„Vă voi da o inimă nouă, un duh nou voi pune în voi” (Ez 36, 26)

Februarie 2017Cuvântul Vieții

„Vă voi da o inimă nouă, un duh nou voi pune în voi” (Ez 36, 26)

Inima amintește de afecțiuni, sentimente, pasiuni.

Totuși pentru autorul biblic înseamnă mult mai mult: împreună cu duhul este centrul vieții și al persoanei, locul

deciziilor, al interiorității, al vieții spirituale.

Inima de carne este docilă la cuvântul lui Dumnezeu, se lasă condusă de acesta și exprimă

„gânduri de pace” pentru frații.

Inima de piatră este închisă în sine însăși, incapabilă de ascultare și de milostivire.

Avem nevoie de o inimă nouă și de un duh nou? De ajuns să ne uităm în jurul nostru.

Violențele, corupțiile, războaiele se nasc din inimi de piatră care sunt închise la planul lui Dumnezeu

pentru creația sa.

Și dacă ne uităm în interior cu sinceritate, nu ne simțim deseori împinși de dorințe egoiste?  

Este într-adevăr iubirea, binele celuilalt, care orientează deciziile noastre?

Observând această umanitate săracă a noastră, Dumnezeu este mișcat din compasiune. El, care ne cunoaște mai bine decât noi înșine, știe că avem

nevoie de o inimă nouă.

Îi promite profetului Ezechiel, gândind nu doar la indivizi, ci la tot poporul său.

Visul lui Dumnezeu este să creeze din nou o mare familie de popoare, așa cum a avut-o în minte de la

origini, pătrunsă de porunca iubirii reciproce.

Istoria noastră a demonstrat deseori că pe de o parte, ca indivizi, suntem incapabili să împlinim planul său, pe de altă parte Dumnezeu nu s-a obosit niciodată să

se repună în joc, până la a ne promite să ne dea El însuși o inimă nouă și un spirit nou.

Își îndeplinește pe deplin promisiunea sa atunci când îl trimite pe Fiul său pe pământ și insuflă

Duhul său în ziua Rusaliilor.

Aici se naște o comunitate – aceea a primilor creștini din Ierusalim – simbol al unei omeniri caracterizată de „o singură inimă și un singur

suflet”.

Și eu care scriu acest scurt comentariu, și tu care îl citești sau îl asculți, suntem chemați să facem parte

din această nouă omenire.

Chiar mai mult, suntem chemați să o construim în jurul nostru, s-o facem prezentă în mediul nostru de

viață și de muncă.

Gândește ce mare misiune ne-a dat în grijă și câtă încredere pune Dumnezeu în noi.

În loc să ne demoralizăm în fața unei societăți care de multe ori ne pare coruptă, în loc să ne resemnăm înaintea

celor mai mari rele ale noastre și să ne închidem în indiferență, să dilatăm inima „pe măsura Inimii lui Isus.

Câtă muncă! Dar este singura necesară. Făcută aceasta, totul este făcut.”

A fost o invitație a Chiarei Lubich, care

continua: „Este vorba să iubim pe oricine care ne este alături așa cum îl iubește Dumnezeu. Și întrucât trăim în timp,

să-l iubim pe aproapele unul câte unul, fără să

păstrăm în inimă rămășițe de afecțiune de la fratele întâlnit o clipă

înainte.”

Să nu ne încredem în forțele noastre și în capacitate, inadecvate, ci în darul pe care Dumnezeu ni-l face:

„Vă voi da o inimă nouă, un duh nou voi pune în voi”.

Dacă rămânem docili la invitația de a iubi pe fiecare, dacă ne lăsăm călăuziți de vocea Duhului în noi,

devenim celule ale unei omeniri noi, artizani ai unei lumi noi, în diversitate mare de popoare și culturi.

s

Text de Pr. Fabio Ciardi OMI* * *

Comentariul Cuvântului Vieții este tradus lunar în 96 de limbi și dialecte, și ajunge la milioane de persoane din toată lumea imprimat sau prin intermediul

radioului, televiziunii sau via internet.Pentru mai multe informații accesați www.focolare.org

* *Acest PPS, e publicat in diverite limbi pe site-ul www.santuariosancalogero.org

„Vă voi da o inimă nouă, un duh nou voi pune în voi”

(Ez 36, 26)

Vom trăi acest cuvânt – ales de un grup ecumenic din Germania – împreună cu

mulți frați și surori din diferite Biserici, ca să ne lăsăm însoțiți de această

promisiune a lui Dumnezeu, de-a lungul întregului an în care se sărbătoresc cei

500 de ani de la Reformă.