zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic
în toate miercurile care se derulau de la
Stratul de Rusalii până la Duminica Mare.
Pentru a apăra gospodăria de invazia
acestor spirite, în sâmbăta Rusaliilor
oamenii obişnuiesc şi astăzi, în virtutea
tradiţiei, să arboreze la porţi, în foişoare,
pe ganguri sau la intrările în case, ramuri
verzi de tei, planta considerată a avea
proprietăţi apotropaice.
Moşii de vară, tinuţi în sâmbăta Rusaliilor,
sunt unul dintre cele mai importante
momente ale cultului morţilor. Înainte se
credea că sufletele morţilor, după ce au
parăsit mormintele în Joia Mare şi au
zburat slobode timp de 50 de zile, se
întorc în lumea subterană în sâmbăta
Rusaliilor. Pentru că aceasta reîntoarcere
să se desfăşoare fără incidente, oamenii
săvârşeau rituri de înduplecare şi de
îmbunare a sp i r i te lor morţ i lor :
împodobeau gospodăriile şi mormintele
cu ramuri de tei şi făceau pomeni
fastuoase, practici ce s-au păstrat până
astăzi în satele bucovinene.
De Rusalii se dau de pomană vase de lut
sau de porţelan, căni, strachini şi vase de
lemn (cofe, cofaiele), împodobite cu flori
şi umplute cu lapte, vin sau apă. În unele
sate bucovinene Moşii de vară încep încă
în dimineaţa sâmbetei de Rusalii, când
pomenile amintite mai sus se trimit pe la
casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire
are loc mai ales în cimitire, unde
mormintele sunt curatate şi împodobite
din timp iar lumânările ard întreaga
perioadă în care se desfăşoară ceremo-
nialului de pomenire. Împăcarea sufle-
telor morţilor şi întoarcerea lor fără
Pogorârea Sfântului Duh - Rusaliile
Duminica Mare care încheie Ciclul
Pascal, cunoscută şi sub denumirea de
Pogo-rârea Sfântului Duh, se suprapune
peste sărbătoarea populară a Rusaliilor,
sincre-tismul lor ingreunând disocierea
obice-iurilor şi practicilor creştine de cele
precreştine.
În tradiţia populară, Rusaliile sunt nişte
fiinţe fantastice, malefice, asemănătoare
ielelor, care umblă prin văzduh începând
cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-
a zi după Paşti) şi provoacă mult rău
oamenilor: îi pocesc, îi schimonosesc şi îi
înnebunesc pe toţi cei care nu le respectă
Luna iunie conform tradiției populare
românești mai este denumită și “Cireșar”
sau “luna cireșelor”, deoarce acum se coc
aceste fructe .
Totodată denumirea lunii iunie, provine
de la zeița “Iuno”, protectoare a femeilor
căsătorite. Astfel, se spune că luna iunie
este favorabilă pentru nunți fiindcă, în
decursul acestei perioade, se vor lega
cele mai trainice căsnicii.
Vegetația și timpul calendaristic ajung la
maturitate în prima lună a verii, când ziua
este cea mai lungă de peste an. Totuși,
recoltele, oricât de promițătoare s-ar
arăta, nu pot fi sigure. În luna iunie, orice
furtună, vijelie sau ploaie torențială
poate distruge lanul de grâu și porumb,
livezile sau vița de vie.
În calendarul popular, luna iunie este una
dintre cele mai importante luni, având
multe sărbători și evenimente folclorice.
Dintre sărbătorile lunii iunie, amintim:
ŸSfântul Ioan cel Nou de la Suceava, pe
data de 2 iunie;
ŸPogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile- la
50 de zile de la Paste;
Ÿ·Sf. Treime - a doua zi de Rusalii
Ÿ·Sfântul Vartolomeu, pe data de 11 iunie;
ŸDacă tună și fulgeră mult în luna iunie,
atunci vara va fi noroasă;
Ÿ Dacă în luna iunie avem parte de ploi,
atunci la Crăciun vom avea parte de belșug;
Ÿ Dacă vântul de la miazănoapte va bate în
luna lui iunie, atunci grâul va avea roade
bogate;
Ÿ Dacă plouă în luna iunie, atunci nu vom
avea recolte prea bune la porumb, etc.
Câteva dintre superstitiile lunii iunie
Tradiţii şi superstiţii în luna cireșelor
Ÿ·Sfântul Onufrie, pe data de 12 iunie;
Ÿ·Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul,
Sânzienele sau Drăgaica, pe data de 24
iunie;
Ÿ·Sfinții Apostoli Petru și Pavel sau
Sânpetru de Vară, pe data de 29 iunie.
Luna iunie, de asemenea, este înconju-
rată de o serie de superstiții cu privire la
vreme și la productivitatea anului agricol.
Traditii,
incidente în morminte depinde de
bogăţia ofrandelor (pomenilor) şi de
respectarea ritualului. În aceste zile, la
porţile cimitirelor, se întind mese pline cu
colaci şi sticle de vin împodobite cu
verdeaţa şi flori şi au loc slujbe de
pomenire, oficiate de preotul satului,
după care acesta parcurge întregul cimitir
pentru a sfinţi fiecare mormânt. După
încheierea ceremonialului, sătenii îşi
dăruiesc unii altora ofrandele sfinţite de
către preot sau le împart săracilor.
Parte dintre ramurile de tei folosite la
Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a
putea fi folosite în practicile de alungare a
furtunilor şi a grindinii. Altă dată, preotul
şi sătenii ieşeau în câmp, în ziua a doua de
Rusalii, pentru a sfinţi apa şi a stropi
câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate
grindina.
Duminica Mare a asimilat şi elemente
specifice renovării timpului. Acum se
deschidea sezonul culegerii plantelor de
leac ce se considerau a fi contaminate,
până la această dată, de către Rusalii.
şi Armenia. Din porunca fratelui
împăratului armean, Astiagis, sfântului i
s-a tăiat capul. Creştinii au luat trupul
sfântului şi l-au îngropat cu cinste într-un
sicriu de plumb. Pentru că la sfintele lui
moaşte se săvârşeau multe minuni,
păgânii au luat sicriul şi l-au aruncat în
mare, dar apa mării l-a purtat până în
Insula Lipara, unde Episcopul Agathon,
după o descoperire făcută în vis, a mers şi
l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a
luat şi l-a înmormântat cu cinste în
biserică. După un timp, sfintele sale
moaşte au ajuns la Benevento, iar de
acolo, la Roma.
Ţăranii credeau că Sf. Vartolomeu bagă
bob spicului de grâu, îl împârguieşte şi îi
grăbeşte coacerea. Ca personificare a zilei
ce-i poartă numele, Vartolomeul Grâului
îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua:
bătea piatra, stârnea furtunile şi vijeliile.
Astfel, bunicii noştri nu munceau, iar prin
multe zone ale ţării nu se munceşte nici în
prezent. Ţăranii se fereau de tot ceea ce
putea ameninţa recolta. Femeile nu
torceau, ca să nu vină furtuna, iar bărbaţii
încetau orice activitate, ca nu cumva graul
să dea înapoi, să nu mai crească.
În această zi, ţăranii mergeau cu grâul la
biserică, pentru a fi binecuvântat. Din
acest grâu se facea pâinea, dar ei hrăneau
cu el şi animalele şi păsările, pentru a fi
ferite de boli. Cei mai săraci din sat
păstrau grâul pentru sărbători.
Mulţi cred şi acum ca pe bobul de grâu se
vede chipul lui Hristos. Pâinea era
considerată "faţa lui Hristos", iar cine o
calcă în picioare săvârşea un mare păcat.
Ţăranii mai ştiau un lucru: din grâu se face
pLiturghie.âinea, iar din pâine se preface
Trupul lui Hristos în Liturghie.
Sărbătoarea cu dată fixă (12 iunie),
dedicată Sfântului Onufrei, marca în
Calendarul iulian perioadă solstiţiului de
vară, a împârguirii şi coacerii lanurilor de
grâu şi orz. Sărbătoarea, numită şi Ziua
Şoarecilor, era considerată nefastă pentru
rozătoare, mai ales în anii ploioşi, şi se
consideră ultimul termen calendaristic
12 iunie – Sf. Onufrei
când se mai putea semăna porumbul,
cartofii şi legumele.
Sărbătoarea cu dată fixă (14 iunie)
dedicată în Calendarul ortodox Sfântului
Proroc Elisei, care indică, pe stil vechi,
solstiţiul de vară, este numită în
Calendarul popular Elisei sau Eliseiul
grâului. Ca divinitate populară, aceasta
bagă bob spicului de grâu, îl împârguieşte
şi îi grăbeşte coacerea. Cei care îi
nesocotesc ziua sunt însă pedepsiţi cu
furtuni şi grindină (Oltenia, Muntenia).
14 iunie – Sf. Elisei
24 iunie – Naşterea Sf. Ioan Botezătorul
- Drăgaica
Sânzienele sunt sărbătorite pe 24 iunie,
ziua în care se face pomenirea naşterii
Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul
popular, ziua de 24 iunie este cunoscută şi
sub denumirea de "Cap de vară”, pentru
că acum soarele ajunge la apogeu.
Potrivit tradiţiei, Sânzienele plutesc în
aer sau umblă pe pământ în noaptea de
23 spre 24 iunie, cântă şi dansează,
împart rod holdelor, umplu de fecun-
11 iunie – Sf. Vartolomeu – Sărbătoarea
Grâului
În calendarul popular, Sărbătoarea
Grâului este prezentă în ziua de prăznuire
a Sfântului Vartolomeu, în data de 11
iunie.
Sfântul Vartolomeu a fost unul dintre cei
doisprezece ucenici ai lui Hristos. El a
vestit Evanghelia în Arabia, Persia, India
Traditii,
ca leac pentru sănătate şi dragoste.
Numele de Sânziene desemnează pe de o
parte zânele bune, dar şi florile galbene ce
înfloresc în preajma zilei de 24 iunie.
Sânzienele ca zâne, pot fi aducătoare de
rele dacă oamenii lucrează în ziua de 24
iunie. Dacă nu sunt cinstite, stârnesc vijelii şi
lasă câmpul fără rod şi florile fără leac.
Florile de culoare galbenă - sânzienele, erau
considerate a fi plante de leac. În vechime,
ele erau vândute cu uşurinţa pe 24 iunie. Cei
care vindeau flori strigau în aceasta zi: "Ia
sânzienele, sunt bune de leac, aduc noroc!“
sau "Apără de toate relele, de toate bolile!“.
Sânziana, planta erbacee din familia
Rubiaceae, are două denumiri zonale:
sânziana (Oltenia, Banat, Transilvania,
Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei) şi
drăgaica (Dobrogea, Moldova de sud şi
centrala, Muntenia).
ditate femeile căsătorite, înmulţesc
animalele şi păsările, umplu de leac şi miros
florile, tămaăduiesc bolnavii şi apără
semănăturile de grindină.
In ajunul Sanzienelor, pe 23 iunie, fetele
culegeau de pe câmp flori de sânziene şi
împleteau cununi pe care le aruncau peste
case. Dacă acestea se agăţau de horn, era
semn că se apropie cununia. Cei în vârstă
aruncau coroniţe peste casă, pentru a afla
când vor muri. Se credea ca atunci când
coroniţa va cădea de pe acoperiş, moartea
este aproape.
Tot în noaptea de Sânziene, fetele îşi
puneau sub pernă flori de sânziene pentru
a-şi visa ursitul. În unele zone ale ţării, fetele
agăţau coroniţele în diferite locuri şi dacă a
doua zi le găseau pline de rouă, era semn că
se vor mărita în vara care urma să înceapă.
Există şi obiceiul ca florile împletite în
cununi să fie duse în ocolul vitelor, unde, cu
ochii închişi, să fie date spre mâncare
vitelor. Se credea că după cum va arăta vita
venită să mănânce cununa, aşa va fi şi
viitorul soţ!
În noaptea de Sânziene, flăcăii aprindeau
focuri, învârteau făclii şi strigau: "Du-te
soare, vino lună,/ Sânzienele îmbună, Să le
crească floarea-floare,/ galbenă, miro-
sitoare, Fetele să o adune, să le aşeze în
cunune, Să le prindă-n pălărie,/ struţuri
pentru cununie, Boabele să le răstească,/
până-n toamnă să nuntească“!.
Gospodarii puneau în seara din ajunul
sărbătorii naşterii Sfântului Ioan Bote-
zătorul, flori de Sânziene la colţul casei
dinspre răsărit. Dacă în următoarea zi
găseau în coroniţe par de la animale, era
semn că vor avea parte de un an sănătos şi
roditor pentru animale.
Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24
iunie, din locuri necălcate, roua Sânzienelor.
La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau şi
nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua
pământean, fie ca divinitate celestă. În vremurile imemoriale, când oamenii erau foarte credincioşi, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumneze. Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii. În poveştirile şi snoavele populare Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie ţărăneşti; se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţeaza porţile şi cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrană animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi prin topire şi a deveni mai puţin periculoasă etc. La marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, Măcinici, Sângiorz, Sânziene) Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut "sfânt" al Calendarului popular. Împortanţa sărbătorii este subliniată de postul care o precede, Postul lui Sânpetru, care, spre deosebire de Postul Paştelui, Postul Crăciunului şi Postul Sântămăriei, are număr variabil de zile. Local, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele.
29 iunie - Sf. Petru În ceea ce priveşte Sânpetru, nu transformarea celor doi sfinţi creştini (Pavel şi Petru) într-unul păgân este esenţială, ci atribuţiile primite de acesta In Calendarul popular, întrucât marchează miezul verii agrare şi perioada secerisului. Sânpetrul de Vara, a preluatdata (29 iunie) şi numele Sfântului Apostol Petru din Calendarul creştin. În Panteonul românesc Sânpetru de Vară este despărţit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În tradiţia populară Sânpetru apare fie ca personaj
Superstitii si traditii românesti de Sf. Petru
ŸSf. Petru este mai mare peste lupi. Pe 29
iunie iunie se ţine "sărbătoarea lupilor" , un
obicei prin care se previne ca lupii să dea iama
în vite. Potrivit unor zone folclorice , Sânpetru
de vară este separat de o jumătate de an de
fratele său , Sânpetru de iarnă , acesta din
urmă fiind de fapt patronul lupilor.
ŸPentru a nu li se înmulţi petele de pe faţă şi a
nu fi socotiţi astfel jidovi, oamenii pistruiaţi se
spală cu apă pe faţă la miezul nopţii, atunci
când cântă cocoşii.
ŸNu se bat merele ca nu cumva Dumnezeu să
dea peste ogoare cu piatra la fel de mare ca şi
aceste fructe.
ŸEste păcat să mănânci mere înainte de ziua
Sf. Petru.
ŸPe 29 iunie se ţin "Moşii de Sf. Petru", ocazie
cu care se dau de pomană merinde , fructe
(zarzăre, mere) şi , în unele regiuni, chiar şi
îmbrăcăminte.
Traditii,
Top Related