Un nou statut
Fascinație. Fascinație de dimineața până seara.
Și noduri în gât.
Un nod,
două noduri.
Milioane!
Și după, Fascinație din nou.
Obositor.
Ce noroc totuși,
că în marea asta fără capăt a posibilităților
există o buturugă,
pe care poți să te așezi
și să te odihnești.
Iar buturuga salvatoare e un om.
Dar nu orice om,
un om Ratat.
Ratatul în ratarea lui ține lumea pe umeri.
De el se agață omul de rând când simte că se scufundă.
De el se sprijină cei dezechilibrați.
Pe el îl necinstesc cei realizați.
Ratatul e pilonul lumii.
Ratatul ține lumea în mișcare.
Ratatul e nedreptățit.
Ratatului nu îi este recunoscută menirea.
Ratatul suportă greutatea propriilor nefericiri și pe cele ale lumii
întregi.
Ratatul e de o generozitate rară.
Ratatul nu are nevoie de ceilalți,
dar ceilalți au nevoie de El,
să-l umilească,
să-l țintuiască,
să-l numească și renumească,
sa-l dea la câini
și să-l terfelească.
Ratatul are nevoie de piedestal,
de ceva mai personal
chiar banal.
Dacă insiști acum poate chiar fenomenal.
Iar propunerea mea beată
în mers curmată,
se întinde cât i se permite.
În concluzie, la final
fără alte preocupări față de
stil,
galanță
și ceremonial,
propun Ratatul șef de stat
...
Sau orice altă funcție înaltă.
Na!