de Eric Carle

Era odată un oricel șEra odată un oricel ș

tare singur, care tare singur, care porni porni

într-o bună zi să- i șîntr-o bună zi să- i ș

caute un prieten.caute un prieten.

Pe drum văzu o coadă mare, cafenie i- i zise: “Oare după ș ș

o asemenea coadă s-ar putea ascunde un prieten?”

− Vrei să fii prietenul meu? întrebă bucuros oricelul.ș

Dar calul cu m ndre ea de coadă necheză: ȃ ț“Nhuuuu-nuuu!” i- i văzu mai departe de ș șpăscut.

Şoricelul mai văzu o coadă i întrebă iar: ș− Vrei să fii prietenul meu?Dar...

− Nu! clămpăni scurt crocodilul, iar pasărea micu ă de pe țspatele lui ciripi i ea:ș

− Nu vrem, nu vrem, n-ai auzit? Hai, du-te de-aici!

Şoricelul dădu iară i peste o coadă, mai lungășdec t a calului. ȃ− Vrei să fii prietenul meu?Ei bine...

− Nu! clămpăni scurt crocodilul, iar pasărea micu ă de pe țspatele lui ciripi i ea:ș

− Nu vrem, nu vrem, n-ai auzit? Hai, du-te de-aici!

− Nuuu, căscă plictisit leul.

. Şoricelul era totsingur.

Dar iată că zări deasupra o coadă mică i șalbastră.− Vrei să fii prietenul meu? întrebă el nerăbdător.

Dar hipopotamul mormăi:

− Nu, oriceii nu-s de șmine.

„Ia uite”, se miră mai apoi oricelul, „animalul șacesta are două cozi! Oare vrea să fie prietenul meu?”

Dar foca nici nu se uită la oricelul cenu iu.ș ș

− Dar tu, coadă neast mpărată, vrei să fii prietena ȃmea?

− Hm...nu, răspunse i maimu a.ș ț

Pe nea teptate oricelul se-mpiedică de o coadă ș șnemaipomenit de frumoasă.

A a că-l întrebă i pe păun:ș ș− Vrei să fii prietenul meu?Ei bine...− Nu! spuse m ndru păunul, n-am timp de a a ceva. Tocmai mă ȃ ș

pregăteam să-mi desfac minunata mea coadă.

Mai încolo oricelul zări o coadă ro ie i stufoasă. ș ș ș

... care era a unei vulpi!− Vrei să fii prietena mea? opti oricelul.ș șEi, vulpii i-ar fi plăcut un oricel ... ca să-l măn nce.ȃș

Dar oricelul fugi, p nă dădu de altă coadă ȃșlungă...

... a unui cangur. Îl întrebă i pe el:ș

− Vrei să fii prietenul meu?

− Prietenul tău? Nu se poate, am un puiu țdeja i nu am loc șpentru tine.

Mai departe oricelul văzu o coadă at rn nd sus ȃ ȃșde tot, cu un smoc de păr în capăt.

− Vrei să fii prietenul meu? chi ăi el c t putu de tare ȃțspre animalul acela nemaipomenit de înalt.− E ti un oricel foarte ș șdrăgu , dar mult prea mic țca să fii prietenul unei girafe.

Dar ce văzu deodată?

• Un alt oricel cenu iu. Cu glas sfios, oricelul ș ș șnostru întrebă:

• − Vrei să fii prietenul meu?• − Bineîn eles! zise celălalt oricel. Hai acasă ț ș

la mine.

Culcu ul pe care i-l făcuse noul său prieten îi plăcu foarteș șmult oricelului nostru. Se sim i imediat ca acasă. Şi deș ț

atunci cei doi oricei au locuit împreună în lini te i nu le-a ș ș șfost niciodată frică de ... arpele cel luuuuuung i verde!ș ș

Textul aparţine autorului american ERIC CARLETextul aparţine autorului american ERIC CARLE

Imaginile au fost preluate de pe internet, diverse site-uri.Imaginile au fost preluate de pe internet, diverse site-uri.

SFÂRŞIT