Modalitati practice de revelare a menirii personale

1. Rugaciunea. Ingerii stiu ceea ce noi ne straduim sa cunoastem. Ei ne indruma mereu, prin semne sau intuitii, in directia implinirii menirii. in modul lor specific, ne dau de inteles cand mergem pe drumul bun sau cand ne-am ratacit. Dar putem veni si noi in intampinarea lor, rugandu-i sa ne ajute sa ne gasim locul potrivit in aceasta lume. Pentru aceasta, putem utiliza urmatoarele rugaciuni: Doamne Dumnezeule si ingeri dragi, cred ca am uitat de ce am venit pe Pamant. Va rog sa-mi oferiti indrumari limpezi, pe care sa le observ si sa le inteleg cu usurinta, astfel incat sa pot sti ce pasi sa fac astazi, care sa ma aduca mai aproape de amintirea si indeplinirea menirii vietii mele. Stiu ca in felul acesta ma voi integra in marele plan divin al iubirii. Va multumesc. Amin. Arhanghele Metatron, stiu ca tu cunosti sufletul, gandurile si faptele mele mai bine decat mine si le notezi cu grija in Cartea Vietii mele. Ajuta-ma, te rog, sa inteleg sensul fiecarei experiente prin care e necesar sa trec, pentru ca astfel sa ma pot apropia de cunoasterea sensului vietii mele in aceasta lume. Ajuta-ma sa-mi identific si sa recunosc potentialitatile fiintei mele si creeaza-mi oportunitati prin care sa le pun in valoare. Iti multumesc. Amin. Inger pazitor, insotitor si calauza a mea, indreapta-mi pasii catre drumul potrivit mie si nu ma lasa sa ratacesc. Ajuta-ma sa am mereu inima deschisa si mintea limpede pentru a asculta vocea interioara si a avea puterea de a o urma, sa am discernamantul necesar atunci cand am de facut alegeri, sa am incredere in mine insumi si in alegerile pe care le fac, sa am curaj sa fac schimbarile necesare fara sa-mi fie teama de

nou sau necunoscut. Ajuta-ma sa nu cad in tentatia competitiei sau invidiei, pentru ca fiecare are locul sau potrivit in aceasta lume. Iti multumesc. Amin. 2. Identificarea pasiunilor personale. Se spune ca nu e esential sa faci ce-ti place, ci sa-ti placa ceea ce faci. Adica sa simti ca pui suflet in ceea ce faci si ca lucrul acela te implineste. Sunt multe lucruri care ne atrag in viata si este absolut normal sa fie asa. Dar cum alegem si cum putem fi siguri de alegerea facuta? Mai intai, cautam sa identificam toate lucrurile care ne atrag si chiar facem o lista. Apoi, urmarim, in limita posibilitatilor, sa experimentam, sa cunoastem cat mai mult din fiecare in parte. Ne-ar placea sa vindecam oameni - mergem intr-un spital, policlinica, cabinete de terapie si cautam sa empatizam cu cei care fac deja lucrul acesta. Ne punem in locul lor si ne evaluam starea de spirit. Chiar daca nu avem cunostintele sau pregatirea necesara, inima ne poate spune daca lucrul acela este sau nu potrivit pentru noi. Sa nu uitam ca ingerul pazitor este cu noi si ne poate ajuta in acest sens. Luam astfel lista punct cu punct, iar la sfarsit tragem o concluzie. Nu este neaparat necesar sa renuntam la unele in favoarea altora. De exemplu, daca ne plac copiii, dar ne-ar placea si sa fim actori, atunci putem sa ne gandim la un teatru de papusi sau la grupe de lucru cu copiii. Nu mai vorbim de posibilitatea de a avea o familie si copii. Daca ne place sa calatorim, dar si sa proiectam case sau sa scriem, atunci putem angaja lucrari de proiectare in diferite zone, respectiv, sa devenim redactori pentru diferite publicatii sau televiziuni. Este important sa ne asumam drumul pe care-l alegem si nimeni in afara noastra nu o poate face. Putem fi ajutati,

sustinuti, ghidati, dar alegerile ne apartin. Pentru ca nimeni in afara de noi nu poate simti daca un lucru ni se potriveste sau nu. Si acesta este criteriul de baza. E adevarat ca ingerii stiu ce ni se potriveste, dar noi avem un liber arbitru pe care ei il respecta. Daca le cerem ajutorul suntem ghidati, sustinuti, inspirati, ni se creeaza conjuncturi, ni se deschid sau inchid porti astfel incat sa intelegem daca alegerile facute sunt bune. Uneori cautarile dureaza mai mult, cativa ani sau poate toata viata, ceea ce nu e de dorit. Cu atat mai mult cu cat gasirea drumului propriu si urmarea lui ne da o stare de bine, de daruire, prosperitate, de sanatate, de integrare in planul divin. Atunci, intr-adevar, putem fi noi insine si ne putem bucura din plin de viata. 3. Reamintirea viselor din copilarie. Cand eram copii, de multe ori am raspuns la intrebarea: "Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?" Poate ca raspunsul nu a fost mereu acelasi, dar unele elemente cu siguranta s-au pastrat in timp. Puritatea inimii si claritatea mintii specifice varstei ne determina sa intuim ce ne-ar placea sa facem in viata. Pe masura ce crestem, influentele parintilor si ale mediului in care traim cresc si ele. Dorintele parintilor pot lua locul dorintelor noastre, iar societatea isi poate pune amprente mari pe aspiratiile individuale. Sa revenim deci la visele copilariei si sa cautam sa intelegem ce ne-a determinat sa ne dorim atunci sa devenim profesor, constructor, vanzator, actor sau ziarist. Vom avea surpriza sa descoperim in noi multe abilitati naturale, care in timp s-au dezvoltat si care asteapta sa fie valorificate. Nevalorificarea lor determina o stare de neimplinire, intrucat aceste energii creatoare raman in stare potentiala si asteapta sa fie manifestate. Cu cat o facem mai

repede, cu atat vom fi mai plini de bucurie, armonie, implinire, chiar sanatate. 4. Interpretarea aurei. Campul electric care ne inconjoara corpul contine nenumarate informatii, printre care si cele referitoare la menirea vietii. Culorile din acest camp ne pot da indicii despre tendintele naturale ale fiintei noastre, fie in stare latenta, fie manifesta. Desi in aura noastra sunt mai multe culori, culoarea care are legatura cu menirea se pastreaza constanta toata viata. Iata cateva exemple de interpretare a culorilor corelata cu menirea vietii: - Verdele stralucitor indica abilitati vindecatoare, iar menirea implica sa ajuti oamenii si animalele sa-si vindece corpul fizic. Acest lucru poate fi realizat prin mijloace de vindecare conventionale (practicand profesia de medic, asistenta medicala sau medic veterinar) sau prin mijloace alternative (practicand acupunctura, terapia prin cristale, homeopatia etc.) - Verdele turcoaz sau verdele ca apa arata capacitati vindecatoare, dar si aptitudini de invatator, iar menirea implica sa-i inveti pe oameni, lucru care are un efect tamaduitor asupra lor sau asupra altora. Poti, de asemenea, sa-i inveti pe oameni cum sa se vindece singuri sau sa scrii carti despre diferite metode de vindecare, sa tii seminarii pe aceasta tema. - Albastru deschis indica abilitati de comunicare deosebite. Menirea poate avea forma unor cautari artistice care sa aduca oamenilor bucurie (muzica, pictura, fotografia, dansul, actoria, etc) sau in mass - media (televiziune, radio, ziare, reviste, diferite publicatii informative). Abilitatile de

comunicare mai pot fi puse in valoare in munca de profesor, consilier, etc. 5. Realizarea astrogramei natale si interpretarea ei. Astrele ne dau, de asemenea, indicii in ceea ce priveste menirea personala. Aceasta implica sa apelam la un specialist care sa ne indrume in acest sens

Sa ne reamintim menirea vietii

In adancurile fiintei noastre purtam cu totii amintirea a ceea ce reprezinta menirea vietii noastre. Fiecare a participat la crearea acestei meniri, impreuna cu Dumnezeu si cu ingerii, inainte de a veni pe Pamant. Cand ne-am intrupat, Pamantul ne-a influentat modul de a gandi, simti, actiona, facandu-ne astfel sa uitam care-i scopul venirii noastre aici. Dar cautarea, constienta sau nu, ne urmareste in mod constant, ne determina sa ne punem intrebari despre rostul lucrurilor si sensul vietii, sa ne definim sentimentul utilitatii in tot ceea ce intreprindem. Reamintirea menirii noastre umple golul din noi. Atunci cand te simti pustiu pe dinauntru, te indrepti catre ceva din afara fiintei tale, pentru a umple acest gol. Si totusi, obiectele si persoanele exterioare nu reusesc niciodata sa umple complet acest sentiment de pustiu interior. Aceasta se realizeaza numai prin gasirea si urmarea drumului propriu in viata. Fiecare dintre noi, oamenii, avem menirea de a descoperi cine suntem in esenta si de a deveni expresia Iubirii Divine. in afara acestei meniri mai cuprinzatoare, mai avem si o menire personala. De obicei, menirea personala are legatura

cu acele trasaturi, calitati, "dat-uri" ale noastre pe care ni le punem in valoare, le exprimam prin implinirea menirii. Atunci cand ne descoperim menirea si incepem sa ne-o manifestam, vom constata ca se intensifica sentimentul de evolutie, daruire, miscare, care ne vor implini si vor indeparta senzatia de teama. S-a constatat, de asemenea, ca fiecare boala isi are radacinile in faptul ca drumul pe care-l urmam este gresit. Boala in sine este un semn ca nu suntem pe drumul cel bun. Deprimarea, anxietatea, dependentele, obsesiile, complexele de inferioritate, lipsa de respect de sine - toate acestea apar datorita faptului ca nu ne concentram asupra menirii. Unii oameni intuiesc care este rostul lor in viata, insa le e teama sa avanseze, fiind speriati de succes, de esec, de a nu fi suficient de buni sau de a nu fi ridicoli. Altii nici macar nu-si pun problema sau nu au incredere in intuitiile lor. Este indicat sa incepem cu rugaciuni, apoi sa urmarim sa fim atenti la indrumarile divine, care vin intotdeauna ca raspuns la aceste rugaciuni. Indrumarea divina apare in forma unor semne pe care le "vedem" (cum ar fi carti care cad din biblioteca), ca semne pe care le "auzim" (cum ar fi o conversatie pe care o surprindem intamplator si care ne da informatii folositoare), sub forma de vise sau ganduri si sentimente repetitive, care ne impulsioneaza sa facem un anume lucru - chiar daca respectiva actiune pare sa nu aiba legatura cu rugaciunea si intentia initiale. Atunci cand luam seama la aceasta indrumare si o urmam, suntem condusi, in mod firesc, sa intreprindem lucruri legate de menirea noastra. Ne bucuram de faptul ca Dumnezeu si ingerii ne sprijina ca sa trecem prin acest proces si ei au grija sa primim tot timpul cunoasterea, informatiile, oamenii,

posibilitatile materiale de care avem nevoie pentru realizarea fiecarei actiuni. Usile ni se deschid de fiecare data cand urmam indrumarea divina care ne este data, ceea ce face ca uneori sa asistam la adevarate miracole. Pe langa acestea, senzatiile de disconfort psihic sau problemele de comportament se reduc sau dispar de la sine, mai mult, vom constata o imbunatatire a relatiilor noastre afective, a aprecierii de sine, chiar a situatiei materiale. Totul incepe sa se lege, sa capete sens, iar starea de implinire si armonie se intensifica pe zi ce trece.

Sa vorbim cu ingerii in viata cotidiana In anumite momente din viata noastra suntem insotiti, pe langa ingerul pazitor, si de alti ingeri. indeosebi in anumite faze ale dezvoltarii noastre, in copilarie, de pilda, cand este nevoie de o interventie continua, sau in diferite imprejurari in care avem nevoie de ghidarea unor ingeri cu atributii specifice. Ingerii se afla printre noi intr-un numar nelimitat si nici o fiinta, nici o realitate obiectiva, materiala, nici o manifestare spirituala nu scapa de asistenta lor perseverenta. Cei care au avut privilegiul de a comunica cu ei afirma cu totii ca exista ingeri care au sarcina de a proteja familia, ingeri care ii alina si ii sustin pe cei bolnavi, ingeri care ne ajuta sa devenim constienti de starea noastra de sanatate pentru a o imbunatati si preveni imbolnavirile, ingeri care ne sustin in dialogul cu membrii familiei, dar si cu ceilalti oameni, ingeri care vegheaza asupra expresiei noastre artistice, ingeri ai naturii, etc.

In viata de fiecare zi avem nevoie de incredere, optimism, bucurie, armonie si pace. Ori, stim ca ritmul vietii moderne si conditionarile exterioare, multe dintre ele create de noi insine, ne determina sa pierdem din vedere propriile obiective si sa lasam dezordinea si confuzia sa ne invadeze. Daca dorim, ingerii pot sa ne ofere un ajutor eficace pentru a ne regasi directia si buna dispozitie. Putem sa le cerem ajutorul in momente in care trebuie sa facem fata unor probleme personale sau cand greutatile vietii par insuportabile. Le putem cere sa ne asiste in treburile cotidiene, fiind astfel mereu pregatiti sa le ascultam sugestiile care ne vor ajuta sa ne imbunatatim calitatea vietii si sa devenim mai senini. Nu exista limite pentru ceea ce ingerii ar putea sa realizeze, singura conditie fiind aceea ca solicitarea noastra sa fie facuta din puritatea inimii si nu din interese egoiste. Ingerii sunt capabili de o intelegere profunda, ei cunoscand bine strafundurile sufletului uman si, in marea lor intelepciune, privesc si accepta slabiciunile noastre ca pe niste obstacole inevitabile pe parcursul existentei omenesti. Prin urmare, nu trebuie sa ne simtim stanjeniti fata de ei pentru toate imperfectiunile noastre pe care ni le-am "expune" intr-un dialog sincer cu ei, caci ingerii ne cunosc infinit mai bine decat ne cunoastem noi insine. Un inger adora sa renasca un zambet pe chipul nostru, caci el stie ca o atitudine sanatoasa, calma si pozitiva este primul pas spre schimbare si transformare. Ei ne pot ajuta sa dobandim o atitudine diferita despre lumea in care traim si sa percepem intr-un mod mai constient legatura care exista intre ceea ce suntem noi si actiunile noastre. Asadar, sa ne aducem aminte tot timpul ca aceste ajutoare sunt posibile si

ca ingerii sunt gata sa ne asigure ceea ce solicitam, dar cu conditia ca cererile noastre sa nu fie dictate de interese pur materiale. Cateodata, anumite evenimente care ne apar ca fiind nedrepte pot fi considerate, daca reflectam cu putina atentie la sensul lor, ca elemente de schimbare. Suntem tentati sa tinem cont de ceea ce este aparent si observam in final ca ceea ce am considerasem initial ca fiind dramatic nu era decat o experienta transformatoare care a avut menirea sa ne faca sa evoluam. Ingerii sunt intotdeauna alaturi de noi, dar au nevoie de sinceritatea si increderea noastra. Nu trebuie decat sa ne gandim la ei, sa-i invitam sa ne fie alaturi, sa le percepem prezenta si sa le adresam rugaciuni. Asta inseamna, inainte de toate, sa le rezervam un loc in inima noastra, sa fim pregatiti sa-i auzim si sa le urmam sugestiile si sfaturile, sa ne ferim sa dam la o parte ceea ce nu ne place, acceptand doar ceea ce convine mai mult modului nostru obisnuit de a fi si de a actiona. Sa invatam sa fim sinceri, modesti, deschisi spre noi perspective, fara a avea pretentia de a "sti" ceea ce este mai bine pentru noi. Daca vom avea aceasta atitudine vom avea numai de castigat. Iar daca vom dezvolta in noi increderea si acceptarea, relatiile noastre cu ceilalti vor fi mai armonioase, vom invata sa apreciem aspectele pozitive ale lucrurilor zilnice fara a le subestima pe cele mai neplacute, devenind astfel mai echilibrati si mai optimisti. Comportandu-ne in felul acesta, vom resimti si o stare de bine fizic. Fara indoiala, o stare de spirit pozitiva nu poate avea decat efecte pozitive asupra sanatatii noastre. Aceasta invitatie de aprofundare a cunoasterii de sine prin comunicarea linistita cu sufletul nostru ne este adresata

constant. Daca am fi constienti ca fiecare dintre noi este compus in egala masura din elemente psihice si fizice, cautarea armoniei interioare ar fi mult usurata. O stare sufleteasca negativa este una din cauzele cele mai frecvente ale imbolnavirilor si fiecare poate observa ca, din cand in cand, sufera de aceleasi boli. Ori, adevaratele maladii care ne afecteaza sunt de fapt orgoliul, vanitatea, intoleranta, instabilitatea, teama si egoismul. Fiecare dintre aceste defecte sfarsesc prin a ne crea neplaceri, un sentiment de conflict si dizarmonie interioara care, in cele din urma, se reflecta intr-o maladie de tip somatic. In concluzie, organele nu sunt afectate intamplator: problemele care se manifesta sunt strans legate de tulburarile spirituale de care suferim. Un proces de vindecare profund si adevarat este cel care implica vindecarea sufleteasca: reechilibrandu-ne personalitatea vom putea sa diminuam, chiar sa eliminam suferintele fizice. In aceasta primenire a fiintei, putem recurge cu toata increderea la ajutorul ingerilor. Cand ne simtim cuprinsi de tensiuni si nelinisti, sa avem incredere in sfaturile binefacatoare ale ingerilor. Dimineata, inainte de a fi absorbiti de vartejul activitatilor cotidiene si seara, cand oboseala ne copleseste si ne simtim goi, putem sa ne adresam ingerului pazitor si sa-l rugam sa ne ajute sa redam sufletului nostru pacea si seninatatea. ingerii pot face multe pentru noi. Este suficient sa le invocam ajutorul.

Sa invatam sa ascultam ingerii

Ingerii sunt intotdeauna cu noi, martori ai problemelor noastre si prieteni prevazatori care ne alina durerile, invatatori, profesori si insotitori plini de dragoste. Si, cu toata sinceritatea, nu putem spune ca noi, cei care beneficiem de existenta lor, facem prea multe ca sa facilitam sarcina pe care o au. Mai ales atunci cand ne indoim de existenta lor, rareori ii ascultam sau tindem sa facem chiar opusul a ceea ce ei ne sfatuiesc. Dar dragostea ingerilor este imuabila si rabdarea lor infinita. Daca ne obisnuim cu ideea ca impartasim cu ingerii viata noastra cotidiana, vom fi mai disponibili pentru altii si mai sensibili si toleranti fata de tot ceea ce ne inconjoara. O buna relatie cu ingerii presupune o mai mare deschidere spirituala, o mare disponibilitate de a-i accepta pe ceilalti si a te intelege cat mai bine pe tine insuti. Ne trebuie doar putin ca sa ne schimbam obiceiurile; un gand bun de dimineata, o mica rugaciune sunt suficiente pentru a ne relua viata intr-un mod diferit si pentru a ne simti mai senini si mai increzatori, constienti ca nu suntem singuri si nici nu am fost vreodata. Inainte de a invata cum sa auzim vocea ingerilor, trebuie sa cunoastem modul in care ei ne vorbesc. G. Del Ton afirma ca "cuvintele lor fara sunete corespund linistii care vorbeste inimii". Pentru a ne conduce pe drumul intelepciunii si al iubirii, ingerii stabilesc cu sufletul nostru o comunicare linistita; ei ne inspira gandurile astfel incat sa nu gresim sau sa comitem fapte rele; ne "sugereaza" sa adoptam o directie care sa fie cea mai optima, pentru a nu ne expune unor riscuri care ar putea sa ne puna in pericol starea fizica sau psihica. De asemenea, ei pot interveni asupra amintirilor, restructurand experienta acumulata si

reamintindu-ne ceea ce trebuie sa facem sau, din contra, ceea nu trebuie sa facem. Ei ne indeamna la reflectare (spontan sau declansand evenimente) si la atenuarea slabiciunilor noastre, ne incurajeaza sa dam curs ideilor noi, benefice si sa alimentam fara incetare viata noastra interioara pentru ca ea sa nu amorteasca in rutina. Astfel, ingerii soptesc sfaturile lor sufletului si nu urechilor noastre. Totusi, deoarece avem liberul nostru arbitru, ei nu pot interveni peste vointa noastra: suntem liberi sa acceptam sau sa refuzam imboldurile lor; putem sa urmam drumul pe care ingerii ni-l indica sau sa ignoram indemnurile lor si sa ne chinuim datorita greselilor pe care le facem. Pe scurt, noi suntem cei care decidem asupra atitudinii si comportamentului pe care sa-l adoptam, ingerii neputand sa faca nimic fara colaborarea noastra. Este limpede pentru oricine ca, desi fiecare dintre noi este asistat de un inger pazitor, oamenii continua sa ofenseze principiul binelui. Din acest motiv, uneori, acest ghid pretios nu ne scuteste de accidente si situatii dureroase (care ar fi fost mai numeroase fara ajutorul sau): o atitudine imprudenta si superficiala din partea noastra ne pune in fata unor experiente care ne sunt necesare, caci ele ne permit sa devenim constienti de consecintele negative ale actiunilor noastre si, deci, sa putem evita ulterior incercarile mai dure la care am putea fi supusi. Ingerii vegheaza asupra sufletului nostru, dar pot de asemenea sa ne ajute sa facem fata problemelor cotidiene si chiar sa protejam interesele noastre materiale daca ele sunt importante pentru evolutia noastra spirituala. Cel care nu este dispus sa acorde atentie existentei ingerului sau pazitor, de pilda, sau chiar o neaga, cel care nu i se

adreseaza niciodata si nu ii cere niciodata nimic, este putin probabil sa beneficieze cu adevarat de sfaturile lui. Ingerul ii va fi intotdeauna alaturi, dornic sa intervina in favoarea ocrotirii sale si sa ii primeasca cererile, dar actiunea sa va fi diminuata caci el nu va reusi niciodata sa intre intr-un contact real cu persoana careia i-a fost incredintata. Din contra, cel care se adreseaza in mod constient ingerului sau pazitor, deschizandu-si inima la cuvintele sale tacute, interpelandu-l in momentele dificile si dorindu-i ajutorul, va putea conta pe sprijinul pretios al unui prieten fidel. Iata de ce este important sa invatam sa ascultam ingerii. Este primul pas de realizat pentru a intra in contact cu ei si acest demers este mai simplu decat ne imaginam. In acest sens este bine sa tinem cont si de cateva consideratii importante. Viata moderna, atat de stresanta, atat de bogata in stimuli, atat de prodigioasa in imagini, senzatii, informatii, ne lasa prea putin timp pentru noi. Toate se fac in graba. Mancam repede, dormim putin, gandim si vorbim repede: suntem fara incetare proiectati spre ziua de maine. Astfel, viitorul devine dimensiunea cea mai importanta a vietii, pierzand in felul acesta insasi valoarea zilei. Suntem continuu solicitati de mediul in care traim. Nu mai gasim nici timpul si nici locul necesar pentru a percepe lumea noastra interioara. Linistea ne inspaimanta, caci suntem scufundati constant intr-o lume zgomotoasa si tumultoasa, traversata de mesaje mediatice, linistea devenind astfel sinonima cu singuratatea, care, fireste, ne inspaimanta. Si atunci ne straduim sa combatem absenta zgomotului si a stimulilor exteriori, lasand mijloacele moderne de comunicare sa ne invadeze intimitatea. Rareori

cautam aceasta liniste, care este de fapt in noi si care ne permite sa intram in contact cu sursa divina a Totului. A asculta ingerii inseamna de fapt sa le rezervam un spatiu al linistii, iar apoi sa le permitem sa ne elibereze fiinta de tensiuni si preocupari care ne tin ancorati in realitatea trepidanta. Revenim astfel, in sfarsit, la noi insine cu sentimentul ca apartinem intregului Univers.

Intelepciunea inimii Invocarea zeului launtric Nici un examen al vietii, chiar recunoscut ca atare, nu are valoare reala atata timp cat inima nu l-a trait prin plenitudine sau suferinta, asumate constient - demn sau cu umilinta, asta ramane la latitudinea fiecaruia... Printre lectiile vietii o avem si pe aceea de a realiza ca cele ce nu sunt in beneficiul tuturor nu vor fi niciodata in profitul cuiva. Recunoastem, in general doar in varful buzelor, ca e folositor sa reactionam, simplificat vorbind, cu bine la rau. Inima ne impinge la compasiune - care nu-i mila condescendenta sau depersonalizare - dar mandra ratiune ne incita sa luam, dupa caz, masuri defensive sau sa uzam de represalii, daca nu din razbunare macar pentru a ne proteja. Pornind de la individ, divortul creierului de inima este cel care intarzie dezvoltarea unui veritabil sentiment de fraternitate umana. Sa ne explicam. Cand indicam "creierul" avem in vedere intelectul, functia sa de stocare si sistematizare a informatiilor, de analiza a evenimentelor, de decizie in ultima instanta. Iar in ceea ce priveste "inima", ne referim la ceva mai mult decat sensul poetic ce i se da indeobste, acela de centru al sentimentelor, emotiilor si trairilor. Stiintele spirituale si religiile plaseaza scanteia de

divinitate, Eul nostru nemuritor undeva in zona inimii - de unde, atunci cand ne referim la noi insine spunem "eu" iar mana o ducem, reflex, la mijlocul pieptului; la fel, in limba romana daca vrem sa intarim o afirmatie, sa (ne) convingem ca suntem sinceri si spunem adevarul, rostim "zau", adica invocam, fara sa stim, pe micul Zeu din noi! Important este sa nu ne impiedicam de terminologie: vom folosi, in acest material, notiunile de Eu, Spirit sau Duh, ca desemnand Fiinta nemuritoare care fiecare suntem. in context, subliniem ca ceea ce numim Suflet e necesar sa nu fie confundat cu nici unul din cei trei termeni mai sus enuntati. Luciferus versus Christus Spiritul devine activ in acest univers material, prin intermediul intelectului. Este proba umanitatii noastre, este factorul datorita caruia ne-am detasat de regnul animal, am inteles, fiecare, ca putem rosti (vorbirea fiind o consecinta directa a acestui proces evolutiv) acel extraordinar EU SUNT. Intelectul a perceput ca este reprezentantul, mandatarul Spiritului si l-a rostit pe nume, articuland "eu". Mai departe, pentru ca omul sa dobandeasca cunoasterea lumii fizice in care fiinteaza, ratiunea este de neinlocuit. insa aceasta a ajuns, de-a lungul mileniilor, sa-si aroge rolul de stapan, chiar dictator, substituindu-se tot mai accentuat Spiritului. Cu timpul a uitat de Sursa sa, a crezut ca numai el exista si-n acest fel a aparut Ego-ul, materialismul, pozitivismul, comunismul si alte "-isme". Pe de alta parte, corpul nostru fizic are o vointa/constienta echivalenta regnului animal... animat de asa-numitul Suflet. Acesta a "construit" nervii, musculatura, intreg sistemul nostru biologic. Aflat intre trup si scanteia de divinitate

individuala, sufletul, in loc sa se inalte la imparatia interioara a cerurilor, a fuzionat cu "sufletul-animal" ajungand sa fie inlantuit de teama, dorinte, pofte, lasitati, orgolii; el este ingradit de instinctualitatea naturii noastre inferioare, ceea ce face foarte dificil controlul corpului de catre spirit. In acest fel, ratiunea tradatoare de EU serveste intereselor unor forte ce tind sa dezbine, sa ne faca sa uitam/negam ca ar exista un Centru de iubire atotunificator. Aceste forte sunt numite simbolic "Lucifer" si, categoric, nu trebuie confundate cu "Satan", spiritul negatiei si al bucuriei constiente de a face rau! Normal, lasandu-ne tarati de fortele luciferice descendente dam de "lipsa luminii", insa daca ne agatam de curentii ascendenti ai Christului (vezi Rugaciunea Inimii la crestini sau meditatia pe chakra Anahata la orientali) revenim la Duhul Sfant de provenienta. Acest proces, aflat in stricta conformitate cu proiectul Divin, de materializare, de coborare a vibratiilor in Forma solida nu constituie un blestem sau deja-consacratul termen de "pacat originar", ci o necesitate obiectiva in vederea crearii unui corp fizic uman tot mai performant. Insa fortele materializatoare sunt "oarbe" si-si continua fara discernamant opera. Spre a opri (s)caderea continua a vibratiilor ce "animalizeaza" fiinta umana, care ajunsese cu 2000 de ani in urma la un punct inferior, de criza, interventia Constiintei CHRISTICE, prin misiunea lui ISUS a operat corectia necesara, la nivelul intregii umanitati - iata mantuirea promisa. Iar de atunci noi, in repetatele noastre existente lucram ca entitati mereu mai constiente spre a-l spiritualiza (de fapt de a ne intoarce la EU) folosind fluxul mantuitor adus de Logos (sau Cuvantul biblic) pe Terra,

prin intermediul "operatiei" de coborare a Christosului cosmic in Isus cel istoric, la botezul din Iordan. Evolutie cardiaca Pentru ca EUL nemuritor, ca un abil general, sa ajunga sa "puna mana" pe un avanpost in pozitiile strategice ale inamicului, in intim acord cu Christ (de unde a purces initial si de care nu s-a despartit, de fapt, niciodata) s-a folosit de impulsul pornit din Galileea pentru a recupera "oaia pierduta" sau "fiul risipitor" care este, generic, fiinta umana manifestata. Concret si strict anatomic, Spiritul nu putea sa obtina controlul asupra muschilor voluntari, acestia fiind subordonati Ego-ului; la fel, muschii involuntari, dirijati de sistemul nervos parasimpatic, erau si ei inutilizabili, pentru ca, nu-i asa, controlul constient asupra acestora nu-i inca accesibil omului. insa legatura cu sistemul cerebro-spinal neaparat trebuia facuta, stiindu-se ca acesta e in directa legatura cu elementele noastre rationale, demult corupte de limitarile senzoriale. Un astfel de punct strategic este muschiul inimii, respectandu-se principiul potrivit caruia orice sistem este condus din/de la Centru, nu de la periferie sau extremitati, cum este zona capului in situatia corpului uman. Fiziologii stiu prea bine ca muschii voluntari - precum cei ai mainii, gatului, coapselor etc - guvernati de vointa, sunt formati din striatii transversale; ceilalti muschi, cei involuntari, care se raporteaza la functii independente de vointa constienta (digestia, excretia, reproducerea etc) au striatii longitudinale. Aceasta organizare se aplica intregii musculaturi a corpului, cu exceptia inimii, care inca (s.n.) e un muschi involuntar. In mod obisnuit noi nu putem

comanda circulatiei sangelui iar in conditii normale bataile inimii au o cadenta regulata. Dar, paradox inexplicabil Ratiunii care, cum am vazut, este "hipnotizata" de experientele planului iluzoriu, cel fizic, spre uimirea acelorasi fiziologi cordul are, intocmai ca un muschi voluntar, si striatii transversale! Constituind o "anomalie" fiziologica, inima este singurul organ cu aceasta particularitate insa, precum Sfinxul, refuza sa se ofere intelegerii savantilor materialisti. Actualmente, striatiile transversale ale musculaturii cardiace la rasa umana nu sunt atat de numeroase si nici atat de bine dezvoltate ca cele ale muschilor guvernati in intregime de constient. Insa, pe masura ce principiile altruiste, de iubire si fraternitate vor fi manifestate de tot mai multi oameni, sub imboldul mantuitor declansat de Christos Isus, elementele intuitive ale fiintei individuale cresc in pondere si iau treptat locul "dictaturii" rational-senzoriale, iar aceste striatii devin tot mai numeroase si mai bine definite anatomic. Cand, ca urmare a trezirii Omului la realitatea sa divina, inima se va transforma intr-un muschi integral voluntar, circulatia sanguina si de aici toate functiile organismului, deciziile, rationamentele, actiunile si sentimentele vor fi pornite, la propriu, din inima. Atunci vehiculul nostru terestru va trece sub controlul integral/integrat al Spiritului, iar fortele materializatoare al Ego-ului vor fi directionate spre spiritualizare si "indumnezeirea" aceluia care devine cu adevarat Templu al Dumnezeului celui Viu, corp fizic nemuritor ca si Entitatea ce l-a construit, alegandu-si-l drept salas. Cand mintea coboara in inima

Atomul-germen al corpului uman este situat, in timpul vietii fizice, tot in zona inimii, iar munca activa a Eului se face, inlauntrul sistemului biologic, prin sange. Or, prin inima trece intreg fluxul sanguin, care este cea mai inalta expresie fizica a Corpului Vital (generic - Suflet), ce vivifica "mineralul" trupului nostru fizic. In sens cauzal, sangele, ca vehicul al memoriei subconstiente, se afla in relatie permanenta cu memoria Naturii - replica materiala a Cosmosului. Nu in ultimul rand, inima este un organ dotat cu o inteligenta latenta, cu care nu putem comunica decat intuitiv. Inacceptabil pentru mentalitatea materialista este adevarul conform caruia nu gandim (numai) cu creierul - si animalele il au dar nu gandesc! - ci si cu inima. Creierul doar prelucreaza informatia transmisa de Spirit, prin centrii subtili de forta, din pacate deformand-o prin Ratiune si Sentiment, din pricina traditiilor inoculate de milenii... Cum spuneam, deocamdata, la majoritatea oamenilor legatura intima dintre creier si inima este intrerupta. Insa atunci cand, potrivit tuturor misticilor, "mintea coboara in inima", omul capata acces direct la lumea sa interioara si se recunoaste ca Fiinta integrala, nelimitata de epiderma sau de conditionari istorico-sociale. De la legatura de sange stramoseasca ce a creat in chip necesar natiunile si limbile, planul evolutiv presupune sa se dezvaluie intelegerii fiecaruia dintre noi mesajul real al Cinei celei de Taina. Atunci vom trai si constientiza pe deplin "mancarea" si "bautura" desemnate simbolic prin sangele si trupul lui Christos - de fapt Informatia cauzala. Este vorba de a Doua Nastere, suprapusa celei de-a Doua Veniri - evenimente simultane ce se petrec la nivel strict individual: Christ se intoarce cand omul se naste a doua oara.