CARTEA CARE TE PROVOACĂtotuşi astfel) epistolar, cu epistolele semnate doar de eroină - abia la...

De la început, m-a intrigat titlul: „Sărutul perlă, lasuflete pereche” (Editura Sitech, Craiova, 2011). Nufoarte „citeţ”, ca să spun aşa. Am amânat puţin lectura,de teamă că şi textul e la fel. Surpriză totală şi plăcută!Cartea este scrisă fluent şi firesc, natural şi credibil, totulcurge de la sine, cu cât treceau paginile cu atât surprizaera mai mare - şi mai plăcută. Îmi pare rău că din lipsăde spaţiu, nu pot relua un paragraf, oricare. Nici nu i-aşzice roman (nici autorul nu-i zice). Un lung poem de

dragoste, în proză. „Cântarea Cântărilor” rostită maiales dinspre Sulamita. O Sulamită modernă, care cântăla calculator, direct pe mess, prin mail (ar merita scrisecursiv cele două neologisme), la cele mai ciudate oredin zi şi, mai ales, din noapte. Un roman (să-i zicemtotuşi astfel) epistolar, cu epistolele semnate doar deeroină - abia la pagina 53 apare şi un mesaj de-albărbatului, pe total, foarte puţine şi foarte scurte în toatăcartea. O îndelungă mărturisire a dragostei, o continuăchemare, ceva amintiri, multă „filosofeală” (termen dincarte), descrierea a multe şi mărunte zilnice, de laserviciu (şcoală), de acasă (cei doi eroi, îndrăgostiţiiremediabil, focos şi declamatoriu, au familii, soţ şi soţie,copii chiar, aşa cum se cade la 40 de ani, amândoi suntîn continuare devotaţi consorţilor, doar că pe internetşi, din când în când, în realitate, se întâlnesc, iarîntâlnirile reale nu sunt deloc platonice, lasă urme pebuze şi pe obraji - vieţi paralele, trăite pe furiş), dininterminabilele drumuri prin ţară pe care eroina le faceca lucrătoare la Epm. Aproape nu se întâmplă nimic încele două sute de pagini, chiar dacă sunt invocatecâteva zeci de localităţi - Epm e o firmă de asigurări,ceva de genul acesta, clienţii se caută la ei acasă, seorganizează seminarii de lucru, ba chiar baluri la...Viena. Am fost dezamăgit să văd pe internet că existăo asemenea firmă de asigurări, care chiar îşi premiazălucrătorii de succes, ducându-i la petreceri prin lume.De ce dezamăgit? Pentru că, tot citind, am început săcred că autorul cu adevărat ne provoacă, deci semnulde întrebare din titlu nu ar mai fi necesar: apare periodicîn carte afirmaţia eroinei cum că ea „trăieşte virtual”, căchiar este o fiinţă virtuală, şi tot periodic ea îi spune celuiatât de dorit „pământean”. Şi altele asemenea - reiau oparte dintre sintagme, pentru demonstraţie. „O să măalătur ţie şi o să devin pământeană” (p. 152). „Domnulepământean” (...). „Venim din lumi diferite” (p. 159).„Vreau ceva cât se poate de adevărat” (p. 163), cuultimul cuvânt scris cu majuscule. „Acum eşti înproporţie de 65% încă pământean” (p. 166). „Deci, nu

te teme, pământeanule” (p.173). Epm este o „rezervaţiede adevărăciuni” (p. 213). „Am un chef nebun să te ducîn universul meu atemporal” (p. 226). Şi aşa maideparte, plus obsesia “punctelor” şi “trecerii la un nivelsuperior” („Vreau nivelul 8 şi o să-l fac” - p. 166; „Amfăcut luna asta 400 de puncte” - p. 190).

Un joc pe calculator! Un joc de roluri! “Monopoly”de-a dragostea... Luceafărul eminescian parţialinversat, cu preafrumoasa trăind în vis (pe calculator) şiîndrăgostită de un pământean, pe care vrea să-l tragăspre ea! (Coperta chiar arată două “cyberfiinţe”,născându-se din ape...). Poate, şi mai mult: nici măcarun joc, ci o existenţă virtuală „adevărată”. Nimic nu estejoc, totul este joc, cine mai ştie? Sau vis. Ca în viaţafinală, eternă, dar... într-un spaţiu informaţional, înpunctul omega din fizică (mai întâi, al iezuitului PierreTeilhard de Chardin), spre care tinde universul şi în careexistenţa va continua în termeni de biţi, nu demolecule/substanţă, vorba (controversată din plin) a luiFrank Tipler, vezi „Fizica nemuririi”, Editura Doubleday,1994. Sulamita există, sau doar este ca şi când ar fi?Pentru că, revin la titlul cel greu de citit, cartea mai areşi alte „coduri”: “SP la SP” aş citi titlul („SP la putereaSP”?), iar alăturarea de litere nu e deloc întâmplătoare.La pagina 206, scrise iarăşi aldin, găsim alte două SP-uri, primul – „Sufletul ca o perdea” -, titlu al unei cărţianterioare a autorului, al doilea, cu un rând mai jos –„Soarele stând în Peştera ta” - cu „Peştera” scrisă cuiniţială majusculă, ca să fie clar! Ce vrea să fie SP, SorinCalea să ne spună, mie îmi spune doar că ne-a dat ocarte inteligentă, „cu cheie”, care trebuie citită (şi)dincolo de suprafaţa textului. Modern la suprafaţă,modern şi în adâncime, provocator chiar. Cartea seîncheie cu trei pagini şi câteva rânduri scrise lapersoana a treia (curios e că personajele scriu maifluent decât autorul; în general, textului i-ar fi folosit ocorectură în plus), cu frazele din final, iarăşi scrise aldin(reiau ultimele cuvinte ale eroului: „Te iubesc şi îţi dauacum sărutul perlă...”), care parcă îl trimit şi pe Radu(am uitat! cei doi se cheamă Ana şi Radu; pământeanule „cel care se bucură”, nu-i aşa?...) în lumea virtuală,cea în care pare a dispărea şi eroina. Prevăd cărţii ofrumoasă carieră literară. N-am fost entuziasmat decărţile de până acum ale autorului, dar de data astasunt.

Poezie • Cronică • Eseu • Proză • Interviu • Opinii • Poezie • Cronică • Eseu

Anul IV, nr. 10

MARTIE

apare săptămânal

Grafică de Lazăr Morcan

Acad. Gheorghe PĂUN

CARTEA CARE TE PROVOACĂ

Doina DRĂGANEMINESCU ŞI ŞTIINŢA

„Pe Eminescu nu-l cunosc în întregime nici specialişti”, spunea Constantin Noica, cel care mai mult decâtoricine s-a luptat ca noi toţi, dar mai ales tinerii să aibă acces la cultură. Pledoaria lui Noica pentru facsimilareamanuscriselor, a Caietelor lui Eminescu, o putem cerceta în „Introducere la miracolul Eminescian”.

Ne putem doar închipui cum tinerii deschişi către studiu, vor citi pe nerăsuflate de pe manuscrise, însemnărilelui Eminescu din filozofii greci: Pitagora, Tales, Heraclit, Platon, Aristotel, Epicur sau filozoful german Schopenhauer.

Eminescu a comentat operele filozofiei universale, dar mai aproape a fost de gânditorii antici şi germani. Tot pe acei tinerii putem să-i vedem cu ochii minţii cum subliniază sau notează şi ei, la fel ca şi Eminescu,

extrase din matematicianul, fizicianul, astronomul Laplace şi comentează şi reinterpreteză „Sărmanul Dionis”: Şi,într-un spaţiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare şi oricât de mică ar fi, numai o picăturăîn raport cu nemărginirea?, principiul independenţei absolutului e tot mai aproape de ei.

Şi câţi vor face legătura dintre notiţele de astronomie, filozofie şi versurile La steaua care a răsărit/ E-o caleatât de lungă,/ Că mii de ani, i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă. (La Steaua) sau Nu era azi, nici mâine, nici ieri,nici totdeauna, căci unul era-n toate şi totul era una (Rugăciunea unui dac). La ce ne duce gândul când citim înLuceafărul: Şi vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naşte/ Nu e nimic şi totuşi e/ O sete care-l soarbe.

Iar dacă e să amintim de istorie, câţi nu vor fi fascinaţi de „Dodecameronul” lui Eminescu.Oricum să nu uităm paginile germane şi traducerile din manuscrisele lui Eminescu, sau însemnările lui despre

Kant.Revin la Noica, de data aceasta la „Jurnal de idei”, unde îl defineşte poate cel mai bine pe Eminescu şi locul

lui în cultura lumii: Fiecare cultură are într-un ceas al ei un om deplin, un arhetip: Homer – Dante – Shakespeare-poate Cervantes - Goethe. La noi, Eminescu... Acel ceas e irepetabil.

martie 2011Forum interior

MACEDONSKI - PRIMUL AUTOR ROMÂN DE CARTE POŞTALĂ

Istoria cărţii poştale în România începe cu „Legea asupra cărţilor de poştă”, aprobatăprin Decretul nr. 789 din 31 martie 1873 (acelaşi an în care s-au emis primele cărţi poştaleîn SUA, Franţa, Germania, Spania şi Serbia). În primele cinci luni s-au vândut 41.500 deexemplare. Prima carte poştală ilustrată a fost de producţie manufacturieră (necirculată),fiind concepută şi realizată „manu propria” de poetul Al. Macedonski, în anul 1888. Câţivaani mai târziu, la 29 august 1894, a fost emisă prima carte poştală românească, oficială,producţie de serie. Ea fost pusă în vânzare odată cu inaugurarea, la Bucureşti, a ExpoziţieiCooperatorilor Români, prilej cu care a avut loc şi prima expoziţie filatelică oficială. A fosttipărită pe trei variante de carton (roşu, galben şi albastru), în ediţie limitată, şi a avut uncaracter ocazional, după cum reiese din textul însoţitor: „Bucureşti 1894. Amintire de laExpoziţia Cooperatorilor“. De altfel, imaginea reprezenta chiar pavilionul expoziţiei dinCişmigiu. În anul 1895, librăria lui Carol Muller din Bucureşti pune în vânzare cărţi poştaleilustrate „Souvenir de Bucarest” şi „Souvenir de Sinaia”, cu 2 lei bucata, considerate despecialiştii români ca fiind primul set de cărţi poştale ilustrate litografiate din Bucureşti. Deremarcat că preţul era destul de piperat (2 lei/ aur însemna cam 26 de dolari), în comparaţiecu cel al unei cărţi poştale neilustrate, aceasta costând 10 bani cu tot cu timbru poştal.Cărţile poştale ilustrate erau, aşadar, un fel de produse „de fiţe”.

Revenind la cartea poştală ilustrată din 1894, aceasta este cea mai scumpă cartepoştală românească. Ultimul set de trei (roşu, galben şi albastru) a fost achiziţionat în urmăcu vreo zece ani de Romeo Alexandrescu din Bucureşti, recunoscut unanim drept cel mai„tare” cartofil român. Preţul la care le-a luat a fost echivalentul a 1.000 de euro, ceea ceînseamnă că acum ar avea un preţ de piaţă de vreo 10.000 de euro.

DIN SUMARÎn acest număr semnează:

INTERVIU: Munuţ Maximinian în dialog cu Al. FlorinŢene

POEZIE: Liviu Zanfirescu, Ion Mârzac, Vasile B.Gădălin, Maria Botiza, EugenBurghelea, Horea Gana, GervasioCurnis, Iustinian Gr. Zegreanu, IoanBenche, Mircea Roşa-Miro, GheorgheSuchovescchi, Raluca Gheorgheş,Petre Jipa, Nicuşor Constantinescu,Emilia Tudose, Eugen Coţa, GeorgeLixandru, Mariana Moga, Petru Făgăraş,Maria-Cornelia Postescu, Victor, Burde,Claudiu Iordăchescu, Marius Mălai, PuiuRăducanu

CRONICĂ: Acad. Gheorghe Păun, IonConstantinescu, Petru Birău, DoinaDrăgan, Melania Cuc, Lucian Gruia,Viorica Popescu, Ioan Benche, IonelAndraşoni, Nicolae Bunduri

VARIA:Doina Drăgan, Ionuţ Ţene

PROZĂ: Teodor Răpan

ESEU: Ionuţ Ţene, Elisabeta Iosif

GRAFICĂ: Lazăr Morcan, Mircea Roşa-Miro

În conformitate cu prevederile Statutului,Liga Scriitorilor din România nu esteresponsabilă pentru politica editorială arevistei Agora literară şi nici pentruconţinutul materialelor publicate, de carerăspund autorii înşişi.

Manuscrisele predate la redacţie, pe oriceformat, publicate sau nepublicate, nu seînapoiază autorilor.

Număr finanţat de Primăria şiConsiliul Local Cluj-Napoca

Consiliul director: Ion CONSTANTINESCU,Gavril MOISA, Al. FlorinŢENE

Redactor şef: Iulian PATCARedactori: Ioan BENCHE, Traian CORNEANU

Colegiul consultativ: Sabin BODEA (Arad),Ion IANCU-VALE (Târgovişte), DumitruVELEA (Petroşani), Nicolae IŞTOC (Oradea),Vasile Dorin GHILENCEA (Piteşti), NicuSIMICA (Craiova), Petre PETRIA (Rm.Vâlcea), Ion VELICA (Petroşani), VioricaPOPESCU (Braşov), Lucia ISTRĂŢESCU(Piteşti), Mariana VÂRTOSU (Focşani), T.C.DÂRŢU (laşi), Doina DRĂGAN (Timişoara),Radu VIDA (Cluj Napoca)

Corespondenţi din străinătate: FlorentinSMARANDACHE (SUA), Vasile BARBU

(Serbia), Ana Rădic REPINSKY (Ungaria),Virginia MATEIAŞ (Canada), CorneliaCĂNURECI (Franţa), Gabriela CIOBANU şiOlimpia DANCIU (Italia), Mariana ZAVATIGARDNER (Anglia), loan MICLĂU şi EugenROCA (Australia)

Tehnoredactare: Ioachim GHERMAN

Redacţia şi administraţia: Cluj-Napoca,Casa Artelor, str. Ion Meşter, nr. 3, bl. G, sc. 6,ap. 54 Telefon: 0264-421209,0740-281798, e-mail: ligascriitorilor@yahoo.com; ISSN 1844-2293

IMPRIMAREA: S.C. Remo Artă Sport S.R.L.Editura REMUS, Cluj-Napoca, str. Brătianu nr. 30/6, Tel.: 0264-430.404,0748-177.365

Caseta redacţională

Ilustraţie de Mircea ROŞA-MIRO

martie 2011 Focus

CLIPĂ DE-NĂLŢAREMoare-ncet omătu-n somn de ceară Pregătind altar de primăvarăAstenii, nevroze princiare Vin tiptil solemn să ne-nfioare

Slovele dau iama prin visare Prin adâncul clipei efemere Verde-crud când ţipă a mirare Sună-n clopot dangăt de-nviere

Şi în naos rugă prin tămâie Mai bolteşte ceasul de-nechinare Sună clopotul ca să rămâie Învierea - clipă de-nălţare

A ÎNVIERE DOAMNE ....Mă năucesc corole de lacrimi vegetaleSe-ntorc cocori în muguri cu aripi de luminăSe stinge pulsul iernii în iureş de petaleA înviere Doamne tresare-n rădăcinăRenaşte puritatea în mieii de zăpadăSe-nvârtoşează-n seve al verdelui pastelîn firul ierbii cântă a vremilor monadă

In sălcii curg poeme din sufletu-mi rebelSe simte-n zarzări zumzet molatecă lumină Aromele-n magnolii sfielnic prăznuiescRenaşte puritatea în curgerea divină A înviere Doamne, tresar şi mă smeresc !Eu pătimesc de-o vreme în post şi rugăciuneŞi psalmi şi denii urcă spre cer primăvăratTresare-n vechi cazanii a sfintelor genuneDin alfa şi omega Isus adevărat !

TORENT LEGENDARMurmură muguri slovă divină

De înviere duh şi luminăCând ţipă în seve puls planetarEchinocţiul îmbracă verde hotar

Susură muguri ploaie marinăDe înviere rugă deplină

Lumina dospeşte în alb de ierbarAtâta iubire, şi rugă, şi har ...

Uimirea din muguri verde-n grădinăCurge prin sălcii diamantină

Ploaie de suflet trezită-n sertarAtâta iubire în versul hoinar

Scară de muguri spre cer de luminăDe înviere ploaie marină

Echinocţiu în ţipăt de puls planetar Mereu doar iubire, torent legendar

ROUĂ DE FLUTURITu fulgerai lumina de pe ram Dând în petale ţipăt de uimire Când prin livezi albite alergam Eu, către Tine cum spre nemurire

Festin de îngeri, taină de lumină Ninsoare de-nceput de primăvară Rugă de alb la cina cea creştină Făceai în mine slova să tresară

Iubiri de alb răstălmăceşte lira Argint solar străluce în coroană Înmuguresc cuvinte din Psaltire Şi-nvie odat’ cu lacrima din geană

Pe fildeşul petalelor mă urc La slova ta să-mi aflu rădăcină Spre mântuire crucea să mi-o duc Să simt vibrând lumină din lumină

Bănuţi de-argint împrăştii prin livezi Să zornăie, să râdă, să-nfioare Caligrafii de suflet din zăpezi Să-nmugurească-n verzile izvoare

Rugă de alb în Domul primăverii În togă de iubire se arată Să lăcrimeze-n iarbă pionierii Rouă de fluturi în iubiri de fată.

SPRE-NVIERESe-aude murmur dinspre veşniciiUrcuş de rugă tăinuind tăcereCu finici triumfali dinspre FloriiUrcă din Moarte, slovă spre-nviere

Tresare timpul stins dintre făclii A viaţă, printre gânduri efemere Îi simt pe-AI MEI urcând dinspre nevii

Lumină milenară spre-nviereE-atâta pace, slove mugurii Trezesc la viaţă sevele-n artere Şi glas de clopot strop de simfonii.

Mirajul răsărit de înviereLumina ta pulsează spre FloriiCu tril de sevă sângerând putereCredinţa că ne vezi şi că ne ştiiCă ne iubeşti - Lumină de-nviere!

Poeme de LIVIU ZANFIRESCU

-Domnule Al.Florin Ţene cunoscândfaptul că dumneavoastră aţi debutat cupoezie la vârsta de 18 ani în revista clujeanăTRIBUNA, îmi permit să vă întreb, cât dinviaţa omului este poezie?

Al.Florin Ţene-În luna mai se împlinesc50 de ani de la debutul meu cu poezia Eum-am născut când... De atunci tot scriu şipublic. Având în vedere că omul princonstrucţia sa psihică este o firecontemplativă şi imaginativă, că din cele maivechi timpuri el a creat mitul Edenului/Paradisului/Raiului, cu accepţiunea lor mitic-terestră, creştin-celestă sau secundă(apartenenţa dublă a omului la profan şi lasacru prin dualismul, cum zice Ion PopescuBrădiceni, caracteristic materiei spirit), viaţaomului e plină de poezie. Finalmente Poeziaa demarat pe teren magico-mitic, s-adezvoltat ca idee sau ca viziune religioasă şiculminează ca idee sau viziune filosofică-utopică şi, după aceea, social-politică.Poezie este ducerea la grădiniţă a copilului,plimbarea cu familia în parc, cu prietena şiprietenii, întoarcerea acasă cu un buchet deflori, pescuitul pe marginea unei ape,privirea unui tablou etc. Poezia îşi dezvăluieexistenţa şi menirea în viaţa socială aomului, este inventarierea idealităţilor, iarpoetul nu face decât, prin inspiraţie,transpiraţie şi talent să o aducă în semiotic,în paradisul cuvintelor. Poezia nu estenumai muzică şi nici numai o suită deimagini. Nu este însă nici o simplă suitămuzicală de gânduri. Este o suită muzicalăde gânduri emoţionale.

-Cât din viaţa dumneavoastră estescris?

Al.Florin Ţene-De când am început săscriu poezie, de la vârsta de 14 ani, visândpe malul râului Olt sau pe Dealul Viilordrăgăşenene, citesc şi scriu. De pe atunciscrisul a devenit pentru mine o profesie. Înacest context am îndrumat şi pe alţii săabordeze frumoasa îndeletnicire. Amînfiinţat Cenaclul Literar Gib.I.Mihăescu, laCasa de Cultură din Drăgăşani, pe cânderam elev în clasa 10 la liceu, ( influenţându-i pe Virgil Mazilescu, Nicolae Cochinescu -procuror, azi judecător la CurteaConstituţională, Radu Vasile ,fost PrimMinistru, i-am convertit să scrie poezie,numai pe Mugurel Isărescu nu am putut),apoi, prin anul 1963 am înfiinţat la Baia MareCenaclul Literar Nord, pe când eram student(aici i-am făcut să se aplece asupra poezieipe Vasile Radu Ghencianu, Iuga, pe pictorulOros, colaborând fructuos cu cenaclul dinSatu Mare condus, pe atunci, de Petre Got).

Cenacluri ce funcţionează şi astăzi. Pentrumine poezia nu este ceva adăugit gândirii, cieste desăvârşirea acesteia. Şi când nu scriugândesc la ce ar urma să scriu.

- Criticul este cel care îşi pune peceteape operă, sau este doar un reper?

Al.Florin Ţene - Unii afirmă că, de-alungul istoriei literare, critică a fost şi este oafirmare a valorii. Spuneam altă dată că eulcriticului, la fel ca eul poetului este osubiectivitate inversă. Critica reprezintă îngeneral judecătorul şi cenzorul care alegece este bun de ce este rău, dar se puneîntrebarea, cine alege critica bună,obiectivă, de cea rea şi subiectivă? Cine îi

dă dreptul unui critic să dea verdicte, cândIstoria Literaturii ne dovedeşte că s-au făcutmulte greşeli în acest domeniu? Şi acum, şiîn regimul comunist-criminal, criticii aurăspuns unor comandamente alepropagandei de partid sau a unor grupuri deinterese, sau mai bine zis unor găşti. Criticaliterară, în general, este o ştiinţă, ea vine săasigure corespondenţa construcţieisistemului cu teoria sistemului. Misiuneacriticului literar este dificilă, dacă nu este şiscriitor sau poet, căci venind din interiorulacestui univers al creaţiei poate înţelege maibine elementele pe care se întemeiazăcreaţia literară. Vorba proverbului românesc:Teoria ca teoria,dar practica ne omoară.După ce m-am întors de la Bruxelles, în

urma unei burse în structurile UE de şaseluni,am constatat, prin anul 1997, căpostmodernismul de la noi, cu ideileabsconse şi texte experimentaliste ce nuspun nimic(vezi poezia poeţilor optzecişti)începe să treacă în penumbră. Astfel aapărut, după 1989, noul curent pe care l-amdenumit globmodernul, care îmbinăelementele tradiţionale din literatură cumodernismul, este o întoarcere în trecut, pejumătate, dar cu elemente moderne alestilului şi esteticului oferite de noile concepţiidespre literatură. Teoretizarea globmoder -nului am făcut-o în publicaţia CurierulPrimăriei şi în prestigioasa revistă OglindaLiterară. Georges Poules sublinia că în timpce conştiinţa critică este formată dinconştiinţa inerentă a operei care esteefervescentă şi puternică, evident, primulplan, şi conştiinţa surprinsă a iubitorilor deliteratură. În final,dacă creaţia literară estefructul talentului şi transpiraţia autorului,lucrarea criticului este”parazitul” acestuiprodus .Pecetea pe operă a criticului nuexistă şi nici un reper nu este, e doar o formăde a recrea stângaci o operă pe înţelesulcititorului, care oricum nu o citeşte. Criticaliterară dă contactul cu opera ca lucruînfăptuit,creaţia ne dă distanţa faţă de lucruri.

- V-aţi apropiat de teatru,editând şi oculegere de cronici. Credeţi că fiecare omjoacă un rol?

Al.Florin Ţene - Volumul Un teatru cât oinimă este a 23-a carte a mea, şi este rodula zece ani de călătorie la Petroşani pentru aviziona spectacolele de la Teatrul DramaticI.D.Sârbu, unde era director prietenulDumitru Velea, scriitor, poet şi dramaturg deo mare fineţe. Când ne naştem Dumnezeune pune cu degetul pe frunte o pecete,pecare noi o numim destin. În limita acestuia,fiecare dintre noi ne jucăm rolul primit.Oamenii de ştiinţă spun că pecetea pusă deDumnezeu se numeşte ADN. Însă acest rolîl putem modifica, nu în totalitate, prin voinţăproprie. De câte ori scriu sau vorbesc, scriuşi vorbesc cuiva anume, iar calitateacuvântului meu este corespunzătoarecalităţii celui care mă citeşte sau mă ascultă.

- Cât se scrie în România, cât se citeşteşi cât e calitate?

Al.Florin Ţene - Şi înainte se scria şiacum la fel ca atunci foarte mult. Spredeosebire că atunci nu se putea publica. Dinmotive că acel scriitor nu făcea parte dinsistem (activist de partid,redactor la edituri şireviste,de fapt şi aceştia erau un fel de

martie 2011Interviu

„CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT...”Interviu cu scriitorul Al. Florin ŢENE, preşedintele LIGII SCRIITORILOR din România

Menuţ MAXIMINIAN în dialog cu

Al. Florin ŢENE

activişti de partid). Dacă înainte, pentru a fipublicat trebuia ca autorii să scrie în spiritulrealismului socialist, deci prost, acum pentrua fi citit trebuie să coborâm ştacheta ladulcegării romanţioase pentru a fi citit. Totprost. Fiecare artă, spunea Tsatsos, în parteexprimă epoca ei. Dar vai şi amar dacăexprimă numai epoca respectivă. Adevărataartă exprimă toate epocile, pentru că îlexprimă pe om. Doar din când în când, caun ghiocel, de sub mantaua de zăpadă aliteraturii proaste, mai scoate capul o operăbună. Care nu este observată de criticulgrăbit să-şi laude amicii, sau mastodonţiumflaţi de propaganda comunistă. Vezi”istoria” lui Alex Ştefănescu.

-Domnule Ţene vă rugăm să ne daţicâteva date despre Liga Scriitorilor al căruifondator şi preşedinte sunteţi.

Al.Florin Ţene - În anul 1997 ambeneficiat de o bursă la Bruxelles înstructurile Uniunii Europene timp de 6 luni,urmare faptului că am primit Diploma deziarist european. Acolo, în Belgia, am văzutcă erau 5 asociaţii scriitoriceşti ,toate egaleîn drepturi şi obligaţii în faţa guvernuluibelgian şi a Casei Regale. Atunci mi-a venitideea de a democratiza şi la noi mişcareascriitoricească. Uniunea Scriitorilor a rămassclerozată în proiect. Se face vinovată demulte nedreptăţi aduse unor scriitori. Din1948, de când a fost înfiinţată aceastăUniune Sovietică, altfel nu pot s-odenumesc, au fost excluşi mari scriitori(Blaga, Radu Gyr şi mulţi alţii) şi a făcut joculpolitic partidelor de la guvernare, atunci dinplin,şi acum. Nu de mult au murit doi scriitoriimportanţi,membri US, Cezar Ivănescu şiValentin Taşcu, iar US nu a făcut nimicpentru înmormântarea lor, şi nici pentruajutorarea familiilor.

Astfel, în 2006,septembrie 8, am avutşedinţa de constituire a Ligii Scriitorilor dinRomânia. Aceasta şi-a propus să cooptezeîn rândurile ei scriitori de expresie românăde pretutindeni. Organizaţia noastră nu esteo contrapondere la Uniunea Scriitorilor. ÎnLigă avem înscrişi şi membri UniuniScriitorilor. Ea completează un segment neacoperit de Uniunea Scriitorilor. Fiindcăaceasta cenzurează pentru a doua oarăscriitorii. Spunând, la cei mai în vârstă, cănu-i primeşte, pentru a nu beneficia deamărâta jumătate de pensie. Deci scriitoriimai învârstă nu au putut publica în regimulcomunist că nu făceau parte din sistem, pemotiv că nu scriau în spiritul realismuluisocialist, acum îi acuză că de ce nu aupublicat cărţi atunci. Liga Scriitorilor are,până acum, 22 de filiale în ţară,inclusiv înBistriţa, şi 12 în străinătate. Ea apărădrepturile scriitorilor, promovează valorileautentice şi va acorda anual Diploma şiMedalia”Virtutea literară“scriitorilor care

promovează toleranţa, ideile umaniste,valori ale patrimoniului naţional şi a cărorpersonalitate şi comportare morală şi civicăeste un exemplu în societatea românească.Acest premiu se acordă scriitorilor indiferentdin ce organizaţie profesională face parte.Nu aşa cum procedează U.S. care acordăpremii numai membrilor săi. La luareaacestei decizii, am pornit de la zicalapopulară: să nu faci ce face popa, ci ce ziceel. De aceea am inclus în condiţiile deacordare a Premiului Virtutea Literară cascriitorul să aibă o exemplară comportaremorală şi civică în societate. Deoarece US aacordat premii unor scriitori care au încălcatcele mai elementare reguli morale şi decomportare în societate. Atunci ce exemplu,a dat şi dă, US tinerilor cititori? RevistaAghora Literară editată de Liga Scriitorilorva promova literatura bună din toate speciileliterare,indiferent de vârsta autorilor.Vom face toate demersurile ca Liga săcapete statut de organizaţie naţională deutilitate publică,şi de aici curgând aceledrepturi de care beneficiază şi U.S.

- De ce era nevoie de o nouă grupare?Este o alternativă al Uniunea Scriitorilor?

Al.Florin Ţene - Pentru democratizareamişcării scriitoriceşti. În toate ţărileeuropene, inclusiv cele din est care au făcutparte din lagărul socialist, sunt mai multeorganizaţii scriitoriceşti. În Ungaria, înPolonia, în Bulgaria etc. Uniunile Scriitorilorde tip sovietic s-au desfiinţat. S-au constituit,astfel, mai multe organizaţii profesionale deacest gen. În Ungaria sunt 4. Numai la noi arămas acest FSN scriitoricesc.

- Ce ar fi viaţa fără literă?

Al.Florin Ţene - Apariţa literei ca semnde exprimare, la început prin reprezentărisumare pe pereţii peşterilor ,apoitransformarea acestora în semneconvenţionale,a fost o evoluţie care acontribuit la comunicarea dintre oameni.Dacă nu apărea, litera omul ar fi găsit,pânăla urmă,un alt mijloc de comunicare. Fărăliteră, fără comunicare ar fi în imposibilitateasocietăţii de a evolua.

- Ce proiecte aveţi în plan jurnalistic?Este o modă ca sciitorul să fie şi jurnalist?

Al.Florin Ţene - După sprijinul din umbrădat fiului meu, doctor în istorie şi drept, IonuţŢene, scriitor, de a edita on-line ziarulNapoca News, doresc să-mi selectez dinmiile de articole publicate în presa vremiiunele articole şi să editez un volum, intitulatPrizionierul oglinzilor paralele. Numainecesitatea, nu moda, l-a împins pe scriitorsă facă şi pe jurnalistul. E bine ca până la30 de ani scriitorul să fie jurnalist, pentru acunoaşte viaţa, apoi ar fi bine să se ocupenumai de scris opere literare. Dar, dinpăcate, din scrisul literaturii nu se poatetrăi,aşa că face jurnalistică până la pensie.

- Care este destinul scriitorului într-oţară în criză?

Al.Florin Ţene - Din toate timpurilescriitorul a fost în... criză. Dar într-o ţară încriză cu atât mai mult scriitorul plonjeazămai adânc în aceasta. Oamenii neavândbani,întâmpinând greutăţi zilnice nu mai audispoziţie şi nici bani să mai cumpere cărţi.Această situaţie se răsfrânge şi asupra celuicare scrie.

Menuţ MAXIMINIAN

martie 2011 Interviu

Grafică de Lazăr MORCAN

martie 2011Starea de graţie

ELOGIU NEMURITORULUILui Ion Pillat

Ai murit… şi vei muri de încă o mie de orişi-n urmă soarele nu te va plânge,iar nucii şi merii, toţi, te vor strângecu ei la ospăţuri şi la vechi şezători _

ai murit… şi vei muri de încă o mie de orişi jalea s-o strânge în piepturi de vrăbiide sape şi furci, de puşti şi de săbiide viflaimi şi de martiri, la fereşti vestitori _

ai murit… şi vei muri de încă o mie de orişi-aidoma cerului, mereu vei ploua,şi-aidoma dorului, mereu vei umblacu fruntea în vânt, cu viaţa prin flori.

ELOGIU FLORII ALBASTRELui Mircea Eliade

În corola florii-albastre –esenţa frumosului…

până şi Dumnezeu s-a întrecut pe sine –nici vântul n-ar rupe o petală plăpândănumai lumina o iubeşte mai tare ca mine –

în corola florii albastre – esenţa creaţiei…numai Dumnezeu a vrut să o cheme

viorea _nici roua n-ar afla alt sălaş mai cald,numai iubirea încape toată în ea _

în corola florii albastre –esenţa existenţei…

Numai Dumnezeu a vrut să înflorească pe-o ie _

Nici apa iazului nu s-a căznit s-o întreacă,Numai bunica i-a bănuit sensul din poezie.

ELOGIU MACILORLui Dimitrie Stelaru

O, nu, Edenul nu-mi fi-va nicicândcomoară visată de unii -_spre nalt voi urca şi eu şi lăstunii,din áripi aurora va bate curând _

şi sigur, veni-va şi vremea aceeacând clipei reda-voi întreaga lumină _va arde-ntr-o stea rădăcinaîmplinind în snopul de aur ideea _

şi, sigur, mai sper că raza fericiriiîn iederi sălaş împleti-va etern _o linişte gravă troieni-va-n Infernşi focuri vor arde în macii din marginea firii.

OMUL DE ZĂPADĂ

Fulg după fulg începuse să cadăŞi-ntreaga natură părea de argintCând mă plimbam maiestuos prin livadăŞi m-am convins că fulgii nu mint.

Am încropit un bulgăre-n mânăRostololindu-l cercând să se vadăUn obicei peste ani să rămânăAstfel se face un om de zăpadă!

Cum pe aproape trecuse un neneDintre aceia ce-s harnici şi buniSfat mi-a dat iute să-i pun ca sprânceneScoşi din jăratic nişte cărbuni.

Cum din fereastră mă privea moşu’Văzând că-n cumpănă parc-am rămasÎmi şi aduce un ardei roşuCu scopul precis folosit pentru nas.

Apoi tot bunicul cu dezinvolturăSculptă-ntr-un cartof o gură cu dinţiŞi omul de zăpadă zâmbi-n bătăturăAtrăgând lângă el copiii cuminţi.

Imaginea clară rămasă prin aniMă însoţeşte şi azi prin livadăCopii nu mai sunt, doar câţiva ţăraniŞi eu mă topesc ca un om de zăpadă.

EMINESCIANĂ

De-ai şti, de-ai şti ce mult te-am iubit,sau poate ştiiţi-a spus-o luna,poeme lungi,şi-apoi plângeamîntr-una.

Trudeai, trudeaila modelareaLimbii româneşti,zestre de seamăţării să-i rămânăşi-ai îmbrăcat-o-n ieca pe-o zână,frumoase broderiiîmpărăteşti.

Dragă Emi,truda ta-i polen prea dulce pentru ţară,cules din florilede câmp,în soare caldde primăvară.

Elogii de ION MÂRZAC

Vasile B. GĂDĂLIN

Maria BOTIZA

CROCHIURI SENTIMENTALEREMEMBER

Coboară umbrele-n amurg,Peste castelul cu făcliiŞi mă-nfăşoară dinspre burgO ceaţă densă de stafii.

Respir parfum de amintiri,Briza de regina nopţii,Un car de stele în rotiri,Sus pe cer, în faţa porţii.

SOLITUDINEŢara mea e verde crud,Jos sub cerul dintre pruni,Imn de păsări doar audDe vreo zece ani şi buni.

Susurul apei ascult,Mângâiat de firul ierbii,Şi-n al codrului tumult,Zi cu zi, mă cheamă cerbii.

LACUSTRĂPlânge cerul în neştireŞi în lacrimi reci de spadă,De păcatele din fireŞi de vina ancestrală.

De nori, soarele nu trece,Totul se-nfăşoară-n umbră,Ploaia zilnic se petrece,Peste vara noastră sumbră.

CRÂMPEIE CANADIENEVIS DE COPIL

Fiecare motoneige,Care-şi încrustează urmeleÎn albul zăpezilor,Poartă cu el, mereu,Visul unui copil troienitÎntr-o imensă iarnă a neputinţei.

NECUPRINSA GEOGRAFIECu pulberea pe aripi,Dintr-o lungă şi grea istorie,Sufletele migratoareRătăcesc peste ape,Aterizând de-a valmaCu fulgii ninsorii,Într-o nemărginită geografie,De la un ţărm la altul.

PATRIA-IARNĂCând soarele se prelingePe tâmple, arzând,Când porii mi se dilată,De parcă m-ar îmbiaSă evadez din mine;Privirile îmi îngheaţăCa nişte flori albe,Pe ferestrele sufletului,Deschise înspre patria-iarnă.

MUZEUL RĂZBOIULUIPână acolo, credeam că ştiu totDespre războaiele lumii;Războaiele se fac pe hărţi,Războaiele se fac cu tunuri,Războaiele se fac cu generali şi soldaţi;Dar acolo, în Muzeul Războiului,Am aflat un prea crud adevăr:Războaiele se fac cu oameni…

martie 2011 Starea de graţie

Poeme de EUGEN BURGHELEA

FRIGULUI

Şi frigului îi este frigCă a venit în casa meaPe gaura unui covrigAcoperit cu solzi de nea

Degeaba îndrăznesc a-i spuneCă mult mai bine e afarăCât timp, ca-n Epoca tăciune,Mă încălzesc de la ţigară

Dar frigul acesta nu aude,Ca somnul alb din oul fiert,Şi văd că are lacrimi udeŞi-l iau cu mine-n pat şi-l iert.

SINELUI

Aud în sinea mea cum ningeŞi sinelui îi spun atât:Lasă-i zăpada, n-o atingeCu Eul tău posomorât

Gândeşte că se vrea mireasăŞi nu o duce în ispite –În alb de trenă cui îi pasăDe gândurile troienite

Ia-ţi sinele în sinea taŞi lasă-l că va şti mai bineSorocul ce te va purtaSpre răul de-a te şti mai bine.

ACASĂ

În capătul grădinii, tataŞi-ascute coasa în lăcuste,E iarba lui aproape gataSub brazdele tot mai înguste…

Din ceruri mama îi şopteşte:Stai, Pavele, nu mai cosiCă părul acesta putrezeşteŞi altă iarbă va-ncolţi…

Mă uit către Poiana RuscăŞi văd doar păsări spre Parâng,Cum lasă cuibul lor în uscăŞi-asemenea mie par că plâng…

Se lasă noaptea la Coşava –Din greieri vine-o altă zi,Şi-n iarnă va intra otavaCând tata se va odihni.

DE-ATUNCI…

Şi tu ai vrut să-ţi netezescŞuviţele lăsate-n vântŞi umerii să-ţi rotunjescCu pala palmelor de gând

Şi, poate nu mai ştiu eu bine,Tu m-ai lăsat şi ţi-a plăcutSă-ţi fac cerceii să anineDe poarta primului sărut…

Deasupra noastră liliaculTrecea în zborul lui tăcut,De-atuncea ne-a trecut tot veaculŞi nu mai ştiu ce ţi-am făcut…

POATE…Iubito,când timpul meu se va oprimă tem de realitateape care Dumnezeua trăit-oodată cu noihălăduind peste glii

Poateflăcări albastre, fulger de jos în sus,

vor mai ştiîn ce astres-au dusecourile luicu infinitele noastrenimicnicii

(De copacul vieţii,pe mai departe,numai bureţiivor avea parte.)

ACUM…

Fugeam cu ochii după tineŞi uneori mă poticneamde nopţile, oricum puţine,în care nu te mai visam

Până-ntr-o zi când altă fatăCu irişi de cărbune stinsîn noaptea ei adevăratăCu foc de paie m-a cuprins

Acum, ajuns în prag de rouă,în iarba dorului tăcut,De v-am pierdut pe amândouăE semn că voi nu m-aţi avut.

Îmi aplec frunteacând stăruiîn afundul străfunduluişi îmi ridic ochiinumai cândde gândul gânduluimă tem şi împung

În rest,tăcut şi prelung,alerg după minela depărtişorulîn care n-aş vreasă ajung.

Arad, 13 XII 2010

Poeme de HOREA GANA

Di buon ora con il treno son partito, ho lasciato il mio paesello e la mia valle, ero emigrante e andavo via.

Terra, terra straniera, quante bandiere, terra, terra lontana, quante barriere eppure bisogna andare

Laggiù ai ponti, uno sguardo furtivo ai monti, già c’era nostalgia di casa mia dove avevo lasciato la mamma, il primo amore e gli amici del cuore.

Terra, terra straniera...

Alla metropoli un treno lungo assai,gente come me,scarpe chiodate, valigia di cartonee tanta speranza nel cuore.Si sente il fischio della vaporierail treno che parte,sento intonare la mia canzoneche paria di emigrazione.

Giunto laggiù, in Franciaun grande bosco, per tetto una capanna,mi trovo a pensare a mio padre,che mi diceva prima di morire:Caro figliolo, de vi emigrarese vuoi campare e aiutare la famiglia.Pensavo alla fatica,mă il tempo presto passerà.

Passano i giorni, passano i mesi, tutti gli anni ritorno al paese. Festa grande, la più bella che c’è, stare con gli amici all’osteria sentirsi a casa con la famiglia.

Ma un anno triste fu per meun telegramma: la mamma è mortaa casa bisogna tornare.Al cimitero, il pianto negli occhiun fiore e una preghiera ho portato.Mi guardo intorno, non vedo

più nessuno...II primo amore con un altro si è involato, anche gli amici sono partiti. Di corsa a casa, prendo i fratelli,

li porto con me. Addio monti, monti belii...

Ormai una casa qui ho comprato, una famiglia mi sono creato. Non mi sento più un emigrante non mi sento più straniero, ma cittadino del mondo intero. Non più barriere, n è tante bandiere, ma una sola, di tanti colori, con scritto Pace,pace e lavoro.

Cu noaptea în cap trebuie să iau trenul,să las sătucul meu şi valea meapentru că a venit vremeasă plec cât văd cu ochii.

Ţară, ţară străină.Câte steaguri!Ţară, ţară îndepărtată,Câte obstacoleCând sărăcia te pune pe drumuri!

Ajuns la capătul văilorcu ochii furişaţi spre munţiplângea în mine dorul de acasăunde am lăsat-o pe mamaşi prima mea dragosteşi prietenii mei de suflet.

Ţară, ţară străină…

La oraş, un tren lung,destul pentru lumea asemenea miecu bocanci, cu valize de cartonşi cu multă speranţă în inimă.Şuierul locomotiveipărea că dă glas cântecului meudespre emigrare.

Ajuns departe, în Franţa,într-o pădure mare,pentru toţi un singur adăpost,copilul părăsit din mineşi-a regăsit tatăl în spuseleînainte de moarte:„Dragă fiule, tu vei pleca departe de casă,dar va trebui să ocroteştişi să ajuţi pe mama şi pe fraţii tăi.Gândeşte-te, când îţi va fi mai greu,că repede va trece timpul…”

Trec zilele, trec lunileşi peste ani mă voi întoarce-n ţară;va fi o mare sărbătoare,cea mai frumoasă dintre toate.Mă voi ospăta cu toţi prietenii, voi fi acasă, acasă la mine!

Dar, într-o zi, o telegramă tristă:„Mama e moartă, întoarce-te îndată.”În cimitir, cu ochii plini de lacrimio floare-am dus şi-am spus o rugăciune.Eram doar eu, în jur singurătate.Prima dragoste a plecat cu altulşi prietenii mei au plecat…În grabă, întors acasă,spun fraţilor: „voi veţi veni cu mine!”Adio munţi, adio munţi frumoşi…

Pe urmă mi-am făcut o casăşi-am pus temeiul rostului meu.Nu mai sunt emigrant,nu mai sunt străin,sunt doar un cetăţean al lumii întregi.Nu mai sunt bariere,nu mai sunt steaguri,doar unul, cu toate culorile,pe care scrie:„Pace, pace şi muncă!”

martie 2011 Meridiane

BALADA EMIGRANTULUIde GERVASIO CURNIS (Bergamo, Italia)

Traducere de Horea Gana

martie 2011Reflecţii

Într-o zi, nu demult, despovărat demelanholia Licornului, bântuit de persiilebucuriei de-a fi, am visat că voi pleca într-ocălătorie imaginară prin ţinutul de jad alsfiirii, în căutarea Graalului, cel bine ascunsîn străfundul nevăzutului, neauzitului şineştiului Tărâm, cutreierând anotimpurileînfloririi, iubirii, întomnării şi dezdurerării prinCântec! Grea şi temerară aventură spreultima Thule! Şi nu singur, ci însoţit deprieteni de suflet, sfinţi vii pe catapeteasmainimii mele: Juan Ramón Jiménez şi DamianPetrescu! Primul - poet unic, de neasemuit,dus dintre noi! - „creator ocult al unui astruneaplaudat”, aureolat cu un Nobel ce nu l-amişcat nici o secundă din nemărginitul fiinţeisale; al doilea - genial grafist, trăitor la Paris,frate de cursă lungă întru veşnicirea „Clipeicea repede”, ah, ce Dürer româninconfundabil! - rătăcitor, şi totuşi, cu privireamult aţintită şi mult îndurerată de PădureaNebună a Deliormanului nostru cel sfânt!

Am pândit Clipa şi ea a sosit! Iată,„cenuşa gloriei” noastre e strivită toată, aici,acum, între filele acestei cărţi! Drumul a fostlung şi pătimaş, scris în frunte de la Naşterepână la Moarte, nu lipsit de pericole, blânduneori, dar şi fioros până la măduvasângelui simţitor, când disperat, cândîmblânzit precum şarpele Kundalini în iarnă,când cu frica ratării pe chip! Totdeauna culira lui Orfeu în mână, cu ochii lui Apollo îndestrămare, nărăvaş sau plictisit, uneorisomnoros şi neînfiorat, la orice pas însetatde roua trandafirilor, veşnic îndrăgostit deparfumul cel tare al vieţii, de nepentensulsacru al Visului, de rozmarinul sălbatic! Deviaţă miruit şi scăldat întru Duhul sfânt alPoeziei, de nespus altcuiva, decât ţie,Cititorule!

Istovitoare calea spre stele! Mie mi-arevenit doar dulcea povară de-a fi scribulsplendorii trăite, a uimirii de-a fi ecoulnespuselor cuvinte! Acum, ticălosul din minesmulge cu bună ştiinţă vălul privirii şi, printr-o reverenţă de arlechin, cu ultima carte atarotului zburată de vânt, îţi dăruiescprinosul risipirii noastre, martor fidel al Clipeidurute, aidoma regilor magi, în Bethleemuldin noi! Imaginaţi-vă: Gaspar este tânăr,Balthazar e maturul, Melchior, cel bătrân!Care să fiu dintre ei? Desigur, fiecare din eisunt! Şi nu te speria, nu îţi voi cere nimic înschimb! Tămâia, aurul şi smirna sufletelorse află aici, în acest chenar dăltuit dincredinţă şi jurământ tainic, pe ghergheful

trăirii desenate fiind poemele mele - petăbliţe de vânt cel mai adesea, cu cernealade mulţi nevăzută, alteori, cu roua Gânduluisacru!

Credeţi-mă! N-am trăit niciodată înreligia iubirii ca acum, convins fiind că ea, şinumai ea, „este aripa dăruită de Dumnezeusufletului pentru a urca la El!” Câtă dreptateavea Michelangelo! Şi cum atingereaDragostei întărâtă harul Poeziei, iată-mă înîngenunchere şi răsfăţ liric, sărman drumeţpe drumul sfâşiat de râpele de lumină ale

anilor! N-am nicio aşteptare, niciun gând demărire sau recunoaştere, nicio pală de-ncurajare dinspre porţile mereu ferecate alecriticilor! O, „Vanitas vanitatis, omniavanitas!”

Îmi asum riscul nevederii mele, îmijertfesc încă o dată - pentru a câta oară -fericirea de a mă simţi înrourat doar cu spiniiiubirii de Ea - regină a inimii mele - Poezia!Cine să mă audă, cine să mă vadă când eusunt simplu ca apa, diamantul tău din noroi,Nemurire! Şi vin şi strig odată cu lacrima dinAlfabetul Tăcerii, când şoptit, când tunător,totdeauna sfielnic:

− Vino, Cititorule, vino, şi ia-mă demână! Nu te înfricoşa! Vino la umbracopacului Lumii, linişteşte-te şi vino să neaşezăm în iarba cea deasă de umbră, înpridvorul unui veşnic amurg, sub aerul dulceal verii eterne! Strânge-mă tare de mână şinu-ţi pleca ochii spre undele fluviului Timp!

Deschide larg fereastra văzduhului,sparge oglinda din noapte şi pătrundedincolo de limpezimea de cristal a apei - în

adâncul ei vei vedea şi tenebre! Iată cumtrec încet, încet, vârstele vieţii - ziua şinoaptea, clipă după clipă - Primăvara, Vara,Toamna şi Iarna, în mantiile lor de crăiese!Vei vedea cu ochii tăi mângâindu-ţi obrazulcopilăria, vei recunoaşte inocenţa sărutuluitandru şi îmbrăţişarea celui care ai fost,tinereţea viselor rătăcite în nopţi de opal,saltul mortal al iluziilor pierdute, căruntulgând sprijinit în toiagul speranţei - caduceuînflorit sub alunul divin, dar şi bătrâneţeaînţelepciunii, vai, temătoare, dar demnă desine!

De ce tresari? Nu te speria, da, ai văzutbine! Spectrul acela întunecat este chiarMoartea! Nu e Ea sfârşitul timpului meu, altău, al orişicui? Dar nu e sfârşitul Timpului!Fluviul său liniştit va curge cu meandre şişopot necurmat, furişat pe sub rădăcinilenevăzute ale arborelui veşnic verde al Lumii!Născut ca şi tine sub semnul morţii, nu aidecât o singură, magică zi să te bucuri denorocul ispitei! Eu nu vreau să-ţi arăt decâtClipa mea din eternitatea duratei! Aşa căvino, deschide-ţi mintea şi inima, ţine-măbine de mână şi priveşte, priveşte în tine...La îndemnul meu vei recunoaşte, desigur,bucuria turnirului, norocul de-a fi împreună:mă vesteşte-n petale de cântec hohotulapelor! Privesc în ochii Daimonului cuîndurare şi mi-e frică să apun prea devreme!

Înserarea soseşte, oştirea mea - rătăcităpe cale! Eu, însă, mă arăt doar ţie aşa cumsunt! Nu da cu piatra! Mă va durea de tine!Aflându-mă în Rugăciunea inimii voi trecehotarul de foc - Divinul mă ştie - la umbraCuvântului voi lăcrima, nu e o schimbare lafaţă, în pumni ţin, iată, ţărâna inimii mele:„Doamne, câtă irosire de albastru, numai casă nu Te putem vedea!”

În final, veni-va cineva la coridă cu taurullui Falaris întru jertfire?! Eu voi fi primaofrandă, el mă va junghia! Mai apoi,sângerând, voi ieşi din arenă: în muzeul depăstrăvi voi înnopta! Poştalionul de seară nuva sosi! Fără zăbavă, în Piaţa cea mare, cuinorogul eu voi dansa! În rest, tragic balet însanctuarul speranţei: numai mierle, ohermină, o haită de lupi şi trei privighetori!Dincolo de tăcere, dincolo de disperare, Celuitat din cuvinte pe nume mă va striga! CuEvanghelia inimii-n braţe, Poetul - Sublimul -cu lacrimi de sânge pe buze, îndelung,îndelung va tăcea!

Theodor RĂPAN

Scrisoare din Bucureşti:PAS ÎN TREI

DIMINEAŢA ÎN NATURĂ

A căzut pe frunze rouăSau poate e numai o părere

Că de fapt natura plângeCu-o lăuntrică durere.

Boarea verii, ochi de soare,Numai greierii prin ceas

Stau de vorbă cu tăcereaPrin a dimineţii glas,

Când natura-şi prinde vrerea.Şi îmi modelează soarta

Pe trupul unei frunze moarte,Cu lacrimi ce bat în poarta;

Sufletului plin cu şoapteSau poate e numai o părereCă de fapt inima-mi plânge

De-o lăuntrică durere.

O VIAŢĂ FĂRĂ POPAS

Umblăm prin viaţă fără de popasDestine crescute în rânduri

Umbre cu zodii până în ultimul ceasPlămădite din diferite pământuri.Fiecare dintre noi e un univers

De clipe trăite pas cu pas.Hotarele destinului cu toate s-au ştersDoar tăcerile din suflet au mai rămas;De aceea cumpănim la tot ce a fostIgnorând norocul primit fără de rostCu sufletele purtate pe sus în vânt

Nu apucăm să ne odihnim în viaţă nicicând !

CE POATE FI O POEZIE

De multe ori m-am întrebatCe poate fi o poezie ?!Un gând curat înaripat,

Un must cu strugurii din vie,O inimă încercată de îndoieli,Un soare plin de scânteieri,

Un zumzet de stupi în plină vară,O iubire înfocată dulce-amară,

Un cub de gheaţă oferit la întâmplareO dorinţa de a trăi, o pasiune mare.

Este poate mărul oferit de Eva în grădinăPentru o tentaţie a unui joc în doi

A lumii din mine, oferită pentru voi;Pe post de surse de lumină.

VIAŢĂ IRAŢIONALĂ

Zile şi nopţi caut în susStelele de pe cer le numărAcum sunt şi mâine nu-s

Greutatea timpului o port pe umăr.Lumea nu-i decât o amăgire

O gloată nebună, cu albastră hainăCu picături de lacrimi în privire

În care mă cuprind şi eu în tainăViaţa mi se pare iraţională,

Dar poate de aceea este divinăPentru existenţa mea atât de matinalăÎmi asum cea mai mare parte din vină.

ACASĂ

Pridvorul casei izvodit din lut,L-am încrestat cu secera privirii – De-aicea sunt, aicea m-am născut,M-am botezat în apele iubirii.Ca viţa verde am crescut înalt,Acoperind cu braţele pereţii,În casa-n care mama mi-a cântat,Cu dor al gliei, ce-a hrănit poeţii.Pridvorul casei izvodit din lut,Mi-a fost şi-mi e izvor de rădăcină – De-aicea sunt, aicea m-am născut,Înmugurit pe-o creangă de lumină…

BALADĂ

Răsună blând spre searăAl clopotelor cânt – Fior grav de vioară,Răsună în cuvânt…Cuvântu-i Eminescu,Iar notele-n cascadă,Au curs cu PorumbescuÎn Patria-Baladă…Balade cu haiduci, Pe plai de Mioriţă,În slovă când aduci,E semn de biruinţă…

CARPAŢII

M-am căţărat în opinci,pe steiuri de stânci,până la cel mai semeţ

piscdin Munţii Carpaţi.Acolo, sus,mi-am pironit creştetul

în cerşi m-am lăsat cu privirea

dus,peste Ţară – În depărtare, am văzut,ca într-o străveche

stampă,de pictură rară,Dunărea, ca un brâuîntre tărâm şi mare;Bărăganecu lanuri de grâuşi dropii zglobii, în zbor de alergare;Dealuri blânde,ca o poveste,cu păduri de porumb,tropotite de mistreţi,cu colţi argintii;Văi ca nişte artereale vieţii,şerpuind în voieprin mănoaseCâmpii.

… Am privit încă o datăpeste Ţarăşi mi-a ţâşnit în gândBalada de vioară…

Poeme de IUSTINIAN GR. ZEGREANU Poeme de IOAN BENCHE

martie 2011Restituiri

Mi-a căzut din întâmplare în mână,zilele trecute, o interesantă carte: „Mixajeîn timp”, o incitantă culegere de articoleinterbelice alcătuită de regretatul poetclujean, Bazil Gruia (decedat 1995).Volumul a fost tipărit în 1999, laprestigioasa editură Casa Cărţii de Ştiinţă,sub patronajul lui Mircea Trifu. Prima partea cărţii cuprinde o introducere a poetuluiclujean Bazil Gruia despre filosoful PetreŢuţea, precum şi câteva articole ineditepublicate de acesta la Cluj, în ziarele,„Patria” şi „Chemarea”. Cartea estefermecătoare şi am aflat lucruri puţincunoscute despre marele filosofnaţionalist român, Petre Ţuţea, care şi-afăcut studiile liceale şi universitare la Cluj,devenind un publicist acid în presaclujeană, care şi-a pus condeiul în slujbaliderilor Iuliu Maniu şi Ion Mihalache.Filosoful s-a născut în 1902, la Boteni, înMuscel, într-o familie de ţărani săraci. Aurmat gimnaziul la Câmpulung Muscel, camai apoi să nu mai aibă bani să-şicontinue studiile. Consăteanul său IonChelcea, viitorul etnolog, l-a luat cu el laCluj şi l-a ajutat să-şi găsească un post demeditator pentru copiii unui ofiţer romândintr-un regiment cazarmat în oraş. Deaici şi legenda că Ţuţea a fost copil detrupă. De fapt, viitorul filosof a locuit încazarmă cu soldaţii şi a mâncat din oalalor. Între anii 1920 – 1923, Petre Ţuţea aurmat liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj. Nu afost un elev eminent. Foia lui matricolăatestă note relativ modeste. La LimbaRomână a avut nota 9, la Latină 7, laFranceză 5,5, la Matematică 5, laAnatomie 9, la Igienă 7, Drept 8,5, iar laGeografie 7,5. Ar fi firesc camunicipalitatea să amplaseze pe liceu oplacă comemorativă care să aminteascătrecerea filosofului prin Cluj-Napoca.

În 1924, Petre Ţuţea urmeazăcursurile facultăţii de drept a UniversităţiiDaciei Superioare, fiind considerat unstudent eminent. Anii universitari îi termină

cu calificativul „distincţie” din parteaprofesorilor. Este apreciat de profesorii înDrept Roman, celebrii clujeni Cătuneanuşi Traian Pop, viitorul rector. La Drept seîmprieteneşte cu poetul Bazil Gruia, careîl introduce în cercurile ţărăniste din oraş.Îi cunoaşte personal pe Maniu, VaidaVoevod, Tilea şi se angajează redactor lapublicaţiile ţărăniste „Patria” şi „ChemareaTinerimii Române”. Devine un editorialistacid, care sprijină proaspătul guvern PNŢajuns la putere în 10 noiembrie 1928,după înlăturarea liberalilor corupţi de laputere. Din perspectivă istorică par

ciudate, interesante şi paradoxaleobsesiile sale naţional-ţărăniste şiidolatrizarea lui Vaida, Maniu, Mihalachesau Tilea din 1928/1929, ştiind că pestecâţiva ani filosoful devine un ideolog alMişcării Legionare, un intelectualînregimentat în spatele lui Corneliu ZeleaCodreanu şi discipolul lui Nae Ionescu.Poate exacerbarea modelului ruralromânesc şi al ţăranului român a făcuttranslaţia la Ţuţea, de la naţional-ţărănismla legionarism.

Petre Ţuţea lucrează în biroul redacţiei„Patria” până în 1932. Sediul oficiosuluiPNŢ era pe str. Regina Maria, actualul B-dul Eroilor nr. 36. În 1929, pe 5 aprilie,Petre Ţuţea îşi obţine la Universitatea dinCluj titlul de Doctor în Drept, obţinând

calificativul „Magna Cum Laudae”. Cuprietenul său, poetul Bazil Gruia, petreceaore întregi în Piaţa Unirii şi în cafeneauaNew York (actualul Continental) discutândfilosofie şi politică. Deşi era un tânărsclipitor, Bazil Gruia încă nu intuia in nucepe marele filosof de mai târziu care a pusbazele filosofiei „românului absolut”. PetreŢuţea a iubit enorm de mult Ardealul şi dinarticolele sale răzbate dragostea pentruardeleni şi rolul acestora în primenireamorală şi politică a naţiunii române. În anii30, România se conducea de la Cluj, undeera sediul central al partidului deguvernământ al lui Iuliu Maniu, iar ziaruloficios al guvernului era publicaţiaclujeană „Patria”, care dădea tonul politiciidiriguitoare a naţiunii. Ţuţea aştepta de laPNŢ-ul din anii 30 resurecţia morală şipolitică a naţiunii, dar criza economică ablocat iniţiativele clujene ale lui IuliuManiu. Plecând la Bucureşti, Ţuţea s-aînregimentat în cadrul unei mişcări politicenaţionaliste de dreapta care să-i satisfacăviziunile de renaştere naţională.

Citind după 80 de ani aceste articoleale lui Ţuţea mă surprinde actualitatea lor.Şi atunci, ca şi acum, criza morală, politicăşi mai ales din sănătate şi educaţie făcearavagii în societatea românească.Editorialele sunt scrise direct, tăios şi cuaplomb şi, bineînţeles, cu multă dragostefaţă de Cluj, Ardeal şi Ţară, de parcă aşciti azi din ele un editorial de George Bara,Rareş Bogdan, Dan Brudaşcu sau SorinCălin. Apropo, de lipsa de apetenţă aromânului de a-şi apăra drepturile. Şiatunci, ca şi acum, românii nu prea erausolidari în acţiunile populare de apărare aintereselor proprii. Lipsa civismului e oboală românească, care atunci ne-aaruncat în comunism, iar acum înpopulism: „Problema manifestaţiilor destradă este mai puţin gravă…Românulnu-i revoluţionar. Pleacă la revoluţie şi seopreşte la nuntă”, spunea într-un articolclujean, Petre Ţuţea.

Ionuţ ŢENE

PETRE ŢUŢEA –ELEV, STUDENT ŞI PUBLICIST LA CLUJ

martie 2011 Meridiane

Tommaso Campanella (1568 – 1639)

OAMENII SUNT JUCĂRIE…Oamenii sunt jucărie..»Pe scena ţării,liderii îmbracă Drept-mască-vie, steagul provizoriu; Şi-n faţă cu măritul Consistoriu, O tristă comedie, joacă...

Aşa, că, fac ce-au hotărât sa facă: Din urbe-n urbe, alt auditoriu...C-au învăţat, de mult să se prefacă,Şi scot în faţă, râsul iluzoriu...

Nu ştiu,nu pot, alt lucru să cunoască, De cât să ne adoarmă cu sloganul: „Nivelul traiului, o să ne crească!”

Ei, cred că prinde-vor „ciolanul”!Şi vor domnii cu-aceeaşi mască.Până îi va mătura… tsunami-ul!

Pico Della Mirandola (1463-1494)

Oraţii, acuzări şi vorbărie... Ce, un senator, aprobă, altul contrazice,

Cu legi-ambigui ce-ar putea să pice,Şi-n Parlament,un strop de nebunie!

Proiecte, ordonanţe, arguţie... Toate, pe-o singură matrice! Baronii, hoţii-vrednici să-i ridice, Heralzii cagulaţi, al nopţii-mpărăţie.

Poţi fi şi om şi-asin, sau vita care De arătură-i bună! Dar abia se ţine... Chiar de se dau cu var, e negru fiecare.

Unii-virtuţi din plin, alţii-puţine; Un zero unul, altul preţ nu are...

– Te las, „sofistule”! Rămâi cu bine!

Francisco Grazziani (1503-1584)

CUM ÎNDRĂZNIT-AI, JAVRĂ DEMAGOGĂ

Cum îndrăznit-ai, javră demagogă, Să dai frâu-liber, minţii tale; Săracă fiind, de trei parale, Cu „Leptop”-ul, s-apari, în vogă!

Vai! Uite, cine poartă,togă! Justiţie-oarbă, piei de jale! Când sunt atâtea haimanale, Ce dreptul la putere şi-l arogă!

Nu-ţi ajung, nici „almanahele”-pedante, Borfaş de cartier, de „interesuri”,Să-i cauţi, pe Socrate şi pe Dante!

Când tu, pe creier nu ai „tresuri”;Pe „Gogăl”, câţi, teorii savante,Cu „almanahe”, cu „scheleţi” şi cu„succesuri”.

Niccolo Franco (1515-l570)

Baroni-făţarnici, ce vă rupeţi-gâtul,Să vă umflaţi gospodăria,Cu cheresteaua şi distileria;Că aţi secat poporul, amărâtul!

Nu vă mai ajung, cădea-v-ar râtul! Nici alchimia, nici codoşeria...Şi vă mărirăţi visteria, Urcând în slavă, răul şi urâtul.

Mişei, pângăritori, cum nu-s nici hoţii, Când va veni a Domnului pedeapsă;Veţi arde-n Iad,cu scarioţii!

În loc, nemernici, să vă intre-n cap, să Staţi pe coji, în rugă! Voi, cu toţii, Lucraţi cu spagă, pulbere şi... capsă!

Parodii de MIRCEA ROŞA-MIRO

Desen de Miro

PELERIN PE CĂI STELAREE-atâta pace sub cerul din suflet!E-atâta bine în universul sonor!Respiră un soare în piscul trăirii…În raiul iubirii e-un vultur în zbor!

Venise clipa de vis a gândiriiŞi însuşi visul pe-a gândului clipă.Aisberg de lumină adus de corăbii,La ţărmul culorii, crescut din aripă!

Cea mai suavă tandreţe de umbreE şoapta ce-adie o petală-n cuvânt.Pe tâmpla stelară ea mângâie omulCel mai ferice de pe-întregul pământ.

( Austria, 4 iulie 2010)

POPAS ÎN DRUMUL CĂTRE NOAPTEÎn cafenea, beau ceaşca mea cu şoapte,Fumând delirul, cât mi-a mai rămas.Tot mai îngustă-i calea mea de lapte…Dar vreme încă e de un popas!

Mă-apropii de zenituri, pas cu pas.Ignor mustrarea anumitor fapte,Fumând delirul, cât mi-a mai rămas În cafenea, beau ceaşca mea cu şoapte.

Întrezăresc o aripă de noapteŞi storul care încă nu e tras.Prin ochii unui vagabond retras,Numărându-şi milele, vreo şapte…În cafenea. Beau ceaşca mea… cu şoapte.

RONDEL ÎN CALEA UNEI LACRIMILa polul nord al lacrimii e seară,Îngenunchiată-n brazda unui gând.Când strigătul se-întoarce în cuvânt,Pierdut în vrajba arşiţei de-o vară.

Urmează lin cărarea ei amară.Străbate vertical şi chipul, blând.Îngenunchiată-n brazda unui gând,La polul nord al lacrimii e seară.

Şi genele se pleacă, rând pe rând,În rugăciuni… speranţe-n ochi presară.Să vadă-un răsărit de primăvară,Spre Polul Sud, surâsuri picurând…

La polul nord al lacrimii e seară!

SCRISOARE FĂRĂ RĂSPUNS

Unde să-ţi scriu iubite, când tu zbori, Eu cu-ntrebări şi litere-mi fac viaţă, Pe când adresa ta pluteşte-n nori Şi locuinţa ta i-un fel de ceaţă?

Unde să-ţi scriu în care galaxie, Când n-ai un punct de sprijin pe pământ, Când eu pentru aflarea ta pe lume Am împletit zăbavă şi cuvânt?

Unde să-ţi scriu când orişice scrisoare

Încearcă cu puteri de Prometeu Să te ghicească în vreun cuib de aer, În care n-aş putea pătrunde eu.

Unde să-ţi scriu pe clopotul tăcerii Cu păsări de vocale, stol cu stol, Când ştiu că-n vid nu circulă

cuvinte, Şi trupul lumii de simţire-i gol...

Unde să-ţi scriu, pe care căi lactee, Cum suferă pe-ascuns discreţii barzi, Când pun în orice literă văpaie, Iar tu nicicând n-ai învăţat să arzi!

Unde să-ţi scriu când noapte după noapte Te-am căutat chiar unde n-ai ajuns,Îngrop scrisoarea-n umbra unei şoapte Iar întrebarea ei o fac răspuns.

CONCERT PENTRU NATURĂ

Din Martie s-a spulberat zăpada, Aprilie cu flori se-varsă-n Mai, Pe portativul soarelui cresc muguri, Şi-o muzică discretă prinde grai.

În cercul de iubire şi culoare, Cu mantie şi tânără şi verde, Natura parcă azi se-ascunde-n mine, Ori sufletu-mi în sânul ei se pierde?

Un templu sacru, risipiri de aur, În amfiteatrul pur de ramuri ude, Peste comoara-n arderi vegetale O simfonie-a vieţii se aude,

Alai de presimţiri în largi deschideri, Natura neştiută-n oameni vine, Nelămurit m-am risipit în toate, Mi-e sete parcă şi mi-e dor de mine!

Poeme de GHEORGHE SUCHOVERSCHI Poeme de RALUCA GHEORGHEŞ

ard în cuvinteiar iarba care creşteîn urma foculuio intitulez simplu: poem

CUVINTE FOŞNIND

dincolo de cuvinte rămân urmele orelorşi din nucul de sub fereastrăcad până şi gândurilemugurilor

sunt o desfrunzire de cuvintemiroase a rumeguş nevinovatsufletul înfăşat în carnecarnea înfăşată în himerehimerele ţinute în frâu de Dumnezeuîn mijlocul sufletuluiţara cuvintelor

privesc cu teamă hârtiaun alb şi imens pustiumâna mea- zbor de pasăre peste zăpeziadulmecă nelinişteaîn tremurătoare linii şi cercuripână când se-aud cuvintele foşnind

cuvântul s-a făcut atât de mareşi atât de greu şi atâtde fierbinte şi asurzitorîncât nu-l mai pot vorbi uneorinu-l mai pot ţine în gurăşi atunci îl scriuascultaţi-l

NELINIŞTI

mi-am lovit bucuriade umerii norilorşi curcubeul s-a spartla picioarele melee atâta linişteîn această durereacum

cal dehămatArieşul fuge cu anii meişi nu mai ştiu alt punctîn care să privescdecât în fierberea apeiîn care îmi aud neamulgospodărindlumina din adâncuri

cuvântul care se naştee un pod de luminăiar visul e trăirecum este unda-n val

Doamne dacă stă în puterea measă te păstrez în sufletce voi face cu Tinecând lut voi fi?

martie 2011 Cu şi despre poezie

Poeme deDANA DEAC

Poezia este o mărturisire a sufletului, iaratunci când te hotărăşti să o faci, dacăDumnezeu ţi-a dat har, îngerii coboară pePământ. Poetul pe care îl prezint senumeşte Ciprian Nedelcu şi recunoaştecinstit că orice poem pe care îl scrie este unautoportret, în momentul în care sângele şicarnea versului autentic îi sunt date, oanumită stare de spirit devine tot atât delungă, lată şi adâncă precum un univers.

Un debut în poezia românească de aziconsfinţeşte un act de curaj- curajul de a re-face lumea în care trăim. De la sine înţelese că mă refer la debutul cu o carte depoeme intitulat Pagini (Editura Sfântul IerarhNicolae, februarie 2011). Autorul este unuldin acele spirite în continuă alertă, înpermanentă agitaţie, pentru care poeziareprezintă tentaţia mărturisirii, a descopeririineîntrerupte, mirajul unei aventuriexistenţiale, împinsă până spre ultimelelimite cunoscute, dincolo de care se întindneantul, necunoscutul, noutatea pe altarulcărora tânărul poet pare oricând dispus săse jertfească deodată cu o avalanşă de idei,sentimente, inserţii ce aglutinează spaţii, darmai ales gesturi, cât mai multe gesturi.

Există versuri pe care le poţi rosti şiversuri care te spun ele pe tine, te fac săvorbeşti ca şi cum ai vorbi despre tine.Versurile lui Ciprian Nedelcu, citindu-le, sespuneau cu glasul meu...

Debutând destul de târziu, la 27 de ani,poetul prahovean aduce în poeziedisponibilitatea stilistică a unui virtuoz înstare să smulgă un sunet din oriceinstrument, ironia cuceritoare, limbajulcolorat, aluziv- care te îndeamnă să cauţi unsens mai profund în spatele jocului decuvinte, al expresiei „prelucrate“-dinamismulcotidianului, al vieţii de fiecare zi.

în poemele lui Nedelcu răzbate osinceritate dezarmantă, crezul său: „(...) nufac decât să stau şi s-aştept/ şi crenginesfârlite spre ecr să-mi îndrept/ Coroana-mi cât bolta, cât lumea s-a-ntins,/ Cât tot

universul, prea larg, prea închis// (...) şistăruiesc spre culmi şi spre înalt.../ Mairăscolesc cernoziomuri şi bazalt/ Mă totspetesc să port speranţe prin frunziş/ şi sămă pun cu vânt şi fulgere pieptiş“. Liricapoemelor semnate de Nedelcu poartăsemnul unei desfăşurări complexe, ample.Analizată în amestecul de maniere, înamalgamul de vieţi paralele, poezia sa esteaidoma unei valize ticsite ce se desface peperon în clipa plecării trenului. Dincolo de devârtejul cuvintelor, dincolo de zgomotulsentimentelor căzute la picioarele iubitei,există o însingurare de gheaţă ca la sfârşitulspectacolului, când lumea iese din sală şi aiimpresia că nu ai apucat să spui ceea ceaveai de spus. Există permanent o diferenţăde potenţial, o distanţă între ideal şi real,între dorinţă şi putinţă din care ia naşterescânteia poemului. Nostalgia vine dinîncercarea de a da visului, himerei, dorinţeio identitate, un nume: „Când am căzutatunci m-ai prins,/ intrasem pe-un geam,jumătate deschis./ Respirasem un cer prealichid si prea tare,/ mă-mbătasem cu cer,mă-mbătasem cu soare.“ (Zbor întrerupt).Distanţă care nu poate fi umplută decuvintele aritmeticii existenţiale, ca însuperbul poem de dragoste definind, poate,cel mai bine imposibilitatea idealului: „şi n-aimai fost aşa cum te vedeam.../ Şi s-a-nnoratşi cerul de pe geam,/ nu m-ai iubit când m-ai văzut răpus/ şi soarele din ochi ţi-a camapus...“

Nedelcu scrie poeme despresingurătate. Despre o singurătate în mijloculfocului care îl mistuie, a idealurilor măreţe, aprivirilor aprinse, în mijlocul dezmierdărilorşi nopţilor de insomnie: „Credeam că morcând ai plecat./ Vedeam tot universuldărâmat,/ Eram un prunc în ziua cea dintâi,/Şi nu ştiam să-ţi cer să mai rămâi.“ (Paginăfără cuvinte)

Poezia adevărată este aceea care teface să te simţi, citind-o sau rostind-o,descoperit, singur în faţa mulţimii, fără gardăşi fără mască, deşi nu tu eşti poetul ci doarinterfaţa lui cu publicul şi, până la urmă,acela care îl joacă pe poet.

Omul Ciprian Nedelcu se bucură deexistenţă. Uneori bucuria se transformă îngenuină veselie, alteori ea semetamorfozează în ironie care impune unpunct de vedere asupra vieţuirii lui şi acelorlalţi, însă ironia lui Ciprian Nedelcueste, întotdeauna, simpatetică. Ea nudistruge, ci înţelege şi relevează. Dar înpoemele sale Nedelcu este o conştiinţă carene vorbeşte.

Dana DEAC

„PAGINI”-LE LUI CIPRIAN NEDELCU

martie 2011Cronica literară

Numai ajungând la Ceahlău am înţeles„taina”, privilegiul puterii exemplului şi semnal participării la putere, ca însemn alperfecţiunii. Ca şi puterea centrelorenergetice ale României, cum sunt munteleCeahlău şi Mănăstirea lui Brâncoveanu dela Sâmbăta, venerată şi ea de „Îngerulbătrân, adăpostit pentru totdeauna în MareaMănăstire a Ceahlăului”.

Dacă René Daumal a evocat acest lucruîn „Muntele analog”, am putea spune,parafrazând, că, în ascensiunea Ceahlăului,muntele nostru sacru, Kogaion, ArturSilvestri a făcut o călătorie de naturăspirituală. E ceva în felul ParadisuluiPământesc din creştinism: „Dat-ai frumuseţiimele putere… întărit-ai muntele meu”

(Psalmul 29,7- Vechiul Testament), aici lamuntele-mănăstire, binecuvântat de ArturSilvestri. Altfel şi astfel am văzut acum acestloc, unde se află permanent legătura cuSacrul. Fiindcă, nu poţi pătrunde aici fără ocălăuză, cum a fost pentru noi MarianaBrăescu Silvestri şi fără cel care ne-a iniţiatîn acest spaţiu, Artur Silvestri.

Aşa mi-a apărut şi Troiţa, ca o iniţiere înspaţiul sacru. Aşezată la răscruce dedrumuri, între pădurea, (ca un adevăratsanctuar, ascunzând un Templu tainic) şidrumurile ce duc spre Poiana Largului,Marea Ceahlăului - Bicaz şi staţiunea cunume de stâncă, Durău, ea Troiţa, dominălocalităţile Ceahlău – Ghinţieşi, în sunetelestranii, de cascadă ale Bistricioarei, în alcărei bazin superior se află o staţiune-miracol, Borsec.

Am fost rugată să descriu acestemomente ale sfinţirii Troiţei şi să spun cevadespre Casa de vacanţă, astăzi Casamemorială Artur Silvestri, de către colegiiscriitori, de peste mări şi ţări, ce n-au pututveni la acest sacru ceremonial. Ar fi multe depovestit, dar ceea ce m-a impresionat a fostnu numai slujba de sfinţire şi pomenire, ci şifaptul că ni s-au alăturat sătenii, în număr

mare. Iar imaginea, pe care am s-o port cumine mereu, este aceea a ţăranului româncu braţele pline de cărţi. Imaginaţi-vă!Bicicletele cu coşuleţele din spate, umplutede cărţi. Dar şi un tablou, ca într-o pictură, acopiilor sătenilor, îmbrăţişând, ca pe nişteicoane, cărţile scriitorului Artur Silvestri. Deacolo, de sus, de unde ne-a privit, cred că afost mulţumit cu această sfântă privelişte,cea a României Tainice, ascunsă şi în file decarte, pe care numai aşa o poţi percepe.

Iar, într-un fel, a răspuns unei întrebărice i-a fost pusă în tinereţe, prin anii ’70,când, la Paris, l-a întâlnit pe filozoful EmilCioran:

„Ce faceţi voi, acolo, dormiţi pe Carpaţi?” Nu! Şi această imagine văzută de noi toţi

la Ceahlău a fost poate şi un ultim răspuns,imaginat de mine: „Destinul meu, soartamea, fapta mea culturală, se află în luminaeternităţii cărţii.”

De acolo, din vârful Troiţei ce aveainscripţia „Nu suntem singuri”, imaginea secontopea cu creştetul Casei memoriale,care, la rândul său, se „lega” firesc cupădurea, dar drumul continua printr-o „alee”de verdeaţă până la cer. Era o comuniune,troiţă - pădure –cer, poate cum şi-a doritautorul acestei idei, pusă în practică de soţiasa, prin impozanta şi frumoasa troiţă cuînsemne maramureşene. Am aflat că, iniţial,îşi dorise această Troiţă pentru SfântaMavra, „troiţa având o semnificaţie aparte,ca şi pentru poporul român”: „În fiecare zi îmireproşez că amânăm anumite lucruriimportante.” Şi acum s-a înfăptuit.

Dar casa?! Iată ce ne-a mărturisitMariana Brăescu Silvestri (citez dinmemorie): „A fost o întâmplare, că am ajunsla Ceahlău. Venise să vadă o casă, în urmăcu 15 ani… Şi ideea de a avea aici o casă devacanţă şi de scris a fost atât deseducătoare… încât spunea, că aici e loculnostru pe pământ. Aici este şi va fi…Rămâne şi va fi aşa mereu… Casa

memorială Artur Silvestri.”Venisem aici, târziu, spre miezul nopţii,

sub biciuirile unei ploi torenţiale, ce ţinea decâteva ore. În casă veghea portretul săuînconjurat de flori. Adusesem şi noi, „flori vii”,Elena Armenescu un ghiveci de crizanteme,cu mulţi boboci, iar eu, un ghiveci cutrandafiri înfloriţi. Intuiţie? Nu ştiam atunci căîi plăceau trandafirii, cărora le studia evoluţiacatifelată, după cum am aflat apoi, dinjurnalul-album.

„Frumuseţea lumii cunoscute”, îngrijit şicoordonat de Mariana Brăescu Silvestri,apărut postum, de fapt, ultimele 49 de zile,descriind „zile de neuitat”.

Afară, ploaia inundase curtea, dar parcăşi pădurea, de unde curgeau râuri, inspirând

spaimă şi respect. Pădurea, sanctuarulsacru din Antichitate, acel templu ceconstituia puterea zeului ce îşi are pădureasa - era locul, lângă care se primeauomagiile şi rugăciunile oamenilor: „De-arînceta mâine, măcar o oră, ploaia - să putemsfinţi troiţa”, spuse ca o rugăminte, soţiacredincioasă, Mariana Brăescu Silvestri. Şirugămintea i se împlini.

A doua zi, în cea de a 30-a zi a lui mai,2009, soarele se ivi, cedând din când încând, ispitei norilor de a-i ascunde faţa. Dar,în acea dimineaţă rece de mai (ca şi cea dinnoiembrie, 2008), cerul se limpezi, ca dupăo lacrimă... De acolo, din sferele înalte,parcă s-ar fi auzit un glas:

„Şi sufletul meu, Îngerul bătrân,adăpostit pentru totdeauna în mareaMânăstire a Ceahlăului”, ia loc în timpul divininfinit, nemărginitul. Ca într-un alt univers,marcând veşnicia timpului.

Numai nemuritorii se înălţau la ceruri, depe vârful unui munte. Iar aici îşi lăsaumesajele. Să credem în mesajul ce ne-a fosttransmis din universul tainic al Înţeleptuluinostru, Artur Silvestri, aflat „în mareaMânăstire a Ceahlăului”.

Elisabeta IOSIF

UNIVERSUL TAINIC UNIVERSUL TAINIC AL ÎNŢELEPTULUIAL ÎNŢELEPTULUI

ARTURARTUR

„Mergem înainte, pen -tru că ceva tainic ni s-adat de făcut. Toţi caresuntem aici avem ceva defăcut. Probabil, ceva im -portant.”

ARTUR SILVESTRI

CARTEA CARE MUSAI SE RECITEŞTE

Prin recenta sa carte (mi-e greu săprecizez a câta la număr, deoarece suntfoarte multe) cunoscutul scriitor ViorelCacoveanu mai pune o cărămidă la edificiulîn permanentă construcţie, definit simplu –literatura română. Romanul Pilat din Port*,că despre aceasta e vorba, reprezintă oradiografie, prin cuvânt, a realităţilor politice,sociale, economice şi, mai cu seamă,morale din România zilelor noastre. Deşigenul - roman politic – ar fi trebuit săimprime naraţiunii un caracter arid,constatăm, totuşi, că aceasta se ridică lanivelul înaltelor performanţe artisticecaracteristice unei creaţii literare de ţinută.Altfel spus, lectura cărţii este plăcută,captivantă, dar şi convingătoare. Autorulreuşeşte acest lucru graţie harului cu care afost înzestrat, dar şi din alte motive. Carteanu reprezintă o simplă relatare a unor fapte,ci, cu acestea faci cunoştinţă prinintermediul gândirii, acţiunii protagoniştilorcărţii, fie ei eroi pozitivi sau negativi, aflaţipe o parte sau alta a baricadei vieţii.

Construcţiei inspirate i se mai adaugăsoliditatea argumentelor istorice, statistice,filosofice, cât şi viabilitatea realităţilor cucare cititorul se întâlneşte zi de zi, pe carese sprijină credibilitatea acestei construcţii.Un alt atu al cărţii îl constituie obiectivitateacu care sunt prezentate aspectele abordate:

„Lumea de azi este sora mai mare a celeide ieri. Cei din anii ’50 acţionau cu ură, cuvenin, mânie proletară şi o groaznicăambiţie de a stârpi pe toţi ce nu erau cu ei.Pe toţi cei ce aveau un trecut, pentru caremeritau să piară. Cei de azi procedeazăidentic, gândesc identic. Şi ei vor să piară,

să fie stârpiţi cei ce au un trecut. Dar nu auputerea celor de ieri. Încă n-o au. Ieri, cei dela putere erau îngeri şi sfinţi, ceilalţi o turmă,bună de dus la abator. Cei de azi – la fel. Sesocotesc îngeri şi sfinţi, iar pe ceilalţi îi vădca o turmă… O ţară care-şi dă poalele pestecap, care face paradă de crimele reale sauimaginate ale oamenilor ei, arătându-seastfel lumii, merge spre haos şi pierzanie.Suntem atât de răi şi de murdari că vor trecedecenii şi nu ne vom spăla de jeg şi deruşine. Orbul arată drumul celui cu vedere,analfabetul învaţă savantul să scrie, surdo-mutul pe artist să vorbească, infractorul şicriminalul judecă pe cel ce trăieşte cinstit.”Aprecierile aparţin Narcisei, unul dintre eroiicărţii care, alături de Radu Simionaş, Olaru,generalul Pop etc., luptă, în speranţastăvilirii răului. Dar apropo de răul cu careaceştia se confruntă. Întrebat de prietenulsău, fostul procuror general Olaru, carecrede că sunt cauzele răului care bântuieţara, Simionaş răspunde fără echivoc:„Omul şi proprietatea!” Şi, continuându-vălectura, veţi înţelege că se referă la omulfără Dumnezeu şi proprietatea care nu arenimic sfânt în ea, fiind acumulată pe căioculte. În omul care contribuie la răul relatat,autorul nu-i vede doar pe consilierii Zenovieşi Vartic sau pe cel situat în vârful piramideipolitice, ci şi pe noi ceilalţi care acceptămumilinţa, minciuna, fărădelegea.

Inspirat din dureroasa realitate a zilelornoastre, romanul „Pilat din Port” face partedin acele cărţi rare care se citesc nu doar osingură dată, şi care se păstrează penoptieră, pentru ca să-ţi fie la îndemânăatunci când simţi nevoia să o răsfoieşti dinnou, pentru a-ţi reîmprospăta speranţa căpoate nu e totul pierdut.

* Viorel Cacoveanu, Pilat din port, ed.Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011

POEZIA CE INSPIRĂ LUMINA

Hotărât parcă să ne bucure sufletele demarile sărbători creştine, la sfârşitul anuluitrecut, scriitorul Dumitru Dumitrică ne-afăcut un nou cadou de Crăciun – volumul deversuri şi gânduri: Slavă, fir de iarbăsfânt!...* A şaptesprezecea carte pe care opublică. Incontestabil, numărul acestora arfi fost mult mai mare dacă în drumul săuspre cetatea literaturii n-ar fi fost obligat săfacă un mare ocol, poposind vremeîndelungată pe numeroase şantiere unde e

greu să citeşti şi mai cu seamă să scrii.Poezia înserată în paginile noului volum,

ca de fapt întreaga sa creaţie, reliefează cupregnanţă, harul autorului de a transpune învers tot ceea ce face să vibreze sufletul:dragostea pentru locurile natale, iubirea faţăde cei apropiaţi, credinţa nestrămutatămoştenită de la străbuni, puternicelesentimente nutrite faţă de fiinţa iubită, pecare o identifici, după decriptarea învelişuluiestetic, în fecioara cu ochi albaştri, dacă aicitit romanul „O vară în paradis”, semnat deacelaşi autor.

Uzând cu măiestrie de metaforă,valorificând din plin harul cu care a fostînzestrat, autorul imprimă versurilor sale oînaltă ţinută estetică, transformândobişnuitul în artă. Aceasta este cred şiexplicaţia afirmaţiilor prof. Geo Călugăru,care semnează prefaţa cărţii: „Găsim aici,…respiraţia de lumină a lui Dumnezeu, ceeace divinul critic George Călinescu numea:inefabilul poeziei eminesciene.” Reproduc,la întâmplare, câteva versuri ce vin însusţinerea afirmaţiei prefaţatorului. „Pepajiştea, cândva, o casă a iubirii/ Îngânăcântul ierbii, în taină, al tău glas/ Din rătăcirideşarte, iar, ciuta amintirii/ Ca o orfanădoarme, în amuţit popas.” (Zori deprimăvară) „Cerul ce-l simţeam, cândva,apropiat/ De când a plecat din viaţă bunamamă/ Îmi pare mai străin şi-ndepărtat/ Întreel şi mine, s-a aşternut o vamă.” (Gând trist)

Esteticul poeziei lui Dumitru Dumitricăeste secondat de profunzimea versului carepredispune la meditaţie. Motive în plus de anu lăsa să ne scape necitit volumul îndiscuţie.

*Dumitru Dumitrică, Slavă, fir de iarbăsfânt!... ed. Semne, Bucureşti, 2010

martie 2011 Cronica literară

ION CONSTANTINESCU

Fiecare întâlnire cu poezia lui AlFlorin Ţene înseamnă o sărbătoare aCuvântului, o sublimare a spiritului,în care ideile, sentimentele,conceptele se întrepătrund într-oconstrucţie imprevizibilă, alcătuindun edificiu al optimismului, alîncrederii depline în talent şi muncă,acceptate ca daruri divine. De altfel,cum ar putea fi un scriitor care apublicat până în prezent 34 devolume de versuri şi proză, care afondat şi care conduce asociaţialiterară Liga Scriitorilor Români, cu30 de filiale, din care 22 în ţară şi 12în străinătate, decât optimist,încrezător în destinul literar pentrucare l-a hărăzit Dumnezeu, întruînsufleţirea Cuvântului.

Acest fapt este confirmat şi deversurile din volumul, sugestivintitulat ,,Răbdarea pietrei”, apărutla Editura Semănătorul, Bucureşti,2011, (având o prefaţă de prof.

Constantin Geantă şi postfaţă deprof. Gigi Baciu şi Petre Birău), încare poetul îşi racordeazăinstrumentele sale de lucru larealitatea socială contemporană şidincolo de aceasta caută repere întrecut şi în viitor, investigândspiritualitatea prin putereaCuvântului, dincolo şi dincoace devieţuire, în căutarea unor semne, aunor răspunsuri, prin care spiritul săse poată orienta în această lume afalsei comunicări, a eclampsiilorsufleteşti şi materiale de tot felul,înăbuşită sub oceanul informatic,atât de mult amplificat odată cuinventarea Internetului. Peste toatăaceastă zbatere a unei societăţi înderivă, a unei literaturi subjugatămercantilului, a unei lumi aflată îngoana căutării şi afirmării unoridentităţi, spiritul poetului Al FlorinŢene pluteşte parcă, aducând înversurile sale, de undeva de departe,dintr-un paradis pierdut prinviclenia şarpelui, miresmele unorflori, beatitudinea unui suflet,îndemnul, siguranţa şi optimismulunei fiinţe încrezătoare în Viaţă:,,Deschide cititorule această carte,/Fereastră spre alcătuirea universuluila loc,/ Vei găsi sângele iubirii ce se-

mparte/ Zvâcnind din amintireaunui foc. (…) Ţinând această carte-nmână/ Vei cunoaşte lumina dincâmp deschis,/ Supremul gând la-ndemână/ Te-ndeamnă să-nţelegipe marele învins.//Doar zeul tăcândcu ochii morţi/ Cunoaşte dramapietrei şi-a tăcerii/ Şi cu blândeţeatrasă iar la sorţi/ Îngerii mai cântăimnul Învierii.// Vei descifra tăcereadin ţărână/ Şi pasul din urmă cătresine,/ Iar lutul căpătând forme-nmână/ Te face să-nţelegi minunea cevine!”

Marele învins al societăţiicontemporane, poetul, se regăseşte,îşi continuă lupta, vine cu oreconstrucţie, cu o zidire nouă laacest început al unui nou deceniudin mileniul trei, după ce a străbătutveacurile, după ce a susţinut şi asublimat Cuvântul în oameni mileniila rând, îl vedem trăind înspiritualitatea lui Al Florin Ţene,

proaspăt, viu, entuziast de parcă arscrie întâiul poem:,, Înfierbântat depoezie şi de rază/ Versul mă aspirăspre zenit,/ Celălalt, viclean, îmi stăde pază,/ Din tâmple îmi scoate cen-am gândit.”

Structura poemelor din acestvolum este dată de sacrificiul întrudăinuirea Cuvântului (,,Credeai înCuvânt, înainte de a spera în tine”),un sacrificiu asumat de autor,conştient că nici un cuvânt nu seîntoarce înapoi fără rod şi rodulacesta, atât de rar dobândit deoameni, este iubirea, iubirea deDumnezeu şi iubirea de semeni.Acestui ideal i-a sacrificat poetul AlFlorin Ţene viaţa şi când credeau ceiucigători de idealuri, cei fără deiubire, cei fără de credinţă, cei urâtoride frumuseţe, cei hulpavi că l-auînvins, iată poezia!…, iată poetul!…,chiar dacă poartă cununi de spini,trăieşte în slovă, trăieşte în fiinţă,trăieşte şi creează în spirit, cu aceeaşitinereţe neînvinsă şi atât de evidentăprecum zborul: ,,Mă simt zborulpasărei, imaterial,/ Purtând peumeri aripe de nimb/ Legiferândpoemul ideal/ Ne cerând nimic înschimb.”

O caracteristică a marilor creatori

este consecvenţa, stăruinţa înafirmarea unei idei, perseverenţa înedificarea unui concept, de altfel,pentru un creator autentic, mult maiimportantă este pasiunea, ardoareaîn a-şi urmări şi susţine demersul,decât talentul, iar la Al Florin Ţenepregnanţa urmăreşte o creaţieliterară prolifică, pe parcursul căreianu s-a abătut niciodată de laprincipiile care l-au consacrat,credinţa şi iubirea: ,,Azi l-am văzutînălţându-Se pe Iisus/ Când zborulieşise din cântec/ Şi viers în ouăcinteza a pus/ Iar mielul paşte iarbaîn pântec.// Pieptănul pădurii cerulîl perie/ Este o lună stranie în apus,/Pe nimeni în suflet nu-l sperie/ Cândînălţându-Se l-am văzut pe Iisus.”

Această constanţă îi dă poezieisale forţă, chiar dacă este atât decomplexă şi am putea vorbi despreîncifrarea poeziei maestrului AlFlorin Ţene, versul său rămâne

întemeiat pe revelaţia Divină şi petrăirile intense ale unei vieţizbuciumate, transpuse constant încreaţie, fără răgaz, cu convingerea că,precum orice vorbă rostită esteireversibilă, orice cuvânt pierdut esteirecuperabil, având încredinţarea căinspiraţia reprezintă neodihnapoetului:,, Poeţii nu se odihnescniciodată/ Chiar dacă-n ei plictisealaîşi face loc,/ Fruntea lor decanteazăidei ca seva fermentată/ În mărulviguros când fructele se coc// Poeţiinu se odihnesc gândesc şi-n vis/Cum rădăcinile şi noaptea lucrează,/Mai pune o metaforă în versulnescris/ Scriindu-l cu cerneala zileice-nserează.// Poeţii nici morţi nu seodihnesc,// Versul lor scris cu sângecutreieră veşnicia,// Din lutul undedorm tot mai cresc// Alţi arbori încare se coace Poezia.”

Despre poezia lui Al FlorinŢene( inclus în Dicţionarul Generalal Literaturii Române editat deAcademia Română ) se pot scrietomuri întregi şi probabil se vorscrie, considerând că v-am stârnitmăcar curiozitatea, las poetul săvorbească inimilor voastre prinversurile din acest nou volum.

PETRU BIRĂU

O SĂRBĂTOARE A CUVÂNTULUI

O carte excelentă a timpurilor noastre.Sursa de inspiraţie a fost, cred, variaţia întimp a momentului, atât din împrejurimilelocalităţii Bistriţa cât şi cele din ţară îngeneral. Autorul este un condeiernemaipomenit şi cu o nemărginire care şi-aexprimat opinia asupra evenimentelor depe meleagurile noastre, din ultimi douăzecide ani. Licenţiat, inteligent, jurnalist demarcă, Menuţ Maximinian încadrează de oaşa manieră cuvintele-faptele vieţii de astăzi- în haina înţelepciunii cu atâta sensibilitate,cu atâta durere, cu atâta gravitate,zbuciumul sunetelor adâncind scriereapână pe aripa cerului.

Reflexia gândirii, aleargă între cer şipământ, zicând: „A fi poet este fără doar şipoate, ochiul care soarbe profunzimea ideiiadaptând-o în timp şi spaţiu”. Dar MenuţMaximinian a taxat acest timp şi spaţiu, dedouăzeci de ani, fără să ne dea însă nici osperanţă. Ne-a relatat situaţia existenţială…doar, „Veselia se împletea cu bunăstarea”odată... „O biserică construită cu suflet pemeleagurile nemuririi” era odată... pe aripa

cerului. Acum: „Satul populat în cea maimare parte de bătrâni îşi aşteaptă cunerăbdare fii şi nepoţii. La porţi babele şimoşii se uită lung după poştaş, care nu maiaduce nici un semn...”.

Cele treisprezece episoade carecompun cartea, dezbat fiecare câte odurere, câte un dor, câte o grea împrejurare,dar evenimente care s-au petrecut şi semai petrec şi acum la noi. A ilustrat realitateafaptelor. Textele alunecă în zone care pevremuri erau sate cu întinderi vaste, cuobiceiuri autentice şi atmosferă caldă. Astăzişi arhitectura satului este diferită. Panoramalui este alta acum. Doar câte un preot a maifăcut vreun muzeu, în casa unde locuia,care să adăpostească colecţii de antichităţi,câte o bibliotecă şi câteva obiecte religioase.

„Pe meleaguri de cânt şi dor, undedoinesc a jale şi frunzele codrilor” a mairămas doina străbună - muzica ce-lcaracterizează pe român – „Muzica a fostde-a lungul timpului balsam de mângâierepentru cei care erau nelipsiţi la jocul satuluiîn zile de sărbătoare.” Dacă oamenii erau

înţelepţi putea să fie balsam de bucurie! Cartea este o sursă de informaţii care

oferă cititorului faptele tradiţionale,obiceiurile româneşti, precum o bază dedate în imagini! Dorim să citească carteamulte, multe persoane, pentru că, cititoruleste vectorul nostru de reclamă, iar aceastălucrare acest lucru îl ilustrează!

DOINA DRĂGAN

Într-o dezvrăjbire scriitoricească de cea mai elevatăfactură, cu un simţ al dimensiunilor filosofice dublat deraţiunea jurnalistului care lasă urme pipăibile, dinsprecontemporaneitate pentru viitorime, AL. Forin Ţeneaduce în prim planul editorial al începutului de an 2011,o carte cu valenţe ce ţin de cosmosul umanismului.

Portrete ale creaţiei impersonale, dar şi accente carevin şi developează elegant obârşia autorului, ba, chiarşi destinul operelor vizate, sunt fixate în galeria deistorie literară cu vocaţie indubitabilă. Impresiile decritică literară sunt aprofundate cu raţiune, translatateîntr-un sistem al valorilor intrinsec şi care, în paginilecărţii de faţă, devin documente dublate de metaforă.

Poemul, în sensul de esenţă a ideii de creaţie, -sintagma pe care Al. Florin Ţene o exersează în carte,este una ce ţine de instrucţia intelectuală indubitabilă aautorului.

Curajos şi frumos în demersul său literar, Al. FlorinŢene leagă stările de dinaintea marelui diluviu-creativde momentul în care Arta ca noţiune are locul ei, major,în circuitul ideilor care devin Cărţi.

Travaliul scriitorului aproape că dispare în tumultulnuanţelor, în aria de propagare a Ideii de unicitate.

Generos dar şi incisiv, dulce-amar în cuvântul rostit,autorul străbate lungul şir al cărţilor pe care le-a citit, ascris despre ele focalizând repere care , de cele maimulte ori, scapă cititorului de rând.

Obişnuit cu exerciţiul de „evaluare” a unui text, Al.Florin Ţene lasă impresia unei uşurinţe de exprimare încadrul temelor pe care le abordează, dar, dincolo defrumuseţea poematică de care dă dovadă în exprimare,el demonstrează, cu o bază de date filologice, că esteprintre puţinii umanişti din zilele noastre care are ideipersonale, care ştie să facă fuziunea între ceea ce sevede, se aude, se scrie în ultima vreme.

„Metafore care ţin de mână ideile să nu rătăcească”,(titlu cam stufos, dar care nuanţează patima perenă apoetului Al. Florin Ţene), aduce într-o singură uniunetipic editorială, diversitatea ideilor pentru care, însubsidiar, se duc adevărate bătălii de gen,contemporane.

Cartea de faţă este o mostră de eleganţă adiscursului despre Artă, - arta ca prag a desăvârşiriioperei umanităţii, a acelui timp prin care se treierăcreatorii,- făcătorii de metafore.

Fără hiatusuri în lucrătura textului pe care îldesăvârşeşte, Al. Florin Ţene reuşeşte splendida„ţesătură” care le dă paginile cărţii, impune prinseriozitatea cu care se implică în tot ceea ce face.

Avem în faţă încă una din cărţile BUNE care vorrămâne în rafturile bibliotecilor, ca o dovadă a spirituluiumanităţii, la general, şi pe care scriitorul a reuşit să-lîmpodobească cu încă o fărâmă de filosofie, cu o jerbăde idei îndrăzneţe şi care îi aparţin în întregime.

MELANIA CUC

PÂNĂ PE ARIPA CERULUI

,,METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ”

Coperţile celor două volume de versuri,publicate în anul 2010 de Melania Cuc, trebuieprivite cu mare atenţie întrucât, princomplementaritatea lor, consolidează artapoetică a autoarei. Autoportretul de pevolumul omonim /1/, reprezintă o femeieîmbrăcată în costum popular (sugerândtradiţia) privindu-se în oglinda vieţii şi ţinând olumânare aprinsă în mână (flacăra vieţii).Fundalul (viitorul) pare destul de întunecat şifemeia priveşte, pierdută în reverie,lumânarea consumată pe jumătate. Amintirilevor reprezenta o bună parte în economiaacestui volum autobiografic. Tehnica picturalăva fi folosită cu precădere în realizareaimaginilor sugerate de versuri: „Autoportretperfect/ Şi o ceaşcă de ceai chinezesc./ Stopcadru fără egal/ Printre/ Liniile frânte din şale/Pe un ecran uriaş./ Şi vremea-i albastră,/ Şinisipul e verde/ Scaieţii dau floare,/ sămânţagerminează/ Pe buzele mele muşcate/ Desare./ Sunt un om liber!/ Strig mut./ În căuşulde palmă/ Mă ascund ca o pâine/ Neagră,săţioasă,/ Fără idealuri.”

A doua copertă reprezintă o balerină-lebădă, întinsă pe asfalt /2/. Graţioasa pasăre

este strămutată din mediul ei acvatic nativ, peasfaltul aspru al cotidianului neprielnic plutirii:„Aştept cu capul sub aripă/ Într-un arc detriumf/ Ridicat cu palmele din apă şi lut.”; „Măridic în poante,/ Dau din aripi/ Trec cu moarte-mi pre moarte...”

Pornind de la aceste observaţii, putemîntregi arta poetică a poetei, prozatoarei,pictoriţei şi comentatoarei literare MelaniaCuc. Complexitatea preocupărilor ei artistice ofac să încerce transformarea poeziilor sale înmici spectacole de artă totală, în care lumina,culoarea, mişcarea şi muzica „se-ngână şi-şirăspund.” Textele decupează scenete sausecvenţe cinematografice semnificative:„Locul meu preferat este în picioare/ Lagalerie,/ Unde/ Studenţii fluieră dirijorul/ Pestrapontină./ Bat ritmu-n picioare/ Şi golul, înaer./ Dincolo de cortina/ Îmbâcsită cu milăcreştină/ Iapa albă paşte miriştea/ Poveştiireciclate de o mie de ori/ din lentilele sparte.”

Spectacolul mimat, expresionist, sedezvăluie într-o gestică elevată: „Îmi las capulpe genunchi,/ Vorbesc în limbi moarte; Strigpoemul cărnii invers./.../ Mă vând pe bucăţi/.../Acum/ Poate fi prea devreme/ Să-ţi vinzi

fratele,/ Ca să-mi salvezi pielea/ întinsă ca oleoaică gemând/ Pe podele.”

Scena este viaţa crudă în care ne chinuimsă supravieţuim: „Învăţ învierea mergând/ Pepicioare şi iluzia asta contează/ Ca o melodiepeste care/ S-a suprapus sufletul.” Desigur,existenţa ne oferă şi momente de fericire: „Şimă dedau la mierea/ Picurată sub limbaceasornicului.”

Melania Cuc scrie versuri firesc, aşa cumrespiră. Naturalitatea expresiei este semnultalentului. Imaginile se aglutinează într-ounitate problematizantă. Ludicul este uzitatpentru amortizarea tragicului. Viziunea asupraexistenţei rămâne astfel senină: „Mi-am făcutbagajul/ Din iluzii şi albii de pâine./ Plătescscump/ Jocul de-a prinselea/ Licurici/ Pebanda cu lipici şi hârtie./ Mi se părea că-i/ Uşorsă zbor,/ Să mor alergând cu un pas/ În faţavagonului/ Din care/ Păpuşa din cârpe / Şi rujrânced pe buze / Cântă numai pentru mine/Un cântec de leagăn.”

Note:1. Melania Cuc – AUTOPORTRET

poeme (Ed. Nico, 2010)2. Melania Cuc – LEBĂDA PE ASFALT

poeme ( Ed. ANAMAROL, Bucureşti, 2010)

LUCIAN GRUIA

NINSORI DE PETALE O călătorie în memoria afectivă a

cuvintelor, a poemelor grădinii cu Petale deLumină ale Rodicai Ghinea este o bucurie asufletului. Volumul de poeme ,,Petale deLumina”, nu este o carte de elegii sau doarpasteluri, fie şi ale sufletului nostalgic sauînţelepţit de vreme; e un volum împodobit deun vers luminos şi melodios, cu o geometrieverbală şi compoziţională care inspirăoptimism, dragoste, energii pozitive.

Anotimpul dominant este cel al Luminii,cuvântul cheie care a inspirat şi titlul volumului,cu întreaga sa arie sinonimică şi semantică:alb, luna, argint, stele, soare, fulgere, ape,voal, lacrimi.

Beţia de lumină procură de obiceivoluptăţi existenţiale, efervesecente trăiriinterioare, reverberând cu sinceritate culorileşi sonurile diverselor vibraţii afectivepersonale, prin poeme ca: „Imaculata” ,”Floarede colţ”, „Ninsoare târzie”, sau „Rugîciune”,„Introspecţie”, „Însingurare”, „Reverie”,„Mistere”, „Existenţială”, „Muza târzie”.

Volumul este încărcat de variate invocaţiiretorice şi puternice trăiri individualizate,legate de timp ca entitate filozofică, anotimpuriimplacabile, dar şi de romantism peisagistic alnaturii exterioare şi interioare, fiinţiale,clamând sentimente pozitive, de echilibru şiarmonie, din care derivă duioşia discretă: „mă

cuprinde liniştea/ valurile mari,/ freamăt subcer albastru/ pictat cu aripi de pescăruş.”

Translarea în materia lirică urmează caleaunor metafore nebănuite, ilustrând o viaţă pecât de senină, pe atât de zbuciumată; poeziaabsenţei, casa părintească, tăcerea,melancolia, amurgul, clipele furate, toamnagrăbită, nisipul şi balastul vremii, lacrima, clipatrecătoare, iubirea şi apusul sunt tot atâteasimboluri şi sensuri înalte ale conştienţei şisubstanţei poematice ale volumului.

Poema „Muza târzie” pare o autodefinire,o ars poetique într-o dialogare, o evocare asinelui prin invocarea cuvintelor cheie dinpoemele ce compun volumul: clipe, destine,flori, versuri, poezie, iubire, ca în „delicatalumină”/ ... tăceri ascunse, neştiute destine...(„Tăceri”). Poeta realizează spectacolegrandioase ale profunzimilor lăuntrice, reflexirizat de spectacolele naturii în purpura unuirăsărit sau apus de soare peste veselia florilordin grădinile lumii şi ale sufletelor candide(virtual) ale oamenilor (virtuali) pe care trebuiesă-i iubim cu orice preţ, aşa cum numaiRodica Ghinea ştie s-o facă, peste „ sunetulumbrelor”.

La ea abundă verbele la imperativ, înmultiple invocaţii retorice afirmative: cheamă-mă sau negative: nu plângeţi, nu te amăgi, nu-mi spune, nu mă căutaţi.

În lumea ei de iubire necondiţionată alumii, Rodica Ghinea se vrea doar „o lacrimă”ce mângâie, alină, dar într-o aşa lume virtuală

a luminii fără pete, poeta rămâne totuşiechilibrată şi conştientă la „marginea clipei”,când „ţepii rănesc” şi atunci într-o îmbrăţişare/va ascunde totul/ sub scoarţa copacului/rătăcit/ la margine de drum”, rămânând lucidăsub zodia unui caracter cu înălţimi valoricemorale pe cât de rare, pe atât de clarasumate.

Cochetând între limite permisibile cubasme şi zmei, controlându-şi drumul drept înintrospecţii echilibrate, între „raţiune şi inimă”,mereu luminată de „Rugăciuni”, timpul îi estebun sfetnic, aliat şi prieten, dar nu o iartă detransformări; doar sufletul pare să-i fie mereutânăr, nesupus anotimpurilor, un pic răzvrătitdar lucid.

În acest sens, volumul „Petale de lumină”pare a fi o întreagă operă autobiografică aunei vieţii pe cât de obişnuite, aparent liniştite,ilustrată de poeme cu sens direct şi totuşiîncifrat în metafore şi simboluri dintr-un vastareal de cultură şi filozofie a vieţii, încât doardobândind anumite chei, se deschid sensurileadevăratelor trăiri poetice ale unui eu bineascuns.

Rodica Ghinea este o poetă matură, cu obogată activitate literară şi publicistică risipităprin ziare şi reviste, prin acţiuni de interpretarepoetică, prin saloane şi instituţii culturale,înzestrată fiind cu capacitatea de a lumina şide a metamorfoza idei înalte, chiar dacă seaflă la primul său volum de poeme publicate.

VIORICA POPESCU

Melania Cuc - POEZIA SPECTACOL

Când rostesc Dej, un fior tainic îmistrăbate fiinţa. Poate şi pentru căacolo,sub bisturiul pronic al unui vestitdoctor chirurg, am văzut lumina zilei.Poate că acolo m-am mirat, pentru întâiaoară, de măreţia bisericii din centru,despre care am citit mai apoi că a fostconstruită în secolul al treispezecelea, înstil gotic târziu. Poate că acolo, la Muzeulde istorie, am trăit pentru o clipă în oasteaţăranilor răsculaţi, de la Bobâlna. Poate căacolo am respirat aerul emanat de sareade la Ocna Dejului, o bogăţie fără deseamăn, care a întreţinut existenţa multorsate de pe Valea Someşului, acum, dinpăcate, în paragină. Şi câte şi mai câtemotive de nostalgie nu ar mai fi, inclusivcel al mediului cultural, reînviat parcă, înultimii ani, datorită unei mişcări literare deexcepţie, sub egida „Astra” şi a câtorvacenacluri.

Într-un asemenea spaţiu, la o lansarede carte a unui dejean, am cunoscut-o pe

poeta Vica Zeitler. O poetă în sensulîntreg al cuvântului. Volumul săuRepaosul umbrelor, apărut la Editura„Nova Press” - Cluj-Napoca, îndreptăţeşteafirmaţia de mai sus.

De altfel, prefaţatorul volumului, prof.Mariana Văleanu Barbu, ne previne, chiarde la început, asupra a ceea ce neaşteaptă: „Iubitorilor de carte, vă propunprin „Repaosul umbrelor” să redescoperiţiPoezia. Încercaţi să vă lăsaţi, pur şisimplu, furaţi de lectură, şi-o să vătransformaţi în cititori hedonici.”

Într-adevăr, cartea se citeşte cuplăcere. Scrisă în dulcele stil clasic, dar şiîn cel modern, ea transmite emoţie şilimpezime de idei. Pentru că poezia este,pentru autoare, „Esenţa rară”: „Suntumbră în noaptea adâncă,/Mă-ngeamăncu vântul pustiu,/Privirea mi-e floare destâncă,/Mă nasc în structuri, prea târziu...”

Din acest ipotetic târziu se zămislescpuzderie de întrebări, uneori îngândurări,ce răzbat din aproape fiecare poem: „Lace-mi folosesc mâinile,/Dacă cerşescnemurire/Fără motiv şi simţire?/ La ce-mifolosesc ochii/Aţintiţi fără sens,nicăieri,/Neexpresivi, fără vreri?(„La ce?”);„Stăpână sunt pe-a mea umblare -/Detestfigura-mi suspinând;/Se-ncearcă des amea răbdare,/Se-ncearcă des,dar pânăcând?” („Dar, până când?”).

Poemele se scriu în toate anotimpurile- ne spune în subsidiar poeta. Precumun menestrel, ea cântă suav primăvara,vara,toamna şi iarna, în sugestive cadenţede pastel. Un singur popas ,într-un peisajautumnal: „În seara de toamnă cu ceaţăşi fum,/Ziua îşi cere ca vamătăcerea;/Lumea grăbită îşi vede dedrum,/Fără să ceară la nimeni părerea(pg.54)...

...Fără cuvinte.

IOAN BENCHE

O străveche zicală autohtonă grăiasimbolic: „Tot românul s-a născut poet.”Mai apoi, ideea s-a prelungit într-uncântec sentimental, în care refrenul era:„Că nu e om să nu fi scris o poezie, măcarodat’, măcar odat’ în viata lui.” În acelaşiregistru metaforic, am putea aminti faptulcă de atâtea ori am auzit zicându-se: „Păi,dacă mi-aş povesti viaţa, s-ar putea scrieun roman.

Nu ştiu câţi şi-au destăinuit viaţa şimai ales câţi şi-au aşternut-o pe hârtie.Poate că, în taină, mulţi. Puţini însă, au şiîndrăznit. Printre aceştia este şi VasileIrimuş. Ţinutul mirific din care descinde,adică din satul Valea Leşului, comunaLozna - Sălaj, aşezată pe cursul mijlociual Someşului, malul stâng, nu-i de mirarecă poate să îmbie spre reverie şi poezie.Aşadar, nu-i de mirare că Irimuş a vibrat lachemarea plaiurilor natale, pe careacuma, la vârsta pensionării, a avut, însfârşit, răgazul, de a le sculpta în amintire.Cartea lui Vasile Irimuş, sugestiv intitulată

O viată alături de cei dragi, apărută la S.C. „Roprint”, este ca o îngemănare dintrecronicar şi poet. Cronicarul urmăreştecronologic etapele vieţii prin care a trecut,

iar poetul pune un strop de suflet şi luminăîn amalgamul existenţei.

Volumul este structurat logic pecapitole ce cuprind amintiri şi întâmplări,începând de la şcoală până la împlinirileprofesionale. Păduri şi hribi şi dihănii,dealuri cu ţărani şi roade, oraşe cuşantiere şi muncă, apar ca într-un tabloude cronică vie, pictat cu migală şidescriere exactă a faptelor.Impresionează îndeosebi aducerea, decătre autor, în faţa cititorilor, a universuluicopilăriei. Evocarea icoanei dragi abunicilor şi părinţilor, povestirea cu umor aunor năzdrăvănii ale copilului de atunci,amintesc de bădia Creangă.

Poeziile, scrise în dulcele stil clasic,împănate inteligent printre povestiri,întregesc tainic fotografia cărţii. Care,neîndoielnic, va fi citită cu interes, maiales de către personajele reale din volum,pomenite de către Vasile Irimuş înnaraţiunea sa.

REPAOS PENTRU REVELAŢIE

ÎNGEMĂNARE ÎNTRE CRONICĂ ŞI POEZIE

ÎN ZBORUL MEUIzvorul iubiriise sparge de dunga munţilor,se lasă a primăvară de doruriîntr-o vară de dragoste.Te leg cu privirea de un sărut,la mine în gând...Şi nu-ţi acoperi faţaŞi şoldul înmiresmat de nostalgii,cu umbra mea.Eu cânt,Şoptesc,te iubesc.În zborul meu adun căldura soareluiŞi sărutul de rouă al dimineţii.Culeg gândul de tineo geană de lumină.Un măine...

MĂ PUN LA PUNCTMă pun la punct.Explicând un mecanismsinalethism, sinalethism,printr-o închidere de orizontcam bont...Pro-punerea în punct,o fac,prin spaţiu curb, nu dilatato adevenire întemeiatăîn cerc de punct şi punct de piatră.

Ca simbol,am ales un punctal pământului căruntce leagă lumea-n univers.E doar un versŞi punct.

CLEPSIDRA

Anul Nou creşte-n vibraţii, se roteşte larg în aer

E mereu Buhaiul Sacru, vocea zeilor din caier

Şi-a strămoşilor credinţe, mii de gesturi rituale

E o muzică divină, energii universale….Declanşate şi-n străfunduri,

plânge apa în adâncuri.Dans, balans, focul planetei se revarsă

prin pământuriŞi ironic propulsează în afară…Universul….Vindecaţi toţi prin lumină,

tot în timp ne e demersul!Vremea scurgerii eterne prin clepsidră.Cele doua rezervoareTrec fiorul prin nisip. Se răstoarnă gâtuite,în schimbare…

FEERIESe aude, dinspre munţi, Cântec de argonauţi Duşi, pe mari, în căutare După aurul din soare.

Iar din porumbişti şi grâu, Sub sărut de vânt zglobiu, Vine foşnet de corăbii Şi scântei de sori şi săbii.

Se coboară luna plină, În oglinda din fântână, Că i s-a făcut un crunt Dor de oameni şi pământ.

De sub iarbă şi frunziş, Ies sfioşi în luminiş Şi se duc agale melcii Cu colinda printre sălcii.

Dinspre luncă, dinspre şes, Vine tril duios şi-ales, Căci, din nai, privighetoarea Cu-al ei cânt sfinţeşte zarea.

În livezi sub crengi de meri, Doarme lumea în tăceri, De visări adânci cuprinsă Şi de flori şi stele ninsă.

Şi-astfel mă preschimb şi eu Într-un arc de curcubeu Şi-mi desfac sub cer aripa, Să prefac în veacuri clipa!

CORIFEIIAud un glas ce-mi cere mântuireaÎn versuri cunoscute doar de zei,Dar când să îmi exprim nedumerirea,Trec şiruri lungi de corifei.

Apoi doar vocea mea interioarăMă-ndeamnă să privesc spre cer,Puzderie de îngeri lin coboară,Mă-nvăluie suflarea lor de ger.

Din vis trezită strig cu disperare:O, ceruri, oare sunt pe alt tărâm?Se-nalţă un zid sau poate mi se pare,Bulgării grei asupră-mi se fărâm.

S-a aşternut o linişte divinăCând te-am văzut în prag că îmi apari,Ştiam că eşti cereasca mea lumină,Trimis al astrelor acum îmi pari.

PETRU JIPA

Desen de MIRCEA ROŞA-MIRO

ELISABETA IOSIF

NICUŞOR CONSTANTINESCU

EMILIA TUDOSE

Ajuns la vârsta senectuţii, la apogeulcarierei sale şi pe culmile unor împliniri deexcepţie, profesorul doctor inginer MihaiMihăiţă avea, cred eu, datoria morală săarunce o privire retrospectivă asupra vieţii,activităţii şi carierei sale, să-şi depeneamintirile, să rememoreze,să evoce şi săconsemneze episoade, impresii, momente,evenimente şi trăiri care i-au marcatexistenţa, i-au conturat destinul, i-audesăvârşit personalitatea, i-au călăuzit paşiispre împlini, i-au înseninat ori i-au întunecat

viaţa. Marele nostru erudit Nicolae Iorga erade părere că, „după mult zbucium, împlinirişi căutări în viaţă şi în lume,oamenii se întorcla ei înşişi,cu înduioşarea şi bucuria cu careîntâlneşti un vechi prieten.”

Şi ce altceva ar putea să însemnepublicarea celor două volume DESTIN ŞIDATORIE şi ÎN VÂLTOAREA VRE MU -RILOR, decât o întoarcere a prof. dr. ing.Mihai Mihăiţă la el însuşi,o călătorie în timp,o evocare amplă şi uneori nostalgică a uneivieţi de om, o dezvăluire a secretelor care l-au stimulat şi ajutat să urce trepteleanevoioase ale devenirii, să se înalţe şiaspire mereu spre autodepăşire şiperformanţe, să-şi facă, prin trudă şi pe căicinstite, un nume şi un renume care să sebucure de stima şi preţuirea semenilor săi.Acest demers are şi o deosebită valoareeducativă şi poate reprezenta, pentrugeneraţiile tinere un alt fel de model, cu altedimensiuni şi valori decât cele mediateexcesiv de mass-media.

Profesoriul dr. ing. Mihai Mihăiţă,de-alungul mai multor decenii, a trudit, a gândit

şi a creat, implicându-se, cu pricepere şidăruire, în înfăptuirea unor obiective majoreşi realizarea unor idealuri, lăsând în urma saurme durabile şi amintiri de neşters. A fostprezent acele unde a fost chemat şi unde afost nevoie de el şi, tind să cred că, pentrudomnia sa, ingineria n-a fost doar o profesie,ci şi e vocaţie, e chemare. A unit şiconducerea pricepere, breasla inginerilor pecare o responsabilizează şi se străduieşte s-o implice în probleme şi activităţi carevizează dezvoltarea prezentă şi viitoare aţării, s-o conecteze la imperativele şirealităţile vieţii contemporane. A fost şi arămas o prezenţă activă şi prestigioasă, nudoar în viaţa tehnico-ştiinţifică a ţării, ci şi încea didactică, socială, culturală, sportivă şiobştească. A deţinut şi deţine funcţii şidemnităţi care i-au făcut cinste şi pe care le-a onorat cu pricepere, inventivitate,responsabilitate, pasiune şi dăruire de sine.

Este important de subliniat că domnulMihai Mihăiţă a publicat, în ţară şi înstrăinătate, peste 40 lucrări de specialitate şiîncă alte 60 cu caracter de analizăretrospectivă, istoria tehnicii, orientare,perspectivă şi atitudine şi că este autorul a11 inovaţii realizate, aplicate şi atestate princertificate şi insigne.

Spre cinstea lui, profesorul a fost şi estemembru al unor organizaţii şi organismeprofesionale naţionale şi internaţionale:Consiliul Naţional al Inginerilor şiTehnicienilor, Asociaţia Generală a Inginerilordin România (preşedinte), FundţiaInternaţională „Sănătate, Mediu, DezvoltareDurabilă”, Asociaţia Academiei de ŞtiinţeTehnice din România, Uniunea Internaţionalăa Căilor Ferate, Comisia Internaţională deInformatică în Transporturi, Comitetul deTehnologie a Federaţiei Mondiale aOrganizaţiilor Inginereşti , Comitetul Executival Federaţiei Europene a OrganizaţiilorNaţionale de Ingineri, Asociaţia ExperţilorAgreaţi (vicepreşedinte), Comitetul Executival Federaţiei Mondiale a OrganizaţiilorInginereşti etc.

Călăuzit de DESTIN ŞI DATORIE,profesorul Mihai Mihăiţă s-a avântat ÎNVÂLTOAREA VREMURILOR încă dinprimăvara vieţii, a navigat, cu dibăcie, peapele, uneori liniştite, alteori învolburate alevieţii şi cu mult curaj, trudă, dăruire şiresponsabilitate, a urcat treptele anevoioaseale devenirii, reuşind să se realizeze plenar,în profesie şi specialitate, în familie şi înfuncţiile şi demnităţile pe care le-a deţinut.Îndreptăţit, dar cu modestie, inginerul MihaiMihăiţă se confesează: „Mi-am dat toatăsilinţa să nu trec degeaba prin viaţă, să

trăiesc frumos şi cu folos, să pot lăsa ceva înurmă.

N- am aici măcar cel mai mic dubiu cădomnul Mihai Mihăiţă n-ar fi sincer, atuncicând afirmă: „Cred că am reuşit să conserv,în suflet, o parte din propria-mi copilărie ca orază de lumină, de regenerare sufletească şide rezistenţă împotriva râului, a urâtului dinjur.” Deci, nu întâmplător, cititorul vadescoperi în scrierile sale o anumităsensibilitate şi înclinaţie spre frumos, unlirism discret cu care-şi îmbracă gândurile şisimţămintele, o anumită delicateţe stilisticăce pot trăda un suflet de poet. Şi suntconvins că nu greşesc atunci când cred şiafirm că unele dintre expresiile şi sintagmelesale se pot constitui în vorbe de duh, înmaxime şi cugetări de înţelepciune şi desuflet, izvorâte din experienţa de viaţă, dininteligenţa şi cultura unui om care, cu saufără voia lui, va rămâne un stindard algeneraţiei sale, o pildă de dăruire şidevotament, ca de exemplu: „Este necesarsă aplici principiul moral ţie însuţi şi apoicelorlalţi.” „Eminescu nu poate fi confiscat dediferite forţe politice sau grupuri de interese;

Eminescu este al nostru,al tuturor.” „Fărăcinste şi dreptate n-am supravieţui, probabil,decât în mizerie şi haos.” „Nu îmbătrâneştidoar pentru că trec anii,ci şi pentru că-ţitrădezi propriile idealuri.” „Dorinţa de putereînvrăjbeşte pe oameni, produce discordie şicompromite, adesea, cele mai frumoase şiînalte momente de fericire.”

Sunt doar câteva din sutele de maximece-i aparţin, înserate în cele două cărţi.

martie 2011 Restituiri

NICUŞOR CONSTANTINESCU

UN STRĂLUCIT DESTIN ÎN VÂLTOAREA VREMURILOR

martie 2011Restituiri

PĂRINTELE GHEORGHE PETRE-GOVORA

La 27 aprilie 2010, vâlcenii l-ausărbătorit pe Părintele Gheorghe Petre-Govora - preot, arheolog, publicist cuocazia împlinirii a 100 de ani de lanaştere. Evenimentul a fost organizatde Primăria oraşului Băile Govora,Forumul Cultural al Râmnicului,Societatea Culturală „Anton Pann”Râmnicu Vâlcea, Direcţia Judeţeanăpentru Cultură, Culte şi PatrimoniulCultural Naţional Vâlcea şi de MuzeulJudeţean Vâlcea, sub patronajulArhiepiscopiei Râmnicului.

Medalionul aniversar s-a desfăşuratîn prezenţa IPS Gherasim Cristea –Arhiepiscopul Râmnicului, a unorimportante personalităţi din culturavâlceană, într-o atmosferă distinsă iarsărbătoritului i s-au decernat o serie deplachete şi diplome: „Medalia jubiliară aEparhiei Râmnicului, emisă la împlinirea a500 de ani de atestare documentară”;„Diploma de recunoştinţă” (acordate deIPS Gherasim al Râmnicului, cu prilejulaniversării unui veac de viaţă); Plachetaomagială „Preot, arheolog Gheorghe I.Petre-Govora, 100 de ani de viaţă”(acordată de Primăria or. Băile Govora– primar Mihail Mateescu); Medalia şidiploma jubiliară „90 de ani de la înfiinţareaAsociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”(acordată de Eugen Petrescu –preşedinte ANCE, filiala judeţeanăVâlcea); „Diploma de excelenţă” (acordatăde Forumul Cultural al Râmnicului –preşedinte Al. Popescu-Mihăeşti, cuocazia împlinirii vârstei de 100 de ani,pentru întreaga activitate depusă înslujba şi interesul comunităţii).

Sărbătoritul a ţinut să facăprecizarea că toate descoperirile sale aufost posibile datorită „lupului – aspiritului dacic”, care l-a însoţit, protejatşi îndrumat toată viaţa pe caleaadevărului istoric. Acesta este motivulpentru care – spunea Părintele Petre, oride câte ori s-a întâlnit cu lupii, niciodatănu a avut frică de ei. Aceştia se opreau,îl priveau, după care îşi continuaudrumul liniştiţi.

După cuvântul primarului, şi al IPSGherasim rând pe rând, participanţii –prieteni şi discipoli, au ţinut să aducăomagiile lor distinsului preot, arheologGh. Petre – Govora: prof. univ. dr.Alexandru Popescu-Mihăeşti, ing. PetreCichirdan, prof. dr. GheorgheDumitraşcu, prof. univ. dr. NicolaePopa – preşedinte la Înalta Curte deJustiţie, prof. dr. Ioan Şt. Lazăr, prof. dr.Ion Soare, prof. Costea Marinoiu,Eugen Petrescu, prof. drd. Florin Epure,gl. mr. (r) conf. univ. dr. Ilie Gorjan (n. laOrleşti), pr. Nicolae State-Burluşi ş.a.

Printre personalităţile secolului al XIX-leacare au militat cu energie şi devotamentpatriotic pentru propăşirea poporului român,numele lui Ion Ionescu de la Brad (născut la24 iunie 1818 în oraşul Roman) se află la locde cinste. A studiat la ţară, la AcademiaMihăileană din Iaşi, apoi a urmat în Franţaagronomia, ştiinţele naturii şi ştiinţeleeconomice.

La Paris a închegat o strânsă prietenie cualţi tineri români aflaţi la studii în Franţa,animaţi de năzuinţa îmbunătăţirii condiţiilormateriale şi spirituale ale poporului nostru. Ela stabilit, de asemenea, relaţii cu elementedintre cele mai avansate ale societăţiifranceze, trăind în mijlocul frământărilor careau premers şi au pregătit revoluţia de la 1848.

Reîntors în patrie, el a fost primul profesorde ştiinţe agricole din ţara noastră laAcademia Mihăileană din Iaşi(1842-1848).

În mai 1845, luând contact la Mânjina cuNicolae Bălcescu, M. Kogălniceanu, C. Negri,V. Alecsandri şi cu alţi patrioţi români, a aderatcu însufleţire la programul de eliberarenaţională şi socială dezbătut cu acest prilej.

În timpul revoluţiei de la 1848, din iniţiativalui N. Bălcescu, guvernul revoluţionar l-achemat pe Ion Ionescu de la Brad laBucureşti, unde, în calitate de vicepreşedinte,a condus Comisia proprietăţii, alcătuită dindeputaţi, ţărani şi boieri.

Comisia proprietăţii, creată în scopul de agăsi soluţii problemei agrare – principalaproblemă a revoluţiei de la 1848 - , trebuia săîntocmească un proiect de lege pentruînfăptuirea articolului 13 din Proclamaţia de laIslaz. Ion Ionescu de la Brad a desfăşurat oneobosită activitate în tot timpul cât s-audesfăşurat lucrările comisiei, combătând cutărie atitudinea reacţionară a proprietarilor şisprijinind, prin intervenţiile sale, cererileîndreptăţite pe care la formulau ţăranii.

Armata otomană, chemată de reacţiunespre a înăbuşi revoluţia, l-a arestat şi pe IonIonescu de la Brad. După câteva săptămâni areuşit să evadeze împreună cu alţiconducători ai revoluţiei, trecând apoi înTransilvania, unde a stat până la mijlocul luniifebruarie 1849. Acolo a vizitat taberelerevoluţionarilor români şi pe prefecţii lor: „Solomon, Dobra, Buteanu şi pe vestitulIancu”, cum însuşi mărturiseşte cu admiraţieîntr-o scrisoare către Nicolae Bălcescu.

Exilul în Turcia, impus de înăbuşirearevoluţiei, s-a prelungit opt ani şi patru luni,timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-aconsacrat preocupărilor ştiinţifice, îndeplinindşi unele funcţii ca: expert şi consilier imperial,director al Şcolii de agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor dinTesalia ale marelui vizir, unde a înfiinţat o

şcoală profesională de agricultură şi trei fermemodel mici pentru ţăranii greci etc.

Întreprinzând călătorii de studiu prinţinuturile aflate sub stăpânirea Imperiuluiotoman, a cercetat şi interpretat realităţile şifenomenele naturale şi sociale, tipărind înlimba franceză cinci monografii şi un raport.Printre lucrările publicate se află şi Excursieagricolă în Dobrogea, studiu de atentăanaliză a condiţiilor agricole şi sociale, precumşi de vibrantă atitudine românească. Din cele12 scrisori trimise în această perioadă lui IonGhica se desprinde pasiunea lui faţă deadevărul ştiinţific şi abordarea cu care militapentru viitorul mai bun al poporului său.

După întoarcerea din exil (1857), IonIonescu de la Brad a fost primul director alstatisticii din Moldova, apoi profesor decontabilitate, economie politică şi financiară laIaşi. Pentru susţinerea drepturilor ţărănimii, ela înfiiţat patru gazete, cea mai cunoscută fiind„Ţeranul român” (1861-1863).

Bun cunoscător al problemelor rurale, IonIonescu de la Brad a fost consultat deAlexandru Ioan Cuza la alcătuirea legii pentrureforma agrară. El a fost numit inspectorgeneral al agriculturii pentru toată ţara (1864-1869), funcţie în care a îndrumat aplicareareformei agrare.

O bună parte a vieţii sale, timp de 22 deani, el a condus ferma-şcoală de la Brad, undea practicat o agricultură model, aplicândmetode dintre cele mai avansate pentru aceletimpuri. Ca deputat al ţăranilor, Ion Ionescu dela Brad a militat cu energie pentru cauza celormulţi şi nevoiaşi. Cu competenţa şi autoritateasa recunoscută, el a reprezentat ţara lacongrese internaţionale, expoziţii în străinătateetc.

Ca recompensă pentru creaţia luiştiinţifică, a fost ales membru corespondent şiapoi membru de onoare al AcademieiRomâne, membru al Societăţii de statistică dinLondra etc.

Astfel, închei, încă un capitol despre opersonalitate care s-a bucurat de admiraţiaopiniei publice internaţionale şi care acontribuit la „îmbogăţirea” tezaurului gândiriişi ştiinţei mondiale.

IONUŢ-COSMIN DRĂGHICI EUGEN PETRESCU

ION IONESCU DE LA BRAD(1818-1891)

Se pare că românul nu este fratenumai cu codrul, ci şi cu umorul. O glumă,o epigramă, o fabulă sau schiţăumoristică, de multe ori i-au alungattristeţea, l-au ajutat să uite sau să treacămai uşor peste grelele încercări ale vieţiicu care s-a confruntat. În anii întunecaţide dinainte de 1989, se făcea coadă înfaţa librăriilor când se afla despre apariţiaunui volum de umor. Cărţile semnate deValentin Silvestru, Viorel Cacoveanu,Cornel Udrea, Varujan Vosganian, ca sădau doar câteva nume, erau lecturate penerăsuflate, cum se spune. Mare căutareaveau şi rubricile de umor din presascrisă. Ca să nu mai vorbesc de revista„Urzica”, a cărei apariţie, în condiţiilerestrictive ale acelor timpuri, părea ireală.De fapt, circula versiunea că editareaacesteia era facilitată de cerinţe deimagine ale puterii, fiindcă, în toatecelelalte „ţări frăţeşti” existau asemeneapublicaţii. Şi nu doar una singură.

Deşi s-a dovedit un puternic atentatîmpotriva răului, după 1989, de parcă înRomânia ar curge pe toate drumurile lapteşi miere, umorul a devenit o pasăre rară.Că a dispărut total, nu se poate totuşiafirma. Prezenţa sa ne este atestată de

câteva publicaţii ale grupului editorial„Publicaţiile Flacăra”. Este vorba derevistele Rebus, Rebus bis, Rebusacheşi Almanahul Rebus. Deşi titlurile ne potduce cu gândul la nişte tipărituri de unanume gen, adevărul este cu totul altul.Publicaţiile enumerate au profil umoristicaccentuat, înserând în paginile lor schiţe,fabule, epigrame, momente satirice,caricaturi, anecdote, integrame, secvenţeamuzante din viaţa unor personalităţi etc.Deci avem de-a face cu toate genurile pecare le poate îmbrăca umorul. Altfel spus,acestea reprezintă publicaţii ce-ţi oferăremediul potrivit pentru a suporta mai uşorironiile sorţii, greutăţile vieţii, şicaneleşefilor etc. Şi mai adaug, acesteaconstituie un partener de preţ în vacanţe,călătoriile mai lungi sau weekend. Să nuuităm însă că, nu doar numai la necazomul simte nevoia să-şi mai descreţeascăfruntea. Se ştie că, buna dispoziţie estesecretul unui tonus robust, al sănătăţiinoastre. În plus, spre deosebire de alteremedii, umorul nu are nici un fel decontraindicaţie, nu necesită prescripţii dinpartea nimănui. Poate fi consumatoricând, oriunde, în orice cantităţi, la oricevârstă, dacă ai învăţat să citeşti şi… aiumor.

martie 2011 Ridendo Castigat Mores

PARADOXUL PUTERIILimba nu şi-o stăpânesc Nici a lor nici cea străină... Eu, ca prostul mă gândesc Cu ce Dracu ne domină?!

TACTICĂ DICTATORIALĂŞtiu să dividă, să domine Cu circ zilnic, fără pâine Şi ne stăpânesc cum vor Mai degrabă muşchii lor.

„LIBERTATEA DE A PLECA”Ne stăpânesc toţi „eunucii”Ce n-au minte nici doctrină Dându-ne mereu...papucii, Dar FMI-ul ne domină...!

„A STĂPÂNI nu înseamnă a DOMINA”

(N. Iorga)

“Panseul”, mi se pare mie Că-i pleonastic - din păcate -DEX-ul ştie el ce ştie... Eu mi-aş dori doar libertate.

UNUI AMIC DEPENDENT...Marea criză, pentru Milu E că nu mai bea cu kilu, Bea prin casa nu ştiu cui Doar cu jumătatea... lui!...

CONTRASTE FEMININEFemeile-s enigme pentru soţi De când tot zburdă pe pământ Sunt multe ce se dau în vânt Şi multe ce se dau la toţi...

„O, RĂMÂI...”Seri la rând, Tina, avidă Cu dulceaţă multă-n glas La Tinel a tot rămas Până s-a trezit...gravidă!

CU FIECARE LUNĂDe ani suntem obişnuiţi Pe a lor „datină străbună” Şi ne vedem, toţi, păcăliţi Cu fiecare lună...

ION CONSTANTINESCU Epigrame de EUGEN COŢA

LiiBEEr Laa UmmORR

martie 2011Focus

RAIUL CIBERNETIC

Motto:„Loviţi de aer şi de timp”

Nici nu ştim cine suntemtrăim printre straturi de frigsuntem turma părăsită de îngeriunde păstorii postmoderniconstruiescforma cibernetică a noului rai.

Rătăcim sub argintul luniistriviţi de o apăsare adâncăînmugurind în noitimpurile din descălecatul

vulturilor.

Ne amăgimcu duhul îngerului negruce şi-a îmbrăcat voceadevenind păstor.

Nu mai ştim cine suntemtrăim printre straturi de frigmergem nicăierişi în toate direcţiilesăpămîn trecut şi ne aruncăm ţărâna în

viitorfăcând dureroase schimburi de

rădăciniîn timp ce înlocuimtimpurile jupuiteîntunericul din noicârjele unui viitor cu mâinile

amorţitedispreţuind păstorii şi raiul lor cibernetic.

BRAŢELE ALBASTRE ALE CUVINTELOR

După ce n-am să mai fiu,înfrăţit cu vântul şi cu noriimă vor învălui braţele albastre ale

cuvintelortrezind la viaţăîntreaga suflarede care, în firava mea existenţă,am fost îndrăgostit.Am să fiu şi mai puternic atunci.Pentru mine vor vorbicatenele libere din sticlăce au vrut să elibereze luminadin eclipsacare vestea apocalipsa.

După ce nu am să mai fiu, iubito,sigur, o să fiu

mai puternic, mai viu!

FLUTURI DE LUMINĂ

De ce atâta suferinţă, înger al iubirii rebele?

Prin cartierele mărginaşe ale raiuluise plimbă singurătateaprin vieţile mele.Păşesc pe fluturi de luminăspovedindu-mă tăceriişi adun înstrăinărilecum aş strânge o oastedintr-o viaţă plinăde toate erorile...

Prin toacă, şi dangăt, şi lerDumnezeu mă cheamă la liturghie de cer.

Mă tem de tot ce dezordine este de ordinea în carenu-i loc de poveste.Păşesc pe un drum presărat feericcu fluturi din luminăspre un întunericde tină.

ÎN ZIGZAGULFULGERELOR

Motto: Oriunde sunt, se face frig

Midas cu semn schimbat,toate lucrurile pe care le atingdevin lut îngheţat.M-am răcit de la o vreme

îngrijorător.Îmi citesc temperatura în zigzagul

fulgerelor.

Oriunde sunt, se face frig.

Sunt măsura gerului.

Locul unde tăcerea mea de rezervăse face boltăseamănă cu indiferenţa.

De ce toate lucrurile pe care le ating eu – meşter faurdevin lut îngheţatşi niciodată aur?

ABIA ATUNCI

A venit vremea să sfârşesc ce s-a început!

Mi-a venit vremea, Doamne,şi nu mi-am terminat misia.Plouă cu tăcere peste puţinele mele

cuvinteşi Tu nu închizi uşa morţiiîn faţa mea.

A venit ziua când nimic nu mă mai apără

şi Tu, Doamne, vrei să mă arunci în iadul celălalt

uitândcă eşti în inima mea.

Îmi vreau mântuirea aici,în ţara mea,şi oricâtă izbăvire zici că mi-ai da,locul meu, Doamne, este aici.

Lasă-mă măcarsă-mi pietruiesc calea,să-mi pregătesc plecarea,să-mi aleg sfârşitul,şi atunci când voi socoti că totul

e bine,abia atuncidin mineîn minesă mă arunci.

Poeme de GEORGE LIXANDRU

STATUI ŞI APĂDoamne… încremenire mutăîmi plânge statuia în apă,iar carnea de piatră, tăcută,udată de lacuri se-adapă.

Trimite lumina-n furtună…un tunet în nori să răsune,când piatra ascunsă sub lunăprea plânge durere-n genune.

În tropot de gheaţă pierdută,va sta iar cu palma cerşindă.Doar inima-i zace, gemutăşi-aruncă pământ spre oglindă.

DELIRAlungă-mi marea sete de iubire…Cu braţele în jur acum te simtşi lunecând încet, spre nesimţire,îţi aud şoapta dulce, suspinând.

Iar focul surd trosnească în odaie,gingaşe umbre zboare pe pereţi,Căzând din ceruri zăpada greoaieîmbracă brazi ascunşi între nămeţi.

Cu mângâieri şi şoapte de iubire,dorind supus sălbaticul sărutsă îţi cerşesc un strop de fericire,tu lasă-mă… aşa cum eu te-am vrut.

PERPENDICULARÎnvaţă-mă să mor în necuvânt,Să cresc pe unde ochiul nu ajunge,Prin frunze să păşesc, ca un cuvânt,Iar clopotul cu flori să mă alunge.

Şi binele şi răul să le-mpac,Prin aer false umbre ne respire,De mine-n propriul somn să mă desfac,Lăsat de vis şi plâns de adormire.

Zidire e văzduhul fără zbor,Ce cancer timpul, profanând lumina.Sufăr în boală, cerşind ajutor…Cu plâns de nori ne strigă rătăcirea.

CĂLĂTORAm călătorit prin vârste,vremelnic, în straie de prinţ şi de nomad!...La praguri de răscruci,

din tunetul anilor,m-a atinstăcerea visărilor…şi te-am întâlnitpe tine!...

RE-GĂSIRETe mângâi cu gândulînchinându-ţi clipele acestea,ating stele albastre,constelaţii infinite,ţi le dăruiesc pe toatesă-ţi lumineze calea spre tine însăţi,unde iubirea te-aşteaptă,unde sufletul îţi este făgăduinţă,unde în taină îţi pierzi identitateaşi-ţi regăseşti existenţacea adevărată şi imaculată,cea care te animăîn toate clipele,cea pe care o vezi în tot ce te-nconjoară…iubito, tu eşti…atât de iubită încât plutirea unduităîn iubire îşi dansează clipa eternăde lumină…

CĂUTĂRIŞtim cum eramcând tu nu erai…de câte ori veneai,de-atâtea ori eram totul!...de câte ori rămâneai,de-atâtea ori credeamcă nu eşti totul!...de câte ori plecai,de atâtea ori eu eram nimic!...până când într-o bună zinimeni nu a mai plecatşi nimeni nu a mai venit!...

SPERANŢA MEAZâmbetul tău, floare de nu-mă-uita,sărutul tău, frâu de curcubeu!...visare de-o noapteîn pântecul tău,miracol de iarnă târzie!...speranţe de dragoste,predicţii de potop în gene!...Iubirea e cer,iar cerul e iubirea!...

Poeme de MARIANA MOGA

Poeme de PETRU FĂGĂRAŞ

SUFLET PEPRAGURI

Culori în arc de curcubeu –prin câte vieţi îţi treci esenţa,lumină-n sânul unui zeulăsându-i, bob cu bob, prezenţa?

E sufletul un necuprinsîn care lumi şi lumi să-ncapă;e călătorul neînvinspe-un drum al cărui sens ne scapă.

Sufletul – în neiubire – e numai o mulţime vidă.Moartea este doar… o vamă – prag în istmul din clepsidră.

De lumina pufoasă a unui normi s-a atârnat sufletul – uluit de strălucirea pământului.Acolo,-n strălucire, e tărâmul iubirii.Acolo dogoreşte rugul aprinspe care ne-am aşezat inimile.Beţi de atâta iubire…le simţeam de prisos.

EŞARFA

Ce mângâiere ni s-a prinsîn şalul ăsta de mătase?Ce fum uşor, din focul stins,mi-aduce-un dor, ce mă uitase?

Parfum de flori din alte vremimi-adoarme gândul în durere,iar din mătase, de te temi,se ţese umbră şi tăcere.

Se trece-n aripi de hulubeşarfa asta parfumatăşi de-i ascunsă-n verde crud,e… anotimp de altădată!

ÎNSETAT

Nu-mi spune că n-ai mai văzutun strop de rouă în deşert:nu-mi spune că n-a mai căzuto stea acolo unde-aşteptsă prind înaltul, strâns, în pumni,să-l storc de vlaga nevăzutăşi-apoi, cu setea-ntregii lumi,să sorb tăria de… cucută!

CÂNTEC AMARIubita mea, mai vând un pasSpre trista noastră-nstrăinare,Hai, cumpără ce-a mai rămas!Eu şi acum în ultim ceasSunt veşnicul fără parale.

Ţi-oi vinde dorurile mele,De care nu mai ştii de multŞi patul puştii cu vergele.Pe ţeavă ţi-am luat mărgele – Căci le-ai dorit atât de mult.

Când vom desface cununiaBolnavei noastre vieţi pierdute,Voi smulge toamnei nebuniaDin frunza ce-a umplut câmpia,În locul meu – de va putea – să uite…

AVEREA MEAAm fost sclavul celor mai cu stare,M-am luptat cu mine şi cu ei,Prin hăţişuri mi-am croit cărareDespărţind în două bunii de mişei.

Gol am fost născut şi toată viaţaAm voit să port doar haina mea,Truda serii-am stins-o dimineaţaSub feştila oarbă, luminat de stea.

Când credeam că-i bine a fost răuŞi-a fost bine când credeam că nu-i,Am lăsat fântâna pentru un pârâu,Patul, pentru frunza codrului.

Mi-a fost dat să am iubiri puţine,Chiar de am iubit pe fiecare,Doar femeia care doarme lângă mineM-a iubit prin vreme cu ardoare.

Două lucruri mi-au rămas în viaţă:Codrul verde – împărăţia mea – Şi femeia blândă care mă răsfaţă…Altfel de avere pentru ce-aş mai vrea?

SĂ NU UIŢISă nu uiţiuliţa satului tău,şi nici cireşiicu ninsori de albpeste noaptea Învierii.Altfel, cum ai mai ştiunde te-am cerutnopţii de mireasă,ca să nu te pot iubipână în ultima frunzăa toamnei mele,înaintea ierniifără viscolire…?

Poeme de MARIA-CORNELIA POSTESCU

Poeme de VICTOR BURDE

CÂND SUNĂ TOAMNAToamna îşi sună amiezilePraful din suflet s-aşterne,Spaima-şi adună cirezileNoaptea uitării se cerne…

Vite nasc tropot şi larmă,Văcarul să cânte a uitat,Ţărâna câmpiei se sfarmăDar praful rămâne aşezat.

Departe-i poteca din maiBreton în papură moartăUn şarpe cu coada în Rai,Şi aur pe piele, din Poartă.

În praf se drapa dimineaţa,Cirezi rumegau spre apus,Şi „mâine” era toată viaţa;Tăcut se golea harnic fus.

În cerul lucios, ca de sticlă,Un Eden şi-ascunde livezileIar praful de ieri este ţiplă…Toamna îşi sună amiezile.

PATIMA SCRISULUINu pot să văd cum timpul cerne,Nu pot să simt cum mă usuc,Nu pot visa tristeţi eterne,Nu pot s-aud paşi ce se duc...Dar pot să râd sub lacrimi grele,Şi pot să fug cu tălpi de rană,Mai pot simţi parfum de ieleMai pot însufleţi o pană…

DANSAI, CÂNDVADansai ca o prinţesă din vremi de mult apuse,murise timpu-n lesăcu vorbele nespuse

O lacrimă fierbinteştergea tristeţi ştiute,ţeseai, pe sub veşminte,înfiorări de ciute

A fost doar o secundădar umbra ei fugarăşi-acum mai naşte undeîn inima-vioară.

EU AM CREZUT ÎN OAMENIÎn glumă-ţi spun: „iubito”. Te miri şi te-ndoieşti.Nu ştii dacă drept este. Nu vrei să te pripeşti,Să crezi că adevărul ţi-l spun sau doar e-n şagă.Nu pot nici eu, fetiţo, să ştiu de-mi eşti, Tu, dragă.

Căci eu de mult „Nu!” zis-am la orişice simţireCe vru să mai aprindă apus-a mea iubire.Văzut-am cum se sfarmă şi năruie de tot,Tot ce-am iubit pe lume. Să mai iubesc? Nu pot!

Eu am crezut în oameni şi-n tot ce-i bun în ei.Ştiam că-s două cete: cei buni şi cei mişei.Nici nu visam atuncea, că pot fi şi mai răi,Cei dragi de lângă tine, ce-şi zic că sunt ai tăi!

Când crunt lovit de soartă, de boală sau de greu,Te-aştepţi ca toţi ciorchine să fie-n jurul tău.Cu-o vorbă să te-ajute căci altceva nu vrei.Te doare. Nu e nimeni, din toţi cei dragi ai tăi.

Închizi, deschizi iar ochii. Degeaba, totu-i gol.Ai vrea ca tot pământul să stea pe-un singur polŞi-apoi, doar cu suflarea ce-a mai rămas în tine,Să spulberi tot pământul, să-l spulberi că-i mai bine!

SĂTUL DE RĂUTATESătul de răutatea ce schimbă omu-n fiară,Când uită de credinţă, de neam şi chiar de ţară,Doresc în astă clipă să fug cât mai departe.De tot ce-i rău în lume, să uit de toţi, de toate.

Să fiu cât mai departe, reîntors iar în natură.Să n-aud nici o ceartă şi nici măcar o „gură.”Doar vuietul pădurii când aspru suflă vântulSau tunetul din ceruri lovind din nou pământul.

Să stau în vârf de munte, uitând de astă lume.În mijlocul pădurii, să n-am cuvânt a spuneDecât doar mie însumi, la lună sau la stele.Ecoul să îmi ducă, doar gândurile mele.

*In jur, doar păsărele ce ciripesc de zor.Sunt singur doar cu mine iar sufletul mi-e gol.O lacrimă se scurge şi nu ştiu ce-i cu mine.Stau şi mă-ntreb de-odată: să fug oare e bine?

FEMEIE!Făcută eşti, vieţii, să-i dai adâncul sens.S-aduci sau să împrăştii necazul cel mai dens.Din diavolul pierzării, cu-o vorbă-l faci bărbat.Pe înger, cu-o privire, îl bagi Tu în păcat.

Cu-n zâmbet poţi distruge tot ce-are omul sfânt.Viaţă fericită sau iadul pe pământ.Te joci cu simţăminte, la care le dai viaţă.Necaz sau bucurie, la toate le faci faţă.

Bărbatu-l faci să uite de tot în astă lume.Îi dai fructul iubirii, apoi, îi dai şi-un nume.Îl faci ca să se-ntrebe de-i vis sau realitate.De-atâta fericire. Mai mult, nici nu se poate.

Poeme de MARIUS MĂLAIPoeme de

CLAUDIU IORDĂCHESCU

martie 2011Roua de seară

În „Istoria literaturii române de la origini până inprezent” George Călinescu afirma: „avea talentul deprozator al unui Slavici şi ochiul observator al luiRebreanu”, iar un critic actual, scriind în revista„Luceafărul”, îl socotea pe un actual scriitor urmaş al luiPavel Dan urmaşul lui Slavici şi Rebreanu.

Monografii pertinente despre Pavel Dan au publicatMonica Lazăr „Pavel Dan 1907-1937” (Editura pentruliteratură,1967) şi Ion Vlad „Pavel Dan, zborul frânt alunui destin (Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1986).

Din prima aflăm că scriitorul a debutat în anul 1930în revista „Darul vremii”, condusă la Cluj de VictorPapilian, cu povestirea „Ursita”, că a fost colaboratorfidel al revistelor ardelene „Gând românesc”,„Abecedar”, „Pagini literare” şi Blajul (în aceasta fiindmembru al comitetului de redacţie).

Ziarul clujean „România nouă”, în februarie 1937,în urma unui concurs de nuvele istorice îi conferăpremiul I, pentru „Iobagii”, ultima sa creaţie. Maipublicase nuvela „Priveghiul” (1935) în „Gândirea”, iardupă deces, volumul „Urcan bătrânul” reuneşte cele maiimportante nuvele (abia după trei ani de la moarte, în1956 - „Scrieri alese”, renunţându-se la „Îl duc pe popa”,„Cârja”, Fragmente” şi „Necazuri”, se completează însăcu schiţele „Precup”, „Studentul”, „Livada”, „Jufa”,„Vedenii din copilărie” şi „Drumul spre casă”. O ediţieurmătoare, „Urcan batrânul”, din 1960, fără a reparalipsurile celui precedent, eliminând acum, datorită uneioptici interpretative comode, încă cinci povestiri: „Copilschimbat”, Jufa”, „Întâlnire”, „Ursita” şi „Iobagii”.

În 1959, editura „Europa” din Budapesta îi publicăsub titlul „Üres a fészek” (Cuiburile goale) -traducereliberă de Ovary-Öss Jozsef, iar în 1963, antologia „DerTod der Möve”. Rumänische Erzälungen des KritischenRealismus (Moartea pescăruşului. Nuvele realist-criticeromâneşti) la Berlin. Ion Vad în cartea citată mai sus,are o dedicaţie „În amintirea profesorului ION BREAZU,excelentul cunoscător al literaturii din această parte deţară, prieten devotat, al alături de Ion Chinezu şi TeodorMurăşanu, al scriitorului venit din lumea CâmpieiTransilvaniei.”

Amintind „Înmormântarea lui Urcan bătrânul”, Ion

VIad arată că „Nu altfel se anunţa sfârşitul bătrânuluiUrcan... Întunericul neliniştitor pregăteşte agoniabătrânului reîntors dintr-un nou şi ultim (acum) periplu”şi citează din nuvelă: „Afară noaptea se îngroşase. Dinbucătăria de vară curgea în bătătură o apăraie delumină sângerie.” Mai spune: „prezenţa accentelor tari,incisive a unor portrete desenate în liniile grotescului şiale caricaturalului nu diminuează - prin acţiuneatermenilor contrastanţi - un destin compus cu o unicagingăşie, un destin din marele poem al Câmpiei/.../ EsteCântecul Câmpei ascultat în tăcerile câmpului şi alholdelor”. /…/ „ înmormântarea erupe brusc, liniilecapătă dimensiuni enorme, hiperbola funcţioneazădeformând contururi, portrete, absolutizând în culoriaspre avariţia şi gravul proces da devalorizare asentimentelor.”

Mai afirma Ion Vlad: „Ar fi nedrept să reducemsemnificaţiile creaţiei epice a lui Pavel Dan dacă amvedea in coexistenţa thanatos-ului cu celelalte motiveale topos-ului (Câmpia, dealurile, familia, satul etc.)expresia unei înclinaţii structurale. Desigur, scriitoruleste urmărit - aşa cum înregistrează diagrama torturatăşi apăsătoare a propriei vieţi de ameninţarea şi desemnele morţii. Uneori reprezentările tind sprehalucinatoriu sau spre coşmar, traducând anxietăţiirepresibile. În marile sale compoziţii epice, însă, motivulţine de viziunea general aflată la pragul unde proiectulepopeic urma să realizeze totalitatea înţeleasă caunivers plurivalent şi proteiform, ca integrare a formelorşi manifestărilor existenţiale într-un ansamblu coerent şiatotcuprinzător.” ... „E motivul pentru care spaţiul are odispunere simfonică, îşi făcea auzite cântecele elegiaceale Câmpiei, spectacolul vieţi , participarea unei lumi laacest teatru al lumii.”

Dacă Monica Lazăr fixează datele biobibliografice,prezentarea tipărită a operelor lui Pavel Dan, anturajulşi locurile trecerii acestuia prin lume, Ion Vlad adânceştecăutarea semnificaţiilor celor scrise de prozator,aintegrării acestuia în această lume - Câmpia transilvană.

După cele relatate, ajung la concluzia că prozaaşa-zisă tradiţionalistă e departe de a-şi fi epuizatresursele ori de a se fi perimat.

IONEL ANDRAŞONI

PAVEL DAN ŞI RESURSELE TRADIŢIEI ÎN TÂRZIUL ÎNTUNECATal nopţii de smoală,deschid colivia să-mi curgă somnul,când voi pluti sub cerde păsări...şi-n cadenţa timpuluisă răstorn marele bulgărde emoţiifiindcă tu...,supărată pe gândurile meleşi cuprinsă de valurile... dureriiai devenit un muntede tăcere neagrădus în curtea tristeţilor ...în pustiul orelor singuredesenez în apăşi pe cer,privighetori albeşi aş vrea să te ducîn templul cu diamante...până când cruceanu-mi va cădea în genunchişi-n cot...

ÎN NOPŢI SÂNGERIIîţi privesc icoanaşi pe sub poale de crini,călare pe calul de argintvin să te strâng la pieptfără să-ţi iau dobândăpentru odihna-ţide pe umărul drept...Aluatul din sânii lunii radiază luminaodihnei de duh, când continui să botez ...fântâni cu apă vie...Sub stejarul şoaptelor biserica plângeprin glasul clopotului răguşitPădurea crinilor imperiali, împodobită-nboabe de rouă se roagă-n genunchi să pun hamuri lafrunzele copacului meu, care nu le maipot stăpâni...

- Chiar, vei veni?!

Poeme de PUIU RĂDUCANU

La volumul „Pseudominifabule“ de Eugen Pop îmivoi da părerile punctual, pragmatic şi fărămenajamente. Un titlu cât se poatede inspirat, volumul conţinând şialte specii ale genului, astfel că,noţiunea de „epigrame” ca titlu sausubtitlu, ar fi stârnit controverse.Dar sunt şi multe epigrameautentice şi foarte bune. Mi se pareo culegere inedită, deoarece tot ce aapărut până acum cu specific defabulă în catren a fost doar casubcapitol sau cu totul sporadic şinu un volum integral. Stilul autorului conferă olectură uşoară, fluidă şi mai ales atractivă, ceea ce a şifăcut să parcurg totul atât de repede. Diversitateasubiectelor contribuie la atractivitatea şi curiozitateafaţă de cititor. Prozodia aproape perfectă cu mici

excepţii la câteva catrene la care, de dragul poantei,autorul a dat frâu liber versului (puţine). Nu amîntâlnit banalităţi şi nici măcar un catren la care să măîntreb: „ce-o fi vrut să spună?“- nici unul. Am întâlnitfabule autentice, epigrame spumoase, ba chiar şi

câteva definiţii demne de dicţionar(Cobaiul, Ochelarii, Becul etc).

Şi fiindcă perfecţiunea e doar laDumnezeu, am şi o micăobservaţie: S-a vorbit cam multdespre bou şi măgar, „subiecţi”ultrabătuţi în fabulă. Nu spun căminifabulele cu respectivii n-ar fiexcelente, ci că sunt cam multe şiputeau fi trataţi şi alţi „confraţi” de-ai noştri din lumea animală.

Desigur, aici am încercat să fac o glumă pe seamatagmei din care nu lipsesc oamenii politici, înconcluzie, volumul este excelent şi o spun totaldezinteresat. Face parte din categoria „Nu-l mai poţilăsa din mână”.

NICOLAE BUNDURI

CARTEACALDĂ

DE PE RAFT

Urmare a „Acordului de înţelegere“dintre Editura „Dacia“, din Cluj-Napoca şiLiga Scriitorilor se află în derulare uneleproiecte editoriale, printre care:

-Editarea primului Dicţionar almembrilor Ligii Scriitorilor, care va apăreapână în toamna acestui an;

-Tipărirea de antologii structurate pegenuri literare şi filiale;

-Tipărirea cărţilor membrilor LigiiScriitorilor în colecţia „Dual“, ce va cuprindeinclusiv sigla Ligii Scriitorilor, pe serii degenuri literare: poezie, proză, eseu, memorii,etc. constituindu-se în final într-un fel debibliotecă a cărţilor.

-Constituirea de colecţii de autor înaceleaşi condiţii mai sus menţionate.

Totodată, începând cu luna martie a.c.

vor fi nominalizaţi autorii şi cărţile lor propuşipentru PREMIILE LIGII SCRIITORILORROMÂNI şi Diploma „Virtutea literară“,inclusiv pentru premiul OPERA OMNIA.

Se vor face cinci nominalizări pe fiecaredin următoarele genuri literare: poezie,proză, eseu, critică literară, memorii.

Nominalizările se vor publica în presă,după care comisia de acordare a premiilorva selecţiona autorii premiaţi.

Premiile vor consta în publicareagratuită a unui volum la Editura „Dacia“.

Al.Florin ŢENEPreşedintele Ligii Scriitorilor Români

martie 2011

ÎNTRE ADEVĂR ŞI FICŢIUNE

Oare câţi dintre cei de azi intuiau sau gândeau cu 2-3 aniîn urmă că Liga Scriitorilor din România va cunoaşte într-untimp atât de scurt o mişcare vectorială pe orizontală şiverticală, că v-a lua o asemenea amploare, că se v-a bucura deun asemenea interes, de la Marea cea mare şi până în nordulţării?

Liga Scriitorilor este o asociaţie profesională, deschisă,care nu se contrapune altor uniuni, asociaţii, societăţi saufundaţii similare, primind în rândurile sale, pe baza liberuluiconsimţământ şi a criteriilor de performanţă profesională,scriitori care se simt solidari cu scopurile şi obiectivele L.S.

În cadrul L.S. pot fi primiţi şi alţi scriitori şi asociaţii deprofil din ţară sau diaspora, care consideră că această asociaţieprofesională este mai reprezentativă pentru ei. Scopulprincipal al L.S. este încurajarea, stimularea şi promovareacreaţiei literare în rândurile membrilor săi, precum şi în rândulpublicului larg, prin desfăşurarea de activităţi culturale,literare şi artistice.

Înfiinţată la 10 octombrie 2006 la Cluj-Napoca (din,iniţiativa unor scriitori locali), până azi Liga Scriitorilor aadunat sub aripile sale 30 de filiale locale, în: Banat (DoinaDrăgan), Bucureşti (Elisabeta losif), Vrancea (VictoriaVârtosu), Iaşi (Constantin Toni Dârţu), Dobrogea (AIexandruBirou), Dolj (Nicu Vintilă), Bistriţa (Menuţ Maxirninian), ClujNapoca( Iulian Patca), Braşov (Popescu C. Viorica), Vâlcea(Petre Petria), Argeş (Steluţa Lucia Istrătescu), Arad (SaforaBodea), Hunedoara (Ion Velica), Oradea (Nicolae Iştoc),Târgovişte( Ion Iancu Vale), Gorj (Petruţ Victor); din care 12filiale în străinătate, astfel: filiala Anglo-Saxonă (MarianaZavati Gadner), filiala Australia şi Noua Zelandă (GeorgeRoşea şi Ion Miclău), filiala U.S.A. (Florentin Smarandache),filiala Serbia (Vasile Barbu), filiala Spania (AlexandruPetrescu), fliala Franţa (Cornelia Cănurec), filiala Italia(Gabriela Ciobanu), filiala Canada (Virginia Mateaş).

La nivelul filialelor se editează 11 reviste lunare şitrimestriale, aproape toate filialele şi-au constituit,coordonează şi conduc Cenacluri literare proprii, la careparticipă membrii Ligii, ai Uniunii Scriitorilor, dar şi alţicreatori (scriitori), nemembri ai acestor organizaţiiprofesionale, în oraşele şi centrele de reşedinţă, filialele localeau iniţiat şi organizat zeci şi sute de activităţi şi manifestăriliterare şi cultural-artistice, contribuind ia promovarea culturii,colaborând strâns cu Bibliotecile, Casele de cultură. Edituri,Asociaţii şi Uniuni de creaţie, cu publicaţiile locale, cuposturile de radio şi T.V,, cu Consiliile şi Administraţiilelocale. Filialele locale Vrancea şi Banat au editat, în cursulanului 2010, două antologii locale.

Sub egida Ligii, a fost înfiinţată Prima bibliotecă privatădin Banat, urmând înfiinţarea în viitor a unui lanţ de biblioteci,în localităţile mai izolate de pe teritoriul ţării, dar şi încomunităţile româneşti izolate de pe mapamond.

Liga Scriitorilor din România funcţionează în bazaîncheierii civile ar. 1531/CC/2007, eliberată de JudecătoriaCluj-Napoca, Secţia civilă, fiind înscrisă la Agenţia Naţionalăde Administraţie Fiscală, cu codul nr.21998990/26.06 2007.Aceasta poate fi accesată la adresa: http:/liga-scriitorilor-români.com Consiliu! director ai Ligii: Ion Constantinescu, ALFlorin Ţene şi Gavril Moisa.

Din anul 2008, Liga Scriitorilor editează publicaţiatrimestrială,, Agora literară“ (Redactor şef Iulian Patca), carepoate fi citită şi on-line pe adresa: http://agora-literara.comşi patronează Cenaclul literar„Vasi!e Sav”, din Cluj-Napoca.Liga şi filialele locale au Siglă proprie , realizată de cătrescriitorul George Roşea din Australia. Din anul 2010, Ligaacordă anual Premiul „Virtutea Literară” constând din„Medalia Virtutea Literară” şi o „Diplomă de excelenţă”.

La propunerea preşedintelui Ligii Scriitorilor dinRomânia şi de expresie română de pretutindeni, scriitorul şipromotorul cultural Al Florin Ţene, în primăvara anului 2008,în unanimitate a fost ales Preşedinte de onoare al Ligii,scriitorul, istoricul şi filozoful Artur Silvestri (19.03 1953- 30.11 2008), un om cu o operă şi personalitate complexe, un ctitor,enciclopedist şi un spirit larg, plecat prematur în lumeaveşniciei. În data de 10 februarie 2011, s-a constituit Cenaclul„Artur Silvestri” al L.S., filiala Cluj.

În perioada următoare, se intenţionează înfiinţarea înparteneriat cu Asociaţia Română pentru Patrimoniu, a uneiedituri pentru promovarea scriitorilor membri sau nemembriai acestei organizaţii profesionale.

La această dată Liga se află în situaţia desfăşurăriidemersurilor pentru obţinerea statutului de organizaţienonguvernamentală de utilitate publică, aşa cum este U.S.R.După patru ani de la înfiinţare, Liga îndeplineşte toatecondiţiile procedurale de recunoaştere şi atestare, neexistândmotive de respingere şi dezamăgire a sutelor de membri câtnumără la această dată, înscriindu-se în linia generală,caracteristică majorităţii statelor europene. .,

Liga Scriitorilor este un fenomen real, o componentă denecontestat al actului literar şi cultural actual, o prezenţă totmai activă şi autorizată în peisajul literar naţional, un adevărşi nicidecum o ficţiune,

Gavril MOISA

PERSPECTIVE ÎN PROMOVAREA CĂRŢILOR MEMBRILOR LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI

NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI

Urmare a propunerii venite din parteaunor membri ai Comitetului Director al LigiiScriitorilor Români, începând din acest an,organizaţia noastră profesională va acordapremii autorilor ale căror cărţi au apărut cuun an în urmă.

Datorită faptului că vom acorda premiipentru prima dată, în acest context comisiaformată din scriitori, membrii ai LigiiScriitorilor, a luat în considerare cărţileapărute şi piesele de teatru, din ultimaperioadă, de când s-a înfiinţat organizaţianoastră, şi sosite pe adresa Ligii.

Nominalizările s-au făcut indiferent dince organizaţie profesională fac parte autorii:Liga Scriitorilor, Uniunea Scriitorilor sau alteasociaţii scriitoriceşti. Motivul fiind că,aceste cărţi au fost scrise pentru cititoriiromâni, în interiorul literaturii române, şi nupentru o anume asociaţie scriitoriceascăsau grupare.

Din principiu Liga Scriitorilor Româninu agreează partizanatul, exclusivismul şivedetismul.

În continuare prezentăm LISTANOMINALIZĂRILOR pentru PREMIILELIGII SCRIITORILOR:

Poeziel. Utopia Umbrei , de Geo Galetaru

(Timişoara)2. Alergând după fluturi, de Gavril

Moisa (Cluj-Napoca)3. Dodecareflecţii, de Raveca Vlaşin

(Dej).4. Ochiul de foc, de N.N. Negulescu

(Craiova)5. Gânduri la marginea lumii, de

George Baciu Domneşti)6. Poezii, de Theodor Echim

(Germania)7. Evadare din spaţiul virtual, de

George Roca (Australia)8. Cer înclinat, de Gheorghe Lixandru

(Ploieşti)Proză1. La ţărmul imaginii, de Doina Drăgan

(Timişoara)2. Paiaţe, de Ion Velica (Petroşani)3. Globul de cristal, de Elisabeta Iosif

(Bucureşti)4. Loli, de Iagan Ameih (Baia Mare)5. Cărările destinului, de Toader T.

Ungureanu (Gherla)6. Amintirile ulmilor, de Pavel P. Filip (

Serbia)7. Sonia, de Iulian Dămcuş (Gherla)8. Colb de sat în raniţă de soldat, de

Ioan Benche (Cluj-Napoca)Istorie literară1. Enciclopedia Personalităţi Române

şi faptele lor , de Constantin Toni Dârţu(Iaşi)

2. File din cronica Berevoieştilor, deCostea Marinoiu (Rm. Vâlcea)

3. Scriitori olteni postrevoluţionari, deMihai Marcu (Craiova)

4. Gib I. Mihăescu, de Emil Istocescu(Drăgăşani)

5. Sfântul Nicodim de la Tismana, deNicolae N. Tomoniu (Tismana)

Monografie, memorialistică şi jurnalliterar

1. Clujul universitar în memoriacolectivă, de Ionuţ Ţene (Cluj-Napoca)

2. Vâlcea de ieri şi azi în imaginicomentate, de Petre Petria (Rm.Vâlcea)

3. Mănăstiri şi schituri din judeţulVâlcea, de Eugen Petrescu (Rm.Vâlcea)

4. O viaţă pe şantierele luminii, deMarius Mălai (Cluj-Napoca)

5. Ada Umbră, de Nicu Vintilă(Craiova)

6. Şapte ani spre un Tibet, de MarianaVicki Vârtosu (Focşani).

7. Umorul Domnişanului, de Ion C.Hiru(Domneşti-Argeş)

Teatru1. Atuul învingătorului, de Ion

Constantinescu (Cluj-Napoca)2. Raiul, prima pe dreapta, de Cornel

Udrea (Cluj-Napoca)3. Teatru, de Dumitru Velea (Petroşani)4. Edenul şi infernul unei lumi, de Ion

Nălbitorul ( Rm.Vâlcea)5. Foca albastră, de Doru Moţoc

(Rm.Vâlcea)6. Două volume cu 16 piese, de Victor

Cheţe Eseu1. Pragul de sus, de Dumitru Velea

(Petroşani)2. Povara luminii, de Măria Vaida (Cluj-

Napoca)3. Puterea cuvântului, de Geantă

Constantin (Călimăneşti)Va fi premiată câte o carte din fiecare

gen nominalizat. Cărţile viitoare ale autorilor premiaţi vor

fi publicate de editura DACIA XXI în colecţiaDUO a Ligii Scriitorilor.

În două săptămâni va fi anunţatăLISTA PREMIAŢILOR.

Al.Florin ŢENEPreşedintele Ligii

Scriitorilor Români

Directorul Editurii Dacia XXI şi Preşedintele Ligii Scriitorilor

martie 2011Cartea caldă de pe raft

Volum de versuri,ed. Reîntregirea,Alba Iulia, 2010,pe care pariază

scriitorul IonKalma cu prefaţa

„Între strigăt şiresemnare”

A opta carte a lui George Lixandru este oîncercare de a trata o „mitologie”

personală a subiectului liric, după cum oprezintă Dan Cristea.

Gavril Moisa ne propune o nouă carte subzodia poeziei, cu o versiune în limbaengleză realizată de Mariana Zavati

Gartner (Anglia), ed. Grinta, Cluj-Napoca.

Volum deversuri, ed.

Altip, Alba Iulia,2010; împlinind

opera uneipoete cu nume

şi renume înrândul

iubitorilor depoezie.

Vitralii de gheaţă este al patrule roman alscriitorului din Dej, după Amintiri din

Casa Galbenă (2003), Această femeie(2005) şi Batracienii (2008).

„Nici unul dintre autorii lirici mai recenţi n-apus atâta patos şi atâta fervoare într-o

asemenea revendicare a poeziei, superbăşi aristocrată ca statut.”

Semnalăm doar câteva lucrări recente

primite la redacţie

Al treilea volum de poezie al autorului,după Sub zodia peştilor şi Se roagă

pădurea, toate apărute la ed. GensLatina,Alba Iulia, 2010.

Un debut remarcabil pentru care bagă mânaîn foc şi-i dau legitimaţie de poet scriitorii Ion

Kalma, Maria Diana Popescu şi Maria-Cornelia Postescu, ed. Altip, Alba Iulia, 2010.

Jeni Voina, în tandem cu Anamaria, reintrăîn agora literară (după Amiaza gândului,2007) cu un volum combinat de poezie şi

proză de factură monotematică şiamprentă voit sentimentală.

Antologiareuneşte în

mesajul liric un număr de 41 de autori,membri ai cenaclului „Octavian Goga” din

Cluj-Napoca.

A 14-a carte a lui Geo Galetaru nepropune un foileton liric de maturitate a

autorului.

CARTEA CARE TE PROVOACĂtotuşi astfel) epistolar, cu epistolele semnate doar de eroină - abia la...

Documents

Transcript of CARTEA CARE TE PROVOACĂtotuşi astfel) epistolar, cu epistolele semnate doar de eroină - abia la...

foarte buna-PSIHOPEDAGOGIE.pdf

Cacao Foarte Bun

CAM) - BCU Clujdocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/gandirea/1929/bcucluj_fp_279479_1929_009...bărbatului din « înger şi Demon » trezeşte în iubita lui reflecţia şi

Geometrie_vectoriala FOARTE BUN

Legături primejdioase · epistolar Legături primejdioase, considerat și unul din primele exemple de literatură psihologică. Choderlos și-a abandonat cariera de militar în favoarea

Texte literare europene în lecturi si spectacole - British Council · PDF fileNordwind (Dragoste Virtuală) un roman epistolar modern despre corespondenţa întâmplătoare prin email

Ținuta vestimentară a bărbatului din conducere

NEEMIA 1234 FINAL · stilul epistolar, ca de altfel toate epistolele din Noul Testament. Mai sunt cãrþi scrise în stilul profetic, cãrþile profetice ale Bibliei (Isaia, Ieremia,

Jocuri logice foarte, foarte grele

cKstc/itfiHircrt · New South Wales, Australia, februarie 1846 - în spatele acestui defileu, prieteni, se întinde marea câmpie Bathurst! Anunţul veni din partea bărbatului călare

Scrisori pentru toate Bisericile - OBINFONET.RO online 2015.pdf · 4 Genul epistolar s-a dezvoltat în sec. 4 înainte de Hristos, şi implică o compoziţie literară complexă,

ACADEMIA DE ŞTIINTE A MOLDOVEI - cnaa.md · c) stilul comunicării publice şi private (limbajul conversaţiei, limbajul epistolar, limbajul publicisticii, limbajul publicităţii,

IMAGINEA FEMEII ŞI A BĂRBATULUI ÎN PRESA SCRISĂ · 2020. 12. 29. · IMAGINEA FEMEII ŞI A BĂRBATULUI ÎN PRESA SCRISĂ Interesul tot mai mare pe care îl suscită mass-media,

^МШЩ AttONAMENlULÜl în tara : pe on an 100 lel. ш ... · Infidelitatea bărbatului produce dii co.itră doar, o crăpătură a bărcii! care, cu o sinceră generozitate, o buf]

Marius Proiect Foarte Bun.doc

Retete Foarte Bune

Grupuri de ucenicie Titan - Bucureºti (ianuarie - martie 2009) · avem de a face cu stilul epistolar. De obicei, epistolele scrise bisericilor de cãtre apostolii Domnului Isus rãspundeau

Despartirea apelor. Almanah epistolar - Ion Druta...Casa nare, Doina, Pdsdile tineretii fioastre, balada epici Plecarea lui Tolstoi iivolumele de eseuri 9i prozd memori alrsice Grddina

Gorj - 3140 - ctgm.ro · Ce tip de text este acesta (argumentativ, informativ, descriptiv, narativ, epistolar, memorialistic etc.)? Motiveaz ă-ţi r ăspunsul. c. Ce elemente importante

liceulteoreticcarolifetesti.ro · 2017-11-06 · Petre Vasile- 85 p. , Foarte bine Stoian lulia- 88 p., Foarte bine Bulutä Nicolae- 93 p., Foarte bine lordache Mariana- 90 p., Foarte