7/30/2019 Suprarealism Final

http://slidepdf.com/reader/full/suprarealism-final 1/7

 

În 1912, un tânăr evreu de 16 ani, cunoscut apoi sub numele de Tristan

Tzara și care atunci semna S. Samyro, scotea împreună cu Ion Vinea orevistă cu numele Simbolul la care colaborau și Emil Isac.Peste câțiva ani,la Zurich, in 1916, Tristan Tzara inventa dadaismul , determinând și metodaacestuia:Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci,alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți-le într-un sac, mișcați. 

Numele însuși al școlii a fost găsit vârându-se cuțitul de tăiat hârtie într-un

Larousse.Din oroarea de academism se refuza orice tehnică, teoretic,poemul nu mai era opera unui artist și a unui individ ci un rezultat alhazardului material.Dadaiștii nu au aplicat însă teoria cu sinceritate, doarau simulat-o.

Tristan Tzara nu a scris operele sale dadaiste în română, l-au urmat alțiidintre care cel mai pasionat a fost Sașa Pană. 

În poeziile românești ale lui Tzara, temele sunt simboliste cusentimentalismul și voluptatea de mirosuri puternice și de viață rurală,tipică evreilor comprimați în ghetto-uri, pe care le va dezvolta Ilarie

 Voronca.

Dadaismul ignoră raporturile ce duc la o viziune realistă, poetul asociazăimagini dispersate surprinzând conștiința. 

Un alt reprezentant este Urmuz. Suprearealismul român, prin el, este

anterior celui francez și independent. 

In 1924 Andre Breton defineşte suprarealismul, în “Primul manifest alsuprareaslimului”, ca fiind “Automatism psihic pur prin care se exprimă, fie

 verbal ori în scris, sau în altă modalitate, adevărata funcţie a gândului.Gând dictat în absenţa oricărui control dictat de raţiune, şi în afara tuturorpreocupărilor morale şi estetice.” 

7/30/2019 Suprarealism Final

http://slidepdf.com/reader/full/suprarealism-final 2/7

 Andre, dorea să supună visul unui examen metodic, spre a suprinde cumfuncționează concret spiritul, fără controlul exercitat de gândire, în afaraoricărei preocupări estetice și morale. 

Numele pe care Breton l-a dat mişcării este un omagiu adus lui Apollinaire Apollinaire:”Ca un omagiu adus lui Guillaume Apollinaire, care murise de

puţină vreme, şi care de mai multe ori ne părea a fi supus unui extaz deacest fel, fără însă a-i sacrificat mediocre mijloace literare, Soupault şi cumine numim suprarealism noua manieră de expresie pură pe care o ţineam

 încă pentru noi şi de care eram nerăbdători să-i facem să beneficieze şi peprietenii noştri.” Suprarealismul lui Apollinaire* era un fapt exclusiv poetic,un nou mod de invenţie literară. Cuvântul “suprarealism” apăruse sub titlullucrării sale “Les mamelles de Tiresias”, calificată de el drept “dramă

suprarealistă”. 

Liderul mişcării suprarealiste era considerat Andre Breton. Despre el sezicea: “El este maestrul de ceremonii care organizează şi dictează, dar careşi decide fără milă modul cum se va derula totul, compartamentulfiecăruia.” La rândul său, Andre Thivion, scrisese despre Breton că “geniullui Breton consta în crearea unei atmosfere incandescente a revelaţiei,pentru a delimita ceea ce este bun de ceea ce este rău.” 

Suprarealiştii au împărtăşit unele idei dadaiste, însă au susţinut că erau bine organizaţi şi mai relevanţi lumii noi. Dada îşi afla libertatea în practicaconstantă a negaţiei; supralismul încearcă să dea acestei libertăţifundamentul unei “doctrine”. Este trecerea de la negaţie la afirmaţie.Suprarealismul preia multe din poziţiile dadaiste, din gesturile sale, din

atitudinile distructive, sensul general al revoltei sale şi chiar şi metodelesale de provocare. Diferenţa constă într-o abordare diferită. Refuzului total,spontan, primitiv, al mişcării Dada, suprarealismul îi substituie căutareaexperimentală, ştiinţifică, sprijinindu-se pe filozofie şi psihologie. 

7/30/2019 Suprarealism Final

http://slidepdf.com/reader/full/suprarealism-final 3/7

Susţinătorii suprarealismului promovează conceptul de “scriereaautomatică”. Scrisul automat este, o metodă de cunoaştere a autenticităţiifiinţei umane, dincolo de constrângeri, de convenţii şi limite. Pentruscriitor, “scrierea automatică” corespunde nevoii de a permite creativităţii 

să se hrănească din adâncurile inconştientului, din vise şi halucinaţii, şi înacelaşi timp să excludă raţionalul pe cât mai mult posibil. Metoda pe caresuprarealiştii o foloseau era jocul colectiv, mai exact persoaneleparticipante scriau independent unele de altele, câte un cuvânt pe o bucatăde hârtie; hârtia era îndoită, iar textele juxtapuse sau citite apoi cu vocetare, alcătuiau fraze fanteziste, producând adesea efecte de umor, de şocsau de perplexitate. Primul rezultat al acestui joc al întâmplării a fost:

“Stârvul fermecător a băut vin nou”, de unde şi denumirea procedului

“stârvul fermecător”. În pictură, metoda “stârvului fermecător, a avut oaplicaţie mai rastrânsă. Primele opere elaborate în acest mod au fost create în 1925. Jose Pierre informează că singura operă “stârv fermecător”, în întregime pictată a fost săvârşită în anul 1948, de cinci pictori portughezi. 

Pentru a ajunge la acea realitate genuină, la suprarealism și pentru a puteacunoaste automatismul psihic, Breton a gaăsit o metodă pe care a numit-o

dicteu automatic, adică încercarea de a se cufunda într-o stare de

somnolență intelectuală. 

Nu există o tehnică a acestui proces, motiv pentru care s-a condiserat căsuprarealiștii au simulat automatismul psihic, majoritatea criticilor,inclusiv George Călinescu, au explicat că pe de-o parte subconștientulorganizează spontan dar conștiința poetulu, bănuitoare, rupând legăturile

nu face altceva decât să falsifice procesul fantastiic și prea multă încordarede dezcordare duce la o mai mare acuitate a conștiinței. 

Urmuz, pe adevăratul nume Demetru Dem. Demetrecu Buzău a compus

acest tip de automatisme mai ales în romanul Pâlnia și Stamate :“Trebuie reținut că această cameră, veșnic pătrunsă de întuneric, nu arenici uși , nici ferestre și nu comunică cu lumea de afară decât prin ajutorulunui tub, prin care uneori iese fum, și prin care se poate vedea, în timpulnopții, cele șapte emisfere ale lui Ptolemeu, iar în timpul zile doi oamenicum coboară din maimuță “ 

7/30/2019 Suprarealism Final

http://slidepdf.com/reader/full/suprarealism-final 4/7

 

„André Breton precizează: «este inadmisibil ca un om să lase o urmă atrecerii

sale pe acest pământ». Aşadar, totul are preţ, nimic nu are preţ. «Ce înseamnă frumos? Ce

 înseamnă urât? Ce înseamnă mare, puternic, slab? Cine e Carpentier,Renan, Foch? Nu

ştiu. Cine sunt eu? Nu ştiu. Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu». În aceste cuvinte alelui Georges

Ribemont-Dessaignes, Breton e fericit să salute un act de extremăumilitate. A emite o

 judecată oarecare înseamnă a voi să deosebeşti adevărul de minciună, ceeace dovedeşte o

 înfumurare ridicolă, căci contradicţia nu e posibilă. Tot atunci, Einstein neinvită să

considerăm că totul e relativ în ceea ce priveşte circumstanţele, omul, şi că

nimic pe lumenu are nici cea mai mică importanţă” 

Un nivel de realitate reprezintă un ansamblu de sisteme invariant

la acţiunea unui număr de legi generale. De asemenea, două niveluri deRealitate sunt

diferite dacă, trecând de la unul la celălalt, există o ruptură, odiscontinuitate a legilor şi a

conceptelor fundamentale. De aici rezultă că nivelul microfizic şi nivelulmacrofizic sunt

7/30/2019 Suprarealism Final

http://slidepdf.com/reader/full/suprarealism-final 5/7

două niveluri diferite de realitate, dat fiind faptul că aceste două nivelurisunt guvernate

de legi diferite, ba chiar opuse, contradictorii. De asemenea, arta de tip

tradiţional şi arta

de tip avangardist reprezintă două niveluri de realitate total diferite. Deexemplu, dacă

raportăm cauzalitatea locală a lumii clasice la cauzalitatea globală a lumii

cuantice, sau

figura elitistă a artistului de tip tradiţional în raport cu cea a artistuluiavangardist, antiacademic, care pornea de la premisa că oricine poate face

literatură, avem odiscontinuitate clară a legilor şi a conceptelor de bază şi, prin urmare, cele

două tipuri de

literatură reprezintă două niveluri de Realitate.

Suprarealitatea

Literatura traditionala literatura suprarealista

„Cred, scrie Breton în Primul manifest al suprarealismului, în

rezolvarea viitoare a celor

7/30/2019 Suprarealism Final

http://slidepdf.com/reader/full/suprarealism-final 6/7

două stări în aparenţă atât de contradictorii, cum sunt visul si realitatea,  într-un fel de

realitate absolută, într-o suprarealitate, dacă o putem numi astfel”. 

Urmuz

“Şi iarăşi, cine dintre noi se mai poate plânge că forţa primordială, cauzacauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toţi se căznesc să oapuce de la început, înapoi, şi nimeni nu s-a încercat să o învăluie, pentruclipa de faţă, să o prindă măcar o dată pe flanc? 

Şi care e rostul să ţii morţiş să descoperi vreo cauză, şi că numai unasingură şi cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt şi efecte şidau din ele efecte îndrăcit de multiple şi de încâlcite. 

Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forţă iniţială care vrem(trebuie) să fie şi generatoare, când ea însăşi ţine cu încăpăţânare să deadin ea numai multiplicitate; are setea ultimilor, a încâlcelei şi contradicţiei;

 îi trebuie multe milioane de oameni, de muşte, de bureţi, de jivine, de astre,şi aceasta încă cu preţul suferinţelor lor. Îi trebuie şi „peştele-cufăr", şipeştele-fierăstrău" şi are setea numărului, a distanţelor şi idelilor mari, fără

rost şi necesitate... 

La început - ziseră toţi comesenii laolaltă - nu este adevărat că: „Cuvântul afost la Dumnezeu şi că D-zeu a fost cuvântul". La început - afirmară ei cutărie - mai înainte de a fi fost ori „cuvânt" a fost „alfa betul surdo-mut", căci

7/30/2019 Suprarealism Final

http://slidepdf.com/reader/full/suprarealism-final 7/7

nu este probabil ca materia cosmică, astrele să fi învăţat chiar de la începuta g(?) ceva; că e prea posibil ca ele să nu fi fost în stare, la început, nicimăcar să se ceară afară, şi nici chiar să zică „papa" sau „mamă". Asemenea, este foarte probabil - ziseră mai departe comesenii - că corpii cereşti s-au

format nici din dărnicia lui D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti şia se face numai pentru atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solid ci

e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate, copii ai nimănuiieşiţi din calcule reuşite sau greşite şi, cu chiu cu vai, în rate şi hrăniţiinsuficient la institutul „Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apăgazoasă de lăptăresele Căii-lactee.

Că admiţând că ele se învârtesc numai din propriul lor gust, apoi e greu depresupus că fac aceasta în mod cu totul dezinteresat, fără nici o intenţie câtde mică de procopseală pe setea mulţimilor şi a distanţelor mari, fără rost şinecesitate. Parcă ar fi chiar puţin comic să te învârteşti în veci de vecigratuit şi numai pentru a te vedea alţii... 

- Cum, interese meschine, egoiste la corpii cereşti? protestă plebeaideologică, naivă, care aştepta rezultatul afară în curte. 

Şi totuşi ei aveau şi nu dreptate să se teamă astfel... 

În adevăr, cine a putut mai întâi obliga materia şi forţa cosmică să fie ceva,când ele însele, la rândul lor, desfiinţându-se, dându-şi demisia, ar puteaoricând obliga pe acel „cine" să nu fie „nimic"?!...” 

(Urmuz-putina astronomie si metafizica)