UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ- JUSTINIAN PATRIARHUL

Începuturile şi evoluţia muzicii

bisericeşti

Coordonator: Student:

Conf. Dr. VLADA Marin Catrina Alice Ioana

CE E MUZICA PSALTICĂ?

Cantarea psaltica bizantina este prin esenţă o muzică exclusiv omofonă şi melodică (exclude armonia sau cântarea pe mai multe voci).

Muzica este mişcarea sufletului. Prin voce omul exprimă tot ce simte cu inima sa. Astfel capătă o nuanţă mai profundă.

MUZICA – ARTA ARTELOR

Criteriul artei este acela de a spiritualiza materia:

ARHITECTURA- INFERIOARĂ

- dă sentimetul tăriei, permanenţei, sublimului, pe care le produc templele uriaşe.

SCULPTURA

-stă deasupra arhitecturii

- materia păstrează toate cele trei dimensiuni

PICTURA

Îi rămân materiei doar două dimensiuni.

Din ce în ce arta lucrează cu mai puţine dimensiuni

MUZICA

Stă în vârful tuturor artelor, fiindcă materia este redusă la sunete, aproape de completa spiritualizare.

Muzica, deşi din timpuri foarte vechi împodobea cultul divin, abia în modernitate s-a perfecţionat şi este trecută în rândul ştiinţelor, întrucât îşi are şi ea tehnica ei.

MUZICA LA EVREI

Iubal a fost părintele cântărilor cu chitara şi cimpoiul este considerat inventatorul intrumentelor muzicale.

După ce evreii s-au stabilit în Palestina muzica s-a perfecţionat foarte mult şi în timpul judecătorilor a facut progrese uluitoare.

Judecătorul Samuel:

-înfiinţează o şcoală de profeţi şi de muzicanţi în Rama, unde învaţă şi David.

-În timpul regelui

David muzica ajunsese la cel mai înalt grad de dezvoltare.

Solomon, fiul lui David- era amator de muzică căci de la el avem o carte intitulată Cântarea Cântărilor.

La ivirea creştinismului , muzica era într-o completă stare de înapoiere.

CUM ARĂTA MUZICA VECHE GRECEASCĂ?

Ca semne muzicale, elinii întrebuinţau literele mari şi mici ale alfabetului(ftonguri).

Erau în uz 150 de semne muzicale combinate în diverse moduri din literele alfabetului. De aceea se confundau cu textul.

În această stare se afla muzica la ivirea creştinismului.

MUZICA BISERICEASCĂ ÎN PRIMELE 3 SECOLE ALE CREŞTINISMULUI

Chiar din timpul Mântuitorului la Cina cea de Taină s-au cântat psalmi.

Cântarea consta numai în ridicarea vocii la începutul versului şi lăsarea ei la sfârşitul versului

Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredinţează că în cele trei secole

primare ale creştinismului, la serviciul divin, cântau toţi

creştinii, într-o singură melodie.

Mai târziu cei care cântau s-au despărţiti în două cete, cântând alternativ. Acest fel de cântare se numeşte cântare antifonică şi se păstrează până astăzi.

DEZVOLTAREA MUZICII DIN SEC IV PÂNĂ LA SF. IOAN DAMASCHIN

În sec IV a dispărut cântarea simplă din Biserică, luându-i locul cântarea meşteşugită.

Motivele au fost că oamenii considerau slujba monotonă şi ereticii profitând de acest lucru compuneau imne cu conţinut eretic pe melodii plăcute. Astfel se împrăştiau învăţăturile greşite.

Rolul cântăreţilor a început să crească, aveau nevoie de pregătire şi de oarecare cunoştinţe muzicale pentru a intona psalmi şi imne.

Acum au apărut semnele

DE LA SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN PÂNĂ ÎN SEC XII (676-760)

Reformator şi compozitor de muzică bisericească

A simplificat semnele melodice, care erau foarte complicate, dezvoltând o metodă prin care muzica se poate învăţa mai uşor.

SFÂNTUL IOAN CUCUZEL (SEC XII)

S-a ocupat cu analiza semnelor muzicale

A compus multe imne A întocmit marele cerc al

roţii muzicale, care se foloseşte şi astăzi în învăţarea muzicii bisericeşti

A întocmit istoria muzicii bisericeşti

DIN 1453- SEC XIX

Arta muzicală stagnează. În Biserica Sfintei Sofia,

cântăreţii care mai existau nu se mai ocupau serios cu muzica.

Au început să-şi piardă originalitatea şi să împrumute stilul manelelor turceşti.

SEC XIX- PÂNĂ ASTĂZI

Hrisant- mitropolitul de Prusa

Hurmuz Hartofilax Grigorie

Protopsaltul

Aceşti trei mari reformatori, după ce au lepădat din cântările bisericeşti, ifosul turcesc, au ales semnele şi notele vechii muzici psaltice, numai pe cele trebuitoare, dându-le însemnări precise

Toate s-au redus la 10 semne

PARTITURI, MANUSCRISE, EXEMPLE

COLINDELE Denumirea de colinde este folosită

impropriu uneori, de aceea trebuie facuta distincția clară între:

- Colinde (cântece/ urari) cu conținut strict laic/mitologic, și

- cântece de stea (cântarile care se referă strict la Naşterea Domnului, numite „de stea” ,întrucât cele mai multe vorbesc despre steaua care a stat deasupra locului unde Hristos S-a născut.

COMPARAŢIE

COLINDELE PĂGÂNE CÂNTECELE DE STEA

Colindele sunt reminiscențe ale lumii precreștine. Ele nu vorbesc despre Nașterea Domnului, ci tratează anumite motive străine de creștinism, precum cerbul (colinda cerbului),

leul (motivul leului ucis de un împărat), uliul (pasăre folosită pentru vânătoare

de către clasa aristocrată), sau urări de sănătate, spor, bunăstare

etc.

Dacă vă amintiţi, în primele secole, Biserica a folosit anumite melodii ale ereticilor, peste care a pus cuvinte care proslăveau adevărul dogmelor. S-ar putea ca în același fel să se fi întâmplat cu colindele. În locul elementului păgân, a pătruns elementul creștin care proslăvea Nașterea Domnului.

Proslăvirea soarelui a fost înlocuită, exact ca în imnografie, cu slăvirea lui Hristos, Soarele dreptății.