Vrei să-ţi fie luminată haina...

Lect. Univ. Dr. Andrei Drăgulinescu

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei. (Protos. Nicodim Măndiţă)

Difuzare:

AgapisE D I T U R A

Str. Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

Tel./Fax: 021-2410673 • Mobil: [email protected]

Cărţile pot fi comandate online la adresa www.edituraagapis.ro

sau de la librăria Editurii Agapis, din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

unde puteţi beneficia de reduceri de preț.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDRĂGULINESCU, ANDREIVrei să-ţi fie luminată haina sufletului? Citeşte explicarea îndreptarului de spovedanie şi pilde de îndreptare / lect. univ. dr. Andrei DrăgulinescuSe tipăreşte cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galac-tion Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2019ISBN 978-606-529-375-5

2



Citeşte explicarea îndreptarului de spovedanie şi pilde de îndreptare.

Se tipăreşte cu binecuvântareaPrea Sfinţitului Părinte GALACTION

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura Cartea OrtodoxăAlexandria • 2019

5

Taina spovedaniei – Lumina unui nou începutMântuitorul Hristos trimiţând-i pe Sfinţii Apos-

toli la propovăduire îi încredinţează de puterea cuvân-tului, zicându-le: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura; cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi“ (Marcu 16, 15-16). Credinţa şi primirea botezului sunt sinonime cu schimbarea vieţii, ceea ce presupune o metanoia profundă. În actul primirii cuvântului lui Dumnezeu este nevoie de curăţirea vieţii şi a gândurilor pentru ca adevărul credinţei să poată prinde rădăcini. Nou-tatea învăţăturii creştine presupune şi o înnoire a vie-ţii pentru ca aceasta să poată fi înţeleasă şi trăită. La Pogorârea Sfântului Duh, după predica Sfântului Apos-tol Petru, cei prezenţi fiind „pătrunşi la inimă“ au zis către acesta şi către ceilalţi apostoli: „Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt“. (Fap-tele Apostolilor 2, 37-38). Astfel, o dimensiune impor-tantă a slujirii creştine este tocmai refacerea stării de sănătate sufletească slăbită prin săvârşirea, cu voie sau fără voie, a păcatelor. De aceea, la nivel personal, este nevoie în permanenţă de evaluarea acestei stări de sănătate duhovnicească şi găsirea celor mai potrivite

„leacuri“. Omul, prin firea sa, este supus trecerii timpu-lui şi, implicit, unor schimbări. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă: „De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să


6

ia seama să nu cadă.“(I Corinteni 10, 12). Este nevoie să ne amintim mereu de parcursul vieţii noastre, de fra-gilitatea existenţei, de chemările pe care Bunul Dum-nezeu ni le adresează şi de refuzurile „justificate“ ale fiecăruia dintre noi. Este nevoie să analizăm stărui-tor superficialitatea relaţiilor cu cei de lângă noi care reflectă calitatea relaţiei cu Dumnezeu.

A spune că îndreptarea vieţii este un proces uşor este o amăgire. Este un parcurs anevoios care presu-pune sinceritate şi curaj. Sinceritate să recunoşti ce este murdar în propria viaţă şi curaj să recunoşti că tu eşti autorul propriilor căderi şi nu altul, indiferent de conjuncturi sau scuze puerile.

Sfânta Taină a Spovedaniei este parte a parcur-sului îndreptării. De fapt ea urmează gândului că am greşit şi premerge părerea de rău sau căinţa profundă pentru păcatele săvârşite.

Iertarea păcatelor se face prin lucrarea Sfântu-lui Duh pentru că numai restabilind relaţia cu Dum-nezeu prin puterea Sfântului Duh, putem să simţim firescul răspunsului nostru dat pentru veşnicie.

Sfântul Ioan Gură de Aur îndruma credincioşii din vremea sa astfel: „Chiar dacă multora li se pare iadul înfricoşător, eu nu voi înceta de a striga mereu că a supăra pe Hristos este mai cumplit şi mai înfricoşător decât ghe-ena. Şi vă rog şi pe voi să gândiţi la fel. Aşa vom scăpa şi de iad şi ne vom bucura şi de slava lui Hristos.“ Acest cuvânt este actual şi pentru noi, cei de astăzi, care dorim şi încercăm să nu supărăm pe Hristos, prin fapte, gân-duri şi cuvinte nesăbuite.

O mărturisire corectă presupune şi o reflecţie corectă. De aceea, cartea Vrei să-ţi fie luminată haina

7

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?sufletului? Citeşte explicarea îndreptarului de spovedanie şi pilde de îndreptare scrisă de dl lect. univ. dr. Andrei Drăgulinescu se înscrie în contextul îndrumării şi a unei reflecţii corecte. Sunt descrise situaţii diverse cu care se poate confrunta fiecare om în decursul vieţii. De aceea cartea trebuie citită cu gânduri curate şi cu dorinţă de îndreptare. Dacă sunt pagini în care nu ne regăsim înseamnă că este o reuşită existenţială. Cum, dacă sunt păcate pe care le-am săvârşit şi nu le privim ca păcate, înseamnă că uneori am fost superficiali în propria noastră conştiinţă.

Binecuvântăm apariţia acestei cărţi şi nădăjduim să fie de folos tuturor creştinilor sinceri cu ei înşişi şi cu Bunul Dumnezeu.

† GALACTIONEpiscopul Alexandriei şi Teleormanului

02 iulie 2019

8

Cuvânt lămuritorAm alcătuit această carte din dorinţa de a pune

la dispoziţia cititorilor, într-un singur volum cu un număr accesibil de pagini, învăţătura ortodoxă des-pre mărturisirea păcatelor, precum o găsim în scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale marilor duhovnici contemporani.

Adesea există o mare ispită, atât pentru creştinul începător, cât şi pentru cel care se crede pe sine mai înaintat în viaţa duhovnicească. Iată-l deschizând un îndrumar de spovedanie. Citeşte de acolo o listă de păcate, desigur în dorinţa de a se pregăti cât mai bine pentru Taina Sfintei Mărturisiri. Însă ajunge la un păcat exprimat, poate, într-un limbaj mai vechi (de pildă: Am săvârşit păcatul ieroseliei) şi, necunoscându-l, trece mai departe, iar păcatul, pe care poate l-a săvârşit şi l-a uitat, rămâne nemărturisit. Sau, mai grav, ajunge la un păcat mare, ca păcatul mândriei, şi îşi spune imediat: Nu, nicidecum, eu nu sunt un om mândru. Şi trece mai departe, iar patima rămâne înlăuntrul său nevinde-cată. Sau, încă şi mai rău de atât, poate să spună, la un anume păcat: Dar nu, eu nu cred că acesta ar fi un păcat. Aşa că de ce să-l spovedesc şi să-l părăsesc, dacă eu cred că nu este nimic rău în a-l săvârşi?

Din aceste motive şi altele asemenea, am simţit că este mare nevoie de o astfel de carte. La fiecare păcat în parte, cititorul va întâlni fie un citat din Sfânta Scrip-tură, fie unul dintr-un Sfânt Părinte sau de la un mare duhovnic, care să arate fără putinţă de tăgadă că acela

9

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?este într-adevăr un păcat, precum şi manifestările sale, astfel încât nimeni să nu mai poată găsi îndreptăţiri pentru cele săvârşite încălcând Legea lui Dumnezeu.

Pentru a alcătui lista cu păcatele în care putem cădea, am folosit îndreptarele de spovedanie alcătu-ite de părintele protosinghel Nicodim Măndiţă de la Agapia, de părintele arhimandrit Ioanichie Bălan de la Sihăstria, de părintele Cleopa Ilie de la Sihăstria, de părintele Eugen Jurca din Timişoara, de părintele Ioachim Pârvulescu de la Lainici, de părintele arhi-mandrit Atanasie Anastasiu de la Meteora (Grecia) şi de Valeriu Gafencu, cel supranumit Sfântul închiso-rilor. Am consultat de asemenea lista cu păcate con-semnată în capitolul Mărturisirea (Spovedania) din cartea denumită Aghiasmatar cuprinzând slujbe, rân-duieli şi rugăciuni săvârşite de preot la diferite trebuinţe din viaţa creştinului.

Pentru tâlcuiri am folosit Sfânta Scriptură (Vechiul şi Noul Testament), Patericul, Filocalia (volu-mul al nouălea), Carte foarte folositoare de suflet a Sfân-tului Nicodim Aghioritul, cărţi ale părintelui Nicodim Măndiţă (în principal Cheia Raiului, o carte foarte folo-sitoare, Viaţa Părintelui Nicodim Măndiţă scrisă de Ghe-orghe Ionescu, o carte despre viaţa părintelui Sofian Boghiu, cărţi cuprinzând cuvinte de folos ale părinţilor Arsenie Papacioc şi Cleopa Ilie şi mai multe alte surse, pe care le-am consemnat şi în bibliografia volumului.

Nădăjduiesc ca această carte să aducă multă zidire duhovnicească fiecărui cititor care îşi deschide sufletul cu sinceritate pentru a primi învăţătura orto-doxă despre păcat şi despre curăţirea de acesta, ast-fel încât cu toţii să ne albim haina sufletului, lucru


10

pe care să-l cerem cu toţii cu umilinţă de la Dumne-zeu, strigând împreună cu Psalmistul: Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi!

Andrei Drăgulinescu

11

CU CE PĂCATE ÎNTRISTĂM PE BUNUL DUMNEZEU

ŞI CUM SĂ LE MĂRTURISIM

PĂCATE ÎMPOTRIVA SFÂNTULUI DUH

„Amin grăiesc vouă: toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor şi hulele ori câte vor huli. Iar cine va huli împotriva Sfântului Duh, n-are iertare în veac, ci este vinovat Judecăţii de veci.“ (Marcu 3, 28-29). „Mân-tuitorul zice că aceste păcate nu se iartă, pentru că ele dezrădăcinează din suflet orice plecare la pocăinţă şi îndreptare, iar nu pentru că ele ar covârşi bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vie la cunoştinţa adevărului (I Timotei 2,4; Iezechiel 18, 23; Ioan 3, 16-17). Cel ce săvârşeşte astfel de păcate nu află iertare, tocmai pentru că nu voieşte să fie iertat, [nici] să-şi îndrepte viaţa conform învăţăturilor şi poruncilor lui Dumne-zeu, ci se împietreşte […] şi, prin păcatele de acest fel, omul ajunge la înstrăinarea totală de Dumnezeu. […] Totuşi, […] chiar [şi] omul cel mai căzut [poate veni la pocăinţă, se poate pocăi chiar şi pentru astfel de


12

păcate împotriva Sfântului Duh săvârşite înainte, şi poate dobândi iertarea.]“ 1

Păcatul pe scurt, aşa cum îl spunem Duhovnicului:1. Am păcătuit cu încredere prea mare în

Dumnezeu.2

Păcatul, explicat pe larg în Îndreptar: „Am păcă-tuit cu încredere prea mare şi nesocotită în Dumne-zeu, zicând că El este milostiv şi mă va ierta şi pentru aceea pot păcătui mereu.

Mi-am pus în minte ca să păcătuiesc cât voi putea fără a mă înfrâna, zicând că am să mă pocăiesc la anul, la bătrâneţe, pe patul de moarte.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 1-2)3

2. M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu.Pe larg, în Îndreptar: „Am zis: dacă va vrea Dum-

nezeu mă va mântui; iar de n-o vrea, voi pieri.M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând

că pot păcătui înainte, că tot nu mă mai iartă Dum-nezeu şi tot în iad voi merge.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 3-4)

1 Arhiereu Dr. Athanasie Mironescu, Theologia Morală, Bucureşti, 1895, pp. 317-318, apud. Protos. Nicodim Măndiţă, Cheia Raiului, ed.cit., pp. 281-282.

2 Păcatele sunt scrise pe scurt, aşa cum e bine să le spunem Duhov-nicului pentru a nu-l împovăra inutil şi a răpi în mod nejustifi-cat timpul atât de preţios şi necesar al Părintelui Duhovnic. Ast-fel ne învăţau să facem şi Părintele Nicodim Măndiţă şi mulţi alţi Părinţi îmbunătăţiţi. Păcatele scrise pe scurt sunt luate, în cea mai mare parte, din Viaţa Părintelui Nicodim Măndiţă, vol. 1 (din explicarea Îndreptarului de Spovedanie, pp. 335-391.) (n.n.)

3 Sursa citată: (Îndr. Pr. Nicodim, 1-2) înseamnă păcatele nr. 1 şi 2 din Îndreptarul pentru Spovedanie al Părintelui Nicodim Măndiţă. Folosim acest fel de notaţie şi în cele ce urmează. (n.n.)

13

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?Citat patristic (de la Sfinţii Părinţi): „Ai păcătuit?

Intră în Biserică şi-ţi şterge păcatul tău. Ori de câte ori tu cazi jos la pământ, totdeauna te scoli; tot aşa, ori de câte ori vei greşi, pocăieşte-te pentru păcatul tău, nu dispera. De vei păcătui a doua oară, din nou pocăieşte-te, ca nu prin neglijenţă să-ţi pierzi nădej-dea în bunurile făgăduite. Tu te afli la adânci bătrâ-neţe, şi ai păcătuit? Intră în Biserică, pocăieşte-te. Aici este doctoria vindecătoare, iar nu judecătoare. Aici nu se torturează, ci se iartă păcatele… Căci acela care se condamnă singur pe sine face pe Dumnezeu îndoit mai îndurător către el, pe de o parte prin recunoaşte-rea păcatelor, iar pe de altă parte prin hotărârea de a nu mai păcătui în viitor.“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, în: Cheia Raiului, ed.cit., pp. 799-800)

Tâlcuire: „Desigur că omul trebuie să aibă încre-dere în Dumnezeu, sau mai bine zis o nădejde că El e bun şi milostiv, dar asta nu înseamnă să abuzăm de bunătatea Lui şi să îngrămădim păcate peste păcate, până ce cădem în partea opusă a acestui păcat, ajun-gând la descurajare.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 335)4

3. Am stat împotriva adevărului.Pe larg, în Îndreptar: „Am stat împotriva adevăru-

lui învederat, arătat şi dovedit.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 5)Citatul scripturistic (din Sfânta Scriptură) pe care se

întemeiază: „După cum Ianis şi Iamvris s-au împotri-vit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului,

4 Sursa citată: (Viaţa Pr. Nicodim, p. 335) înseamnă: Gheorghe Ionescu, Viaţa Părintelui Nicodim Măndiţă, vol. 1, Editura Agapis, 2004, p. 335. (n.n.)


14

oameni stricaţi fiind la minte şi nelămuriţi în credinţă.“ (II Timotei 3,8) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., p. 285)

Tâlcuire: „Prin adevăr învederat [revelat, prin insu-flarea Duhului Sfânt] se înţelege […] adevărul Dum-nezeiesc existent în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradi-ţie [- Biblia, Canoanele Sfintelor Sinoade ale Sfinţilor Părinţi şi toată învăţătura ortodoxă].“ (Viaţa Pr. Nico-dim, p. 336)

4. Am întristat pe Duhul Sfânt.Pe larg, în Îndreptar: „Am întristat, stins şi alun-

gat pe Duhul Sfânt.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 6)Citat scripturistic: „Şi să nu întristaţi pre Duhul

cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care v-aţi pecetluit spre ziua răscumpărării. Toată amărăciunea şi mânia şi iuţimea şi strigarea şi hula să se lepede de la voi, împreună cu toată răutatea. Şi fiţi unul către altul buni, milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dum-nezeu v-a iertat vouă întru Hristos.“ (Efeseni 4, 30-32) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., p. 286)

Tâlcuire: „Este adevărat că prin păcate întristăm pe Duhul Sfânt […], dar [este o foarte mare deosebire, ca de la cer la pământ, între] starea omului credincios atunci când greşeşte înaintea lui Dumnezeu [şi] sta-rea omului lumesc şi iubitor [de] păcate. [Acesta din urmă] face păcate din plăcere, fără să simtă vreo mus-trare de conştiinţă, pe când [cel credincios] face păcate sau greşeşte din slăbiciune, iar mustrarea conştiinţei îl arde mai ceva ca para iadului, neavând odihnă nici ziua, nici noaptea, până ce nu reuşeşte a se curăţi de murdăria păcatului.

15

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?[Cel care, la prima spovedanie, mărturiseşte acest

păcat: „Am întristat pe Duhul Sfânt“,] îşi îndreaptă viaţa şi se fereşte să nu-l mai facă a doua oară, să nu-l mai scrie, nici să-l mai mărturisească [la următoarele spovedanii], atâta vreme cât se va lupta şi va rămâne de partea lui Dumnezeu, căci [acest păcat] nu-i mai aparţine.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 336)

5. Mi-am împietrit inima.Pe larg, în Îndreptar: „Mi-am împietrit inima,

neprimind şi nepăzind cuvântul lui Dumnezeu.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 7)

Tâlcuire: „Omul lumesc, dezinteresat de cele sfinte, [care nu] luptă împotriva păcatului, […] îşi împietreşte inima, neprimind şi nepăzind cuvântul lui Dumne-zeu.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 336)

6. Scripturile Dumnezeieşti le-am socotit min-cinoase. (Îndr. Pr. Nicodim, 8)

7. Am cugetat cu vicleşug cum să săvârşesc un păcat greu (de pildă ucidere).

Pe larg, în Îndreptar: „Am fost semeţ şi am purtat grijă a păcătui.“5 (Îndr. Pr. Nicodim, 9)

5 Pentru omul contemporan, cuvintele din Îndreptar: „Am fost semeţ şi am purtat grijă a păcătui“ sunt foarte greu de înţeles, ba chiar adeseori pot fi interpretate greşit. Din exemplele scriptu-ristice date de Părintele Nicodim Măndiţă în Cheia Raiului (vezi citatele date mai sus la acest păcat) se poate pricepe clar la ce se referă de fapt acest păcat, şi anume: „Am cugetat cu vicleşug cum să săvârşesc un păcat greu (de pildă ucidere).“ (n.n.)


16

Exemple scripturistice: „Isav a zis în cugetul său: zilele de jale pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacob.“ (Facerea 27,42)

„Şi de atunci [Iuda Iscarioteanul] căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.“ (Matei 26,16) (cf. Cheia Raiului, ed.cit. p. 287)

Tâlcuire: Acest păcat înseamnă a cugeta cu vicleşug la mijloacele prin care să înfăptuieşti un păcat greu (de pildă ucidere) pe care ţi l-ai pus în minte a-l săvârşi.

8. Am hulit faptele bune ale aproapelui.Pe larg, în Îndreptar: „Am hulit faptele bune ale

aproapelui. Am zavistuit pe aproapele totdeauna pentru Darul pe care i l-a dat Dumnezeu.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 10)

Tâlcuire scripturistică: „În faţa minunilor săvâr-şite de Mântuitorul, s-au ridicat vrăjmaşii Lui, cărtu-rarii şi fariseii, hulindu-L şi zicând «cum că veelzevul (demon) are şi cum că cu domnul dracilor scoate dra-cii.» (Marcu 3,22).“ (Cheia Raiului, ed.cit., p. 287)

Tâlcuire: „Cine socoteşte Sfintele Scripturi min-cinoase, sau huleşte faptele bune ale aproapelui dă dovadă că nu a avut în sânul familiei o educaţie bună şi e cuprins de duhul necredinţei.“ (Viaţa Pr. Nico-dim, p. 336)

9. Din răutate, n-am dat învăţătură despre arti-colele credinţei celor neştiutori. (Îndr. Pr. Nicodim, 11)

Tâlcuire: „Cine, din răutate, nu învaţă şi pe cel ce nu ştie articolele credinţei, face un păcat destul de greu.

17

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?Sunt şi cazuri când ai avea ce să spui altora de

prin sfintele cărţi, dar nu poţi spune. […] (În perioada ateistă, pe când Părintele ne dădea aceste sfaturi, aşa după cum ştim cu toţii era riscant să vorbeşti [oricui] despre cele ale credinţei.) Dar atunci nu înseamnă că din răutate n-ai vrut să spui celor neştiutori.“ (Viaţa Pr. Nicodim, pp. 336-337)

10. N-am avut credinţă în Dumnezeu şi nici în viaţa veşnică.

Pe larg, în Îndreptar: „N-am vrut şi nu vreau să aud vorbindu-se despre Dumnezeu, credinţă, religie.

Am zis că Dumnezeu e o născocire a preoţilor, dar El nu există în realitate… că omul n-are suflet.

Am zis că nu este Dumnezeu, nici suflet, nici îngeri, nici draci, nici altă viaţă viitoare, pentru că nu am văzut, susţinând că eu cred numai în ceea ce văd.

M-am împotrivit învăţăturilor preoţilor şi ale Bisericii, zicând că după moarte nu mai este judecată, răsplătirea faptelor, rai şi iad… că odată cu moartea noastră toate mor pentru noi.

Am zis că Dumnezeu ne-a dat uitării, nu se mai ocupă de noi.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 12-16)

Tâlcuire: „În cazul când cineva urăşte învăţă-tura despre Dumnezeu, sau nu crede în viaţa veşnică, negând existenţa lui Dumnezeu, socotind că odată cu moartea omului toate mor, arată pe faţă ce groaznic întuneric a cuprins acel suflet. Necredinţa a fost de la început, dar n-a domnit aşa cum domneşte astăzi.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 337)


18

11. Am ţinut mai mult la calendarul vechi decât la Dumnezeu.

Pe larg, în Îndreptar: „Am crezut şi susţinut la calendar mai mult decât la Dumnezeu şi la învăţătura Sf. Biserici Ortodoxe.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 17)

Tâlcuire: „E vorba [aici de] cineva care a fost bol-nav de boala stilismului şi a ieşit din ascultarea de Sfânta Biserică. […]

Cei ce ţin la calendarul vechi mai mult decât la Dumnezeu se împart în trei grupări:

1) Primii şi cei mai periculoşi sunt aceia care nu numai că nu primesc pe preoţii Bisericii prin casele lor […] şi nici nu calcă vreodată în Sfânta Biserică, [ci şi] aruncă asupra Preoţilor fel de fel de hule şi batjocuri, şi ar fi în stare să-i şi omoare. Cine nu vede de la dis-tanţă că acele suflete negre sunt în stăpânirea duhu-rilor rele […]?

Prin anul 1935, unii stilişti înverşunaţi din păr-ţile Moldovei au ajuns până acolo încât au ucis într-o noapte pe un drept-credincios creştin care le-a arătat din Pidalion rătăcirea lor.

2) A doua categorie de stilişti sunt mai puţin periculoşi. Ei primesc în casele lor pe Preoţii Bisericii cu serviciile religioase, merg la Sfânta Biserică numai în Duminici, ţinând sărbătorile şi posturile pe stilul vechi şi nu vorbesc cu atâta răutate pe Preoţii Bisericii.

3) A treia categorie, deşi merg Duminicile şi săr-bătorile la Sfânta Biserică, dar sunt chinuiţi mereu de această îndoială, dacă nu cumva stiliştii or fi mai plă-cuţi lui Dumnezeu pentru că ţin calendarul vechi şi, pentru ca să nu greşească, ei ţin sărbătorile şi posturile

19

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?atât după calendarul vechi, cât şi după calendarul îndreptat.“ (Viaţa Pr. Nicodim, pp. 337-338)

„Cei de rânduială nouă slujesc şi se închină la Dumnezeul adevărat. În Tainele lor se coboară harul Sfântului Duh, pe care Îl cheamă: „Şi coboară, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt şi sfinţeşte apa aceasta“, spun cei ce slujesc la Sfântul Botez. La fel şi la Sfânta Euharistie

„coboară Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri.“ Prin urmare, Tainele sunt săvârşite de Duhul Sfânt prin slujitorii şi preoţii Preaînaltului şi nu de calendarul vechi care a fost descoperit de idolatrul grec Sosigen, astronom din secolul al IV-lea î. Hr., şi a fost impus de un alt idolatru, Iulius Cezar [subl.ns.], numindu-se de aceea iulian. Căci dacă am accepta că fără calendarul vechi Tainele nu s-ar săvârşi şi nu ar fi adevărate, am fi nevoiţi să acceptăm că acesta (calen-darul) ar fi mai presus decât Duhul Sfânt. Dacă ţinând rânduiala nouă ne-am duce în iad, atunci Preadulcele nostru Iisus […] ne-ar fi spus şi ne-ar fi poruncit, pe lângă altele, că pentru a ne mântui trebuie să păzim noul calendar al lui Sosigen, fiindcă acel calendar în timpul lui Hristos era nou, deoarece calendarul pe care l-a găsit Sosigen, fiind mai corect, l-a anulat pe cel vechi al lui Ptolemeu.“ (Părintele Filothei Zervakos)6

„– Părinte [Cleopa], ce-i cu cei de la [mănăstirea] Slătioara? Ei spun că noi ne-am vândut credinţa.

– Stiliştii sunt caterisiţi de Sfântul Sinod, că ţin mai mult la calendar decât la dogmele Bisericii şi au căzut din ascultare.

6 Arhimandrit Filothei Zervakos, Mărturisirea credinţei ortodoxe. Testament duhovnicesc, Editura Egumeniţa, f.a., p. 56.


20

– Stiliştii se laudă că ei au dreapta credinţă şi noi nu.

– Ei au într-înşii mândrie şi nesupunere.În vara anului 1992 au venit din Sfântul Munte

stareţul Mânăstirii Xeropotamu cu câţiva călugări şi au făcut un pelerinaj prin ţară cu Sfânta Cruce, făcută tocmai din secolul V, de împăratul Marchian şi împă-răteasa Pulcheria, ce păstrează o mare parte din crucea Mântuitorului. […] Cei din Muntele Athos ţin [sărbă-torile] pe [calendarul] vechi. De ce nu au mers la sti-lişti la Slătioara, ci au mers numai la mânăstirile orto-doxe pe stil nou?

Au fost în multe locuri în ţară, [de]şi călugării în Sfântul Munte sunt pe [calendarul] vechi toţi; dar când m-am dus acolo, îi blestemau pe cei pe stil vechi din România. Că atoniţii nu s-au rupt de ascultarea Biseri-cii. Ei sunt pe [calendarul] vechi, dar ascultă de Sfântul Sinod din Grecia, iar grecii sunt pe [calendarul] nou, daţi din anul 1924. Ei [atoniţii] nu fac diaconi, preoţi, biserici, nu fac nimic fără aprobarea Sfântului Sinod. Şi mi-au zis: „Spune stiliştilor de la voi că sunt eretici. S-au apucat să facă mânăstiri şi biserici fără voia Sfân-tului Sinod.“ “ (Părintele Cleopa Ilie)7

12. Am crezut în spiritism şi în alte cre-dinţe demonice.

Pe larg, în Îndreptar: „Am crezut în spiritism, m-am dus la cei ce grăiesc cu morţii. M-am încrezut în felu-rite vedenii.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 18)

7 Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 7, Editura Episcopiei Romanu-lui, 2001, p. 129-130.

21

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?13. M-am lepădat de Biserica Ortodoxă, dezer-

tând la alte credinţe.Pe larg, în Îndreptar: „M-am lepădat de unica

dreaptă-credinţă Ortodoxă.M-am lepădat de unica Biserică a Domnului

Hristos, dezertând la alte credinţe schismatice, ere-tice, rătăciri sectare… evrei, turci…

Am luptat împreună cu potrivnicii Ortodoxiei la discreditarea şi distrugerea preoţilor zeloşi şi a învă-ţăturilor Divine şi a Bisericii lui Dumnezeu.

M-am lepădat de dreapta-credinţă Ortodoxă creş-tinească şi am dezertat la alte credinţe eretice şi rătă-ciri sectare. “ (Îndr. Pr. Nicodim, 19-22)

Tâlcuire: „Cel ce crede în spiritism, în felurite vede-nii, [cel ce se leapădă] de dreapta credinţă, făcându-se sectar, îşi pierde sufletul său şi al altora pe care caută să-i amăgească.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 338)

14. Mi-am pus în minte să mă omor. M-am hotă-rât odată, ba şi de mai multe ori a împlini acest păcat cumplit. (Îndr. Pr. Nicodim, 23)

Tâlcuire: „[Acesta este] păcatul de vârf al deznă-dăjduirii, [ce] arată cât se poate de clar că, atunci când omul se hotărăşte a se sinucide, dă dovadă că s-a înstră-inat complet de cele bune, de Dumnezeu. Şi e nevoie să noteze de câte ori s-a hotărât să comită acest groaz-nic păcat. Totuşi, în cazul când el este bolnav mintal, chiar de ar şi comite acest groaznic păcat, nu mai este vinovat înaintea lui Dumnezeu, pentru că nu a fost conştient de ceea ce face.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 338)


22

PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER

„Urmează de acum păcatele strigătoare la cer. Şi pentru că se zice că sunt strigătoare la cer, de aici înţe-legem că aceste păcate aduc chiar în lumea aceasta o bună parte din pedeapsa ce se cuvine lor, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel (la Epistola I către Timotei 5,24) când zice că «Păcatele unor oameni sunt vădite şi merg înainte la Judecată, ale altora însă vin în urma lor». Şi dacă unele păcate ale oamenilor merg înaintea lui Dumnezeu pe când oamenii sunt în această lume, se înţelege că şi pedeapsa pentru ele urmează numai-decât.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 339)

15. Am ucis cu voia.Pe larg, în Îndreptar: „Am ucis pe altul cu voia

mea.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 24)Tâlcuire: „Este cunoscut de toţi că acest păcat este

grozav de mare. Iar când se spune că «am făcut acest păcat al uciderii şi fără voia mea» se înţelege că, lovind pe cineva la mânie, nu a fost cu voia ca să-l omori, dar totuşi el a murit. Şi această ucidere fără voie, deşi nu este cu premeditare, dar are şi ea partea ei de vină. Toc-mai de aceea se canoniseşte puţin mai uşor.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 339)

16. Am făcut sodomie şi alte perversiuni sexu-ale, cu soţia şi alte femei.

23

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?Pe larg, în Îndreptar: „Am făcut sodomie, bărbat cu

bărbat, femeie cu femeie, eu cu altul şi altul cu mine.Am preacurvit peste fire cu soţia mea şi cu alte

femei (cu soţul meu şi cu alţi bărbaţi), primejduindu-mă vremelnic şi veşnic.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 25-26)

Tâlcuire: „Păcatul sodomiei […] poartă numele acelei cetăţi unde s-a săvârşit prima dată. Aşa după cum ştim, e un păcat ruşinos, care se poate săvârşi numai de bărbaţi cu bărbaţi sau de bărbaţi cu femei şi copii, însă din cauza bunei-cuviinţe nu este îngă-duit să-l scriem mai pe larg decât atât, ca o ramură din păcatul desfrânării săvârşite în chip nefiresc sau contra firii, şi face parte din categoria păcatelor stri-gătoare la cer.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 339)

17. Am asuprit pe cei săraci, pe văduve, pe orfani şi pe cei neputincioşi. Am oprit plata slugi-lor, lucrătorilor. (Îndr. Pr. Nicodim, 27)

Citate scripturistice: „Pe sărac şi pe mişel (sărman) a asuprit, cu jaf a jefuit, zălogul nu l-a dat înapoi, şi la idoli a pus ochii săi, fărădelege a făcut. Cu camătă a dat, adaos a luat. Acesta cu viaţă nu va vieţui; pen-tru că toate fărădelegile acestea a făcut, cu moarte va muri; sângele lui asupra lui va fi.“ (Iezechiel 18, 12-13)

„Iată plata lucrătorilor celor ce au secerat ţari-nile voastre – pe care o opriţi voi – strigă; şi strigătele secerătorilor în urechile Domnului Savaot au intrat.“ (Iacov 5, 4) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., pp. 293-294)

18. Am defăimat, terorizat şi bătut pe părinţi.Pe larg, în Îndreptar: „Am defăimat, batjocorit şi

vorbit de rău pe părinţii mei.


24

M-am arătat nemulţumitor faţă de ei. I-am bătut.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 28-29)

Citate scripturistice: „Ochiul celui ce batjocoreşte pe tatăl şi nu cinsteşte bătrâneţele maicii, să-l sco-bească pe el corbii din văi şi să-l mănânce puii vultu-rilor.“ (Proverbele lui Solomon 30, 7)

„Cel ce bate pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se omoare (este vrednic de moarte).“ (Ieşi-rea 21, 15) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., p. 294)

19. Am defăimat pe Preoţii Bisericii.Pe larg, în Îndreptar: „Am defăimat pe Preoţii Bise-

ricii, neţinând seama de învăţăturile lor date spre folo-sul meu şi spre cel obştesc, după porunca lui Dumne-zeu.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 30)

Citat scripturistic: „Cela ce ascultă pre voi [- a spus Mântuitorul -], pe Mine Mă ascultă, şi cela ce se lea-pădă de voi, de Mine se leapădă. Iar cela ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cela ce M-a trimis pre Mine.“ (Luca 10, 16) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., p. 295)

Tâlcuire: „[La păcatele de la numerele 18 şi 19] e vorba de părinţii trupeşti şi duhovniceşti – naşii şi pre-oţii – de cumva i-am nedreptăţit sau batjocorit şi alte rele le-am făcut lor.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 339)

25


PĂCATE ÎMPOTRIVA CELOR ZECE PORUNCI

PORUNCA I„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, […] să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.“ (Ieşirea 20, 2-3)

20. Am avut şi am îndoială în credinţa întru Unul Dumnezeu şi în învăţăturile Sfintei Biserici.

Pe larg, în Îndreptar: „Am avut îndoială în privinţa credinţei întru Unul Dumnezeu Prea Sfânt: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Am şi acum îndoială în privinţa acestei credinţe.Nu cred cu destulă tărie într-un Sfânt Botez care

se face spre iertarea păcatelor strămoşeşti şi proprii.M-am îndoit uneori asupra credinţei într-una

Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică Orto-doxă, în învăţăturile, dogmele şi în cele şapte Taine Sfinte ale ei: Botezul, Mir-ungerea, Pocăinţa, Împărtăşa-nia, Preoţia, Nunta, Maslul.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 31-34)

Tâlcuire: „E vorba de îndoiala în credinţa Într-Unul Dumnezeu [şi în învăţăturile Bisericii Ortodoxe], pe care o seamănă diavolul în inima noastră. Ca să putem avea o credinţă vie şi lucrătoare, e absolută nevoie să ne ostenim mult în rugăciune către Dumnezeu, să facem cele şapte laude zilnic şi să citim cu atenţie sfin-tele cărţi.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 340)


26

21. N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice. Am căutat să plac mai mult oamenilor decât lui Dumnezeu.

Pe larg, în Îndreptar: „N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice din lumea aceasta.

Am căutat să plac mai întâi oamenilor şi apoi lui Dumnezeu.

Am purtat numele creştinesc spre osândire vre-melnică şi veşnică.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 35-37)

Tâlcuire: „[Aici] dăm de un păcat [pe] care am putea spune că de fiecare dată ne vedem siliţi să-l scriem deoarece, dacă L-am iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, am fi scutiţi de foarte multe păcate, şi anume am căuta să plăcem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor şi n-am purta numele creştinesc spre osândire.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 340)

22. Am avut legături apropiate cu cei rătăciţi de la dreapta credinţă ortodoxă.

Pe larg, în Îndreptar: „M-am abătut de la unica dreaptă-credinţă. M-am despărţit de unica Sfântă Bise-rică a Domnului Hristos, de Sfânta Biserică Ortodoxă, dezertând la alte credinţe: schismatice, eretice şi la rătăciri sectare.8

M-am unit cu schismaticii, ereticii şi sectarii.Am cercetat capiştile (adunările) lor. Am ascul-

tat învăţăturile lor. Am cântat cântecele lor. Am citit cărţile lor eretice şi sectare.

8 Acest păcat a mai apărut deja, la păcatele împotriva Duhului Sfânt. Este pomenit şi aici în Îndreptar fiindcă este păcat şi împo-triva Poruncii I. Însă nu este nevoie să îl mărturisim de două ori la aceeaşi Spovedanie. (n.n.)

27

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?Am primit pe schismatici, ereticii şi rătăciţii sec-

tari în casa mea. Am ascultat minciuno-învăţăturile lor şi le-am primit în inima mea, zicând că vorbesc bine din Scripturi. M-am rugat cu ei. Am prăznuit cu ei. Am primit daruri de la ei.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 38-41)

Citate scripturistice: „Păziţi-vă de proorocii min-cinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori.“ (Matei 7, 15-23)

„De omul eretic, după una şi a doua sfătuire te fereşte, ştiind că s-a răzvrătit unul ca acesta şi păcătu-ieşte, fiind singur de sine osândit.“ (Tit 3, 10-11)

„Oricine va veni la voi şi nu va aduce învăţătura aceasta (existentă în Sfânta Biserică Ortodoxă), să nu-l primiţi în casă […], că cel [ce-l va primi pe unul ca acesta] se va face părtaş faptelor lui celor rele.“ (II Ioan 1, 8-11) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., pp. 301-304)

Tâlcuire: „Îndoindu-ne de dreapta noastră cre-dinţă ortodoxă, [aceasta ne poate conduce să] facem legături de prietenie cu cei rătăciţi de la dreapta cre-dinţă, şi nu mai ţinem cont de cuvântul Sfântului Apos-tol Pavel, care zice: De omul eretic, după întâia şi a doua sfătuire, te fereşte (Tit 3, 10). Iar Sfântul Apostol Ioan ne învaţă pe noi ca pe astfel de oameni nici să nu-i pri-mim în casă (II Ioan 1, 10). Unii creştini merg de plă-tesc la papistaşi pomelnice. Aşa că, dacă ne socotim vinovaţi de aceste păcate, e bine să scriem aşa mai pe scurt: Am avut legături apropiate cu cei rătăciţi.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 340)

23. Am zis că toate religiile (sau alte religii) sunt bune. Am crezut în evoluţionism şi în alte


28

rătăciri aşa-zis ştiinţifice. Am crezut în extratereş-tri, OZN-uri, fenomene paranormale, bioenergie ş.a.

Pe larg, în Îndreptar: „Am părtinit ereticilor şi sectarilor, zicând că legea lor e bună, şi că credinţa, viaţa lor, ar fi şi ea bună, ba şi mai bună decât a noas-tră, înjosind astfel credinţa noastră sfântă, şi căzând sub afurisenie şi sub anatemă.

Am îndoială în unele părţi ale dreptei şi ade-văratei credinţei noastre Ortodoxe.“ (Îndr. Pr. Nico-dim, 42-43)

Citat scripturistic: „Vai celor ce zic răului că este bun şi bunului că este rău, celor ce pun lumina întu-nerec şi întunerecul lumină, celor ce pun amarul dulce şi dulcele amar.“ (Isaia 5, 20) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., pp. 304-305)

Tâlcuire: „Întâlnirile OZN nu sunt altceva decât forma contemporană a unui fenomen ocult vechi de secole. Omenirea a abandonat creştinismul şi îşi caută acum «mântuitori» veniţi din spaţiul cosmic, şi de aceea fenomenul respectiv oferă imaginile unor nave şi ale unor creaturi extraterestre. […] Fenomenele respective sunt într-adevăr de origine demonică. […]

Cazurile oamenilor care au intrat în contact cu OZN-uri prezintă caracteristicile obişnuite ale con-tactelor cu fiinţele demonice, care ţin de domeniul ocult. […]

Textele ortodoxe cuprind numeroase exemple de manifestări demonice care urmează întocmai tiparul întâlnirilor OZN: fiinţe şi obiecte cu aspect «palpabil» (fie demonii înşişi, fie iluziile create de ei) care apar şi dispar brusc, întotdeauna cu scopul de a semăna frică, uluire şi confuzie între oameni, pentru a-i duce

29

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?în cele din urmă la pierzare. «Viaţa» Sfântului Antonie cel Mare şi cea a Sfântului Ciprian, care fusese vrăji-tor, sunt pline de [istorisirea unor] astfel de întâlniri.“ (Ieromonahul Serafim Rose)9

24. Am primit binecuvântare de la eretici. M-am botezat la eretici. M-am căsătorit cu eretic sau eretică. (Îndr. Pr. Nicodim, 44)

Citat patristic (din Sfintele Sinoade Soborniceşti): „Să nu fie iertat bărbatului dreptslăvitor (ortodox) a se împreuna (căsători) cu femeie eretică, nici femeii dreptslăvitoare a se împreuna cu bărbat eretic; ci de s-ar face astfel de nuntă, să se socotească neîntărită, şi nelegiuita însoţire să se dezlege, că nu trebuie cele neamestecate a se amesteca, nici cu oaia lupul a se împletici, şi, cu partea lui Hristos, soarta păcătoşilor. Iar de va călca cineva acestea de noi hotărâte, să se afu-risească.“ (Canonul 72 de la Sinodul VI Ecumenic) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., pp. 305-306)

25. Am citit cărţi vătămătoare de suflet.Pe larg, în Îndreptar: „Am citit cărţi schismatice,

eretice şi sectare, atee… păgubitoare de suflet, care contrazic, atacă şi batjocoresc religia, Sfânta Biserică Ortodoxă, cultul ei şi pe sfinţiţii ei Slujitori.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 45)

Tâlcuire: „[La păcatele de la numerele 23-25,] de am zis cumva că toate religiile sunt bune, dăm dovadă că suntem în necunoştinţă despre superioritatea cre-dinţei ortodoxe şi de aceea putem spune asemenea

9 Ierom. Serafim Rose, Scrieri, Editura Sophia, 2009, pp. 667-669.


30

cuvinte. Din această cauză unii creştini primesc bine-cuvântare de la [schismatici şi eretici], de asemenea citesc cărţile lor eretice şi sectare care, în loc de a-i folosi sufleteşte, îi păgubesc mult.“ (Viaţa Pr. Nicodim, pp. 340-341)

26. Am spus glume răutăcioase asupra religiei. Am spus glume cu cuvinte sfinte.

Pe larg, în Îndreptar: „Am făcut glume răută-cioase şi am vorbit măscăriciuni la adresa Ortodoxiei şi a Clerului.

Am defăimat pe orbi, şchiopi, ologi, ciungi.Am grăit glume cu cuvintele Dumnezeieştilor

Scripturi.Am privit la diferite privelişti păcătoase, jocuri,

râsuri etc.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 46-49)Tâlcuire: „[Aici] se arată păcatele pe care le face

omul care nu este pus în slujba lui Dumnezeu; iar cel ce face glume răutăcioase asupra celor sfinte sau a Orto-doxiei arată că nu are nimic bun în inima lui, deoa-rece «omul cel bun – aşa după cum învaţă Mântuito-rul nostru Iisus Hristos – din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune», iar «omul cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele» (Luca 6, 45). […]

Iar [păcatul] «Am grăit glume cu cuvinte sfinte» […] îl săvârşim de câte ori dăm drumul la cuvinte necontrolate, zicând: «Până la Dumnezeu te mănâncă Sfinţii» sau «Ai venit şi tu a treia zi după scripturi» sau «Tu eşti ca Toma necredinciosul» şi altele.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 341)

27. Am profanat semnul Sfintei Cruci.

31

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?Pe larg, în Îndreptar: „M-am ruşinat a mă ruga

lui Dumnezeu. M-am ruşinat a-mi face, drept, sem-nul Sfintei Cruci pe faţa mea, am batjocorit semnul Sfintei Cruci prin mătănăieli şi prin schimonosirea ei.

Am făcut semnul Sfintei Cruci în felurite forme în: cusături, broderii, alesături, aşternuturi, covoare… pe care le-am aşezat pe jos: în casă, în Biserică, şi în alte locuri, unde s-a profanat Semnul biruinţei noas-tre, prin şederea pe el şi prin călcarea cu picioarele.

Am făcut semnul Sfintei Cruci în pietre de pavaje, mozaicuri etc., şi l-am pus pe jos, pe trotuare, prin case, Biserici, şcoli, localuri publice etc., unde s-a profanat prin călcarea cu picioarele.

Am făcut semnul Sfintei Cruci pe faţa pământu-lui. Şi pe cel făcut de alţii nu l-am şters.

Mi-am făcut semnul Sfintei Cruci cu capul acope-rit când am trecut pe lângă Sfânta Biserică – unde e de faţă întotdeauna Trupul Domnului în Sfânta Împărtă-şanie – şi (când am trecut) pe lângă Sfânta Cruce (tro-iţă) care ne aminteşte de răstignirea Domnului nos-tru Iisus Hristos.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 50-54)

Citat patristic (din Sfintele Sinoade Soborniceşti): „Crucea cea făcătoare de viaţă arătându-se nouă mân-tuire, trebuie să punem toată silinţa spre a da cin-stea cea cuviincioasă aceleia prin care ne-am mân-tuit din greşeala cea veche. Drept aceea, şi cu gândul, şi cu cuvântul, şi cu simţirea dându-i ei închinăciu-nea, închipuirile Crucii cele ce se fac de oarecare pe faţa pământului, a se şterge, cu tot chipul poruncim, ca nu prin călcarea celor ce umblă să se batjocorească semnul biruinţei noastre. Deci hotărâm ca de acum înainte cei ce fac chipul Crucii pe faţa pământului (în


32

tot locul pe unde se umblă cu picioarele) să se afuri-sească.“ (Canonul 73 de la Sinodul VI Ecumenic) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., pp. 308-309)

Citat scripturistic: „Tot bărbatul rugându-se sau proorocind cu capul acoperit îşi ruşinează Capul său (adică pe Domnul Hristos).“ (I Corinteni 11, 4) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., p. 309)

Tâlcuire: „[Acestea sunt păcatele împotriva] cin-stirii semnului Sfintei Cruci: ori de stăm pe semnul Sfintei Cruci, sau de o călcăm pe ea cu picioarele, sau de o facem pe ea strâmbă pe feţele noastre.“ (Viaţa Pr. Nicodim, p. 341)

28. Nu m-am rugat cu credinţă.Pe larg, în Îndreptar: „Nu m-am rugat lui Dum-

nezeu cu credinţă, ci numai de formă, de obicei… cu ochii închişi ca sectarii.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 55)

Citat scripturistic: „Poporul acesta, cu gura lui şi cu buzele Mă cinsteşte, iar inima lor departe stă de la Mine.“ (Matei 15, 8; Isaia 29, 13-16) (cf. Cheia Raiului, ed.cit., p. 309)

29. În timpul rugăciunii m-am gândit la lucruri lumeşti.

Pe larg, în Îndreptar: „M-am gândit adeseori în timpul rugăciunii la: lucruri lumeşti, oameni, vite, gospodărie, vrăjmăşii, treburi, deşertăciuni.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 56)

30. M-am rugat cu faţa îndreptată către apus, miazănoapte, miazăzi.

33

Vrei să-ţi fie luminată haina sufletului?Pe larg, în Îndreptar: „Nu m-am rugat întotdeauna

cu faţa îndreptată către răsărit – după rânduiala Sfin-tei Biserici Ortodoxe; ci adeseori şi către apus, miază-noapte, miazăzi, ca unii păgâni, evrei, papistaşi, ere-tici şi sectari.

M-am rugat cu faţa îndreptată către apus, mia-zăzi şi miazănoapte, ca unii păgâni, papistaşi, eretici şi sectari.

Am zis că toate religiile sunt bune.10

Am adus daruri şi bani la altarele ereticilor.Am apărat, ajutat şi încurajat pe ereticii sectari,

ascultând şi urmând la capiştile lor.Mi-am părăsit credinţa ortodoxă şi m-am dus

la erezii şi la eretici, dându-le astfel mare curaj a huli Sfânta Biserică Ortodoxă universală a Domnului nos-tru Iisus Hristos.“ (Îndr. Pr. Nicodim, 57-62)

Tâlcuire: „Strămoşii noştri Adam şi Eva, după căderea lor în păcat, nădăjduindu-se în iubirea de oameni, în milostivirea lui Dumnezeu şi în făgăduinţa Lui, se rugau întotdeauna cu lacrimi fierbinţi pentru iertarea lor. […] Ei se îndreptau cu faţa către Răsărit, unde era raiul, şi se închinau lui Dumnezeu. […] După pilda lui Adam, s-au rugat cu feţele îndreptate către Răsărit şi au adus jertfe bineplăcute lui Dumnezeu toţi aleşii Săi: Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac, Iacob şi alţii. […] Sfântul Artemie, înainte de a i se tăia capul, s-a rugat cu faţa către Răsărit (Vieţile Sfinţilor, 20 octombrie) ş.a. [Această rânduială a fost întărită de] Sfinţii Părinţi, care s-au rugat cu feţele îndreptate spre Răsărit şi conglăsuiesc (spun cu toţii

10 Pentru acest păcat şi pentru următoarele trei din Îndreptarul Părintelui Nicodim, vezi explicaţiile date anterior.

Vrei să-ţi fie luminată haina...

Documents

Transcript of Vrei să-ţi fie luminată haina...