Post on 28-Jan-2016
description
Colinde
Florile dalbe
Scoală gazdă din pătuţ Florile dalbe, Şi ne dă un colăcuţ Florile, florile dalbe.
Că mămuca n-o făcut Florile dalbe, Sâtă rară n-o avut Florile, florile dalbe.
Pe cand sâtă-o căpătat Florile dalbe Covata ni s-o crăpat Florile, florile dalbe
Când covata o lichit Florile dalbe Cuptioru' nu s-o urnit Florile, florile dalbe
Când cuptoru' o pornit Florile dalbe Anul Nou o şi venit Florile, florile dalbe Florile, florile dalbe.
Iata, vin colindatori
Iata vin colindatori,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cantatori,
Florile dalbe.
Si ei vin mereu, mereu,
Florile dalbe,
Si-l aduc pe Dumnezeu,
Florile dalbe.
Dumnezeu adevarat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat.
Florile dalbe, Florile dalbe.
Colindatul in ceata barbateasca
Cei mai importanti colindatori in satul traditional erau flacaii, barbatii tineri. Ei organizau colindatul si vegheau
desfasurarea lui conform traditiei stramosesti, respectand si impunand ordinea necesara in societate. Grupul
colindatorilor este desemnat prin diversi termeni de circulatie locala, precum ceata, ceata flacailor, ceata mare,
tovarasie, hurta, cumpanie, banda, haita, roata, malanca, iar in zonele de sud si sud-est - prin cei de valaret sau
hurdughie.
Flacaii invatau din timp de la oamenii in varsta colindele specifice satului. Colindele transmise in acest mod respecta
o vechime foarte mare, sunt creatii originale, autentice si foarte importante pentru a intelege modul de viata si valorile
societatii traditionale. Ele pot fi asemuite cu imnuri adresate celor colindati. Conform traditiei, in semn de respect,
ceata de barbati tineri trebuia sa colinde toate gospodariile din comunitate. Colindau in mod organizat, anticipand sau
remediind conflictele posibile, iar a doua si a treia zi organizau cu banii castigati hora (joc) in sat, la care participa
toata colectivitatea.
In acest mod, prin asimilarea valorilor etice si estetice comune colectivitatii, ceata de barbati colindatori contribuia la
socializarea tinerilor, la asigurarea comunicarii dintre generatii, la incluziunea sociala a tuturor grupurilor, la
transmiterea modelelor sociale.
Colindatul propriu-zis al adultilor se desfasoara in ajunul sau preziua sarbatorii Nasterii Domnului, mai rar de Anul
Nou, cel mai raspandit ramanand a fi, totusi, colindatul de Craciun. Numarul de participanti in ceata de colindatori
poate varia intre 4-15, dar poate ajunge si pana la 25-50 de flacai, in functie de structura demografica a localitatilor.
Dupa locul de interpretare, pot fi diferentiate in: a) colindele de fereastra; b) colindele de casa, unele cu continut strict
bisericesc, numite pe alocuri la icoane (Rascaieti-Stefan Voda) si c) colindele de masa, acestea din urma fiind
apanajul predilect al colindatului cu cumpaniile, al obiceiului de a efectua vizite rituale reciproce la rude, fini, nasi,
frati, parinti, neamuri, vecini, prieteni casatoriti, in toata perioada sarbatorilor de Craciun si Sf. Vasile. Cetele
barbatesti (de flacai) interpreteaza, de obicei, colindele de fereastra si cele de casa. Dupa caz, insa, la invitatia
speciala a gazdelor, pot sa le cante si pe cele de masa, in cadrul banchetului ritual.
Din punct de vedere al structurii organizatorice a colindatului in ceata barbateasca se disting trei etape principale:
etapa pregatitoare, etapa colindatului propriu-zis si etapa de incheiere.
Etapa pregatitoare presupune mai multe actiuni, printre care:
1 – impartirea (sau imparteala) prealabila a localitatii in sectoare de colindat, numite mahalali sau valareturi;
2 – alegerea comandantilor de cete ( numiti local mai mare, camaras, capitan, pricept, arvonas, staroste, vataf, calfa )
cu doua-trei saptamani inainte de Craciun, de obicei, la Lasatul Secului;
3 – alegerea membrilor (numiti local semasi, sambriasi, laturasi, mijlocasi, camarazi) de catre comandant ;
4 – procesul de invatare a trei-patru sau mai multe colinde, uneori diferentiate fun-ctional (pentru gazda, pentru fata,
pentru copii, pentru fecior in armata, pentru raposati etc.) la reuniunile speciale, numite hurdughie in Republic a
Molodva (Valea Nistrului de Jos, unele parti din Transnistria si regiunea Nicolaev) ;
5 – distribuirea functiilor subalterne, precum banarul, casierul sau haznagiul (cumulat deseori cu cel de comandant,
camaras sau capitan), scriitorul, gonasii sau chematorii, colindatorul principal (amintind de functia uratorului sau
„ceteratorului” principal din ceata de Anul Nou, tocmit si platit special), colacarii (transportatorii colacilor), pe alocuri
existand si functia de camaras mare si de adjunct, numit satior (Copanca, Stefan Voda), acestora rezervandu-li-se
dreptul exclusiv de a alege casele cu fete mari preferate pentru colindat, dar si obligatia de a cumula incasarile
banesti ale cetelor si de a dirija toate cheltuielile, in scopul organizarii manifestarilor comunitare cu muzica si dans,
numite hora satului sau jocul;
6 – achizitionarea sau confectionarea accesoriilor necesare (dupa caz, batul sau franghia pentru colaci, steaua,
clopotelul etc.);
7 – obtinerea binecuvantarii preotului si a accesoriilor necesare pentru adunat banii: cheta de la preot (numita si
crusca) sau ladita de la primar (numita si discuri);
8 – organizarea horei prealabile a flacailor (jocul), in amurgul zilei de Craciun, intr-un loc special, in fata casei de
cultura, bisericii, in centrul localitatii, evenimentul constituind un
preambul al colindatului propriu-zis.
Etapa colindatului propriu-zis cuprinde urmatoarele actiuni:
1 – pornirea alaiurilor din centrul localitatii, cu muzica de mars si de joc, executata cel putin de doi lautari ambulanti,
de regula, la acordeon si la toba, carora li se poate asocia si o goarna de semnalizare, folosita de gonasi;
2 – cererea permisiunii de a colinda, strigata de gonasi sau de grupul intreg, din poarta curtii sau de dinaintea casei,
exclamand formula „Primiti cu colinda!?”;
3 – primind acceptul "poftim, poftim”, sonorizat de catre gazda, ceata se deplaseaza spre fereastra, in unele localitati
scandand de trei ori, in grup si in maniera ritmica cadentata, cuvantul "Multumim!”, sau imitand dansul flacailor, in
sunetul unei melodii de dans, asociata uneori cu pocnetul din bici;
4 – se executa in grup a una-doua colinde la fereastra sau in pragul casei, rolul de lider al cantarii revenindu-i
colindatorului;
5 – dupa caz, la invitatia gospodarului, ceata intra in casa, uneori cu muzica de Vivat (melodii de cantec in ritm de
dans), dupa care canta cu steaua, „la icoane”, colinda speciala Nasterea ta, Hristoase, derivata din repertoriul
ecleziastic;
6 – dupa caz, fata casei leaga cusmele flacailor preferati cu "fundite” sau panglici;
7 – dupa caz, la invitatia gospodarului, se interpreteaza unele colinde la masa rituala, printre care colinda
moralizatoare Omu-n lume cat traieste;
8 – oferirea darurilor rituale din partea gazdelor, de regula, un colac mare si bani, insotite de formule de multumire
catre colindatori;
9 – anuntarea de catre camaras a sumei acordate;
10 – formula de multumire din partea camarasului, acompaniata de scandarea grupului;
11 – dupa caz, se scoate la joc fata mare a casei, ea dansand in curte, in cercul cetei barbatesti sau in pereche cu
camarasul, o suita de sarba si hora in doua parti, tobosarului atribuindu-i-se un rol ritmic determinant in actul
performarii;
12 – dupa caz, comandantul invita fata casei la jocul ce va urma a doua zi de Craciun;
13 – alaiul pleaca in sunetul muzicii de mars si de joc,acompaniindu-se de chiote, percutie la toba, pocnituri din bici.
Etapa de incheiere a colindatului poarta, pe alocuri, denumirea sugestiva la zama. Ea semnifica masa rituala
inchinata cetelor de colindatori ai localitatii, care se organizeaza spre dimineata, a doua zi de Craciun, acasa la unul
din camarasi, avand drept simbol zeama de gaina, alaturi de vin si de alte bucate de sarbatoare. In cadrul reuniunii la
zama se face totalul incasarilor, se numara banii, se impart colacii intre membrii cetelor, o parte se consuma pe loc.
Suma totala adunata se distribuie pentru plata colindatorilor principali, uneori si pentru donatii speciale catre biserica,
iar grosul banilor sunt destinati finantarii muzicii pentru cele 7 jocuri (hore) obligatorii ale satului, prilejuite de trei
sarbatori principale ale anului (Craciun, Sf. Vasile si Pasti).
La zama, flacaii petrec, cateva ore la rand, alaturi de fetele invitate, uneori insotite de mame, intreaga adunare
delectandu-se cu muzica si dans. De mentionat, ca petrecerea la zama era organizata si la sfarsitul uratului (haitura,
ceteratura, plugarie) de Sf. Vasile, de asta data, ea fiind gazduita de parintii altui camaras.
In unele localitati, traditia desfasurarii obiceiului variaza sau nuanteaza sensibil schema enuntata mai sus.
Textele poetice ale colindelor poarta un caracter festiv si difera, in functie de varsta si de statutul social al
destinatarului. Prin continutul lor se venereaza munca omului, atasamentul lui fata de natura, dragoste etc. Urarea
propriu-zisa este dezvaluita abia in finalul colindatului. Factura individualizata a colindei pune in centrul ei "omul cu
izbanzile lui legate de crugul anului, astazi evocand, inca la modul arhaic, viata agrara si pastorala, vanatoarea,
pescuitul, dragostea dintre fata si fecior, multumirea celor tineri casatoriti sau a celor mai varstnici, a celor batrani”.
Toate aceste etape se bazeaza pe respectarea anumitor norme sociale, morale si juridice, acreditate de comunitatile
locale, fapt ce confera intregului ansamblu functional al colindatului in ceata barbateasca semnificatia unei veritabile
institutii culturale traditionale.
Obiceiul Colindatului in ceata barbateasca, cu valentele sociale profunde, este unul de referinta in strategiile
identitare ale poporului roman. Colindatul in ceata barbateasca solidarizeaza grupul flacailor, cultiva disciplina in
randul lor, ii deprinde sa-si asume responsabilitati colective, contribuie la modelarea comportamentului lor in spirit
civic, patriotic. Functiile sociale ale colindatului vizeaza reactualizarea relatiilor sociale, fortificarea sistemului
traditional de valori si de transmitere a modelelor etice, comportamentale, estetice, constituite pe parcursul secolelor.
Colindul Colindam, colindam iarnaSculați-vă gazde mariÎn sara de CrăciunSculați voi români plugariÎn sara de Crăciun
Că vă vin colindătoriÎn sara de CrăciunNoaptea pă la cântătoriÎn sara de Crăciun.
Colindăm, colindăm iarnaPe la uși, pe la fereștiColindăm, colindăm iarnaCu colinde românești
Drumu-i greu și-am obositÎn sara de CrăciunDe departe am zânitÎn sara de Crăciun
Colindăm, colindăm iarnaPe la uși, pe la fereștiColindăm, colindăm iarnaCu colinde românești
Și colinda nu-i mai multăÎn sara de CrăciunSă trăiască cine-o ascultăÎn sara de Crăciun
Colindăm, colindăm iarnaPe la uși, pe la ferești
Colindăm, colindăm iarnaCu colinde românești
Colindăm, colindăm...
Colindul Din cer seninDin cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.
O stea din zări, veghind cărări,
Spre depărtări arzând.
Conduce magi, cu daruri dragi,
În albi desagi ducând.
Si-un prunc plăpând, cu chipul blând,
Stă surâzând, tăcând.
Iar Maica Sa Îl legăna
Și toți se bucura.
Și cerul sfânt și-acest pământ
S-a luminat prin Prunc.
Și s-au sfințit și s-au slăvit
Acei ce L-au primit.
Iar noi văzând ne închinăm
Și chipu-I sărutăm.
Cu dor voim de-ai Lui să fim
Și-n veci să Îl slăvim.
Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând...
Sub poalele ceruluiSub poalele ceruluiSub aripa norului,Este-un leagăn de mătaseÎmpletit în viţe şase.
Dar în leagăn cine-mi sta?Sta Maria Fecioara.Cu codiţa pe spinare
Şi coase la beţişoare.
Stă Maria cu IisusŞi priveşte la Apus.Leagănul mi-l legănaSoarele mi-l mângâia
Intr-o zi mai de demult!Intr-o zi mai de demult
S-a nascut un fiu prea sfant.
Fiul sfant mare-mparat
Sa ne scape de pacat.
Caci pamantul era plin
De pacate si de chin
Si se v-a naste-n curand
Mantuitor pe pamant.
Dintr-o Fecioara curata
De Tatal din cer lasata
Dintr-o Feciorita sfanta
De Tatal din cer iubita.
Fecioara se afla-n chin
Ceasul nasterii venind
Nasterea se-apropia
Si Maria se ruga.
Ajutor ceresc cerea
Ca usor sa nasca ar vrea.
Cand colo de catre seara
Intr-un staul vechi intrara.
Staulul, s-a facut casa
Grajdul, palat de matase.
Si acolo, colo l-a nascut
Pe cel asteptat de mult.
Magii de la rasarit
La inchinare au venit.
Daruri scupe aducand
Si catre Iisus zicand.
Bucurate Imparate
In scutece infasate.
Canta canta, corul ingeresc
Slava Tatalui ceresc!
Buna vremi, buna saraBună vremi, bună sara
Gazdă bună, gazdă mare
Am vinit cu vorbi buni
După datini străbuni.
Prin nămeți și ger
Cu papuci de cier
Cu toc oțelit
Am venit
Să facem urare
Pentru fiecare
Viață peste ani
La mulți ani!
Să vă fie casa plină
De belșug și de lumină
Pâinea să fie cât roata
Și-n casă mai mare gloata.
Prin nămeți și ger
Cu papuci de cer
Cu toc oțelit
Am venit
Săfacem urare
Pentru fiecare
Viață peste ani
La mulți ani!
Prin nămeți și ger
Cu papuci de cer
Cu toc oțelit
Am venit
Să facem urare
Pentru fiecare
Viață peste ani
La mulți ani!