FIȘĂ DE LUCRU

Competențe:2.4. Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic1.4. Receptarea adecvată a sensului/sensurilor unui  mesaj transmis prin  diferite  tipuri  de texte orale sau

scrise2.4. Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic

Citiți cu atenție textul de mai jos și răspundeți următoarelor cerințe:

„Ştiu, ştiu prea bine, Doamne, că te joci.În largul mării, în pustiu, sub rociplăcerea Ta de-a plăsmui sub degetpigmei sporeşte lumea. Dar eu pregetsfios: ce sunt ? Tipar în care, greuşi jalnic, modelându-se mereu,se-arată însăşi tainica Ta faţă?De ce te joci, Stăpâne? Ce ne-nvaţădivina Ta îndemânare de-ane oferi, precum o acadea,această existenţă dulce-amară?Jucându-ne noi înşine-ntr-o doară„de-a Domnul şi de-a Dracul”, nu Te temică-n loc să ne sanctifici, ne blestemi?că-n loc să-ţi dovedeşti în mine chipul ,îmi curgi ca printre degete nisipul? Coboară, Doamne, ca să vezi că josvai! jocul nostru-i foarte serios…”

(Ștefan Augustin Doinaș, Psalmul XXI)

1.Explicați folosirea majusculei în cuvintele Stăpâne, Domnul. 4p (4/2/1p)

2. Numiți patru motive literare identificate în textul dat. 4p (4x1p)

3. Precizați două mărci ale eului liric din textul dat. 4p (2x2p)

4. Numiți două mărci ale adresării directe din poezie. 4p (2x2p)

5. Explicați semnficația a două figuri de stil diferite din text. 4p. (2x2p/1p)

6. Comentați o idee poetică din poezie, în 60-100 de cuvinte. 10p (10/5p)

REZOLVARE

1. Majuscula are rolul de a marca respectul acordat divinității, subliniind forța superioară

a acesteia.

2. motivul blestemului, motivul jocului divin, motivul misterului, motivul sacrului

3. pronumele la pers. I „eu”, „noi”; verbe la persoana a II-a: „oferi”, „curgi”

4. interogația „ne blestemi?”; substantivul în cazul vocativ „Doamne”

5. Repetiția „Știu, știu” sugerează siguranța rostirii poetice, a ideii că divinitatea inițiază

un joc cu omul obișnuit, uneori prea supus. Interogația retorică „De ce te joci,

Stăpâne?” dezvăluie starea de neliniște a omului care pare să ceară socoteală

Creatorului său, căutând cauzele atitudinii Sale.

6. O idee poetică foarte puternică prin îndrăzneala ei este cuprinsă în distihul final al

poeziei, care insistă pe chemarea lui Dumnezeu pe pământ, printre creaturile lui, spre a

le vedea jocul serios. Invocația „Coboară, Doamne” și interjecția afectivă „vai”

amplifică dorința acută a omului, plăsmuit după chipul și asemănarea Sa, de a-și dovedi

prezența, dar și dificultatea existenței sale în univers.