Download - VARSTE Prezentare

Transcript

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele EducaţieiProfilul PsihologieAn l

Dezvoltarea socio-emoţională şi integrarea socio-profesională a adultului tânăr

Studenţi:Darie Andreea Gheorghe NicoletaLeru Andreea Matei Teodora Maria Mateoiu Oana DianaMelinte Elena Mireanu Ioana Andreea Prundaru Cristina Adriana Taşcă Lavinia

2016

Cuprins

1. Prietenia2. Formarea relaţiilor cu părinţii3. Construirea sub identităţii familiale4. Educaţia şi munca5. Construirea sub identităţii profesionale6. Adaptarea la facultate7. Dezvoltarea cognitivă în facultate8. Absolvirea facultăţii9. Intrarea în câmpul muncii10.Combinarea serviciului cu munca11.Dezvoltarea cognitivă la serviciu12.Uşurarea tranziţiei spre locul de muncă

Prietenia

La vârsta adulta, prieteniile sunt mai instabile decât in perioadele anterioare si cele ulterioare, din cauza frecvenţei cu care se muta oamenii la această vârstă. Prieteniile adulţilor tineri tind să se centreze pe activităţile de muncă si parentaj şi pe confidenţele şi sfaturile reciproce. Unele prietenii sunt extrem de apropiate si pline de sprijin, altele sunt marcate de conflicte frecvente. Unele prietenii durează toată viaţa, altele sunt trecătoare, iar unele relaţii între, cei mai buni prieteni, sunt mai stabile decât legăturile între iubiţi sau soţi. Adulţii tineri necăsătoriţi se bazează mai mult pe prietenii pentru a-şi împlini nevoile sociale, comparativ cu adulţii tineri căsătoriţi sau cu copiii. Oamenii cu prieteni tind sa aibă o stare de bine, fie că existenţa prietenilor îi face pe oameni să aibă o părere mai bună despre ei înşişi, fie oamenii cu o părere bună despre ei înşişi îşi fac prieteni cu mai mare uşurinţă. De regulă, femeile au prietenii mai apropiate decât cele ale bărbaţilor. Bărbaţii au o probabilitate mai mare de a împărtăşi cu prietenii informaţii si activităţi, nu de a face confidenţe. Femeile au o probabilitate mai mare de a discuta cu prietenele despre problemele conjugale şi de a primi sfaturi şi sprijin. Numeroşi adulţi tineri încorporează prietenii în reţele familiale alese. Aceşti prieteni apropiaţi şi susţinători sunt consideraţi rude fictive.

Iubirea

Celor mai mulţi oameni le plac poveştile de dragoste, inclusiv cele proprii. Potrivit teoriei triunghiulare a iubirii elaborate de Robert J. Sternberg, felul cum se dezvoltă iubirea este o poveste. Iubiţii sunt autorii ei, iar povestea pe care o creează le reflectă personalitatea si concepţia despre dragoste. A ne gândi la iubire ca la o poveste ne poate ajuta să vedem cum aleg şi combină oamenii elementele intrigii. După Sternberg, cele trei elemente ale iubirii sunt intimitatea, pasiunea si angajarea. Intimitatea, elementul emoţional, presupune dezvăluire de sine, care aduce apropiere, căldură şi încredere. Pasiunea, elementul motivaţional, are la bază instinctele interne care traduc excitaţia fiziologică in dorinţă sexuală. Angajarea, elementul cognitiv, este decizia de a iubi si de a rămâne cu persoana iubită. Măsura in care este prezent fiecare din cele trei elemente determină tipul de iubire pe care-l simt oamenii.

Formarea relaţiilor adulte cu părinţii

O măsura a succesului cu care adulţii îndeplinesc sarcina de dezvoltare ce constă în părăsirea căminului părintesc este capacitatea lor de a se întreţine relaţii autonome, dar strânse, cu părinţii lor. Când pleacă de acasă, tinerii trebuie să încheie negocierea pentru autonomie începută în adolescenţă şi să-şi redefinească relaţia cu părinţii ca pe una între adulţi. Părinţii incapabili sa accepte această schimbare ar putea încetini dezvoltarea copiilor lor. Sprijinul financiar din partea părinţilor, mai ales pentru studii, îmbunătăţeşte şansele de reuşită în rolurile de adult. Copiii adulţi care continuă să locuiască cu părinţii ar putea avea dificultăţi în a renegocia relaţia cu aceştia. Procesul poate fi unul treptat, care durează mulţi ani, mai ales atunci când copilul ajuns adult are nevoie în continuare de sprijinul financiar al

părinţilor. Calitatea relaţiei dintre părinte si copilul adult poate fi influenţată de relaţia dintre mamă şi tată. Dacă acea relaţie este conflictuală, copiii ajunşi adulţi tineri se pot simţi prinşi la mijloc.

Construirea sub identităţii familiale la tineri

Evoluţia identităţii familiale înregistrează creşteri în fiecare sub stadiu al tinereţii, dar in ultimele trei decenii se manifestă, măcar la o parte dintre tineri, tendinţa de a amâna momentul întemeierii propriei familii, pana când sunt rezolvate problemele de angajare profesională şi eventual şi dobândirea unei locuinţe. Prin urmare, între 24 şi 28 de ani, dacă are loc acest eveniment deosebit al vieţii, căsătoria, soţii parcurg mai întâi o fază de trăire intensă a intimităţii. Totodată se produce şi o adaptare reciprocă a celor două personalităţi şi o îndeplinire iniţială a rolurilor maritale specifice fiecăruia. Dar la mulţi tineri căsătoriţi există încă o dependenţă faţă de spaţiul de locuit al părinţilor, care, pe de o parte, are efecte pozitive, in sensul ajutorului oferit de aceştia şi a susţinerii chiar a rolurilor maritale, dar şi unele neajunsuri rezultate din conflictele de rol, mai ales femeilor. Între 28 şi 32 de ani se poate rezolva problema locuinţei şi tinerii încep să facă efortul de a o înzestra cu tot ce trebuie şi de a asigura confortul casnic visat. Se consolidează statutul de soţ şi de părinte, mai ales dacă unul dintre copii intră la şcoală În ultimul sub stadiu al tinereţii, multe dintre dorinţele legate de locuinţă s-au îndeplinit, rolurile celor doi soţi sunt stabilizate şi bine articulate, manifestă o iubire calmă şi sinceră şi contribuie la dezvoltarea unui climat familial favorabil creşterii copiilor.

Căsătoria este considerată în majoritatea societăţilor cea mai bună cale de a asigura protecţia şi creşterea copiilor. Ea permite diviziunea muncii şi împărţirea bunurilor materiale. La modul ideal, oferă intimitate, angajare, prietenie, afecţiune, împlinire sexuală, tovărăşie şi un prilej de dezvoltare emoţionala, precum şi surse noi de identitate şi stimă de sine. În anumite tradiţii filosofice orientale, uniunea armonioasa a bărbatului cu femeia este considerată esenţială pentru împlinirea spirituală şi pentru supravieţuirea speciei.

Educaţia si munca

Spre deosebire de tinerii din generaţiile trecute, care se puteau aştepta, de regulă, să treacă de şa şcoală direct la muncă şi la independenţa financiară, in prezent, multor adulţi le lipseşte o traiectorie clară a carierei. Unii oscilează între educaţie si muncă, alţii le fac pe amândouă în acelaşi timp. Majoritatea celor care nu se înscriu la studii după liceu sau care nu le încheie intra în câmpul muncii, dar mulţi îşi reiau ulterior studiile. Unii, mai ales in Marea Britanie, îşi iau un an liber din programul de învăţământ formal sau de la locul de muncă, pentru a dobândi noi aptitudini, a face muncă de voluntariat, a călători sau a studia in străinătate. Iar unii combină facultatea cu căsnicia şi creşterea copiilor. Mulţi adulţi care studiază sau locuiesc în casa părintească sunt dependenţi din punct de vedere financiar. Alegerile educaţionale şi vocaţionale după terminarea liceului pot oferi prilejuri de dezvoltare cognitiva. Contactul cu un nou mediu de învăţământ sau de muncă oferă ocazia de a perfecţiona abilităţi, de a pune la îndoială presupoziţii vechi şi de a încerca noi moduri de a

privi lumea. Pentru numărul tot mai mare de studenţi din afara grupei tradiţionale (de la 25 de ani in sus), facultatea sau educaţia la locul de muncă reaprinde curiozitatea intelectuală, îmbunătăţeşte oportunităţile de angajare şi lărgeşte aptitudinile de muncă.

Construirea sub identităţii profesionale la tineri

Pentru majoritatea tinerilor, sub identitatea profesionala este prima care începe să se construiască şi să aibă pentru ei o foarte mare valoare, mai ales când este vorba de sexul masculin. În istoria dezvoltării societăţii umane s-a impus credinţa că cel ce va deveni capul familiei trebuie să se profesionalizeze pentru a-şi putea susţine financiar viitoarea familie. Imediat după încheierea studiilor şi a etapelor calificării de bază, tinerii îşi caută un loc de muncă. Procesul adaptării şi integrării profesionale, nu este deloc unul simplu, mai ales în condiţiile în care piaţa muncii este în mare schimbare şi tânărul însuşi este lipsit de experienţa relaţionării cu angajatorii şi locurile de muncă. Unii tineri pot să rezolve repede această problemă a angajării dacă ai o calificare superioară şi pot găsi locuri de muncă ce li se potrivesc şi le satisfac toate aşteptările. Sunt însă destul de mulţi tineri care au dificultăţi la intrarea în câmpul muncii atunci când posturile obţinute nu corespund capacităţilor şi pregătirii lor şi nici dorinţelor lor. La scurtă vreme încep să se manifeste semnele acestei inadaptări prin dezinteres în creştere faţă de sarcinile de muncă, insatisfacţii zilnice, izolarea de grupul de muncă, apariţia conflictelor cu managerii şi cei cu care colaborez direct la locul de muncă, absenteism. Dacă nu apar astfel de dificultăţi sau acestea se manifestă la un nivel scăzut şi pot fi cu uşurinţă depăşite, atunci se constată o integrare şi o adaptare din ce in ce mai bune şi fiecare sub stadiu al tinereţii conduce la progrese notabile şi caracteristice pentru procesul construirii identităţii profesionale în fiecare dintre cele trei sub stadii. În primul sub stadiu, adică între 24 şi 28 de ani, este in fapt parcursă mai întâi procedura de angajare şi, dacă este cazul, se poate da concurs pentru ocuparea postului dorit. Apoi tânărul va face efortul să se integreze în programul de lucrul instituţiei, să cunoască din ce in ce mai bine condiţiile şi exigenţele îndeplinirii sarcinilor şi să-şi adapteze capacităţile fizice şi psihice la acestea. Trebuie să învingă şi eventualele rezistenţe ale grupului şi să se apropie mai mult de unii dintre ei şi apoi relaţionarea şi comunicarea să se lărgească progresiv. În al doilea sub stadiu, adică intre 28 şi 32 de an, in genere se încheie integrarea si adaptarea iniţială şi se produce stabilizarea pe post, se obţin deja primele rezultate şi primele aprecieri mai deosebite şi creşte interesul profesional al tânărului, determinându-l să îşi crească pregătirea şi competenţele prin participarea la forme organizate de aprofundare a calificării sau prin iniţiative personale. Este mai bine integrat în grupul de muncă, acceptat şi sprijinit atunci când are nevoie, se pot închega prietenii cu colegii de muncă. Între 32 si 55 de ani, al treilea sub stadiu, se pot produce schimbări semnificative ale identităţii profesionale.Se poate considera că integrarea şi adaptarea sunt depline, se înregistrează deja succese profesionale importante, este angajat în sarcini principale şi se bucură de încrederea celorlalţi în capacităţile sale, creşte responsabilitatea, scade mult tendinţa de fluctuaţie, se avansează în ierarhia profesională. O asemenea evoluţie a identităţii profesionale este o garanţie pentru viitorul tânărului şi o sursă de satisfacţie şi fericire.

Adaptarea la facultate

Mulţi studenţi din primul an se simt copleşiţi de cerinţele facultăţii. Sprijinul din partea familiei pare a fi un factor-cheie în adaptare, atât pentru studenţii care fac naveta de acasă, cât si pentru cei care locuiesc în campus. Studenţii adaptabili, cu aptitudini superioare si abilităţi de rezolvare a problemelor, care ajung să se implice activ in studii şi în mediul academic şi să se bucure de relaţiile apropiate, dar autonome, cu părinţii tind să se adapteze cel mai bine şi se profite cel mai mult de facultate. Importantă este şi capacitatea de a+si construi o reţea socială şi academică puternică în rândul colegilor şi a cadrelor didactice.

Dezvoltarea cognitivă în facultate

Facultatea poate fi o perioadă a descoperirilor intelectuale şi a dezvoltării personale, mai ales în ceea ce priveşte aptitudinile verbale şi cantitative, gândirea critică şi judecata morală. Experienţa facultăţii poate duce la schimbări fundamentale ale modului de gândire a studenţilor. Într-un studiu deschizător de drumuri, care a prefigurat cercetările mai recente asupra gândirii reflexive şi a celei post frontale, William Perry (1970) a intervievat 67 de studenţi Pe tot parcursul anilor de studiu şi a constatat că gândirea lor au progresat de la rigiditate la flexibilitate şi. În ultimă instanţă, la angajamente alese liber. Mulţi studenţi intră în facultate cu idei rigide despre adevăr şi nu concep alt răspuns.Pe măsură ce întâlnesc o gamă mai largă de idei si puncte de vedere, studenţii sunt asaltaţi de nesiguranţă. Ei consideră însă că acest stadiu este temporar şi se aşteaptă ca în final, să afle, singurul răspuns corect,. Apoi ajung să privească toate cunoştinţele şi valorile drept relative. Îşi dau seama că societăţile diferite şi indivizii diferiţi au sisteme de valori diferite. Înţeleg acum că opiniile lor în multe chestiuni sunt la fel de valide ca ale oricui altcuiva, chiar ca acelea ale unui părinte sau profesor, dar nu pot găsi sens sau valoare în acest labirint de sisteme si convingeri. Haosul a înlocuit ordinea.

Absolvirea facultăţii

Deşi intrarea la facultate a devenit mai răspândită în Statele Unite, terminarea facultăţii, nu. Doar 1 din 4 tineri care încep, obţin mai târziu o diplomă. Absolvirea facultaţii poate să depindă nu doar de motivaţia persoanei, de aptitudinile şi pregătirea sa academică şi de capacitatea de a lucra independent, ci şi de integrarea socială şi de sprijinul social, opţiunile de angajare, sprijinul financiar, calitatea interacţiunilor sociale şi academice şi potrivirea între ceea ce oferă facultatea şi ceea ce vrea şi are nevoie studentul.

Intrarea in câmpul muncii

În jurul vârstei de 25 de ani, majoritatea adulţilor s-au mutat deja din casa părinţilor şi fie lucrează, fie urmează studii superioare. Cei care intră în câmpul muncii se confruntă cu o imagine în schimbare rapidă. Studiile superioare lărgesc oportunităţile de angajare şi puterea de a câştiga bani, şi îmbunătăţesc calitatea vieţii pe termen lung a adulţilor din lumea întreagă. În Statele Unite, adulţii cu diplome universitare câştigă de patru ori mai mult decât cei care nu au nici diploma de liceu. În cazul adulţilor fără studii superioare, rata şomajului este ridicată şi poate fi dificil să câştige suficienţi bani pentru a-şi crea propriul cămin.

Combinarea serviciului cu studiile

În 2005 aproape jumătate din studenţii americani cu frecvenţă normala erau angajaţi, de obicei cu norma redusă. Cum influenţează jonglarea cu serviciul şi studiul dezvoltarea cognitivă şi pregătirea pentru carieră? Un studiu longitudinal a urmărit studenţi intraţi in anul întâi, pe parcursul primilor trei ani. În primii doi ani, munca a avut efecte reduse sau nu a avut efecte deloc asupra abilităţilor de înţelegere la lectură, raţionare matematică sau gândire critică. În al treilea an, serviciul cu normă redusă a avut un efect pozitiv, iar peste 15-20 de ore de serviciu pe săptămână au tins să aibă un efect negativ.

Dezvoltarea cognitivă la serviciu

Se schimbă oamenii ca urmare a tipului de muncă pe care o fac? Unii cercetători spun că da, oamenii par să se dezvolte în servicii care-i provoacă, acesta fiind tipul care devine tot mai răspândit în prezent. Această cercetare a scos la iveală o legătură reciprocă între complexitatea substanţială a muncii, gradul de gândire şi judecată independentă pe care-l cere, şi flexibilitatea persoanei în a face faţă cerinţelor cognitive. Cercetările asupra creierului elucidează modul în care se confruntă oamenii cu muncile complexe. Dezvoltarea deplină a lobilor frontali la vârsta de adult tânăr îi poate înzestra cu ceea ce au nevoie pentru a se ocupa de mai multe sarcini simultan. Dezvoltarea cognitivă nu trebuie să se oprească la sfârşitul zilei de lucru. Potrivit ipotezei revărsării, câştigurile cognitive obţinute prin muncă se transferă în orele de timp liber.

Uşurarea tranziţiei spre locul de muncă

Deşi unii adulţi navighează cu succes în lumea educaţiei şi a muncii, alţii eşuează sau se scufundă. Ce este necesar pentru a face cu succes trecerea de la şcoală la muncă? O analiză a literaturii indica patru factori cheie 1. Competenţa in general şi la serviciu 2. Trăsăturile personale ca iniţiativa, flexibilitatea, orientarea spre scop 3. Relaţiile personale pozitive 4. Legăturile dintre şcolarizare şi angajare Unii specialişti in dezvoltare sugerează măsuri pentru întărirea legăturilor dintre instituţiile de muncă şi cele de învăţământ. – Îmbunătăţirea dialogului între cadrele didactice şi angajatori - Modificarea programului de

cursuri şi a celui de muncă pentru a se adapta la nevoile studenţiilor cu serviciu. - Acceptarea ajutorului angajatorilor în elaborarea programelor de muncă şi studiu. - Disponibilitatea mai mare a locurilor de muncă temporare şi a celor cu program redus. – Corelarea mai bună între ceea ce învaţă studenţii la serviciu şi la şcoală. - Îmbunătăţirea instruirii consilierilor vocaţionali. - Exploatarea mai bună a grupurilor de studiu şi de sprijin şi a programelor de ore particulare şi de mentorat. – Furnizarea de burse, ajutoare financiare şi asigurare medicală studenţilor şi angajaţilor cu norma redusă, precum şi celor cu normă întreagă. Munca influenţează viaţa cotidiană, nu doar la serviciu, ci şi acasă, şi aduce deopotrivă mulţumire si stres.