Post on 24-Dec-2015
description
Gramatica civilizațiilor
Fernand Braudel
Fernand Braudel (1902 – 1985) a fost un istoric francez. A aparținut curentului
cunoscut drept Școala Analelor.
Fernand Braudel este prin lucrarea Mediterana și lumea mediteraneană în timpul lui Filip
al II-lea artizanul conceptului de timpi istorici. În timpii istorici, durata lungă- timpul cvasi-
imobil pe care îl analizează a deschis perspective metodologice pentru mulți cercetători. De la
cartea lui Braudel conceptul de durată lungă a devenit un topos în studiile de istorie. În 1979 este
publicată a doua sa sinteză, Civilisation matérielle, économie et capitalisme (XV-XVIII siècles),
în care autorul abordează problema progresului civilizațiilor descriind la scară europeană și apoi
mondială lenta ascensiune a capitalismului începând cu “structurile cotidianului”, apoi cu
“jocurile schimbului” și în fine cu “timpul lumii”. Toate studiile metodologice ale lui F. Braudel
sunt cuprinse în lucrarea Ecrits sur l’Histoire.
În buna tradiție a gândirii franceze moderne, pentru autor civilizația include cultura, ca un
element esențial și diferențiator. Spre deosebire de teroriile din spațiul germanic vare văd în
civilizație o concretizare practică a culturii, pentru Braudel civilizația pornește de la un nucleu
cultural pe care îl extinde apoi într-un complex dispozitiv material și simbolic.
Așadar civilizația grupează azi societăți, state, culturi și națiuni, în virtutea faptului că
există o serie de înrudiri și corespondențe între entitățile ce participă la un sistem de valori și de
bunuri culturale, de practici și moduri de gândire specifice. Modul de viață este un element
structural al civilizațiilor, un nucleu al morfologiei lor diferențiale, mecanismul existențial în
care se proiectează trăsăturile lor dominante.
Trecând de la singular la plural, o dată cu progresul studiilor comparative de istoria
civilizațiilor, precum și cu extinderea practică a interacțiunilor dintre culturi și civilizații diferite,
termenul de civilizație ajunge să dobândească și el un sens diferențiator, prin care suntem invitați
să înțelegem, potrivit lui Braudel ansamblul caracteristicilor pe care le prezintă viața colectivă a
unui grup sau a unei epoci. Unul dintre cei mai profunzi istorici ai epocii moderne, Braudel
privește civilizațiile drept unități vaste de viață, cu structuri specifice și durabile. În această
privință, sunt semnificative câteva afirmații și tezele lui Braudel cum ar fi Civilizațiile înseamnă
spații, Civilizațiile sunt societăți, Civilizațiile sunt economii, Civilizațiile sunt continuități.
Braudel consideră că atât termenul de cultură, cât și cel de civilizație trebuie scrise
concomitent la singular și la plural. Când le scriem la ssingular avem în vedere sensul lor
antropologic, când le scriem la plural avem în vedere sensul istoric determinat. În epoca
modernă, procesul difuziunii rapid a valorilor și a tehnologiilor a interconectat civilizațiile, dar
nu le-a anulat particulatitățile, deși civilizația industrială de tip occidental tinde să devină
modelul universal de civilizație.
Criza internă a lumii romane si atacurile migratorilor au dus laprăbusirea lumii romane.
Împletirea gândirii clasice cu crestinismul a dus la sintetizarea unei noi civilizatii europene.
Pozițiile occidentalo-centriste au tendința de a prezenta alte culturi și civilizații doar ca
replici întârziate sau ca etape depășite ale civilizației occidentale, apreciată drept singurul etalon
și reper universal. Elaborând o scară a temporalităților istorice, pe registrele reprezentate de
evenimente, conjucturi și durate lungi, Fernand Braudel, exponent al noii istorii, face și o
ierarhizare verticală a componentelor unei civilizații, elaborând o gramatică a lor, din
componente, relații și activități distribuite pe paliere și secțiuni interdependente. În multiplicarea
timpului prezent se ămbină o istorie agitată și cu oscilații grăbite, istoria evenimentelor, cu o
istorie îndepărtată ce ne însoțește cu pași lenți, istoria civilizațiilor.