O artă aproape lipsită de "conţinut", încriminând încă o dată

falsele teze estetice despre "armonia dintre fond şi formă" chiar şi

tipologia pregnantă a cărţii, Craii, Arnotenii, Raşelica

Nahmansohn, sunt figuri de medalie sau grauri în a!uaforte,

respingând de plano orice mimesis de tip naturalist# $i poate, prin

aceasta, cartea şia câştigat atât de iute "legenda" ei dura%ilă,

după cum o edem, prin opoziţia netă, în toate planurile ei

stilistice, faţă de naturalismul inadant şi ma&or al prozei

contemporanei ei#

rătăcire a poetului în roman”1Şerban Cioculescu, Romanul românesc, 1933, în „Revista fundaţiilor regale”, II, nr. ,

februarie, 1!"#, p. #$!.

%u e de mirare că &'. &lodeanu conclu(iona în Poetica misterului în opera lui  Mateiu I. Caragiale)

„Confesiunea subminea(ă acţiunea propriu*(isă, aventura de factură picarescă fiind substituită prin

aventura de ordin spiritual.”#