Iarna,V Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapadaLungi troiene calatoare adunate-n cer gramadafulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albiRaspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.Soarele rotund si palid se prevede printre noriCa un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departareCa fantasme albe, plopii insirati se perd in zareSi pe-ntinderea pustie, fara urme fara drumSe vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soareStraluceste si dizmiarda oceanul de ninsoareIat-o sanie usoara care trece printre vai...In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai...