Iunie 2014 Iunie 2014

CuvântCuvânt

ul ul

vieţiivieţii

“Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20).

Evanghelistul Matei îşi începe

evanghelia, amintind că acel

Isus despre care vorbeşte

istoria, este Dumnezeu-cu-

noi, Emanuel

(cf Mt 1,23),

şi o încheie prezentându-ne cuvintele citate, prin care Isus

promite că va rămâne mereu cu noi, chiar şi după întoarcerea

lui la Cer. Până la sfârşitul lumii el va fi Dumnezeu-cu-noi.

Isus adresează aceste cuvinte discipolilor, după ce le-a încredinţat misiunea de a merge în lumea întreagă

pentru a duce mesajul său.

Era foarte conştient că îi trimitea ca pe nişte oi în mijlocul lupilor şi că vor întâlni împotriviri şi

persecuţii (cf Mt 10,16-22).

De aceea nu voia să-i lase singuri în misiunea lor. Aşa că, exact în clipa în care pleacă, promite că va

rămâne!

Nu-l vor mai vedea cu ochii lor, nu-i vor mai auzi glasul, nu-l vor mai putea atinge, dar El va fi prezent în mijlocul lor, ca mai înainte, ba chiar mai mult decât

înainte.

Într-adevăr, dacă până atunci prezenţa Lui era localizată într-un loc foarte precis, la Cafarnaum, sau pe lacul Genezaret, sau pe munte, sau la Ierusalim, de acum

înainte El va fi oriunde vor fi discipolii săi.

Isus se gândea şi la noi toţi care trăim în mijlocul vieţii complexe de fiecare zi.

Pentru că este Iubirea Întrupată se va fi gândit: Eu aş vrea să fiu mereu cu oamenii, aş vrea să împart cu ei

orice grijă, aş vrea să-i sfătuiesc, aş vrea să merg împreună cu ei pe străzi, să intru în case, să

însufleţesc bucuria lor cu prezenţa Mea.

De aceea a vrut să rămână cu noi şi să ne facă să simţim apropierea sa, forţa sa, iubirea sa.

Evanghelia sfântului Luca ne spune că după ce l-au văzut înălţându-se la Cer, discipolii „s-au întors la

Ierusalim cu bucurie mare” (Lc 24,52).

Cum putea să fie altfel? Au experimentat realitatea cuvintelor sale.

Şi noi vom fi plini de bucurie dacă credem în promisiunea lui Isus:

“Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii”.

Aceste cuvinte, ultimele pe care Isus le adresează discipolilor, marchează sfârşitul vieţii sale pământeşti

şi, în acelaşi timp, începutul vieţii Bisericii, în care este prezent în atâtea moduri:

în Euharistie, în Cuvântul său, în slujitorii săi (episcopii, preoţii), în săraci, în cei mici, în cei marginalizaţi…, în toţi

semenii.

Nouă ne place să subliniem o prezenţă specială a lui Isus, cea arătată de El însuşi, tot în evanghelia lui

Matei: „unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt și eu acolo în mijlocul lor” (cf Mt 18,20).

Prin această

prezenţă El vrea

să se poată

stabili în orice

loc.

Dacă trăim ceea ce porunceşte El, îndeosebi porunca Lui cea nouă, putem experimenta

această prezenţă a sa şi în afara bisericilor, în mijlocul lumii, în locurile în care trăieşte ea,

pretutindeni.

Ceea ce ni se cere este acea iubire reciprocă, de slujire, de înţelegere, de participare la durerile, la neliniştile şi

la bucuriile fraţilor noştri; acea iubire care acoperă totul, care iartă totul, tipică creştinismului.

Să trăim în felul acesta, pentru ca toţi să aibă posibilitatea de a se întâlni cu El deja aici, pe acest

pământ.

Text de Chiara LubichPublicat in Città Nuova 2002/8, p.7

* * * Comentariul Cuvantului Vietii este tradus lunar in 96 de limbi si dialecte,

si ajunge la milioane de persoane in toata lumea prin intermediul radioului, televiziunii, imprimat sau via internet.

* *Pentru mai multe informati accesati www.focolare.org

Acest PPS, este publicat in diferite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org

Text de Chiara LubichPublicat in Città Nuova 2002/8, p.7

* * * Comentariul Cuvantului Vietii este tradus lunar in 96 de limbi si dialecte,

si ajunge la milioane de persoane in toata lumea prin intermediul radioului, televiziunii, imprimat sau via internet.

* *Pentru mai multe informati accesati www.focolare.org

Acest PPS, este publicat in diferite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org

“Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii”

(Mt 28,20).