Descântec de deochi (Marcel Olinescu - Mitologie Românească) Vine ciuta de la munteLingându-şi puii pe frunte.Îi linge pe pistriceiŞi pe cei frumuşei.Şi eu pe N. îl ling -De deochi,Dintre ochi.Cât o sta vântu-n gardAtât să stea deochiu-n cap,Şi să fugă prin satCa un câne turbatCu coada îndoită,Cu gura căscatăŞi unde-o cădeaAcolo s-o frângea,Acolo o muri.Pe N sa-l laseCurat luminat,Cum Dumnezeu l-a lăsat!

Descântec de deochi pentru lehuză şi nou-născut (Marcel Olinescu - Mitologie Românească, cit. S. Fl. Marian - Naşterea) 

Descântătoarea îşi face cruce, lehuza făcând întocmai ca ea de trei ori, apoi suflă peste ea şi zice:

Nu suflai sufletu,Numai suflai deochietu,Din creierii capului,Din zgârcele nasului,Din merele obrazului,Din ficăţei,Din rărunchei,Din tot sângele ei.De o fi deocheat(ă) de nevastăPeptul să-i plesnească,Laptele să-i pornească.De-o fi deocheat(ă) de fată marePărul să-i pice,Ochii să-i împăinjenească,Buzele să-i pişcănească,Să nu se mire de N.Să se mire de ei,Cum o să facă,Cum o să petreacă.Să se mire de Staticot,Cu barba-i cu tot,Cu un cal şchiop.De o fi deocheat(ă)De ochi mâţoşi,De ochi negri,De ochi verzui,De ochi de 99 de feluri,Napoi să se-ntoarcă,Toate mirături,Şi toate pocituri.C-o sarcină de drog,C-o străcătoare de caş roş,Şi el striga aşa:

- Hai la caş roş!Hai la caş roş!Hai la caş roş!Cine-l auzea,Surzea;Cine-l vedea,Orbea;Cine gusta,Crăpa.Să crăpe toate deocheturile,Toate mirături,Toate năprătituri,Toate pocituri.Apoi, udând-o cu limba pe frunte şi scuipând pe jos, zice:Cum îşi linge oaia mielulŞi vaca viţelul,Aşa spăl eu pe N.De toate deocheturi,De toate mirături,Cu limba îl spălai,Şi la pământ îl lepădai.Calcă apoi scuipatul cu piciorul şi continuă:Să se aşeze toate deochituri,Cum aşează pământulSub lume, sub ţară,Sub orice cară,Aşa să se aşezeToate durerile,Tot deocheatul de la N.Să rămână curată,[Ca] Maica MariaCum a lăsat-o.Că ea pe mine m-o îndemnatDe cu suflet i-am suflat,Cu limba o am spălat,De deocheturi,De mirături.Lângă pat, în apropierea scuipatului, ba chiar peste el, face pe pământ cruce şi zice:Cine s-o aflaSă măsoare cerul de nalt,Pământul de lat,Acela să mai poată deochea pe N.Apoi îi leagă un fir roşu la grumaz pe care lehuza îl poartă până merge la biserică.