1. Placere. Etica plăcerii

Plăcerea este o senzație corporală de tip pozitiv, este opusă durerii, este o trăire pozitivă însoțită de satisfacția unei necesități sau unui interes.

În etică, împrumutat din filozofie, ne confruntăm cu tendința de aîntreprinde totul pt a obține o stare de plăcere. Grecii numeau acest lucru hedonism (hedone - plăcere) iar tendința de a subordona totul plăcerii crează un anume mod de acțiune. Hedonismul este relativ natural și este legat de materialitate. Hedonismul de pe vremea grecilor antici este opus ascetismului. Pe de altă parte, nici ascetismul (privarea de plcăere) nu este neapărat o chestiune etică. Nici exagerarea în egală măsură nu este un lucru etic. Cumpătarea are un rol esențial în raportul dintre ascetism și hedonism.

În mod normal nu plăcerile ar trebui să subordoneze virtutea ci invers, virtutea se conformează plăcerii. Binele moral este în egală măsură și scop și mijloc. Este scop fiindcă este destinat să se proiecteze asupra ceva, este mijloc al plăcerii pt că aduce o satisfacție personală.

În procesul socializării, începe limitarea acestei predispoziției naturale a omului spre plăcere.

În procesul relațiilor sociale oamenii își controlează tendința spre plăcere și o conformează în fcț de tendințele celorlalți, învață să amâne obținerea plăcerii.

Nu putem discuta despre plăcere în termeni de alb-negru deoarece de multe ori obțirea plăcerii nu înseamnă realizarea unei satifacții ci poate însemna depășirea unui neajuns, eliberarea unei tensiuni.

Din pct de vedere subiectiv plăcerea este pozitivă, de aceea este și dorită, reprezintă o valoare în sine și reprezentând o valoare, poate influența motivele acțiunilor sale.

Dacă totuși plăcerea este o valoare, nu este logic să o limitezi.Mai degrabă ar trebui să limităm dorințele, abuzul.

Din pct de vedere etic maxima plăcerii este enunțată *tinde spre realziarea dorințelor tale, nu te deda abuzului și respectă dreptul altora la plăcere.*

2. Util. Etica utilului

Utilul este o valoare pozitivă fundamentată de interesele oamenilor. Interesul este expresia unei relații cu un obiect sau cu o persoană.

Reg de bază a utilitarismului este *pornind de la interesul personal trage folos din toate!*.

Interesele se exprimă în scopuri. Este util ceea ce servește scopului: atingem scopul în măsura în care anumite considerente sunt utile.

Obbservăm că în mijloacele prin care atingem un scop întotdeauna alegem acele mijloace pe care le considerăm utile.

În gândirea utilitaristă în afară de scop și de util mai găsim și alte noțiuni: noțiunea valorică de succes care rpesupune obținerea unor rezultate și eficiență care presupune obținerea unor rezultate cu cheltuieli minime. Ca atare putem conchide că ceva este recunoscut ca util dacă: corespunde unor interse, asigură realizarea unor scopuri, oferă posibilitatea de a obține rezultate (cu eforturi minime).

Utilul este o valoare a conștiinței practice. Sunt mai multe valori ale acestei conștiințe practice: succesul.

Utilul reprezintă o val relativă în raport cu valorile supreme (binele, frumosul, adevărul, etc). Utilul este o valoare variabilă. Utilul se împlinește în grade diferite și are variațiuni în timp. Tedința spre util se manifestă prin pragmatism. Este o atitudine a omului față de realitate care ia în considerare circumstanțele realității din perspectiva utilului, succesului, eficienței. Pragmaticul ia în considerare condițiile, încearcă să dirijeze situația, planifică rezultatele eforturilor sale. Pragmaticul își creionează scopuri realiste, se străduiește să își găsească metode optime de îndeplinire, succesul lui nu se bazează pe întâmplare, pe șansă, pe noroc ci pe experiență și calcule. Sunt multe coliziuni morale cu pragmatismul. Dincolo de acest lucru pragmatismul rămîne o soluție etică controversată pt că intră în conflict cu mai multe doctrine (grija excesivă pt succes duce la ignorarea altor obligații).

Urmărirea principiului utilității nu prea lasă loc cumsecădeniei și omenescului. Din perspectiva comunității utilitarismul alimentează forțe centrifuge. Morala indentifică soluția (de ex. binele comun), nu mai avem de-a face cu un interes individual ci cu un interes comun.

3. Echitate si valori etice

chitatea reprezintă o statuare a raporturilor dintre oameni, dintre grupuri de oameni, în conformitate cu principiile egalității, dreptății și justiției sociale. Este una dintre cele mai comune noțiuni din zona eticii, mereu facem apel la echitate. Principiul echității ar trebui să acționeze compensatoriu, acordând comportament egal tuturor pt o cantitate similară de efort..etc.

Echitatea are o leg intrinsecă cu sistemul drepturilor și datoriilor. Este un principiu ce afectează sistemul obligațiilor existente la nivelul societății.

Platon și Aristotel vorbesc de echitate ca de o virtute socială. Avem de-a face cu 2 tipuri de echitate: distributivă (să i se dea fiecăruia ce i se cuvine); colectivă (are scopul de a corecta inegalități, injustiții, este principiul contestării).

Echitatea apare ca o problemă a egalității, principiul fundamental fiind cel al respectării egalității. Unul dintre teoriticienii mari ai domeniului, James Rolls, apreicază că fiecare om

trebuie să posede un drept egal în privința unui sistem larg al libertăților fundamentale (ex.: dreptul la vot). Inegalitatea socială și economică poate fi organizată într-un mod care:

a. să permită ca de la ea să se aștepte o raționalitate superioară pt toți;

b. să permită ca accesul către o anumită situație socială sau un post să fie accesibil tuturor.

Echitatea cere individului să stimeze drepturile altui om. Echitatea presupune evitarea prejudiciilor, evitarea ofenselor, iar la nivel societal, echitatea presupune existența unei stime reciproce.

LUAREA DECIZIEI ETICE

Moarala este foarte puternic implicată în luarea deciziei. Una din sursa deciziei este autoritatea. O altă sursă este compusp din afecte. O altă sursă este și precedența. Sistemul precedențelor este un sistem slab, nu este un sistem infailibil, funcționează numai în situații identice.

Nu în ultimul rând, cea de-a patra facultate importantă este logica deoarece ea răspunde la îtrebarea ce-ar fi dacă sau cum ar fi dacă. Proiectează variante diferite pt scenarii diferite.