Alexandru Alexianu - Umbrele somnului

Fiecare lucru înmugureste pe dedesubtCa ierburile, fara sa tresaraOamenii îsi duc osteniti obrazarelePentru o sindrofie ciudata.

Viespele nu mai au ac si venin, Drumul se închide ca într-o ceasca, Slugile calca pe covoarele moiSa nu trezeasca moartea din oaspeti.

«– O, ce bine mi-ar face sa curga ploaiaSa ude salcâmii, sa le scuture salbile»Strajile portilor si-au lasat scuturileSi au intrat în apa calda a pamântului.

As vrea sa fiu acum lisita albaPeste baltile adânci ale somnului.De ce nu se trag odata zavoareleSa ramânem aci toata viata, prietene?