DANISIA HABADisciplina de Radiologie Generala si DentaraFACULTATEA DE MEDICINA DENTARA UMF “GR.T.POPA”IASI

Surse de eroare radiologică Geometrie Expunere Procesare Manipulare

Proiecţia geometrică

Mărire Alungire şi scurtare Suprapunere proximală Distorsionare (îndoirea

receptorului) Plasare inadecvată a

filmului (“tăierea conului”)

Plasarea filmului

Plasare verticală incorectă – tăierea apexului sau a coroanei

Plasare orizontală incorectă – radiografierea altor dinţi

Combinarea celor două – foarte frecventă

Erorile de plasare verticală – frecvent apar din cauza disconfortului resimţit de pacient prin apăsarea mucoasei de către film; “tăierea” apexurilor

Mai rar, receptorul este plasat prea profund; “tăierea” coroanelor

Erorile de plasare orizontală a filmului duc la radiografierea altor dinţi decât a celor indicaţiBitewing – nu se observă nici ambii premolari şi nici ambii molari (pacient prea tânăr pentru a prezenta molarii III)

Erori combinate de plasare orizontală şi verticală a receptorului apar destul de frecvent. Radiografie periapicală: “curbă descendentă” – pierderea detaliilor privind apexurile şi suprafaţa mezială a primului premolar.

Suprapunere proximală Suprapunerea suprafeţelor

proximale de smalţ din cauza angulaţiei orizontale greşite a razei centrale

Uneori, un oarecare grad de suprapunere este inevitabil

Unghiul adecvat de angulare orizontală este determinat de forma arcadelor dentare şi de alinierea dinţilor

Angulaţia orizontală tangentă la suprafeţele de contact proximale ale dinţilor minimizează suprapunerea

Radiografie bitewing

Suprapunerea proximală este minimizată prin folosirea unei înclinări corecte pe orizontală a razei X

Molar

Premolar

Canin

Incisiv

Suprapunerea proximală rezultă din angularea orizontală greşită.În acest caz, suprapunerea este din ca în ce mai accentuată de la premolari la molari – angulaţie orizontală prea mică

Angulaţie orizontală corectă pentru bitewing de molari. Raza centrală este tangentă la suprafeţele de contact proximale ale dinţilor

Angulaţie orizontală incorectă. Un unghi orizontal prea mare produce o suprapunere din ce în ce mai accentuată dinspre M spre PM

Angulaţie orizontală incorectă. Un unghi orizontal prea mic produce o suprapunere din ce în ce mai accentuată dinspre PM spre M

Elongarea şi scurtarea

Mai frecvente la tehnica bisectoarei

Elongarea: unghi vertical prea mic

Scurtarea: unghi vertical prea mare

Remember: când soarele este sus, umbra este scurtă; când soarele este jos, umbra este lungă

A

B

C

bisector

receptor

Tehnica bisectoarei se bazează pe principiul izometriei

Tehnica bisectoarei se bazează pe “principiul izometriei”. Dacă raza centrală este perpen-diculară pe bisectoarea imaginară dintre axul dintelui şi receptor, apare o mărire minimă a dintelui

bisectoare AC = BC

C

A B

! Dinţi multiradiculari !

Pentru tehnica paralelismului, angulaţia verticală trebuie să ducă la perpendicularitatea dintre RC şi axul lung al dintelui

Spre deosebire de tehnica bisectoarei, alungirea sau scurtarea imaginii sunt improbabile când se foloseşte tehnica paralelismului

Scurtarea dinţilor este cauzată de un unghi vertical prea mare (tehnica bisectoarei)

Odată cu scurtarea dintelui şi apexul dentar devine neclar (vezi vârful monumentului din dreapta)

Scurtarea – înclinare verticală prea mare

“Apexul” monumentului este pierdut prin scurtarea imaginii

Elongarea proporţională apare când gradul de distorsionare a imaginii este egal pe toată imaginea; unghi vertical prea mic.Radiografia trebuie repetată (radiografie periapicală fără apexuri)

Angulare incorectă verticală (prea mare) şi orizontală (prea distală): scurtare şi suprapunerea suprafeţelor proximale

Combinarea erorilor de angulare a RC

Îndoirea receptorului

Orizontală – alungire disproporţionată

Verticală – dinte “gras”

Combinată – efectul de “sală a oglinzilor”

Îndoirea orizontală a filmului duce la mărirea disproporţio-nată a imaginilor. Cel mai frecvent, coroanele dentare sunt relativ nedistorsionate şi rădăcinile sunt progresiv alungite, cu cea mai mare distorsiune prezentă la nivelul apexurilor

Alungire disproporţionată

Alungirea disproporţionată din cauza îndoirii orizontale a filmului este destul de comună pentru regiunile molare maxilare prin îndoirea receptorului pe un palat coborât; poate apărea în cazul utilizării tehnicii parale-lismului pentru radiografiile periapicale pentru M

Îndoirea verticală a filmului (frecventă când degetele pacientului sunt dispozitivul de poziţionare); rezultatul este o lărgire aparentă a dinţilor, ca în radiografia prezentată (canin!)

Distorsiunea poate fi atât orizontală, cât şi verticală dacă receptorul este îndoit în ambele direcţii în acelaşi timp

Dinte “ce execută un dans hula” din cauza îndoirii orizontale şi verticale a filmului

Imagine “în ceaţă”

Vibrarea tubului

Mişcarea pacientului

Mişcarea receptorului

Artefacte de mişcare: înceţoşarea imaginii este cauzată de mişcarea în timpul expunerii a tubului, pacientului sau receptorului. Se recomandă scurtarea timpilor de expunere

Artefacte de mişcare combinate cu alungire disproporţionată (îndoirea orizontală a filmului), probabil din cauza mişcării tubului sau a pacientului

Artefacte de mişcare combinate cu poziţionare verticală incorectă a filmului – semn că mişcarea a fost cauzată de deplasarea filmului în cursul expunerii

Instabilitatea tubului este principala cauză de artefacte de mişcare – păstraţi aparatul în poziţie de repaus între examinări pentru a reduce tensiunea în braţul aparatului

Film alb (fără imagine) Developat fără

expunere, Fixat înainte de a fi

developat Fixare excesivă Pierderea emulsiei

prin spălare excesivă

Film “alb”

Film negru (fără imagine) Expunere la lumină

albă Revelare excesivă Expunere excesivă

Film negru

Imagine slabă

Imagine densă

Imagine corectă

Imaginea slabă

Subexpunere Eroare de procesare: concentraţia soluţiilor, timpul sau temperatura

Imaginile slabe au densitate scăzută şi pot fi atribuite erorile de expunere sau procesare

Senzitometrie.

Schimbarea soluţiilor.

Imagine subexpusă

kV prea mic mA prea mic Timp de expunere

prea mic Viteza receptorului

prea mică pentru parametrii de expunere selectaţi.

Distanţa sursă – receptor prea mare

Plasarea inversă a filmului

Plasarea inversă a filmului duce la expunere prin foiţa de plumb. Imaginea este slabă (luminoasă) şi se vede modelul foiţei de plumb

Model în “oase de hering” sau “epoleţi”

Model în “anvelopă”

Plasarea inversă a filmului

Timp de expunere prea scurt Setare greşită Eliberare

prematură a butonului de declanşare

Imagine slabă (procesare) Revelator rece Timp de revelare prea

scurt Revelator slab sau

consumat Fixare excesivă

Imaginile slabe sunt frecvent rezultatul lipsei de împrospătare a soluţiilor chimice.

Imagini dense

Factori de expunere

Procesare Înceţoşare

Imagine densă: uneori acestea pot fi interpretate folosind o lumină intensă – cauza nu este înceţoşarea sau dubla expunere

Imaginea densă (expunere) kV prea mare mA prea mare Expunere îndelungată Receptor prea rapid

pentru parametrii selectaţi

Distanţa sursă – receptor prea mică

Expunere dublă

Expunerea dublă:

Filmul este mai dens / întunecat decât de obicei.Se pot observa incisivii suprapuşi, cu direcţii opuse

2 orientări diferite pe acelaşi film cu dublă expunere

Dublă expunere: s-a folosit acelaşi film pentru o radiografie periapicală M la nivel maxilar atât pe partea dreaptă, cât şi pe partea stângă

Imagine densă (procesare) Revelator fierbinte Timp prea mare de

revelare Revelator prea

puternic sau prea mult

Imagine densă (înceţoşare) Vechime şi

depozitare Lumină albă sau de

siguranţă Radiaţie difuzată Căldură Factori chimici

Înceţoşare: chiar şi radiopacitatea obturaţiilor apare gri

Înceţoşarea a dat o tentă de gri întregii imagini; pierderea contrastului smalţului

Condiţiile din camera obscură pot fi testate folosind testul monezilor

Rezultat pozitiv al testului monezilor. La un rezultat negativ nu s-ar vedea unde au fost monezile

Monezile sunt plasate pe un film despachetat în condiţiile obişnuite din camera obscură timp de 5 minute şi apoi procesat

Pentru radiologia clasică (cu film), condiţiile din camera obscură sunt importante pentru preveni-rea înceţoşării

Filtrul folosit pentru lumina roşie trebuie să corespundă celui mai sensibil film utilizat

Înceţoşarea (vechime şi depozitare) Film expirat Căldură (> 21oC). Radiaţia X

dispersată / difuzată

Înceţoşarea (lumina vizibilă) Lumină albă în

camera obscură

Lumina roşie: timp, distanţă, putere, filtru inadecvat, filtru fisurat sau şters

Verificare: “testul monezilor”

Imaginea incompletă

“tăierea conului” (alinierea greşită a conului şi a receptorului).

Scufundare incompletă în revelator în timpul procesării manuale.

Parte luminoasă a filmului prin revelare corectă, dar fixare doar a unei părţi din film: o parte a emulsiei este parţial nedevelopată

“Tăierea conului”: erorile minore pot fi ignorate dacă nu se pierd informaţii diagnostice

Erorile majore necesită repetarea filmului.

“Tăierea conului” poate apărea şi în cazul folosirii conurilor colimate rectangular

Testarea alinierii conului(n.b. dimensiunile maxime ale diametrului razei la nivelul suprafeţei de intrare – piele este de 7 cm pentru radiografiile intraorale

Pete sau linii albe

Picături de fixator înaintea revelării

Bule de aer în revelator

Emulsie zgâriată acestea afectează

de obicei o parte a emulsiei şi sunt mai degrabă “luminoase” decât “albe”.

Zonă luminoasă (“albă”) datorată contactului filmelor în revelator în cursul procesării manuale.La aparatele de developat automate, acest efect este foarte rar.

Zone luminoase (“albe”) din cauza picăturilor de fixator ajunse pe o parte a emulsiei duble înainte de procesare

Zonă albă din cauza scufundării insuficiente în revelator în cursul procesării manuale. Valurile şi bulele de la suprafaţă sunt evidente.

Agitarea excesivă sau prea redusă în revelator pot cauza apariţia unor zone luminoase prin formarea unor bule de aer între suprafaţa filmului şi substanţele chimice.

Contaminarea filmului înaintea procesării. Grăsimea a împiedicat contactul unei părţi a filmului cu revelatorul.

Cutarea filmului

Zgârierea emulsiei:

Emulsia este moale înainte de uscare şi poate fi uşor zgâriată în cursul developării manuale. Filmele se pot lipi între ele şi după uscare încercarea de dezlipire poate duce la înlăturarea emulsiei (jos)

Lucrările protetice ar trebui scose deoarece pot masca imagini diagnostice importante

Protezele radiotranspa-rente pot fi lăsate dacă astfel se pot obţine imaginile dorite.

Ochelari

Dispozitive de poziţionare a filmelor

Semne negre Contaminare chimică

(ex. soluţii de fluorură).

Contaminare cu salivă (însoţită frecvent de aderenţa hârtiei negre din pachet).

Picături de revelator înainte de procesare

Expunere parţială la lumina albă

Contaminare:Aspect pătat din cauza revelatorului rămas pe film la fixare. Acid + Bază = Sare + Apă. S-a format un precipitat pe suprafaţa filmului

Amprentă neagră apărută din cauza contaminării filmului radiologic înaintea procesării cu soluţie de fluorură de pe mâna operatorului

Contaminare:

dacă se foloseşte un film şi se produce o contaminare cu salivă din cauza imposibilită-ţii de procesare imediată, hârtia neagră poate să adere la filmul radiologic

Contaminarea filmului înaintea procesării

Linii negre Tamburi murdari în

developatorul automat

Descărcări de electricitate statică (de obicei în timpul perioadelor cu umiditate scăzută)

Lipsa unei curăţări regulate a developatorului automat poate duce la apariţia unor linii negre drepte pe radiografie

Bandă verticală de la rolele murdare ale maşinii de developare automată

Semne negre prin îndoirea filmului în jurul unghiei. Artefactele se extind dincolo de limitele anatomice

Dinte fracturat după un traumatism. Linia de fractură se opreşte la marginile rădăcinii

Semne negre prin îndoirea filmului în jurul unghiei.

Semne negre făcute de operator pentru a plasa filmul mai uşor

Îndoire verticală a filmului

Descărcări electrice statice – perioade cu umiditate scăzută

Descărcări electrice statice – perioade cu umiditate scăzută

Imagine cafenie “Sepia” imediat

după procesare: revelator vechi

“cafeniu-galben” după câteva săptămâni sau luni: spălare sau fixare inadecvate

Lipsa unei spălări adecvate a filmelor după fixare duce la o îmbătrânire rapidă în cursul arhivării, devenind de neinterpretat.

“testul hypo”

Imagine cafenie prin lipsa unei spălări corespunzătoare a filmului după fixare

Imagine verde Fixare incompletă, de obicei prin lipirea filmelor în cursul procesării

Imagine verde prin persistenţa emulsiei

radiosensibile (verde).

(sus) filmul a fost ataşat de un alt film în cursul procesării automate – o parte a filmului nu a fost curăţată

(jos) filmul a fost parţial în contact cu alt film în cursul procesării automate

Diverse

Aspect “muşcat de molii”: expunere inadecvată

Aspect reticular: crăparea emulsiei prin diferenţe mari de temperatură între revelator, fixator şi / sau apă

“falangiom” – deget plasat în faţa receptorului; alte corpuri străine

Aspect reticular: crăparea emulsiei prin diferenţe mari de temperatură între revelator, fixator şi / sau apă

Aspectul “mâncat de molii” este atribuit expunerii excesiv de mici.

“falangiom” – degetul pacientului interpus între tub şi film

Studentul a uitat pe ce parte a dintelui trebuie plasat filmul! Film plasat vestibular !Imaginea colţului gurii

Bibliografie obligatorie pentru examen