Post on 29-Aug-2019
STUDII POST-DOCTORALE IN ECONOMIE: PROGRAM DE FORMARE CONTINUA A
CERCETĂTORILOR DE ELITA – SPODE
ȘCOALA POST-DOCTORALĂ ACADEMICĂ ÎN ECONOMIE - SpDAE
LOGICA ȘI METODOLOGIA GENERALĂ A CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
• Emil Dinga
• Prof.univ.dr. – economie teoretică
• CS1, Academia Română – Centrul de Cercetări Financiare și Monetare
• Date de contact: 0722588863; emildinga2004@yahoo.com; www.edinga.ro
SUMAR
• Ora 1: – Despre științificitate
– Despre metodologia/metoda științifică
• Ora 2: – Definiție și clasificare
– Validitatea rezultatului cercetării științifice
• Ora 3: – Programul de cercetare științifică
– Logica demersului științific
• Ora 4: – Studii de caz
– Discuții libere în marja prezentării
– Diverse
22.10.2010
E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice
2
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a
cercetării științifice 3
Despre științificitate (1/2)
Despre științificitate (2/2) • Condiția logică a științificității: asigurarea veridicității, prin:
– furnizarea de explicații
– furnizarea de predicții
• Condiția logică a comprehensiunii (înțelegerii): asigurarea verosimilității, prin:
– furnizarea de convingeri (justificări)
– furnizarea de modele praxiologice
• Condiția logică a fixării scopurilor: asigurarea motivării/datoriei, prin:
– furnizarea de norme de comportament
– furnizarea de modele axiologice
• Alte condiții logice:
– științificitatea implică teoreticitatea (economia de gândire) și analiticitatea (părțile determină întregul)
– comprehensiunea implică sistemicitatea (inteligibilitatea) și holismul (întregul determină părțile)
– fixarea scopurilor implică semnificativitatea (asignarea valorică) și responsabilitatea (datoria)
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice 4
Despre metodologia/metoda științifică (1/2)
• Metodologia științifică: ansamblul de principii (precepte) filosofice cu privire la calea generală de obținere a rezultatului cercetării de tip științific
– cercetare deductivă: primatul ipotezei autonome în raport cu obiectul cercetării
– cercetare inductivă: primatul obiectului cercetării în raport cu conjectura științifică
• Metoda științifică: tehnica individuală de aplicare a metodologiei
• Teze:
– (1) metoda anunță (prefigurează) rezultatul
• cercetătorul cercetează întotdeauna numai ceea ce știe deja
– (2) metoda condiționează rezultatul
• rezultatul (pozitiv sau negativ) este obținut sau nu în funcție de eficacitatea metodei
– (3) metoda întemeiază rezultatul
• alegerea metodei se bazează pe credința cercetătorului în existența rezultatului
– (4) metoda validează rezultatul
• rezultatul științific este validat numai interpersonal (prin repetarea cercetării de alți cercetători)
• Instrumentele de cercetare nu au nici o relevanță din punctul de vedere al metodei; doar modul în care sunt ele utilizate personalizează metoda
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice
5
Despre metodologia/metoda științifică (2/2) • Caracteristici necesare ale metodei în cercetarea științifică fundamentală:
– este de natură deductivă (metoda este „oarbă” factual)
– Ipotezele generatoare sunt întemeiate pe credință (metoda este negociabilă)
– este reproductibilă în mod independent (metoda are relevanță publică)
– transcende fenomenul (prin abducție, vizează numenul)
– este non-computațională (nu poate fi algoritmizată)
– este de natură fondatoare (nu descoperă ceva pre-existent, ci inventează ceva in-existent)
• Caracteristici necesare ale rezultatului cercetării științifice fundamentale:
– este contextualizat/închis teoretic (este valabil doar în interiorul teoriei/ipotezei fondatoare)
– este non-contextualizat factual (are independență spațio-temporală)
– este comunicabil inter-personal (de regulă, sub formă verbală)
– se adresează intelectului (este de tip rațional, nu afectiv)
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice
6
Definiție și clasificare (1/2) • Finalitatea ultimă a cercetării științifice (fie fundamentale, fie de transfer
tehnologic): stabilirea de clase de fenomene, adică:
– ierarhii structurale
• categorii – genuri – specii - indivizi
– ordonări cauzale
• cauze materiale - cauze formale - cauze eficiente - cauze finale
• Această finalitate poate fi atinsă prin două acțiuni: – definire
– clasificare
1. Ierarhiile structurale sunt generate de:
1.1. definire/definiție
– definiția definiției: identificarea genului proxim și a diferenței specifice
– condiția de definire: stabilirea predicatelor suficiente și necesare ale obiectului definiției
– condiția de invalidare a definiției:
• de tip factual: identificarea unui individ al clasei care încalcă cel puțin un predicat necesar (criteriul Popper, vezi mai departe)
• de tip logic: identificarea de inconsistențe generate de utilizarea definiției în contexte de raționament științific
22.10.2010
E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice 7
Definiție și clasificare (2/2) 1.2. clasificare
– definiția clasificării: identificarea unui set (de regulă arbitrar) de predicate suficiente care generează o clasă de obiecte
– NB: o definiție corect formulată are drept rezultat direct formarea instantanee de clase, deci generează, ipso facto, o clasificare • definirea și clasificarea sunt echivalente din punct de vedere logic
– paradoxuri ale clasificării: inconsistențe generate de definirea claselor • Ex: mulțimea tuturor mulțimilor
2. Ordonările cauzale: – definiția cauzalității: orice stare posibilă a unui fenomen este generată de o altă stare
posibilă, a aceluiași fenomen sau a altui fenomen
– clase de cauzalitate: • în direcția săgeții timpului:
– anterioare stării cauzate: cauza formală
– concomitente stării cauzate: cauza materială și cauza eficientă
• în sens invers săgeții timpului:
– ulterioare stării cauzate: cauza finală (scopul)
– NB: așa-numita non-cauzalitate (sau non-determinism) din mecanica cuantică este rezultatul unei insuficiente dezvoltări a teoriei în materie • Ex1: relația de nedeterminare a lui Heisenberg este, de fapt, o relație de imprecizie a măsurării
• Ex2: Colapsarea funcției de undă a particulei elementare este un alt exemplu de imaturitate a teoriei cuantice
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice
8
Validitatea rezultatului cercetării științifice
• Validitatea rezultatului cercetării științifice de tip deductiv este apriorică – consecință logică: o teorie este valabilă prin simplul fapt că a fost elaborată
– NB: lumea a treia a lui Popper este populată numai de indivizi autentici
• Durata validității rezultatului cercetării științifice de tip deductiv este dependentă factual – teoria este corectă ab initio până când un fapt infirmă cel puțin o teoremă a teoriei
– NB: infirmarea unei teoreme poate infirma întreaga teorie
• totuși, dacă este vorba despre o știință ne-teoretică, nu este infirmată întreaga teorie
• Concluzie: – rezultatul unei cercetări științifice este falsificabil (criteriul de validitate al lui Popper)
• este valabil până la infirmarea sa factuală (un singur fapt, contradictoriu cu o singură teoremă)
– există o slăbiciune a criteriului de falsificabilitate
• funcționarea sa presupune teoreticitatea, deci nu este aplicabil științelor ne-teoretice, cum este și știința economică
• teoreticitatea presupune analiticitatea, care este specifică științelor naturii, deci capacitatea predictivă, care este absentă în cazul științei economice
• analiticitatea presupune capacitatea predictivă de tip dinamic (adică referitoare la fiecare individ al clasei)
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice
9
Programul de cercetare științifică
• Ce este un program (personal) de cercetare? – un culoar de interes științific, pe termen lung (eventual pe toată viața)
• Componentele unui program (personal) de cercetare: – obiectivul final al programului (componenta teleologică)
– obiective de etapă ale programului (componenta eficientă)
– output-uri pentru fiecare obiectiv de etapă (componenta materială)
– teste de validitate pentru fiecare output (componenta formală) • de tip falsificaționist, nu de tip verificaționist
• Funcțiile unui program (personal) de cercetare – asigurarea sinergiei în documentare și reflecție
• orice preocupare științifică va fi canalizată, în mod necesar, pe culoarul stabilit
– concentrarea resurselor științifice pe un „front” îngust • evitarea lărgirii neproductive a sferei preocupărilor științifice
– favorizarea interdisciplinarității și transdisciplinarității în cercetarea științifică • informațiile din alte domenii de preocupare științifică sau non-științifică vor fi valorificate din
perspectiva scopului final sau al obiectivelor intermediare stabilite
– perfecționarea metodei de cercetare • exersarea, „pe viu” a metodei de cercetare proprii
– creșterea șanselor unor străpungeri de tip teoretic în domeniul de interes • posibilitatea adâncirii cercetării (a creșterii intensității demersului științific)
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice
10
Logica demersului științific
• Cercetarea științifică fundamentală nu poate fi impusă instituțional – subiectele de cercetare trebuie să fie generate fie de logica internă a procesului de cercetare,
fie de credința proprie a cercetătorului însuși
• Punctul de pornire al cercetării științifice fundamentale: – intuiția sau credința cercetătorului
– rezultatele deja obținute în cercetarea științifică
– apariția unei situații de subdezvoltare în domeniul de interes
• invalidarea factuală a unui rezultat anterior
• fapte a căror explicare necesită generalizări (ex.: mecanica cuantică în raport cu mecanica newtoniană)
• Punctul de sosire (scopul) al cercetării științifice fundamentale: – lărgirea sau îmbunătățirea explicației sau a înțelegerii cu privire la o clasă de fenomene
• „Ingrediente” exotice în cercetare științifică fundamentală: – metafora: permite depășirea prejudecăților teoretice (handicapul expertului)
– analogia: permite transcenderea granițelor disciplinare
– contra-factualitatea: permite depășirea
– simplitatea epistemologică: permite comunicarea interpersonală a rezultatului (deci posibilitatea validării prin repetarea independentă a cercetării)
– credința: permite urmărirea atingerii scopului cercetării, indiferent de rezultatele intermediare nesatisfăcătoare sau chiar descurajante
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a cercetării științifice
11
Sugestii bibliografice
• Fabrice Buschini, Serge Moscovivi, Metodologia științelor socio-umane, Ed. Polirom, Iași, 2007
• Oscar Hoffman, Gheorghe Popescu, Probleme de metodologie în analiza realității sociale, Editura Universitară, București, 2009
• Constantin Popescu, Dumitru Ciucur, Gheorghe Răboacă, Daniela Iovan, Metodologia cercetării științifice economice, Editura ASE, București, 2006
• Alexandrina Duță, Elemente de metodologie a cercetării științifice în economie, Editura Universitară, București, 2006
• Ion Neamțu, Metodologia cercetării științifice, Editura Renaissance, București, 2010
• Aurelian Burcu, Nicoleta Chiș, Corina Deac, Fundamentele cercetării transdisciplinare, Editura Argonaut, București, 2003
• Don E. Ethridge, Research Methodology in Applied Economics, Blackwell Publishing House, London, 2004
• Bruno S. Frey, Why Economists Disregard Economic Methodology, WP nr. 58, Institute for Empirical Research in Economics, University of Zurich, September 2010
• A.K., Dasgupta, Methodology of Economic Research, Asia Publishing House, New York, 1968
• Roger E. Backhouse, New directions in Economic Methodology, Routledge, London, 1994
22.10.2010 E. Dinga - Logica și metodologia generală a
cercetării științifice 12
Vă mulțumesc pentru atenție