Gheorghe Asachi - Alvir catra a sa miniatura

O, tu, pictura netedaA mnei lui Apele,Ce figurezi avidomaIcoana fetei mele!O, mngiere singuraDe amorata zina,De cnd o lege barbaraDe dnsa ma dezbina!Mergi-unde cu hariteleDulce-Amor domneaza,Und-al meu cuget s-inimaDe-apurure viaza.Ascunsa sub aripeleLui Cupidon, mergi iute;El te-a scuti cu armeleCe-n Olimp sunt temute.Atinsa-i fi de mneleDoritei doamne meleSi te-or privi lumineleAcelor vie stele.Pre tine vor sa mngieMii fericiri dorite;De sarutari adapa-te,Ce mie-mi sunt oprite.ncunguirata-n neguraDe un suspin fierbinte,Martora-i fi de gemete,De tristele cuvinte.n acel sn al crinului,Cnd te-i afla ferice,Zi-i: Ce nu poate-asemeneSa fie-Alvir aice?Ca el, cu dulce zicereS-a inimei vapaieAr usca cele gemeneA plnsului praie.Ar alina ursitelorNeomenita lege,Cu amorate buzeleSuspinul ar culege.Si mie lin luceafarulDin ceri va sa-mi straluce,Cnd dulce-a fi d-o patimaAminte a-si aduce.Dar vor veni doriteleZile d-o lina soarta,Ca, cu Amor, si muzeleDe grija mie-mi poarta!