Post on 05-Jul-2018
8/16/2019 Comentarii Eminescu
1/16
Poetry
1. Poezia eminesciana Din valurile vremii… dezvolta tema iubirii si tema timpului,
frecvente in lirica poetului roman, in lirica romantica in general, teme intilnite si insonetele lui Shakespeare.
Erosul este prezentat ca ideal de fericire al fiintei umane in lume, ca modalitate de
recuperare a unui paradis pierdut, a unei conditii primordiale, iar timpul obiectiv este celcare face imposibila recuperarea iubirii dintr-un trecut ireversibil, in vreme ce timpul
subiectiv al instantei lirice pastreaza amintirea femeii ideale divinizand-o sub chipul
donnei angelicata, care capata insa si o aura thanatica / mortuara / de spectru.Vocea lirica se evidentiaza in acest text prin diferite modalitati, dintre care la nivel
lexico-gramatical se identifica marci specifice, precum verbe si forme pronominale de
persoana I, care subliniaza caracterul confesiv al discursului liric, sustinand marturisirea
celor mai profunde trairi si sentimente ale eului poetic indragostit, aspirand spre absolut,spre ideal ex! mei, ma uit, plang, sa rump, sa ridic, -mi, s- plec, sa –nec, s- incalzesc, s-
tin, ma gasesc, intind, nu pot, sa cuprind ". Se remarca intre acestea, verbe utilizate la
indicativ prezent, precum ma uit, plang, nu pot , care arata certitudinea ca iubirea nu se
poate implini in realitatea concreta, in planul contingent, in lumea materiala. #ici conditia poetului este aceea a solitarului romantic, coplesit invariabil de melancolia care este
semnul inadaptarii sale la lume. El poate contempla imaginea feminitatii ca icoana aidealului de frumusete visat, dar aceasta fericire este dublata de suferinta celui care
constientizeaza distanta enorma dintre real si ideal. Verbele la modul con$unctiv, precum
sa rump, sa ridic, sa cuprind , sugereaza posibilitatea implinirii erosului in universuloniric, pe care vocea lirica romantica il proiecteaza ca aspiratie spre lumea spiritului pur,
ideal, unde femeia iubita devine intruchipare angelica a frumusetii divine, eterne.
%e asemenea, marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza vocea lirica sunt
verbele si formele pronominale de persoana a II-a, care arata caracterul adresat almonologului confesiv, adresarea catre fiinta iubita idealizata ex! rasai, tau, tu, mangai,
-ti, te, ta, nu esti, treci". Verbul la imperativ rasai arata invocatia iubitei, a imaginii eiideale, proiectate in afara timpului concret, in incercarea eului liric de a o eterniza.#ceasta id&e este sustinuta de faptul ca verbul rasai trimite la simbolul luminii creatoare,
care la fel ca la inceputul universului, transforma haosul vietii obisnuite in cosmosul
ideal, similar cu paradisul refacut in plan oniric. Iubita este deci asociata cu luminacreatoare, fiindca in viziunea romanticului, erosul este forta creatoare divina, este
cosmogonie, posibilitate de a reveni la izvorul originar al fiintei, la sacru, ceea ce se
evidentiaza si prin modalitatea de adresare cu substantiv in vocativ insotit de dublu epitet
din structura iubite inger scump. Verbul mangai asociat cu prezenta feminina se refera laefectul pe care il are apropierea iubitei asupra eului liric, ea induce o stare de armonie
ideala, inalta sufletul si purifica spiritual, semnificatiile acestea fiind date de prezenta
simbolului privirii, prin termenul ochii. 'rivirea inseamna interiorizare, patrundere inuniversul launtric de trairi si sentimente, in lumea eternal a spiritului, asadar erosul
induce printr-o experienta de catharsis purificare si inaltare spirituala" o stare de armonie
si echilibru, desprinzand fiinta umana de material perisabila si proiectand-o in eternitate prin spiritualizare. Ideea aceasta se ilustreaza si prin faptul ca verbul la forma negative nu
esti se asociaza cu substantivul un chip, referitor la fiinta iubita, care astfel pierde
dimensiunea sa concreta, materiala, pierde aderenta la realitatea palpabila si devine
umbra, adica spirit pur, etern, trecand prin timp si spatiu! Dar vai, un chip aievea nu esti,
(
8/16/2019 Comentarii Eminescu
2/16
astfel de treci / Si umbra ta se pierde in negurile reci . Suferinta eului poetic vine din
intelegerea faptului ca el insusi nu poate transcende limitele conditiei umane, nu poate
invinge materia, dar poate aspira la aceasta la nivelul visului si al amintirii, ceea ce estesubliniat prin structura cu epitet ma gasesc iar singur cu bratele in jos.
)n alt element care ilustreaza profunzimea vocii lirice este structura metaforica
dubla, cu substantive in vocativ reprezentand si o invocatie din versul Femeie intre stele si stea intre femei. 'rima parte a structurii sugereaza ideea ca in lumea celor eterne, unde
este proiectata fiinta iubita angelica, ea este singura si adevarata sursa a vietii, elementul
creator primordial, de o frumusete unica, inspirand in egala masura senzualitate si puritate. # doua parte a acestei structuri metaforice individualizeaza si singularizeaza
fiinta iubita intre reprezentantii conditiei umane comune, aratand deschiderea ei, prin
intermediul erosului pe care il inspira si il intruchipeaza, spre sfera eternului, a sacrului, a
divinului. Ea este un intermediar intre uman si divin, asemenea *eatricei lui %ante in Divina Comedie, inaltind spiritul uman spre absolut, dar lasand in egala masura
amaraciunea si suferinta neputintei eului liric de a se desprinde de contingent, ceea ce se
sugereaza si prin epitetul in inversiune din inceputul versului Zadarnic dupa umbra ta
dulce le intind .Interogatia poetica din versul Cum oare din noianul de neguri sa te rump
contribuie la individualizarea vocii lirice, a aspiratiei tipic romantice a eului poetic de ase putea detasa de timpul si spatiul reale, concrete, definite metaforic prin structura
noianul de neguri. #ceasta structura se poate referi in egala masura la durata efemera
individuala in care fiinta umana se simte captiva si neputincioasa, in lumea amintirilor care ancoreaza in contingent, cit si la lumea telurica in general in sens filosofic, un
univers al raului in esenta, din care numai iubirea poate salva fiinta umana. #ceasta id&e
trimite sugestiv la evaziunea romantica fantastica din timp si spatiu telurice, care se
petrece in nuvela cu profunzimi filosofice Sarmanul Dionis, unde %an transforma pamantul intreg intr-o margea pe care o prinde la gatul iubitei sale, +aria, pe care o duce
in luna, intr-un paradis refacut. +aria este ingerul care il inalta pe %an, tot asa cum in
aceasta poezie iubita este prezenta semidivina care intermediaza aspiratia eului liric spreabsolut prin puterea erosului.
#lte elemente lexicale prin care se contureaza vocea lirica si care capata in
context conotatii simbolice si presupun raportarea constanta la alteritatea femininaangelica, dematerializata, spiritualizata, sunt urmatoarele! ochii mei, pieptu-mi, fata mea,
la san, inima-mi, bratele. chii reprezinta lumea interioara, sufletul purificat prin iubirea
care inalta fiinta umana, de asemenea sunt un simbol al atitudinii romantice
contemplative, care presupune intrezarirea idealului de frumusete dincolo de materia pieritoare. 'ieptul, sanul si inima sunt trimiteri catre centrul afectivitatii fiintei, adica
singurul punct in care aceasta se poate deschide spre etern, prin care poate comunica
peste timp si spatiu si care concentreaza energiile sufletesti pozitive, purificatoare,stimulate prin eros. ata inlacrimata a eului liric, intoarsa catre fata iubitei, dezvaluie
suferinta dulce provocata de intensitatea iubirii, intelegerea faptului ca aceasta experienta
a erosului deschide calea fiintei spre un dincolo luminos, abia intuit in clipa imbratisarii,care coincide cu clipa frumoasa eternizata a refacerii spirituale a androginului, visul
frumos care ramine strivit de timpul concret in ipostaza unei triste amintiri.
a nivel lexico/semantic se remarca anumite campuri lexicale, care evidentiaza
teme fundamentale ale poeziei, precum campul semantic al sentimentelor referitor la
8/16/2019 Comentarii Eminescu
3/16
iubire iubita mea, duioaselor dureri, zambetul tau dulce, mangai, ochii fericirii, pierdut,
plang, iubite inger scump, lacrimi, sarutari aprinse, singur ", apoi campul semantic al
timpului, care ilustreaza obsesia romantica a evaziunii din contingent, erosul fiind omodalitate compensatorie de a indura suferinta limitarii conditiei umane0 acest camp
semantic al timpului care striveste fiinta umana in plan real se contureaza prin termeni
precum valurile vremii, noianul de neguri, negurile reci, trista amintire . Se adauga laacestea un camp semantic intermediar, care ar putea fi numit al puritatii, al angelicului, al
semidivinului, unde intra termeni care contureaza mai ales portretul feminin idealizat,
cosmicizat, proiectat in afara realului, precum! rasai, bratele de marmur, parul lung balai, fata stravezieslabita, zambetul tau dulce, femeie intre stele, stea intre femei,
ochii fericirii, iubite inger scump, mana friguroasa, umbra ta dulce . 1ativa dintre acesti
termeni, cum sunt fata stravezie, bratele de marmur, mana friguroasa, umbra ta dulce
contureaza imaginea de spectru a fiintei iubite, o moarta frumoasa, un spirit femininangelic, lipsit de corporalitate, raceala aceasta fiind semnul mortii care este privita de
romantici ca o eliberare de suferinta limitarii in planul contingent.
#sadar, vocea lirica se defineste in aceasta poezie prin trairi si sentimente
complexe, profunde, stimulate de experienta unica a erosului purificator si inaltator, carese constituie ca modalitate de transcendere a timpului concret. %ominante sunt
melancolia eului poetic meditativ, nostalgia iubirii pierdute intr-un trecut ireversibil, insa proiectate intr-un plan oniric metafizic, teroarea timpului care striveste fiinta umana,
aspiratia spre idealul de frumusete de esenta divina oglindit in imaginea cu aspect
mortuar a donnei angelicata!
2. Motive artistice in poezia Lacul
2
8/16/2019 Comentarii Eminescu
4/16
'oezia iubirii si a naturii reprezinta o constanta tematica in lirica eminesciana,
unde se incadreaza si poezia Lacul , fiindca iubirea este prezentata ca aspiratiefundamentala a sufletului omenesc spre frumusetea si puritatea ideala, tinzand spre
reintegrarea in armonia unei naturi edenice.
3ealul si oniricul alterneaza pentru a ilustra faptul ca solitudinea dureroasa afiintei umane, intr-o lume la care sufletul romantic nu se poate adapta, este alinata doar de
perspectiva unui univers compensatoriu, construit prin forta imaginatiei, universul in care
eul poetic regaseste $umatatea pierduta a propriei fiinte si prin forta erosului poate refacemiticul androgin sau cuplul primordial, in rezonanta cu ritmurile naturii.
+otivele artistice prin care temele iubirii si naturii se concretizeaza in acest text
sunt! motivul acvatic in ipostaza lacului, motivul vegetal in ipostaza codrului si a florilor
de nufar sau a trestiei, motive cromatice reprezentate de albastru, alb, galben, motivul
asteptarii si cel al solitudinii, motivul oniric visul", motivul selenar luna", motivul
cosmogonic renasterea universului", motivul muzical glasul apei si al vantului",
motivul cercului, motivul luntrei, motivul comuniunii om-natura sau al reintegrarii,
motivul paradisiac.Motivul acvatic reprezentat de lacul albastru aflat in mi$locul codrului face
referire la un topos sacralizat "acul codrilor albastru / #uferi galbeni il incarca", o lumein afara timpului real, in inima naturii eterne, cu aspect mitic, paradisiac, astfel creand un
cadru ideal pentru intalnirea eului liric cu fiinta iubita. Lacul este simbolul paradisului
refacut in plan oniric, este oglinda a cerului, ceea ce evidentiaza si motivul poetic alreflectarii, sugerand trecerea din planul teluric in cel cosmic, adica aspiratia eului liric
spre absolut prin eros. acul este locul regasirii $umatatii pierdute a fiintei, aici iubirea se
poate implini, departe de lumea obisnuita a materiei perisabile, in mi$locul naturii eterne,
apa statatoare fiind un simbol al vesniciei, al permanentei, al puritatii sufletesti si alrenasterii spirituale a fiintei umane prin erosul cu efect de catharsis. acul este, de
asemenea, centrul acestui univers reconstituit prin iubire, un centrum mundi care reuneste
indragostitii, desprinzandu-i de lume, asazati in barca aflata departe de malurile cereprezinta lumea reala, in mi$locul apei care devine oglinda simbolica a cerului, o lume
exclusiv spirituala.
Motivul vegetal este ilustrat prin trei elemente in acest text poetic, anume codrul,florile de nufar si trestiile. Codrul este un topos frecvent in lirica eminesciana care
trateaza tema naturii si a iubirii, iar in acest text el reprezinta un spatiu sacralizat, un
templu natural, o lume mitica, in afara timpului concret, un univers cu forta
regeneratoare, care se reflecta si asupra fiintei umane. 1odrii incon$oara lacul unde areloc intalnirea indragostitilor si astfel il izoleaza de lume, il proiecteaza in eternitate. %e
asemenea, se creeaza o atmosfera generala plina de farmec si mister, deoarece codrul este
si imaginea simbolica a labirintului. Florile de nufar sunt corespondente simbolice alestelelor in plan teluric, iar prin stralucirea lor completeaza atmosfera de mister a visului
de dragoste, sugerand profunzimea si delicatetea sentimentelor. 4ufarul aduce in context
sugestia nasterii din apele primordiale, asa incat iubirea reprezinta o modalitate deregenerare spirituala a fiintei umane. Trestiile din care apare iubita asteptata creeaza un
cadru mitic pentru nasterea unei zeite $a din trestii sa rasara / Si sa-mi cada lin pe
piept ", sugerand miscarea gratioasa a acesteia, desprinderea din universul vegetal si din
5
8/16/2019 Comentarii Eminescu
5/16
cel acvatic aratand puritatea feminina si puterea genezica prin care ea reconfigureaza
lumea.
Cromatica are valoare simbolica in poezia eminesciana in discutie, la nivelexplicit se evidentiaza albastrul intens al lacului, albul stralucitor al luminii selenare
reflectate in apa-oglinda, galbenul pal al nuferilor, toate creand o atmosfera feerica,
fabuloasa, paradisiaca, favorizand glisarea eului liric in planul fantastic al visului deiubire. lbastrul apei sugereaza patrunderea intr-un timp etern al naturii, albastrul este
simbolul romantic al absolutului, culoarea puritatii desavarsite, fiindca iubirea este o
experienta de catharsis, albastrul este nuanta feminina, definind planul visului sifrumusetea sufletului sub semnul erosului. #lbastrul este cea mai profunda culoare,
defineste timpul etern, sugereaza sensibilitate si delicatete, farmec si mister. Cercurilealbe ale apei lacului reprezinta tremurul simbolic al naturii personificate si umanizate,
care se transfigureaza prin forta sentimentelor proiectate asupra elementelor telurice. Estevorba despre un proces pe care criticul literar Edgar 'apu il numeste erotomorfism,
intelegand prin aceasta ca iubirea este o forta modelatoare a intregului univers, ca sub
impactul erosului toate elementele naturii se transfigureaza si reflecta sugestiv cele mai
profunde trairi ale eului poetic, adica vibratia apei lacului este sugestia tensiuniiinterioare si a intensitatii sentimentelor indragostitului care asteapta aparitia iubitei
%resarind in cercuri albe / $l cutremura o barca ". %e asemenea, cercurile albe sugereaza patrunderea prin iubire intr-un spatiu spiritualizat, dematerializat, un topos al puritatii
ideale, stralucirea fiind semnul extazului perechii indragostite.
Motivul asteptarii Si eu trec de-a lung de maluri / &arc-ascult si parc-astept "este cel care precede glisarea in oniric, pregateste fiinta poetica pentru desprinderea de
lumea materiala, dezvaluie receptivitatea eului liric fata de glasul secret al naturii privita
ca faptura mitica, intensitatea erosului care copleseste fiinta, tensiunea inainte de
inceperea ceremonialului discret si tainic al dragostei. #steptarea este, de asemenea, sisemnul unei relatii de comuniune intre fiinta umana si natura eterna, deoarece
indragostitul rezoneaza cu ritmurile firii, intreaga sa fiinta launtrica se reflecta sugestiv
asupra elementelor naturii. 1omplementar, se remarca motivul solitudinii, definindsufletul romantic in esenta lui, deoarece eul poetic cauta sa se izoleze de lume, sa se
desprinda de planul contingent, spre a transcende limitele materiale ale conditiei umane,
iar integrarea in ritmurile naturii este solutia pentru care el opteaza. Solitudineafavorizeaza starea meditativa si pe cea de reverie si atenueaza suferinta asteptarii,
definind ipostaza fiintei romantice in cautarea edenului reiterat prin eros. Solitudinea
devine dureroasa prin revenirea la planul realitatii concrete, atunci cind iluzia se risipeste
si eul poetic intelege ca poate doar sa aspire la atingerea frumusetii ideale prin eros si laeternizarea prin contopirea cu natura Dar nu vineSinguratic / 'n zadar suspin si sufar /
"anga lacul cel albastru".
!isul constituie motivul fundamental al discursului poetic, definind de asemeneasensibilitatea lirica romantica, prin faptul ca dezvaluie imposibilitatea adaptarii la
realitatea imediata, cautarea unei lumi purificate prin eros, aspiratia spre ideal ca imagine
a frumusetii divine prin prezenta feminitatii angelice. +otivul oniric structureazasecventele poetice pe principiul alternantei, aratand ciclicitatea, permanentizarea
aspiratiei spre perfectiune, deoarece prima secventa defineste realul in care eul solitar
apare in ipostaza indragostitului care asteapta aparitia iubitei, in secventa mediana eul
poetic gliseaza in planul visului de dragoste, unde natura paradisiaca reprezinta cadrul in
6
8/16/2019 Comentarii Eminescu
6/16
care se reface cuplul adamic, sub semnul astrului noptii care devine protector al
destinului uman. Secventa a treia marcheaza revenirea la planul real, unde suferinta
dubleaza solitudinea indragostitului, dar sugereaza de asemenea posibilitatea proiectariiin eternitate a aspiratiei spre erosul ideal, fiindca visul se poate oricand reitera prin
prelungirea asteptarii. #ceasta id&e este subliniata prin faptul ca eul poetic nu revine in
lume, ci persista in incercarea de a regasi posibilitatea iesirii din timp prin eros, in proximitatea elementelor naturii, a caror prezenta sugereaza deschiderea spre eternitate.
Motivul selenar poate fi pus in legatura cu cel cosmogonic, prin conexiunea care
se poate face intre acestea si motivul acvatic. Este simplu de urmarit conexiunea astfel! in plan teluric elementul acvatic defineste profunzimea principiului masculin, iar in plan
cosmic luna reprezinta frumusetea, puritatea, dimensiunea angelica a principiului
feminin, iar intre acestea suprafata care oglindeste 7 apa lacului, pentru ca sugestiva
contopire a planurilor in armonie deplina sa fie evidentiata. Luna este chiar uncorespondent simbolic al prezentei feminine diafane, lipsite de corporalitate, esenta ideala
si principiu creator, ceea ce este subliniat prin faptul ca fiinta iubita este identificata
generic prin pronumele personal ea, in lipsa oricaror detalii de portret. #strul noptii
creeaza o atmosfera de vis si feerie alaturi de celelalte elemente ale cadrului naturaledenic prezentate pana acum, stimuleaza meditatia asupra posibilitatii de a iesi din timp si
de a recupera paradisul originar prin eros. %e altfel, in acest text apare un termen frecventin lirica eminesciana de dragoste, termenul farmec, despre care criticul literar 1onstantin
1iopraga afirma ca, alaturi de dor si respectiv dulce, aici inlocuit de epitetul
personificator blanda asociat lunii, reprezinta termeni-cheie pentru intelegerea ideii caaspiratia romanticului se indreapta invariabil spre recuperarea armoniei si echilibrului, a
frumusetii si puritatii primordiale, pentru o regenerare ontologica a fiintei umane Sa
plutim cuprinsi de farmec / Sub lumina blandei lune". #sadar, apa in plan teluric si
lumina in plan cosmic conduc la sugestia renasterii intregului univers, puterea logosuluifiind aici reprezentata de erosul care inalta fiinta umana.
Muzica sferelor este sugerata prin intermediul imaginilor artistice de ordin
auditiv, astfel incat sunetul tacut al universului, provocat de miscarea planetelor in spatii,despre care vorbeau anticii 'itagora si 'laton, se insinueaza prin tremurul apei lacului,
apoi in fosnirea trestiilor dintre care apare iubita, rasuna lin in glasul apei umanizate si
rezoneaza cu sunetul mangaietor al vantului. 8otul contribuie astfel la crearea impresieide muzicalitate in plan teluric, unde aceasta armonie reface de fapt armonia cosmica
sugerata de revarsarea luminii selenare asupra intregului univers oniric (antu-n trestii lin
fosneasca / )nduioasa apa sune*". Sugestia pe care o aduce in context motivul muzicii
sferelor este aceea ca erosul reprezinta de fapt armonia universala, forta care pastreazaechilibrul cosmic si ale carei inflexiuni muzicale sunt accesibile doar naturilor
privilegiate, precum omul romantic.
In concluzie, analiza motivelor artistice in poezia eminesciana Lacul dezvaluiesemnificatii de profunzime ale temelor iubirii si naturii, cu multiple posibilitati de
interpretare si cu deschideri filosofice valoroase, conturand astfel viziunea romantica
asupra lumii si asupra existentei din perspectiva unor experiente de cunoastere cu valoareontologica, precum erosul si reintegrarea in ritmurile eterne ale firii.
9
8/16/2019 Comentarii Eminescu
7/16
". Muzicalitatea limba#ului poetic in relatie cu tema te$tului in poemul Calin
(file din poveste) % partea a !&&&'a (fragment)
'oemul Calin (file din poveste) dezvolta tema erosului prin valorificarea savanta
a mitului folcloric al :buratorului, mit pe care ;. 1alinescu il considera fundamental
pentru poporul roman, alaturi de mitul etnogenezei, de cel mioritic si respectiv de celestetic, al $ertfei pentru creatie. Mitul *buratorului, in viziunea eminesciana, dezvaluie
semnificatii de profunzime ale experientei erosului, care este privita drept o refacere a
armoniei cosmice in plan terestru, prin faptul ca tanarul :burator, spirit nelinistit, fapturasemidivina, descopera, asemenea lui Eros cu 's
8/16/2019 Comentarii Eminescu
8/16
imparatesti, conform traditiei populare, cu participarea unor persona$e de basm si a unor
elemente simbolice precum soarele si luna.
Inca de la inceputul primei secvente se evidentiaza elementele care contureaza
cadrul natural mitic, anume dincolo de codrii de arama, se afla padurea de argint, un
topos simbolic, spatiu intermediar intre uman si divin, fiindca in basme apare de obicei
mai intai padurea de arama, in proximitatea universului uman, adica in planul contingent,in realitatea materiala, apoi padurea de argint prin care trece eroul pentru a a$unge la
padurea de aur unde se gaseste de obicei persona$ul cautat, fiinta iubita sau obiectul
magic dorit, menit sa aduca fericire eterna. 'adurea de aur este deci toposul care definestelumea celor eterne, universul divin, lumea spiritului.
'utem concluziona, prin raportare la aceste elemente de basm valorificate
metaforic in poemul eminescian, prin faptul ca fata de imparat si 1alin se unesc prin
ceremonialul nuntii intr-un spatiu intermediar, care sa favorizeze contopirea principiilor pe care cei doi le intruchipeaza! umanul si divinul, efemerul si eternul, materia si
spiritual. #cest topos este padurea de argint, la granita dintre real si fabulos, padure
personificata, umanizata prin structura metaforica si epitetul antepus din imaginea
auditiva mandra glasuire, la care se adauga epitetul cromatic albind . #ceste procedeeartistice sugereaza unicitatea spatiului descris, maretia naturii si puritatea, stralucirea
fantastica a lumii edenice refacute. #lbul padurii care se vede din departare este simbolulluminii creatoare a unui univers aflat in proximitatea celor divine.
)n $oc de lumini si umbre, armonizarea imaginilor luminii cu cele ale
intunericului se evidentiaza prin contopirea albului care acopera stralucitor elementulvegetal iarba si arborii" si respectiv negrul misterios al intunericului din adancul padurii,
ceea ce poate arata si patrunderea tot mai profunda in inima naturii mitice, in labirintul
firii, unde, prin nunta, fiinta umana renaste, se regenereaza spiritual +colo, langa
isvoara, iarba pare de omat / / 'ar prin mandrul intuneric al padurii de argint ".
Florile albastre reprezinta unul dintre cele mai importante simboluri poetice,
avand semnificatii complexe la nivelul temelor tratate, fiind de asemnea important si
faptul ca aceste elemente ale vegetalului apar personificate in versul Flori albastretremor ude in vazduhul tamaiet . #ici se gasesc si epitetul ude, precum si epitetul
metaforic tamaiet , care sugereaza prezenta elementului acvatic purificator si regenerator,
precum si proximitatea sacrului, anticipand patrunderea in spatiul spiritului, in eternitate, prin ceremonialul nuntii, desfasurat in aceasta natura-templu viu. lorile albastre se vor
regasi si in secventa urmatoare, aceea a nuntii imparatesti, unde apar ca podoabe in parul
de aur al miresei, alaturi de steaua purtata in frunte, ca semn al alegerii pentru o existenta
privilegiata. #sadar, florile albastre ilustreaza simbolic unirea contrariilor, sunt o imaginemetaforica a nuntii, deoarece floarea defineste dimensiunea regeneratoare a naturii
vegetale, aspectul efemer al umanului, dar in egala masura frumusetea, delicatetea si
puritatea femininului, intruchipand sugestiv esenta fetei de imparat, in timp ce albastruleste culoarea absolutului, indicand profunzime spirituala, este nuanta celesta a eternului,
definind deci principiul masculin, concentrand simbolic esenta :buratorului devenit
1alin.
tmosfera de ceremonial, de ritual sacru este completata de arborii ale caror
trunchiuri par trupuri graitoare, emitand sunete muzicale dintr-o alta lume, un ecou al
armoniei celeste, care confera impresia de farmec paradisiac, mister si magie. #ceste
semnificatii sunt date de personificarile si imaginea auditiva din versurile &are ca si
>
8/16/2019 Comentarii Eminescu
9/16
trunchii vecinici poarta suflete sub coaja / Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor
vraja. #ici se gaseste si epitetul vecinici, sugerand eternitatea naturii fabuloase, vegetalul
renascand mereu, aparenta de incremenire dezvaluind in esenta pulsatia vietii, spiritulcare anima discret elementele firii 7 suflete sub coaja.
a nivel auditiv si dinamic se remarca, prin intermediul imaginilor artistice
corespunzatoare, faptul ca intreg cadrul natural al padurii de argint este insufletit de omuzica lina, calma, linistitoare, care induce armonie in plan launtric, la care se adauga
miscarea neintrerupta cu efecte muzicale a izvoarelor care curg peste pietre! (ezi izvoare
zdrumicate peste pietre licurind / $le trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic / Cand coboara-n ropot dulce din tapsanul pravalatic / $le sar in bulgari fluizi peste
prundul din rastoace. Elementele simbolice care apar in aceste versuri sunt cel acvatic si
respectiv lumina, sugerate prin termeni precum! izvoare, unde, ropot, bulgari fluizi apa",
respectiv licurind lumina". #cestea sunt elementele genezei, esente primordiale aleuniversului, care definesc un topos unde cosmosul se regenereaza permanent, un centrum
mundi care, la nivel auditiv, sugereaza armonia deplina a naturii, integrarea perfecta a
elementului uman prin nunta simbolica, dupa cum reiese din epitetele zdrumicate,
molatic, dulce.In aceasta secventa descriptiva se afla una dintre cele mai complexe metafore din
lirica eminesciana, in versul 'n cuibar rotind de ape, peste care luna zace, metafora
centrului lumii, a axei universului de unde izvoraste viata insasi, originea timpului,
suprapunere paradoxala de static verbul zace" si dinamic verbul la gerunziu rotind
sugerand intensitatea miscarii neobosite", mai departe efemer si etern, haos si cosmos.1iclicitatea universala viata-moarte este redata prin contopirea planurilor terestru si
cosmic datorita motivului reflectarii 7 apa curgatoare a izvorului din plan terestru reflecta
imaginea imobila a astrului noptii din plan cosmic si astfel clipa omeneasca a nuntii care
se petrece in acest cadru magic devine eternitate, proiectata fiind in plan celest. #ceastametafora sugereaza cosmogonia, renasterea simbolica a universului prin puterea creatoare
a erosului, prezente fiind iarasi apa si lumina ca elemente primordiale, definind armonia
universala prin contopirea umanului si a divinului. )manul este reprezentat de miscareaciclica, de rotirea vietii sugerata in structura cuibar rotind de apei, iar divinul, eternul este
reprezentat de imaginea incremenirii cosmice nocturne haosul pregenezic", sugerata in
sintagma peste care luna zace.Imaginile vizuale cu sugestii cromatice si cele dinamice redate prin epitete
albastri, sclipitoare" si inversiuni de miere pline" completeaza atmosfera de feerie in
care miscarea vietii marunte este necontenita, indicand pulsatia spiritului universal in
toate elementele acestei naturi mitice amintind de edenul primordial! ii de fluturi micialbastri, mii de roiuri de albine / Curg in rauri sclipitoare peste flori de miere pline .
Simbolul mierii dezvaluie faptul ca acest cadru reface imaginea paradisului, aceasta fiind
substanta nemuririi, care hraneste spiritul si marcheaza dimensiunea sacra aceremonialului nuptial, alaturi de tamaia al carei miros se raspandeste in intunericul
padurii de argint.
4elipsit din decorul fabulos al naturii paradisiace este lacul din adancul padurii deargint, ipostaza a motivului acvatic "anga lacul care-n tremur somnoros si lin se bate /
(ezi o masa mare-ntinsa cu faclii prealuminate", sugerand ideea ca nunta fetei si a lui
1alin reprezinta o experienta fundamental spirituala, prin care cei doi renasc sub forma
unei fiinte unice, reiterare a androginului. #cest fapt este subliniat prin impreunarea
?
8/16/2019 Comentarii Eminescu
10/16
mainilor mirilor care ies astfel din intunericul padurii, metafora a haosului primordial
+cum iata ca din codru si Calin mirele iese, / Care tine-n a lui mana, mana gingasei
mirese", spre lumina din prea$ma lacului din nou apa si lumina ca elemente simbolice",metafora a universului cosmicizat, in care armonia si echilibrul sunt desavarsite prin
prezenta simultana a astrilor zilei si noptii, in rolul nasilor care binecuvinteaza unirea
tinerilor #unul mare, mandrul soare si pe nuna, mandra luna".Ceremonialul nuptial se desfasoara respectand elementele traditionale preluate
din folclor, precum adunarea invitatilor la masa de nunta Caci din patru parti a lumii
imparati si-mparatese / +u venit ca sa serbeze nunta gingasei mirese", asezati in functiede importanta si varsta Si s-aseaza toti la masa, cum li-s anii, cum li-i rangul ", apoi
aducerea miresei de catre mire +cum iata ca din codru si Calin mirele iese, / Care tine-n
a lui mana, mana gingasei mirese", impodobirea miresei cu flori Flori albastre are-n
paru-i si o stea in frunte poarta", asezarea langa nasi Socrul roaga-n capul mesei sa pofteasca sa se puna / #unul mare, mandrul soare si pe nuna, mandra luna" si prezenta
lautarilor "in vioarele rasuna, iara cobza tine hangul ". %e remarcat prezenta la nunta
imparateasca a persona$elor din lumea miraculoasa a basmului popular, precum imparatii,
imparatesele, etii-rumosi, zmeii, carora li se alatura alte persona$e ale eposului popular precum cititorii de zodii si glumetul 'epelea, ipostaza a istetului 'acala. 'ortretul craiului
este realizat cu un umor fin, pentru a sugera oarecare incapatanare tipica mai mult pentruomul de la tara care isi marita fata, decit pentru cineva de vita nobila! %apan, drept, cu
schiptru-n mana, sede-n perine de puf / Si cu crengi il apar pagii de muscute si zaduf
#dverbul de timp acum alaturi de inter$ectia de adresare iata atrag atentia asupra protagonistilor nuntii, mai intai asupra lui 1alun, mirele, care iese din codru de mana cu
fata de imparat. Iesirea din codru este o simbolica apropiere de umanitate, avand in
vedere ca :buratorul primeste si numele omenesc de 1alin, iar impreunarea mainilor este
semnul legamantului vesnic sub semnul iubirii.'ortretul miresei este realizat prin detalii semnificative care sugereaza nu numai
frumusetea comparatia fata-i rosie ca marul ", gingasia, delicatetea, aspectul angelic, dar
si puritatea, unicitatea acesteia, innobilarea spirituala prin erosul consfintit prin nuntasugestie data de prezenta florilor albastre care ii impodobesc parul si de steaua purtata in
frunte", imaginea ei amintind de aceea a 1osanzenei din basmul popular, prin epitetul
metaforic par de aur . +ireasa poarta rochie alba lunga, respectand traditia, pe de o parte,dar indicand prin accentul pe epitetul cromatic in inversiune albei si apartenenta la o
lume superioara prin nunta, pe de alta parte! 'i fosnea uscat pe frunze poala lung-a albei
rochii / Fata-i rosie ca marul, de noroc i-s umezii ochii / "a pamant mai ca ajunge al ei
par de aur moale, / Care-i cade peste brate, peste umerele goale! / +stfel vine mladioasa,trupul ei frumos il poarta / Flori albastre are-n paru-i si o stea in frunte poarta!
8oate aceste semnificatii care se desprind din temele poemului eminescian sunt
sustinute la nivelul limba$ului artistic prin intermediul tuturor procedeelor e$presivitatiiartistice, al caror rol este de a transmite sugestiv fondul reflexiv-afectiv al vocii lirice,
adica ideile si sentimentele sugerate de experientele pe care le parcurg persona$ele
simbolice ale textului, fata de imparat si :buratorul devenit 1alin! erosul si reintegrareain natura mitica. %e aceea este utila analiza acestor procedee artistice, adica figuri de stil,
imagini artistice si simboluri poetice, pentru a completa semnificatiile date de prezentarea
subiectului si a temelor poemului.
(@
8/16/2019 Comentarii Eminescu
11/16
. -elatiile de opozitie ca element structural in poemul Glossa (fragment)
'oezia Glossa se incadreaza in lirica filosofica eminesciana, fiind un decalog al
intelepciunii omului de geniu, a carui situatie existentiala in lume reprezinta chiar tema
fundamentala a textului. 'roblema cunoasterii in profunzime, a sinelui si a lumii, estenucleul poetico-filosofic al discursului gnomic, in care se opun in esenta doua perspective
diferite asupra existentei, doua viziuni contradictorii asupra lumii! conceptia omului
superior si aceea a omului comun asupra vietii.'oezia este structurata in zece octave, pe principiile clasice ale circularitatii si
simetriei specifice oricarei poezii cu forma fixa, astfel incat prima si ultima strofa
reprezinta strofa-tema, ultima strofa inversand ordinea versurilor fata de prima pe
modelul imaginii in oglinda, iar strofele din cuprins reprezinta dezvoltarea lirico-filosofica a meditatiei poetice a cate unui vers din strofa-tema, vers care apare la finalul
fiecarei strofe cu valoare de concluzie.
Vom avea in vedere in demersul nostru analitic primele cinci strofe ale poeziei,
in care vom evidentia sistemul relatiilor de opozitie dintre conditia geniului si aceea aomului comun, la baza carora stau surse de inspiratie precum filosofia antica greco-latina,
gandirea filosofica orientala, in special cea buddhista, textul biblic, filosofia moderna prin#rthur Schopenhauer. 8oate au fost sintetizate original de spiritul romantic eminescian,
care pastreaza aici calmul apolinic al clasicilor, adoptand ipostaza celui initiat in marile
intrebari ale existentei, ceea ce confera discursului caracter gnomic, sententios, de $udecata de valoare asupra vietii, specificul unei poezii de cunoastere.
'rimele doua versuri ale strofei'tema, (reme trece, vreme vine, / toate-s vechi si
noua toate, ilustreaza viziunea omului de geniu asupra lumii, el fiind constient de faptul
ca nu este etern in univers, ca reprezinta doar o infima si deci nesemnificativa parte dinciclul existentelor, ca nu exista decat o singura si dificila posibilitate de sustragere din
curgerea infinita a timpului, trecere care aminteste perspectiva filosofica a lui Aeraclit si
evidentiaza motivul classic al fugit irreparabile tempus trecerea ireversibila a timpului".#cea unica posibilitate este indicata in ultimul vers al strofei-tema, %u ramai la
toate rece, vers care aduce aminte de finalul poemului eminescian Luceafarul , si care se
refera la adoptarea de catre omul superior a atitudinii de indiferenta totala fata dechemarile iluzorii ale lumii, fata de masca inselatoare a fericirii, atitudine de esenta
apolinia, presupunand castigarea armoniei depline si a echilibrului in plan interior,
datorita atitudinii contemplative in raport cu lumea refuzata orgolios, atitudine numita
atara$ia stoica, prin trimitere la filosofii stoici care recomandau tocmai aceasta fortamorala supraumana aproape, de a alege neimplicarea, indiferenta, pasivitatea.
#celasi vers poate dezvalui si conceptia de esenta buddista asupra e$istentei,
care recomanda inteleptului sa nu aiba dorinte si pasiuni care sa il ancoreze in lume provocandu-i suferinta enorma si dandu-i iluzia ca poate fi fericit, ci dimpotriva sa se
detaseze meditativ si contemplativ, intelegand ca numai lipsa dorintei poate duce la
ilumiarea spirituala cautata, cunoasterea superioara a vietii si astfel impacarea cu sine prin intelegerea ca locul omului nu este in lume, ca el trebuie sa tinda spre integrarea in
spiritul universal din care este parte.
#stfel, inteleptul stie ca in trecut sau in viitor va fi martor la aceeasi miscare a
lumii, deoarece in esenta lucrurile sunt aceleasi, oamenii sunt aceiasi, dorintele lor la fel,
((
8/16/2019 Comentarii Eminescu
12/16
activitatile identice, de aceea ele sunt vechi fiindca nu s-au schimbat de la inceputul
timpurilor. Insa pentru omul comun, care se lasa furat de stralucirea aparentelor, lucrurile
lumii sunt vesnic noua noi", niciodata aceleasi, ceea ce ii confera si iluzia eternitatii salein lume, impresia de falsa maretie. 4outatea il atrage pe omul comun si astfel el raspunde
cu bucurie chemarilor lumii, fara a avea posibilitatea sa inteleaga lucrurile in profunzime,
oprindu-se la suprafata. El se preocupa mai mult de dimensiunea materiala a existentei,ignorand-o pe cea spirituala, pe care insa se concentreaza omul superior. #cesta intelege
ca raspunsurile sunt oferite de ratiune, in defavoarea afectului care se poate insela,
ratiunea care a$uta la discernerea intre bine si rau! Ce e rau si ce e bine / %u te-ntreaba si socoate.
#stfel, geniului i se recomanda atitudinea permanent meditativa, interogativa,
privirea lucida asupra sinelui si a lumii, ceea ce asigura confortul launtric necesar
infruntarii existentei. 'rin opozitie, omul comun spera mereu ca viata sa se va imbunatati,spera ca va dobandi fericirea imediata prin iubire sau prin reusite in plan social, dar se si
teme de moarte, pe care o priveste ca pe un sfarsit tragic al existentei. In schimb, omul
superior stie ca speranta l-ar limita in orizontul stramt al contingentului, stie de asemenea
ca teama de moarte i-ar anula accesul la transcendent, la implinirea de ordin spiritual pecare o cauta pe tot parcursul existentei. %e aceea el va invata sa priveasca moartea ca pe o
reintegrare in spiritul universal, ca pe o eliberarea de ceea ce rtur +copenauernumea vointa oarba de a trai , pe care o identifica sever cu iubirea! #u spera si nu ai
teama / Ce e val ca valul trece.
%e remarcat aici metafora valului, frecventa in lirica eminesciana, care definestesimbolic conditia efemera a omului in lume, perisabilitatea materiei din care este alcatuita
fiinta umana, asemenea spumei trecatoare a valurilor marii. #stfel, omul superior trebuie
sa inteleaga ca este un mic punct in infinitul universal, un punct a carui esenta este
trecerea, a carui soarta se schimba intr-o clipa fara ca el sa poata face nimic pentru a oopri, ceea ce evidentiaza si motivul clasic al fortuna labilis, soarta schimbatoare,
hazardul care guverneaza existenta umana in lume.
Exista o diferenta neta si intre modul in care comunica omul superior, fata de celcomun, in sensul ca acesta din urma are mereu impresia ca descopera lucruri uimitoare,
insa discursul sau este gol de semnificatie, lipsit de substanta, limitat la coversatia
searbada in universul profan, constituit din trivialitati! ulte trec pe dinainte / 'n auz ne suna multe / Cine tine toate minte / Si ar sta sa le asculte.!!! In schimb, omul superior
intelege ca nu trebuie sa se piarda in false acte de comunicare despre lucruri efemere, el
cauta un sens dincolo de lume, intrevede transcendental si de aceea alege ipostaza
reflexive, a comunicarii cu sine insusi prin interiorizare, pentru obtinerea echilibruluilauntric, desi desprinderea de lume poate fi dureroasa! %u asaza-te deoparte / egasindu-
te pe tine.
In timp ce mersul existentei obisnuite si toata activitatea oamenilor dedicatalucrurilor nesemnificative este definita drept zgomote desarte, ca sugestie a dizarmoniei,
a vesnicei senzatii de neimplinire a omului comun, geniul are parte de calm interior
reusind astfel sa se sustraga trecerii ireversibile a timpului, pentru ca a stiut sa se mentinaintegru prin puterea ratiunii, care l-a a$utat sa ramina departe de meschinaria lumii! #ici
incline a ei limba / ecea cumpan-a gandirii.
Existenta omului comun este definita prin simbolul clipei , sugestie a efemeritatii,
a schimbarii permanente, care lasa doar iluzia implinirii in orizontul imediat al
(
8/16/2019 Comentarii Eminescu
13/16
profanului, unde omul superior vede dincolo de masca fericirii o perpetua suferinta.
ericirea aparenta nu rezista in lume, iar acest fapt este cu intelepciune constientizat de
cel care o cunoaste pentru ca s-a detasat spre a o analiza cu luciditate. #stfel geniulobserva ca nimic nu se schimba in esenta in cursul neintrerupt al vietii! &entru cine o
cunoaste / %oate-s vechi si noua toate.
In strofa a patra apare motivul lumii ca teatru, motiv antic, pe care il vom regasisi in opera shakespeareana, unde exista aceeasi meditatie amara asupra neputintei omului
si a insignifiantei lui pe scena lumii, in spectacolul soartei sau al hazardului. noua
relatie de opozitie se identifica aici, bazata pe problema implicarii, a participarii la lume!geniului i se recomanda sa adopte ipostaza spectatorului detasat de scena pe care se agita
ceilalti reprezentanti ai conditiei umane, aceia care nu sunt constienti ca $oaca un rol sau
care cauta tocmai sa amageasca prin intrarea intr-un rol, sa obtina avanta$e in sens
material. Ipocrizia omului comun este aici subliniata, caracterul sau viciat, spre deosebirede onestitatea, demnitatea si integritatea omului superior. #cesta stie sa citeasca adevarul
dincolo de masca rolului si nu se va lasa antrenat in $ocul meschin, fatarnic al celorlalti!
&rivitor ca la teatru / %u in lume sa te-nchipui0 / 1oace unul si pe patru / %otusi tu ghici-
vei chipu-i.%aca omul comun are falsa impresie ca lumea incepe si se termina odata cu el,
omul superior cunoaste adevarul referitor la prezentul etern pe care il traim, fiindcatrecutul si viitorul nu sunt decat alte ipostaze ale prezentului si rotirea permanenta viata-
moarte nu lasa aparent nicio posibilitate de salvare! (iitorul si trecutul / Sunt a filei doua
fete, / (ede-n capat inceputul / Cine stie sa le-nvete Solutia ramane iarasi meditatia,autointerogarea continua in privinta a ceea este cu adevarat valoros, fiindca omul superior
intelege ca, dupa cum spune /cleziastul in te$tul biblic, totul in afara de spirit este
desart, toate lucrurile lumii sunt destinate neantului, adica totul este trecator, perisabil,
nimic, nu rezista, de aceea este inutil si inselator sa ne agatam de lucrurile materiale alelumii, uitand de adevarata valoare, aceea a spiritului cucerit prin cunoastere superioara!
%ot ce-a fost ori o sa fie / 'n present le-avem pe toate, / Dar de-a lor zadarnicie / %e
intreaba si socoate. #ceste versuri evidentiaza deci motivul clasic al vanitas vanitatum
et omnia vanitas desertaciunea desertaciunilor si toate lucrurile lumii sunt desarte".
#sadar, poezia este structurata pe baza unor opozitii semnificative prin raportare
la tema textului, opozitii inspirate din filosofia lui #rthur Schopenhauer, care distingecoordonatele definitorii ale celor doua ipostaze umane. #stfel, daca scopul geniului in
viata este reprezentat de cunoastere in aspiratia sa spre absolute, spre spiritul superior,
tinta omului comun este fericirea, inteleasa ca implinire afectiva prin iubire sau ca reusita
in plan social. %e aici deducem ca geniul se situeaza in orizontul eternului, al sacrului, intimp ce omul comun se limiteaza in sfera profanului, a banalului cotidian.
(2
8/16/2019 Comentarii Eminescu
14/16
0. Temele poemului si modul in care acestea sunt dezvoltate cu a#utorul
limba#ului artistic in poezia Sara pe deal
#ceasta poezie se incadreaza in lirica eminesciana la tema iubirii si a naturii,
ipostaza erosului care se evidentiaza in acest caz fiind aceea a aspiratiei spre ideal, avisului de iubire proiectat cosmic intr-un cadru natural idilic, situat sugestiv in afara
timpului si a spatiului real.
Temele iubirii, naturii si timpului se concretizeaza in discursul poetic prinintermediul motivelor artistice, precum! noaptea, muzica buciumul", apa, stelele,
fantana, salcamul, luna, ochii, dorul, norii, fumul, clopotul, visul, asteptarea, androginul
cuplul adamic", somnul. #ceste motive artistice isi dezvaluie semnificatiile de
profunzime in structura unor figuri de stil si imagini artistice, adica procedeeleexpresivitatii artistice, al caror rol este de a surprinde aspecte deosebite ale cadrului
natural specific romantic si de a sustine confesiunea poetica, aratand ideile si
sentimentele, adica fondul reflexiv-afectiv al instantei lirice.
8emele textului se contureaza si prin intermediul campurilor semanticedominante, astfel incat se pot identifica urmatoarele! campul lexical al naturii, unde intra
termeni precum deal, turmele, stele, apele, fantane, salcam, luna, cer, frunza, nourii,vant , desemnand atat planul terestru cat si pe cel cosmic, apoi campul lexical al
sentimentelor, cu termeni precum jale, plang, draga, umezi, dor, ganduri, murmura, arde,
sufletul, iubire, surazand , precum si campul semantic al timpului, definit de termeni cumsunt sara, m-astepti, trece, in curand, noaptea, ore intregi, vom adormi timpul etern al
visului", vechiul, viata.
%esi cele doua teme principale, iubirea si natura, coexista in aceasta poezie, se pot
identifica, in functie de accentul plasat asupra uneia sau alteia, doua secvente lirice! prima secventa poetica este constituita de primele patru catrene si reprezinta un pastel al
inserarii, in care se contureaza cadrul natural idilic, iar a doua secventa poetica este
alcatuita din ultimele doua catrene, accentuand confesiunea eului liric, prin conturareaatmosferei onirice in care se constituie cuplul adamic.
Inca din titlu se anunta tema naturii, prin prezenta unor termeni care constituie
indici temporali 7 sara, respectiv spatiali 7 pe deal , a caror semnificatie este simbolica, insensul ca primul se refera la un timp intermediar, intre diurn si nocturn, tipic ritualurilor
sau ceremonialurilor secrete, sugerand astfel iesirea din durata concreta, patruderea intr-
un timp subiectiv, misterios, ciclic, repetabil, care indeamna la meditatie, interiorizare si
stimuleaza reveria indragostitului. #l doilea termen indica un topos simbolic, sacralizat prin prezenta in cadrul conturat a clopotului si a sunetului de toaca, un reper ce sugereaza
ascensiunea spre cosmic, izolarea de lumea obisnuita, aspiratia spre transcendent a
sufletului romantic prin eros.
/lementele contingentului sunt personificate, umanizate, pentru a sugera
transfigurarea lor prin forta sentimentelor eului liric, pe care le preiau in mod simbolic,
natura avand rolul unui spatiu de rezonanta al trairilor intrerioare, o oglinda metaforica auniversului launtric al vocii poetice. In structura buciumul suna cu jale se remarca
personificarea obiectului traditional prin epitetul cu jale, sugerand plansul interior al
indragostitului care asteapta tensionat aparitia iubitei, intalnirea cu aceasta departe de
universul uman obisnuit. Balea este expresia cu origini folclorice a dorului romantic de
(5
8/16/2019 Comentarii Eminescu
15/16
iubirea in sine, a melancoliei care copleseste sufletul eului poetic, de o intensitate care se
proiecteaza in plan cosmic, spre astrii noptii stelele", deoarece atunci cand se canta cu
buciumul, acesta se ridica spre cer, pentru a conferi sunetului amplitudine maxima,trasmitand sugestiv trairea individuala catre intregul univers.
Este de remarcat la nivelul imaginilor vizuale care au si sugestii dinamice faptul
ca intre planurile teluric si celest se stabileste o relatie de comuniune simbolica, dearmonie pana la contopire, sugerand armonia interioara a celui indragostit, faptul ca prin
iubire intreg universul se reconfigureaza in $urul unui centrum mundi reprezentat de
cuplul constituit, in prea$ma pomului cunoasterii, aici in ipostaza salcamului. #cesteimagini vizual-dinamice sugereaza miscarea ascensionala a teluricului spre cosmic
aspiratia umana spre absolut" si respectiv revarsarea elementelor celeste in plan terestru,
astfel indicand intrepatrunderea celor doua dimensiuni universale! turmele-l urc
ascensiune", stele le scapara-n cale coborare", buciumul suna ascensiune", apele plangin fantane coborare".
La nivel auditiv, sugestiva este imaginea apelor care plang, clar izvorand in
fantane, deoarece evidentiaza muzicalitatea intregului cadru natural, armonia deplina care
domina firea deschisa spre timpul ritualic al visului, sunetele sunt calme, estompate,nimic nu este strident in aceasta atmosfera de feerie romantica, iar omul se integreaza
perfect in ritmurile acestea ale naturii, ecouri ale muzicii sferelor ! Sub un salcam, draga,m-astepti tu pe mine. #poi fantana este un simbol important in context, deoarece se refera
la elementul acvatic de profunzime, izvoarele subterane a caror curgere creeaza o melodie
asemanatoare celei determinate de rotirea planetelor in spatiu, de trecerea stelelor si alunii pe cerul noptii. antana simbolizeaza renasterea spirtuala a fiintei umane prin iubire,
intr-un timp etern, ideal, eternitatea onirica, iar limpezimea apei ce izvoraste in adanc este
sugestia purificarii sufletesti a indragostitului.
Se observa in continuare stabilirea unei relatii de corespondenta metaforica
intre cele doua dimensiuni universale, astfel incat ochilor iubitei, lumini ale sufletului
ei pur, semne ale frumusetii unice, le corespunde lumina cosmica, ochiul simbolic al
cerului, luna care vegheaza destinul uman si este aici semnul divin al feminitatii, al carei portret se proiecteaza in plan cosmic, sugestie a faptului ca prin eros omul isi poate
transcende limitele conditiei sale materiale si poate avea acces la un univers spiritual
etern! "una pe cer trece-asa sfanta si clara, / 2chii tai mari cauta-n frunza cea rara.'rivirea iubitei indreptata spre cer semnifica aspiratia omului spre fericirea ideala, spre
puritate si frumusete prin eros, in timp ce frunzele printre care se zareste luna reprezinta
limitele lumii materiale de care cel indragostit se elibereaza prin iubirea care se afirma
astfel si ca modalitate de iesire din timp, la nivelul visului. #strul noptii este conturat prindoua epitete sugestive, sfanta si clara, care se refera la atmosfera divina, deschisa spre
sacru, in care se instaureaza durata eternal prin iubire, atmosfera de farmec si mister
specifica paradisului refacut, puritatea unei lumi care reitereaza armonia si echilibrul primordial.
In paralel, se prezinta aparitia stelelor pe cerul noptii si respectiv nasterea
sentimentelor in sufletul feminin pieptul trimite la inima, centrul afectivitatii", precum siatitudinea ei calma, meditativa, contempland frumusetea cadrului nocturn fruntea, semn
al profunzimii spiritului" si anticipand venirea iubitului! Stelele nasc umezi pe bolta
senina, / &ieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina.
(6
8/16/2019 Comentarii Eminescu
16/16
+etafora nourii curg surprinde lasarea noptii peste lume, misterul care invaluie
intreg cadrul natural, favorizand astfel incursiunea in oniric, sugerand de asemenea si
revarsarea pe pamant a influentelor ceresti, iubirea fiind o chemare a absolutului, astralucirii divine reprezentata de razele care strapung perdeaua de nori. 4orii care par a
deveni lichizi simbolizeaza topirea materiei, eliberarea umanului sub semnul erosului de
limitarile contingentului, precum si aspiratia spre etern, spre frumusetea ideala,spiritualizarea prin iubire, sugerata de razele lunii. a fel, fumul este un simbol al
desprinderii de real, al patrunderii in vis, creeaza o atmosfera de mister, izoland
indragostitii de lume, proiectandu-i intr-un univers spiritual si fumul sugereazadematerializarea, proiectarea in eternitate".
In catrenul al patrulea se remarca anumite cuvinte'ceie care contureaza mesa#ulpoetic, precum clopotul, toaca, sara, sufletul, iubire, arde, termeni care configureaza
sugestiv dimensiunea sacaralizata a existentei umane prin eros, apoi iesirea din timp,combustia launtrica ce presupune dezmarginirea fiintei, prin concentrarea pe trairea
intense. Erosul devine experienta ontologica prin care fiinta umana isi contempla
adevarata identitate! omul este foc divin, lumina cosmica, spiritul sau sub semnul erosului
este forta creatoare universala, energia infinitului.a nivelul armoniei e$terioare se evidentiaza paralelismul sintactic ca procedeu
de creare a efectului muzical in versurile! +h* 'n curand satul in vale-amuteste / +h* 'ncurand pasu-mi spre tine grabeste. #cest procedeu are si implicatii simbolice la nivelul
mesa$ului poetic, referindu-se la tensiunea launtrica provocata de asteptarea si apropierea
clipei frumoase a implinirii iubirii prin constituirea cuplului, sugestie data de repetitialocutiunii adverbiale in curand . Se stabileste o relatie de opozitie intre lumea exterioara
ramasa undeva departe satul " si respectiv eul liric pasu-mi", in sensul ca universul uman
se cufunda in tacere verbul amuteste", ca semn al trecerii spre dimensiunea spirituala
tacerea este si o etapa a interiorizarii fiintei, prefigurand o experienta revelatorie, prile$uita de eros, anume recuperarea frumusetii si a puritatii paradisiace, a armoniei si
echilibrului primordial". #ceste ultime semnificatii sunt sustinute si prin prezenta unui
simbol vegetal esential, salcamul ca ipostaza a pomului cunoasterii, langa careindragostitii redevin cuplul adamic! "anga salcam sta-vom noi noaptea intreaga.
+alcamul are astfel rolul de a3is mundi, axa a noului univers reconstituit prin eros, iar
noaptea este chiar sugestia eternitatii, este timpul cosmic infinit in care sunt proiectati prin vis cei doi indragostiti, deveniti acum o singura fiinta. %imesiunea onirica este
conturata si prin formele inversate ale viitorului sta-vom, spune-voi, la care se adauga
gerunziul surazand , ce trimite la fericirea ideala prin eros, implinirea spirituala a fiintei
umane. Epitetul in inversiune vechiul salcam se refera la atemporalitate, acesta este pomul de la inceputul timpurilor, iar situarea cuplului in proximitatea lui completeaza
imaginea paradisului recuperat, ideal al spiritului romantic.
Interogatia retorica din final +stfel de noapte bogata, / Cine pe ea n-ar da viatalui toata. defineste esenta sacrificiului in vederea atingerii idealului de iubire, sacrificiu
care devine de fapt posibilitate de accedere la adevarata existenta, aceea dincolo de timp,
dincolo de viata intreaga a omului in lume, ceea ce aduce aminte de dorinta uceafaruluide a renunta la nemurire pentru o ora de iubire, aceasta fiind cea mai frumoasa metafora
eminesciana a existentei umane, replica a celebrei clipe frumoase a lui aust.
(9