continuu asupra lui Iisus, au fost
făcute în perioada de după Jertfa şi Învierea lui Iisus, fiecare la timpul viitor
simplu (cap. 14, 16).
Duhul Sfânt întotdeauna este prezent în Fiul, tot ceea ce săvârşeşte Fiul
fiind ştiut de Duhul, căci Fiul, ca „Unul Născut, plin de har şi de adevăr” (Ioan
1,14), toate le săvârşeşte în Duhul lui Dumnezeu, Care e o fiinţă spirituală
atotputernică, nelimitată şi nesupusă schimbărilor, transformărilor, vremilor şi
anilor, este viu, și liber, El, fără a fi al treilea într -un sens strict al cuvântului, fiind
de-a pururi în Sfânta Treime, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, având, fără vreo
exagerare, ci, în virtutea participării la aceeaşi esenţă, nume mari şi suprafireşti
comune cu Tatăl şi cu Fiul. 8
Duhul lui Dumnezeu, despre Care vorbeşte Ioan (I Ioan 4,2), este „Duhul
Sfânt” (Ioan 14,16; 15,26), numele său prin excelenţă fiind Duhul Sfânt,
deoarece, în întreg conţinutul Sfintei Scripturi, numai Duhul lui Dumnezeu este
numit Duhul Sfânt, precum sfânt este Tatăl şi Fiul, El nefiind sfinţit, ci sfinţitor,
sfinţenia fiind un apanaj al firii Sale, pentru că, datorită neschimbabilităţii firii
Sale, adevărul şi dreptatea se află în Sine plenar şi desăvârşit, de aceea Îl şi
întâlnim „de la început” cu Tatăl şi cu Fiul, ca „Duhul Sfânt” sau „Duhul
Adevăr ului sau „Mângâietorul”,9 Care, ca fiinţă imaterială şi simplă, „de la Tatăl
purcede”: (Ioan 15,26) ca suflare a gurii Sale, fără a înţelege gura ca mădular al
8 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, București, 2005, p. 249 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, ediția a II-a, Editura InstitutuluiBiblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p. 219
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
6/19
6
Tatălui, ci întrun fel vrednic de Dumnezeu, iar Duhul, nu ca o suflare ce se
risipeşte, ci ca fiinţă dătătoare de sfinţenie, împreunănumărat cu Tatăl şi cu Fiul,
bucurându-se de aceeaşi cinstire cu Ei.10
În scrierile ioaneice, Duhul este bucuria de-a pururi a Tatălui şi a Fiului, fiind comun Lor în ce priveşte trimiterea, căci Duhul este trimis de către Fiul de la
Tatăl (Ioan 3, 34), dar aceasta fără a se cofunda trimiterea cu purcederea, care este
numai a Tatălui, căci numai de la Tatăl purcede (In. 15, 26), având întru Sine prin
fire toate cele proprii Tatălui.11
De asemenea, potrivit teologiei ioaneice, Duhul Sfânt este Cel deviaţă
făcător, deoarece El este Duhul lui Hristos, adică Duhul Vieţii, deoarece Fiul are
întru Sine pe Duhul (Ioan 16,15), Cel care dăruieşte „suflare de viaţă” (Facere2,7), adevărată şi veşnică, aceeaşi energie a Duhului Sfânt care a umplut de viaţă
apele în prima zi a creaţiei şi dea pururi până la sfârşitul veacurilor, în cazul lui
Hristos lucrarea Duhului Sfânt, spre deosebire de creaţia primului om, când, ca şi
chip al Logosului şi ca partener al dialogului cu El, devine subiect printr-o întărire
personală a lui, este o suflare de viaţă făcătoare ce copleşeşte ca fapt întreaga
natură de către Duhul dumnezeiesc, întrun mod cu mult mai deplin decât în
naşterea celorlalţi oameni, firea umană ipostaziinduse în Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, Care Se face subiectul firii umane prin lucrarea Duhului Sfânt.12
10 Cricovean, Pr. Dr.. Mircea Florin, Idei dogmatice în epistolele Sfântului Vasile cel Mare, Editura. Emia,Deva, 2004, p. 113 11 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 21912 Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron. Omilii la Psalmi. Omilii și cuvântări, în Colecția Părinți și scriitori bisericești, Vol. 17, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București, 2000, p. 92
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
7/19
7
Capitolul III
Promisiunea trimiterii unui Mângâietor
în Evanghelia după Ioan
În Cuvântarea de despărțire, după ce le dă porunca cea nouă, porunca
Iubirii, Mântuitor ul Hristos le vorbește acestora despre plecarea Lui dintre ei și
totodată le făgăduiește că le va trimitelor pe Duhul Sfânt.
În capitolele 14-16 ale Evangheliei după Ioan, apare un grup de citate în
legătură cu promisiunea trimiterii Mângâietorului. Patru dintre aceste citate (Ioan
14, 15-17; Ioan 14, 25-26; Ioan 15, 26-27; Ioan 16, 5-11) sunt caracterizate prinutilizarea cuvântului cuvântului Duh sau Mângâietor, iar al cincilea citat (16, 12-
15), ne vorbește despre Sfântul Duh ca fiind Duhul Adevarului.13
Unitatea ucenicilor Mântuitorului va fi arătată prin păzirea de către ei a
poruncilor Tatălui și în special a poruncii celei noi pe care le-a dat-o Hristos. (Ioan
13, 34). Aceasta este proba dragostei și formează una dintre temele principale ale
Evangheliei, precum și a epistolelor ioanite. Pentru cei care arată această supunere
din iubire, Hristos se va ruga Tatălui, care le va trimite un alt Mângâietor: „ De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va
da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L
primească, pentru că nu-L vede, nici nu- L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne
la voi şi în voi va fi!” (Ioan 14, 15-17).14
Duhul care se va sălașlui în ucenici este numit Mângâietor , cuvânt care mai
este folosit în Noul Testament numai la I Ioan 2,1 unde este un titlu de descriere a
lui Hristos Însuși. Deci pentru ca să facă o diferențiere Mântuitorul Îl numește pe
Duhul Sfânt alt Mângâietor voind să fie înțeles Acest ca alt ipostas care are atâta
asemănare cu Fiul că poate să lucreze în mod neschimbat cele pe care le lucreză și
13 George Arthur Buttrick , The Interpreter’s Bible, Vol 8 Luke, John , Editura Abinggdon Press, Nashville,1952, p. 70714 Pr. Prof. Ioan Constantinescu, op.cit., p. 156
http://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrick
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
8/19
8
El, căci este Duhul Lui și de altfel Îi și spune Duhul Adevărului, după ce a spus
despre Sine că este Adeărul: „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”
(Ioan 14, 6).15
Spre deosebire de prezența vizibilă trecătoare a Domnului lor, ucenicii Îlvor avea pe acest Mângâietor cu ei pentru totdeauna. Duhul Sfânt vine direct de la
Dumnezeu exprimând realitatea Sa esențială, care și-a găsit întruchipare în viața
Logosului întrupat. Cunoașterea lui Hristos implică primirea Duhului Său și va
duce la prezența lui continua în cămara sufletelor. 16
Hristos promite ucenicilor că Duhul îi va sfătui când lucrurile vor fi grele,
căile încurcate și inimile necăjite, Sfătuitor fiind numit de Hristos Duhul
Adevărului.17
Pe mulți îi irită oamenii religioși pe motivul că nu sunt loialiadevărului și nu vor să recunoască anumite lucruri; că trăiesc într -o lume ireală a
viselor; cred numai în ceea ce vor să creadă și nu privesc deloc lucrurile așa cum
sunt. Dar, pe de altă parte, creștinilor le vine greu să creadă că ceilalți nu văd
lucrurile care sunt atât de evidente pentru ei.18 Creștinii înțeleg și privesc tot
într-un alt fel pentru că au primit pe Duhul Sfânt și au fost luminați de Acesta.
Există un Duh al Adevărului care conduce spre adevăr pe oricine vrea să-L
asculte. Dar mulți nu-I acordă nicio atenție și închid ușile minților lor în fața aceea ce nu vor să audă.19
Și după cum spune Hristos: „ Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate
să- L primească, pentru că nu-L vede, nici nu- L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că
rămâne la voi şi în voi va fi!” (Ioan 14, 17) acest Duh al Adevărului nu vine și nu
se face văzut celor din lume, adică celor ce cugetă cele ale lumii și aleg să
iubească cele pământești, pentru că aceștia nu văd frumusețea firii dumnezeiești,
15 Sfântul Chiril al Alexandrie, Scrieri, Partea a IV-a, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în Colecția în Colecția Părinți și scriitori bisericești,, Vol. 41, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române, București, 2000, p. 879 16 George Arthur Buttrick , op.cit., p. 70717 Sfântul Teofilact, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1996, p.35918 Ibidem, p. 70819 Ibidem, p. 709
http://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrick
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
9/19
9
nici nu primesc legea Duhului, ci vine și se face văzut în Sfinți20. Iar cei buni și
treji, eliberându-si inima de cele din lume, fac loc în ea cu voie Mângâietorului și,
primindu-L pe cât e cu putință oamenilor, Îl văd în chip spiritual și primesc prin
aceasta o trăirea vrednică de râvnit. Căci îi sfințește și îi dovedește în stare săsăvârșească toate bunătățile, îi eliberează de rușinea robiei omenești si îi imbracă
în demnitatea f iliației. 21Și va mărturisi aceasta Pavel, zicând: „ fiindcă sunteţi fii,
a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului său în inimile voastre, care strigă: Avva
Părinte!” (Gal. 4, 6).
Când Hristos zice: „Acestea vi le-am spus fiind cu voi” (Ioan 14, 25)
trebuie înțeles – când a fost pe pământ ca om. Și spune aceasta deoarece avea să
dispară din ochii trupești ai ucenicilor Săi, anunțând plecarea Sa la Cer. Dardescoperirea cea mai desăvârșită va avea loc prin Mângâietorul, adcă prin Sfântul
Duh, trimis de Tatăl în numele Său, adică al Fiului, care va continua opera Sa și va
rămâne cu ei pentru totdeaua.22
De aceea zice: „Acela vă va învăța Toate” ( Ioan 14, 26) pe care vi le-am
spus eu vouă, deoarece este Duhul lui Hristos și mintea Lui, după cum s -a scris,
nefiind altceva decât Hristos prin identitatea firii, deși e înțeles că există în mod
propriu și cunoaște toae cele din Hristos. O mărtuisește aceasta și Pavel, când zice;„ Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa
şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.” (I
Corinteni 2, 11).23
Duhul va veni așadar să reamintească adevărurile vitale care au fost auzite
și aproape uitate. Întrucât Hristos este Adevărul, Duhul Adevărului va confirma și
expune învățătura lui Hristos.24 Deci Tatăl Îl va trimite pe Acest alt Mâgâietor cu
20 Sfântul Chiril al Alexandriei, op.cit., p. 8821 Sfântul Ioan gura de Aur, Comentar la Evanghelia după Ioan , Editura Pelerinul Român, Oradea, 2015,
p. 40922 Pr. Prof. Ioan Constantinescu, op cit., p. 15623 Idem24 Sfântul Teofilact, op. cit., p. 356
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
10/19
10
deplină autoritate, să susțină în condiții noi, mesajul pe care Iisus l -a propovăduit
în cadrul vieții Sale în trup.25
Prin versetul 26 al capitolului 15 din Evanghelia după Ioan:„ Iar când va
veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului,Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”, se rezolvă diferențele
aparente cu privire la va trimiterea Duhul Sfânt în lume. Dacă la Ioan 14, 16: „Ş i
Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac”,
vedem că Tatăl este Cel care-L va da pe Duhul ca răspuns la Rugăciunea Fiului,
în capitolul 16 versetul 7 se spune că Iisus este cel care-L trimite: „ Dar Eu vă
spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce,
Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi.” Duhul este alt iposts divin care continua opera lui Hristos pe pământ și
Care, ca Duh al Adevărului, purcede de la Tatăl. Aceasta este baza autorității Sale
de a-L mărturisi pe Hristos. 26
Și ucenicii sunt mărturisitori și cunoscători ai dumnezeirii Sale „pentru că
de la început sunteți cu Mine” (Ioan 15, 27). 27 Biserica Primară, conform Efeseni
2, 20 a fost construită pe temelia Apostolilor și a poorocilor, Iisus Hristos Însuși
fiind piatra din capul unghiului. Apostolii au văzut cu ochii lor adevărul faptelor pentru care au devenit martori credibili datorită îndelungatei și apropiatei lor
pritenii cu Hristos. Proorocii au fost cei prin care inspirația Duhului viu a venit în
Biserică.dar revelația istorică și interpretarea ei inspirată, au depins amândouă de
Duhul Sfânt pentru a fi o mărturie efectivă adusă lumii. 28
În capitolul 16 al Evangheliei după Ioan, se spun două lucruri despre
Mângâietorul: în primul rând că El nu poate să vină câtă vreme Hristos se află încă
alături de ucenicii Lui și apoi că El va fi Sfătuitor pentru continuarea orânduirii
lumii. Cei doi Mângâietori nu pot avea misiunea pe pământ în același timp . Este
25 George Arthur Buttrick , op.cit., p 72726 Sfântul Teofilact, op. cit., p. 36927 Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, op.cit., p. 23228 George Arthur Buttrick , op.cit., p. 728
http://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrick
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
11/19
11
spre binele ucenicilor ca Învățătorul lor să-i părăsească, oricât de dureroasă le-ar
părea această perspectivă: „Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă
voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la
voi.” Ioan 16,7. Atâta vreme cât Hristos este cu ucenicii în mod vizibil ca însoțitorși ajutător, ei nu ar ajunge niciodată la deplină bărbație. S-ar baza pe El să-i ajute
în necazuri și să le răspundă la toate întrebările lor. 29 Și nici nu ar fi în stare să-și
pună la încercare până la limitele extreme credința și supunerea lor, până ce
tovărășia vizibilă nu ar devein o comuniune interioară și nu și-ar dezvolta un nou
simț al responsabilității în viața lor individuală.30
După ce a dezvaluit plecarea Sa la Tatăl, timpul cuvenit trimiterii și
pogorârii Duhului, Mântuitorul a dorit să potolească întristarea ucenicilor, pentruaceasta le arată ce va aduce Mântuitorul: „ Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi
de dreptate şi de judecată.” (Ioan 16, 8). Și le arată exact în ce fel va vădi lumea
de fiecare din cele spuse. 31
Întâi a vorbit de vădirea păcatului: „ De păcat pentru că ei nu cred în
Mine” (Ioan 16, 9). Primul pas în vieţuirea duhovnicească este primirea vădirii
Duhului, şi anume conştientizarea stării de păcătoşenie, din care se naşte dorinţa
de îndreptare. Nimeni nu poate vedea întunericul din sufletul său fără a fi luminatde Duhul Sfânt, cu această luminare începe drumul nostru spre Dumnezeu. .
Va vădi lumea „de dreptate pentru că mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți
mai vedea” (Ioan 16, 10). Duhul deci, va ocroti cu dreptate, pe cei ce cred în
Hristos, după Înălțarea Acestuia la Ceruri, ca pe cei ce sunt îndreptățiți căci L-au
primit ca Dumnezeu adevărat pe Cel pe Care nu L-au văzut deloc, crezând că șade
împreună cu Tatăl. Se poate afla foarte ușor că Hristos i-a numit fericiți pe cei ce
cred astfel, amintindu-ne cele ce a spus și a făcut Toma. Căci îndoindu-se de
Învierea Fiului, Acela a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor …
Și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20,25). Iar
29 Sfântul Chiril al Alexandriei, op.cit., p. 98430 George Arthur Buttrick , op.cit., p. 73031 Sfântul Chiril al Alexandriei, op.cit., p. 985
http://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrick
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
12/19
12
pentru că Toma a crezut doar după ce a văzut, Hristos Îi zice: „ Pentru că M -ai
văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29).
A treia osândă care se va vădi prin Duhul, cum zice Mântuitorul, va fi
judecata atotdreptă a stăpânitorului lumii acesteia: „
Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.” (Ioan 16, 11). Faptul de a osândi lumea
ca rătăcită, ca una ce a păr ăsit pe Dumnezeu cel Adevărat și prin fire și s-a
închinat și a slujit celui ce nu este aceasta (stăpân) prin fire, adică Satanei, va fi o
mărturie a slavei lui Hristos și-L va dovedi pe El ca Domnul Adevărat al tuturor. 32
În cuvântarea de despărțire Iisus vorbește despre sinceritatea cu care le-a
împărtășit prietenlor Săi, tot ce a auzit El de la Tatăl: „ De acum nu vă mai zic
slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentrucă toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.” (Ioan 15, 15).33
Totuși, imaturitatea lor spiritual, îi impiedică să înțeleagă imediat tot ce
pregătise Iisus pentru ei: „ Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le
purtaţi.” (Ioan 16, 12). Această formă completă a revelației va fi continuată de
Duhul Adevărului până ce o vor primi în întrgime: „ Iar când va veni Acela,
Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul”( Ioan 16, 13).
Activitatea Duhului este aceeași pe care s-a bazat și Iisus în toată învățăturaSa. Substanța (conținutul), învățăturii Sale va fi la fel cu cea a Mântuitorului
întrucât „din al Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16, 14).34
La fel cum cuvintele și acțiunile Fiului L-au preamărit pe Tatăl (Ioan 12,
28), Slava Fiului va fi cunoscută după ce viața Sa pământească se va fi sfârșit prin
slujirea Duhului: „Acela Mă va preaslăvi” (Ioan 16, 14).
Iisus arătase deja că Patima și Martea Sa, sunt dovada supremă a supunerii
Sale față de voia Tatălui, punctual culminant al revelației Logosului Întrupat.
Acest adevăr trebuie totuși înțeles perfect de către ucenici și prin ei, arătat lumii.
Duhul Sfânt va continua și va completa instruirea celor doisprezee.
32 Ibdem, p. 98533 Sfântul Teofilact, op. cit., p. 37934 George Arthur Buttrick , op.cit., p 731
http://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrick
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
13/19
13
Mai trebuie menționată încă o sarcină a Duhului Sfânt: „Cele viitoare vă va
vesti” (Ioan 16, 13). Deci Duhul Sfânt este de asemenea și duhul profeției. În
mijlocul tuturor prevestirilor sumbre în zile de persecuție și apostazie, Duhul Îi va
lumina pe creștini cu viziunea Mielului așezat pe tron simbolul biruinței Crucii
35
, după cum se arată și în Apocalipsa Sfântului Ioan „ Nici un blestem nu va mai fi.
Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji Lui”
(Apocalipsa 22, 3).
O trăsătură importantă a slujirii lui Hristos, este deci trimiterea de către El a
Duhului Sfânt. El Însuși, în virtutea Divinității Sale Îl trimite Apostolilor Săi,
pentru a împlini promisiunea pe care le-a făcut-o că Îl vor avea pe Sfântul Duh
după plecrea Sa. Hristos unise carnea și Duhul în El Însuși și trebuia astfel săaducă la îndemâna oamenilor posibilitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu și a se
uni cu El care este scopul supreme al existenței umane.36
Duhul Sfânt este puterea lucrătoare în cadrul misiunii Bisericii și sursa
autorității sale. Trimiterea Apostolilor o trimitere strict paralelă cu trimiterea lui
Hristos de către Tatăl, este o trăsătură central a Evangheliei după Ioan. Apostolii
Își pot îndeplini misiunea numai după ce vor fi primit pe Duhul Sfânt. 37
Tocmai aici intervine lucrarea Duhului Sfânt, Hristos realizând la Rusalii promisiunea făcută ucenicilor de a nu-i lăsa orf ani. Duhul Sfânt cel purces de la
Tatăl înlocuiește pe Iisus cel pământesc și prin El, Iisus împreună cu Tatăl își face
locuința în noi. De aceea, Hristos nu mai este un personaj istoric de la care să ne
rămână doar amintirea, ci El este prezent lângă noi și în noi în tot locul și în toto
timpul.
De asemenea, potrivit teologiei ioaneice, Duhul Sfânt este Cel de viaţă
făcător, deoarece El este Duhul lui Hristos, adică Duhul Vieţii, deoarece Fiul are
întru Sine pe Duhul (Ioan 16,15), Cel care dăruieşte „suflare de viaţă” (Facere
35 Ibdem, p. 733 36 Ibidem, p.93937 C.K. Barrett, The Gospel According to St. John, An Introduction With Commentay and notes on theGreek Text, Second Edition, SPCK-Holy Trinity Church, London, 1978, p. 89
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
14/19
14
2,7), adevărată şi veşnică, aceeaşi energie a Duhului Sfânt care a umplut de viaţă
apele în prima zi a creaţiei şi dea pururi până la sfârşitul veacurilor.38
În vederea unirii cu Sine, Hristos trimite în lume Duhul Sfânt, care prelungeşte
peste veacuri lucrarea mântuitoare a lui Hristos, actualizând în viaţa fiecăruicredincios opera mântuitoare, unindu-ne cu El şi repunându-ne în relaţia harică cu
Dumnezeu. Împărtăşirea Harului divin este o lucrare ce aparţine tuturor Persoanelor
Sfintei Treimi, căci porneşte de la Tatăl, se realizează prin Fiul şi se desăvârşeşte în
Duhul Sfânt, care ne uneşte cu Sine, cu Fiul şi cu Dumnezeu Tatăl. Ea se realizează în
Biserică prin Sfintele Taine, prin care Duhul Sfânt îşi revarsă Harul său, unindu-ne cu
Hristos şi unii cu alţii în Trupul Său Tainic, Biserica.
Lucrarea Duhului Sfânt este în Biserică, și din interiorul ei, ea se răsfrângeasupra fiecărui om duhovnicesc în parte după cum voiește Duhul. Astfel, fiecare
dar primit de omul duhovnicesc, oricât de mic sau de mare ar fi el, este de o
valoare inestimabilă, pentru că vine de la Unul și Același Duh, și astfel orice
superioritate a unuia sau a altuia este înlăturată prin faptul că nu își are originea în
om, ci în Dumnezeu.39
Rolul Duhului este de a ridica creaţia prin Biserică, prin plenitudinea vieţii
dată în Hristos. Dacă Hristos a venit tocmai pentru a da lumii slăbite de păcat plenitudinea vieţii, acest lucru a fost posibil tocmai datorită faptului că Duhul, care
la începutul creaţiei se purta deasupra apelor, umple firea umană a lui Hristos prin
prezenţa Sa, făcând-o pârga unităţii răscumpărate şi îndumnezeite.
38 Dr. Alexandros Kalomiros, Cele şase dimineţi, în volumul Sfinţii Părinţi despre originile şi destinulcosmosului şi omului, Ediţia a II-a adăugită, volum realizat şi prefaţat de Pr. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu,2003, p.5539 Georgel Rednic, Harismele în Biserica primară. O perspectivă paulină, Alma Mater, Cluj-Napoca, 2010,
p. 165.
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
15/19
15
CONCLUZII
Întreaga operă a Sfântului Ioan abundă de teologie, motiv pentru care el şi
este numit „de Dumnezeu Cuvântătorul” sau „Teologul”. El nu excelează într -un
limbaj academic aşa cum întâlnim la Pavel, ci din contră, la el totul e scris într -o
simplitate rar întâlnită în scrierile biblice, el netrecând cu vederea că se adresa
unor „copii” (I Ioan 2, 28) în ale credinţei, însă remarcăm că, întru adâncimea
cuvintelor simple ale textului ioaneic, se ascunde o teologie creştină de o înaltă
ţinută academică, motiv pentru care Ioan, în iconografia Bisericii, este reprezentat
dimpreună cu un vultur, o reprezentare îndreptăţită a Bisericii, pentru că Ioan, prin
teologia ce o redă, este privirea vulturului în nemărginit, căci el, asemeneavulturului în zborul său, se avântă cu aceleaşi aripi de vultur întru adâncimea
teologică a învăţăturii lui Hristos şi, din prisma martorului credincios, sare în
apărarea celor sfinte, împotriva rătăcitorilor, dăruind lumii credincioase şi dornice
de adevăr o imagine clară a „chipului Dumnezeului celui nevăzut” (Coloseni
1,15), Care este Iisus Hristos.
Scrierea sa este o scriere sfântă, pentru că dintru început ea pleacă din
Dumnezeire. Ioan ce scrie nu scrie de la el, ci scrie de la Dumnezeu, pe care l-avăzut prin Iisus Hristos. El nu face ficţiune, căci nu scrie ca un martor din afară, ci
scrie ca martorul cel credincios ce a văzut, a auzit şi a pipăit pe Domnul (I Ioan. 1,
1), el scrie ca celălalt fiu al Mariei, dăruit ei de Hristos pe cruce (In 19, 26-27) şi
încercat în credinţa sa de cei răi şi protivnici.
Deci, teologia ioaneică e limpede ca apa cristalină, Iisus Hristos fiind
Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Ioan interpretânduL pe Iisus aşa cum era pe
dinăuntru, descoperind Divinul din fiinţa şi lucrările Sale, şi arătânduL tuturor
acelora ce doresc aL primi în inimile lor ca Logosul cel de „sus” (Ioan 3, 31), Ce,
dimpreună cu Duhul, preexista, dintru început, în sânul Tatălui, principiul
nenăscut şi nepurces, fiind una cu Tatăl, dar distinct de El, ca o altă Sine, ca
principiu în Sfânta Treime Ce, dea pururi, Se naşte din Tatăl şi trimite pe Duhul.
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
16/19
16
Bibliografie
I. Ediții scripturistice:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă, București, 2008.
2.
Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta,
redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul
Clujului, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009.
I I . Cărți:
1. TOFANĂ, Stelian, Studiul Noului Testament – Curs pentru ani I de
studiu -, Editura Alma Mater, Cluj Napoca , 2005
2. SANDU, Ştefan, Sfântul Duh şi Biserica, în rev. Glasul Bisericii, an
XXIX, nr. 7-8, iul.-aug., 1970
3. BOBRINSKOY, Boris, Împărtășirea Sfântului Duh, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1999
4. BUTTRICK, George Arthur , The Interpreter’s Bible, Vol 8 Luke,
John , Editura Abinggdon Press, Nashville, 19525. CONSTANTINESCU, Ioan, Studiul Noului Testament, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2002
http://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrickhttp://www.goodreads.com/author/show/4957030.George_Arthur_Buttrick
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
17/19
17
6. BARRETT, C.K., The Gospel According to St. John, An
Introduction With Commentay and notes on the Greek Text , Second
Edition, SPCK-Holy Trinity Church, London, 1978
7.
REDNIC, Georgel, Harismele în Biserica primară. O perspectivă paulină, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2010
8. IOAN DAMASCHIN, Sfântul, Dogmatica, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005
9.
STĂNILOAE, Pr. Prof. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă,
vol. I, ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996
10. IOAN GURA DE AUR, Sfântul, Comentar la Evanghelia după
Ioan, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2015
11. TEOFILACT, Sfântul, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Editura
Pelerinul Român, Oradea, 1996
III. Colecții :
1.
CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Sfântul, Scrieri, Partea a IV-a,
Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, în Colecția Părinți și scriitori
bisericești, Vol. 41, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2000
2. VASILE CEL MARE, Sfântul, Omilii la Hexaemeron. Omilii la
Psalmi. Omilii și cuvântări, în Colecția Părinți și scriitori bisericești,
Vol. 17, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 2000
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
18/19
18
3. KALOMIROS, Dr. Alexandros, Cele şase dimineţi, în volumul Sfinţii
Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului, Ediţia a II-a
adăugită, volum realizat şi prefaţat de Pr. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu,
2003
IV: Studii și articole:
1. MIHOC, Vasile, “Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică”, în revista:
Mitropolia Ardealului, nr. 4-6/1982, pp. 316-329;
8/16/2019 Lucrare de Seminar Noul Testament - Urs Andrei Stefan
19/19
19
CUPRINS
Introducere............................................................................................................ 2
CAPITOLUL I
Sfânta Evanghelie după Ioan
1. Generalități ………………………………………………………………. 3
2.
Planul Evangheliei ………………………………………………………. 4
CAPITOLUL II
Duhul Sfânt în scrierile Sfântului Apostol Ioan ………………………………. 5
CAPITOLUL III
Promisiunea trimiterii unui Mângâietor în Evanghelia după Ioan ................ 7
Concluzii............................................................................................................... 15
Bibliografie........................................................................................................... 16