Introducere :

Conceptul de "somatoterapie" desemneaza ansamblul psihoterapiilor ce integreaza trupul si travaliul corporal in munca terapeutica. Esenta terapiei consta in exprimarea emotiilor intr-un mod adecvat situatiilor; cadrul psihoterapeutic fiind cel care asigura trairea emotiei in mod primar, permitand apoi restructurarea acestei experiente intr-un mod recuperator.Se stie ca emotiile neexprimate nu dispar, ci actioneaza fie prin conversie (se exprima prin simptome somatice), fie se manifesta necontrolat, fara legatura cu situatia.Tehnicile somatoterapeutice reprezinta mijloace importante in redobandirea echilibrului si armoniei interioare, corporale si spirituale, fara de care o functionare adaptata si plina de satisfactii nu e posibila.Somatoterapia este indicata in : • teama de angajamente relationale;• esecuri amoroase repetate;• tulburari de dinamica sexuala;• absenta emotiilor;• tulburari depresive;• tulburari de adictie;• tulburari anxioase;• tulburari de somn;• simptome fobice si obsesive;• stres posttraumatic.

La inbunatairea starilor descrise de mai sus ,somatoterapia are un sir de mijloace pentru atingerea scopurilor dorite ,si acestea sunt : terapia eriksonana, metoda Jakobson, treiningul autogen schultz ,yoga si tai chi . Pentru a putea intelege cum functioaneaza aceste mijloace le voi descrie pe fiecare in parte .Terapia Eriksoniana :Spre deosebire de hipnoza clasica, in hipnoza ericksoniana, clientului i se induce o stare de constienta intermediara (intre starea de veghe si somn), el pastrandu-si controlul asupra actelor sale si integralitatea liberului arbitru. Terapeutul doar sugereaza, nu impune nimic. Dupa ce terapeutul exploreaza sistemul de convingeri si reprezentari al clientului ("mitologia personala"), el utilizeaza metafore in conformitate cu aceste mitologii personale care au darul de a deschide spiritul clientului spre potentialitati - solutii neexploatate inca. In hipnoza ericksoniana, tehnicile utilizate urmaresc ca problemele (simptomele) sa fie rezolvate de clientul insusi, la nivelul gandirii sale inconstiente, prin accesarea resurselor personale.Este o terapie cu durata scurta (3-6 luni) - cu o sedinta saptamanala de 50 min; in acelasi timp, este o terapie activa, terapeutul recomandand teme pentru acasa, lucrul terapeutic continuand si intre sedintele saptamanale.Aceasta terapia este indicata in: - Tulburari anxioase, Tracul de examen Tulburari de somn ,Tulburari de alimentatie ,Stres

posttraumatic ,Tulburari fobice, Balbism, Boli psihosomatice (astm bronsic, boli dermatologice).

Relaxarea - Metoda Jakobson al doilea mijloc de somato terapie

Curentul fiziologic, introdus de Edmund Jacobson si care are la baza relaxare progresiva pe baza principiului de identificare kinestezica a starii de tensiune (contractie) musculara, prin antiteza cu lipsa de contractie (relaxare). Este metoda cea mai utilizata in serviciile de kinetoterapie, fiind usor de aplicat, usor de inteles de pacienti, cu rezultate bune, incurajatoare, ce se instaleaza dupa cateva sedinte. Tehnica de lucru este urmatoarea : pacientul in decubit dorsal, cu capul pe o perna mica, genunchii usor flectati, se sprijina pe un sul, membrele superioare in usoara abductie de cca. 30 de grade si palmele pe pat; se recomanda sa se lucreze intr-un mediu confortabil (fara zgomot sau lumina intensa, temperatura placuta, etc.).a) Prologul respirator : timp de 2-4 minute se respira amplu, linistit, subiectul concentrandu-se pe dirijarea aerului (inspiratie pe nas, expiratie pe gura). Acest prolog determina alcaloza, generatoare de o stare euforica (dar se evita la persoanele cu tetanie latenta), fiind el insusi relaxant. In timpul acestui prolog respirator pacientul trebuie sa-si imagineze ca in inspiratie devine usor "ca un balon de sapun care se ridica', iar in expiratie redevine greu, ca de plumb, "corpul infundandu-se in pat", si "simtind cum patul impinge in sus corpul"b) Antrenamentul propriu-zis incepe cu membrul superior drept, urmat de cel stang, continuand apoi cu ambele. In timpul inspiratiei ample membrul superior se ridica de pe pat, lent (mana este "cazuta", cu flexia pumnului), pana cand degetele nu mai ating patul. Se realizeaza de fapt o contractie musculara la nivelul fortei 3 (F3). Se mentine aceasta pozitie in apnee timp de 15-30 de secunde, subiectul concentrandu-se pe ideea efortului "deosebit" pe care-l face membrul superior. Brusc, cu un "uuf " pe expiratie, se abandoneaza membrul superior, care "cade" pe pat. Se urmareste timp de 1 minut, respirand linistit, sa se intuiasca noua stare de "liniste totala" kinetica din intreg membrul, comparativ cu starea de contractie anterioara. Se repeta de 2-3 ori cu fiecare membru superior, apoi cu ambele concomitent. Se trece la membrele inferioare. Fara a ridica talonul de pe pat, se desprinde spatiul de pe suport (cativa cm) in inspiratie, se mentine 15-30 de secunde, apoi brusc, in expiratie, cu acelasi "uuf", se revine. De asemenea, se executa de 2-3 ori cu membrul pelvian drept, apoi stang, apoi cu ambele.Al treilea segment este trunchiul. In inspiratie se desprinde spatele de pe pat, subiectul lordozandu-se (mai mult imaginativ, decat real), apoi, in expiratie, se urmareste crearea senzatiei de "prabusire" a corpului pe pat, cu aplatizare lombei.

In tehnica clasica Jacobson se lucreaza pe cele trei segmente, dar se poate asocia si ridicarea capului dupa aceeasi schema.In situatii speciale (dureri articulare, segmente imobilizate, etc.) se executa asa-numita tehnica Jacobson inversata, in care faza de contractie este realizata prin contractie izometrica, "impingandu-se" segmentul pe pat (5 secunde), oprind apoi brusc acest efort si comparand mental cele doua senzatii. Postura de lucru, alternantele etc, sunt aceleasi.

O alta varianta a relaxarii fiziologice doar pentru membre este relaxarea pendulara. Din sezand, cu spatarul scaunului sub axila, se ridica bratul la 90 de grade, se mentine cateva secunde, apoi se lasa sa "cada" si sa oscileze ca un pendul.La fel pentru membrul inferior. Exista chiar o metoda separata de relaxare, care se bazeza pe miscari pendulare ale segmentelor sau corpului intreg suspendat. Aceasta metoda poarta numele initiatorilor ei : Jarreau si Klotz.c) Revenirea este al treilea timp al programului de relaxare Jacobson si consta in reintoarcerea la tonusul muscular normal, mai ales a musculaturii antigravitationale necesare ortostatismului.Pacientului incepe prin a strange puternic orbicularii, executand o grimasa, apoi strange pumnii, dupa care se intinde in timpul unei inspiratii. Dupa ce repeta de 2-3 ori acest timp al programului, pacientul se poate scula din pat.Intregul program dureaza, in functie de obiectivul urmarit, intre 15 si 40 de minute. In acest timp este inclusa si perioada de relaxare si liniste obtinuta (pana la revenire).Metoda Jacobson este simpla si poate fi incadrata intr-un program complex kinetologic, dar ea se adreseaza numai paratoniei musculaturii striate voluntare, nu si celei viscerale. Fiind o metoda mai mult "periferica", impactul intre muschi si psihic este redus.

Un alt mijloc al somatoterapiei este Antrenamentul autogen (J. H. Schultz)

Antrenamentul autogen continuă să fie una din metodele psihoterapeutice cu cea mai largă răspândire. Inspirat din tehnicile de autohipnoză propuse de Oskar Vogt, această metodă de relaxare se bazează pe o serie de exerciţii prin care se obţine o „deconcentrare concentrativă" (Schultz, 1920) şi vizează sistemul muscular, respirator şi abdominal. Insuşirea fiecărei serii de exerciţii permite trecerea la exerciţiul următor. Regulile sunt foarte bine puse la punct, metoda fiind îndelung studiată atât în laborator, cât şi experimental. Cheia succesului metodei constă în adeziunea deplină la tratament a pacientului şi în stabilirea unei relaţii autentice de comunicare cu terapeutul său.

Exerciţiile individuale durează între 3-12 minute, apreciindu-se că timpul poate fi scurtat pe măsura însuşirii tehnicii. Intervalul dintre şedinţe este variabil, acestea având loc de trei-patru ori pe zi în cazul pacienţilor internaţi (Muller-Hege-mann, 1966). Experieţa clinică ne indică faptul că se pot realiza şedinţe bisăptămânale în condiţiile tratamentului ambulator.Schultz recomandă ca relaxarea să se realizeze într-o cameră lipsită de excitanţi senzoriali, cu luminozitate slabă şi confort termic, subiectul putând adopta una din următoarele trei poziţii:

1. decubitus dorsal (culcat pe spate);2. poziţia în fotoliu (capul sprijinit, membrele superioare aşezate confortabil pe braţele fotoliului, cu coapsele uşor îndepărtate şi gambele în unghi drept);3. poziţia „birjarului" (aşezat pe scaun, coloana uşor aplecată din talie şi braţele rezemate pe coapse).

In perioada de învăţare a tehnicii este indicată practicarea acesteia sub îndrumarea unui psiholog sau medic.

Subiecţii sunt instruiţi să lucreze şi acasă, de două ori pe zi, câte 7-10 minute. După însuşirea temeinică a tehnicii, se poate prelungi durata relaxării individuale până la 15 minute. în absenţa terapeutului, este recomandabilă utilizarea unor casete audio cu textul înregistrat.Antrenamentul autogen cuprinde următoarele două cicluri de exerciţii:

Ciclul inferior („micapsihoterapie"):1.trăirea senzaţiei de greutate în mâini şi picioare2.trăirea senzaţiei de căldură în mâini şi picioare3.controlul bătăilor inimii4.controlul respiraţiei5.perceperea senzaţiei de vasodilataţie în zona plexului solar6.perceperea senzaţiei de vasoconstricţie în zona frunţii

Schultz consideră că aceste exerciţii se însuşesc într-un interval de şase până la zece săptămâni, subiectul reuşind să obţină, în urma practicării lor, un calm interior şi o stare hipnotică. După aproximativ 1 an de exersare şi stăpânire a tehnicii, se poate trece la ciclul superior, a cărui însuşire completă durează aproximativ 3-6 ani.

Ciclul superior („marea psihoterapie"):1.concentrare pe culoarea preferată2.concentrare pe culori impuse de terapeut3.concentrare pe obiecte concrete4.concentrare pe idei abstracte5.trăirea „sentimentuluipropriu" (a stării afective preferate de subiect)6.interogarea propriului subconştient.

De menţionat este faptul că realizarea exerciţiilor din cadrul ciclului superior presupune o bună stăpânire a relaxării, precum şi o îndrumare adecvată din partea psihologului/ medicului.In privinţa indicaţiilor nosografice menţionăm că spaţiul de aplicare al antrenamentului autogen este neobişnuit de variat. Kretschmer (1963) îl recomandă atât în insomnii, în tulburările de ritm cardiac şi ale circulaţiei sanguine, cât şi în toate afecţiunile psihosomatice. De asemenea, algiile de origine diversă şi unele cazuri de alcoolism incipient pot fi influenţate favorabil.Experienţa clinică ne atestă faptul că antrenamentul autogen se poate folosi cu succes în toate afecţiunile nevrotice, rezultate slabe fiind înregistrate în cazul tulburărilor de personalitate şi al psihozelor. De asemenea, nu este indicat persoanelor cu defecte intelectuale notabile (demenţă sau oligofrenie) ori celor care nu au o motivaţie de vindecare îndeajuns de puternică.Antrenamentul autogen poate fi utilizat atât în psihoterapie, cât şi preventiv, în pregătirea psihologică a sportivilor, în amortizarea rezonanţei stărilor afective negative, în creşterea capacităţii de concentrare şi autoreglare a stărilor psihice. In perioadele de efort îndelungat care impun o mare mobilizare prosexică (conducerea anumitor aparate, activitate concentrată), o deconectare de 5-20 de minute poate procura o senzaţie de refacere şi înviorare exterioară.

Termenul de MEDITAŢIE se referă la un grup de tehnici care îşi au originea în tradiţiile spirituale sau religioase orientale. În prezent, multe persoane au adoptat această metodă pentru a-şi păstra sănătatea şi vitalitatea pe termen lung.

Meditaţia presupune ca persoana să-şi concentreze atenţia asupra propriei respiraţii sau să repete un cuvânt, o frază sau un sunet pentru a opri şirul gândurilor care ocupă, în mod normal, intelectul conştient. Meditaţia duce la instalarea relaxării fizice, a liniştirii mintale, a vioiciunii şi a echilibrului psihic. Practicarea meditaţiei poate schimba modul în care o persoană se raportează fluxului de emoţii şi gânduri şi vă poate ajuta să răspundeţi situaţiilor provocatoare. Meditaţia poate fi practicată individual sau ca parte a altor tratamente minte-corp cum ar fi yoga sau tai-chi. Exact ca şi în cazul altor terapii, îndata ce aţi deprins metodele, puteţi să o practicaţi şi singuri. Meditaţia poate fi folosită în tratarea unor probleme de sănătate cum ar fi: anxietatea, durerea, depresia, stresul, astmul bronşic, hipertensiunea arterială, fibromialgia şi insomnia. Meditaţia poate reprezenta evadarea perfectă dintr-un mod de viaţă agitat, grăbit şi complicat. Deoarece dovezile în sprijinul practicării meditaţiei sunt din ce în ce mai multe, adăugarea acestei terapii în programul dumneavoastră zilnic poate fi soluţia pentru înlăturarea unei vieţi agitate. Benefiicile meditaţiei pe termen lung sunt studiate în continuare de specialişti.

INFLUENTA MEDITATIEI ASUPRA CORPULUI

S-a demonstrat că practicarea meditaţiei poate produce unele schimbări la nivelul organismului, cum ar fi răspunsul "luptă sau fugi". Sistemul nervos vegetativ - denumit uneori sistem involuntar sau automat - este responsabil de acest răspuns. Acesta reglează multe dintre procesele organismului, inclusiv ritmul cardiac, transpiraţia, respiraţia şi digestia.Sistemul nervos vegetativ este compus din două părţi: sistemul vegetativ simpatic şi sistemul vegetativ parasimpatic.Sistemul vegetativ simpatic ajută la mobilizarea organismului pentru acţiune. Atunci când sunteţi stresat, el produce răspunsul "luptă sau fugi". Ritmul cardiac creşte, vasele de sânge se îngustează şi muşchii se încordează.Sistemul vegetativ parasimpatic crează un răspuns contrar celui produs de sistemul vegetativ simpatic şi anume cel denumit "odihnă şi asimilaţie". Sistemul nervos parasimpatic face ca inima să bată mai lent, vasele de sânge să se dilate, circulaţia sângelui să se îmbunătăţească, iar sistemul digestiv să-şi sporească activitatea. Cercetătorii care studiază efectele meditaţiei îşi axează atenţia asupra creierului şi a modului în care meditaţia poate reduce activitatea sistemului nervos simpatic şi o poate creşte pe cea a sistemului nervos parasimpatic.

TERAPIA TAI CHI SI YOGA..

Există câteva abordări ale procesului de meditaţie. Dacă doriţi să includeţi meditaţia în programul dumneavoastră zilnic, trebuie să stabiliţi ce tip de meditaţie vi se potriveşte mai bine.Scopul urmărit este acela de a fi concentraţi asupra a ceea ce se produce în momentul respectiv, fără a reacţiona sau fără a emite judecăţi asupra faptului respectiv.Meditaţia analitică. Persoana care meditează încearcă să înţeleagă menirea profundă a obiectului asupra căruia se concentrează.Meditaţia prin respiraţie. Această abordare presupune concentrarea atenţiei asupra respiraţiei. Este o observare atentă asupra fiecărei inspiraţii şi expiraţii şi a ridicării şi coborârii toracelui. Puteţi inspira încet pe nas, iar apoi strângeţi buzele pentru a simţi cum aerul iese încet pe gură.Meditaţia multifulnes. Acest tip de meditaţie îşi are originea în religia budistă. Se bazează pe procesul de a fi conştient - de a avea un interes crescut şi o înţelegere deplină - asupra prezentului. În timpul acestui tip de meditaţie vi se recomandă să vă îndreptaţi atenţia asupra senzaţiei de trecere a aerului inspirat prin tot corpul. Scopul urmărit este de a fi concentraţi asupra a ceea ce se produce în momentul respectiv, fără a reacţiona sau fără a emite judecăţi asupra faptului respectiv. Această abordare se foloseşte ca un mod de deprindere a unei reacţii mai armonioase la gândurile şi emoţiile vieţii cotidiene.Meditaţia transcedentală. Meditaţia transcedentală (MT) vă învaţă cum să vă concentraţi asupra mantrei - un sunet, un cuvânt, o frază - care se repetă continuu. Puteţi să vă repetaţi mantra fie cu voce tare, fie în gând. În felul acesta, gândurile care vă distrag atenţia sunt ţinute departe de cele conştiente. Un scop al MT este obţinerea unei stări de alertă relaxată. MT îşi are originea în tradiţia vedică indiană.Vizualizarea. Procedeul de vizualizare presupune concentrarea atenţiei asupra unui loc sau obiect.Walking meditatia. Acest tip de meditaţie e numită kinhin în tradiţia Zen şi presupune concentrarea asupra mişcărilor delicate folosite pentru menţinerea poziţiei verticale şi asupra mersului. Vă puteţi concentra asupra călcâielor, când staţi în picioare şi apoi când vă plimbaţi. Spre deosebire de meditaţia în care se stă jos, walking meditaţia presupune ca, pentru propria siguranţă, să fiţi atent la ceea ce se petrece în jurul dumneavoastră.ASIGURAREA CONDITIILORCele mai multe tipuri de meditaţii presupun îndeplirea a patru condiţii:Un loc liniştit. Multe persoane care practică meditaţia preferă un loc unde să fie mai puţine lucruri care să le distragă atenţia. Acest lucru poate fi de ajutor mai ales persoanelor care sunt la începutul practicării meditaţiei. Persoanele cu mai multă experienţă sunt capabile să mediteze chiar şi în locuri mai zgomotoase.O poziţie specifică a corpului. În funcţie de tipul practicat, meditaţia se poate face şezând, în picioare, în poziţia culcat, în mers sau alte poziţii.

Concentrarea atenţiei. Concentrarea atenţiei este o parte importantă asupra procesului de meditaţie. De exemplu: vă puteţi concentra asupra mantrei (unul sau mai multe cuvine caracteristice sau sunete), asupra respiraţiei sau asupra unui obiect cum ar fi o imagine sau o lumânare. O atitudine deschisă. Păstrarea unei atitudini detaşate în timpul meditaţiei înseamnă să lăsaţi aspectele care vă distrag atenţia să vină şi să plece fără a le observa, fără a vă gândi la ele. Atunci când, în timpul meditaţiei, vă cuprind alte gânduri, nu le suprimaţi. Reveniţi uşor la starea de concentrare de dinainte. În unele tipuri de meditaţie, cel care meditează învaţă să identifice şi să elimine gândurile şi emoţiile care intervin.

INSTRUCTIUNI PAS CU PAS: CUM SA MEDITATI

Una dintre cele mai bune căi de deprindere a meditaţiei este cu ajutorul unui instructor sau cea a folosirii unor lecţii de pe CD sau casete audio. Puteţi însă învăţa să meditaţi şi singuri. Iată un exemplu al modului în care puteţi să practicaţi meditaţia acasă. Nu durează mai mult de 10-15 minute. Încercaţi şi vedeţi cum reuşiţi să vă descurcaţi.Dacă se poate, puneţi o muzică liniştitoare şi la volum scăzut. Dezbrăcaţi-vă de hainele prea strâmte. Lăsaţi braţele să se odihnească de-a lungul corpului. Acordaţi-vă câteva minute de relaxare (pauză).Dacă gândurile nu vă părăsesc, încercaţi să reveniţi uşor la starea de relaxare.Pentru început, concentraţi-vă privirea asupra unui obiect anume situat în faţa dumneavoastră, cum ar fi un copac, un tablou sau flacăra unei lumânări. Observaţi simplitatea şi frumuseţea acestuia.Daţi atenţie respiraţiei, încetinind treptat, pe masură ce vă simţiţi ...1. Dacă se poate, puneţi o muzică liniştitoare şi la volum scăzut. Dezbrăcaţi-vă de hainele prea strâmte. Lăsaţi braţele să se odihnească de-a lungul corpului. Acordaţi-vă câteva minute de relaxare (pauză).2. Dacă gândurile nu vă părăsesc, încercaţi să reveniţi uşor la starea de relaxare.3. Pentru început, concentraţi-vă privirea asupra unui obiect anume situat în faţa dumneavoastră, cum ar fi un copac, un tablou sau flacăra unei lumânări. Observaţi simplitatea şi frumuseţea acestuia.4. Daţi atenţie respiraţiei, încetinind treptat, pe masură ce vă simţiţi mai liniştit, ritmul inspiraţiei şi al expiraţiei (pauză).5. Acum relaxaţi-vă şi bucuraţi-vă de acest sentiment (pauză).6. Închideţi gura şi relaxaţi umerii, eliberând tensiunea acumulată (pauză).7. Inspiraţi încet şi adânc pe nas. Lăsaţi aerul sa fie împins afară din stomac. 8. Ţineţi-vă respiraţia numărând încet până la patru. Apoi expiraţi încet pe gură în timp ce număraţi până la şase.9. Inspiraţi (trei, patru, cinci, şase).

10. Tineţi respiraţia (doi, trei, patru).11. Expiraţi (trei, patru, cinci, şase).12. Inspiraţi (trei, patru, cinci, şase).13. Tineţi respiraţia (doi, trei, patru).14. Expiraţi (trei, patru, cinci, şase).15. Inspiraţi (trei, patru, cinci, şase).16. Tineţi respiraţia (doi, trei, patru).17. Expiraţi (trei, patru, cinci, şase).18. Inspiraţi (trei, patru, cinci, şase).19. Tineţi respiraţia (doi, trei, patru).20. Expiraţi (trei, patru, cinci, şase).21. Inspiraţi (trei, patru, cinci, şase).22. Tineţi respiraţia (doi, trei, patru).23. Expiraţi (trei, patru, cinci, şase).24. Continuaţi să inspiraţi (patru, cinci, şase).25. Tineţi respiraţia (doi, trei, patru).26. Şi expiraţi (trei, patru, cinci, şase).27. Reţineţi, dacă gândurile hoinăresc, abateţi-vă lent atenţia către starea de relaxare (pauză).28. Acum, în timpul respiraţiei, repetaţi în linişte şi calm:29. Respiraţia mea este lină şi ritmică (pauză).30. Respir uşor şi liniştit (pauză).31. Mă simt foarte bine (pauză).32. Odată ce aţi aflat cum începeţi să meditaţi, puteţi să închideţi ochii şi să vă concentraţi asupra muzicii sau puteţi să continuaţi a privi la obiectul asupra căruia v-aţi concentrat.33. Continuaţi să repetaţi.34. Respiraţia mea este calmă şi ritmică (pauză).35. Respiraţia mea este calmă şi ritmică (pauză).36. Sunt calm şi liniştit sufleteşte.37. Sunt calm şi liniştit sufleteşte.38. Continuaţi să respiraţi adânc şi ritmic. Lăsaţi încordarea să dispară cu fiecare expiraţie. Lăsaţi muzica să vă înconjoare (pauză).39. Dacă aveţi ochii închişi, deschideţi-i uşor şi rămâneţi cu privirea asupra obiectului care se află în faţa dumneavoastră (pauză).40. Reveniţi la activitaţile dumneavoastră - liniştit, mult mai relaxat şi concentrat.

In concluzie : Mijloacele prezentate mai sus au demonstrat in nenumarate ori ca practicarea acestora intr-un mod correct creeaza organismului stare de confort psiho-fizicologica , eliberind organismul de trairi negative si decade riscul de somatizarea problemelor ,etc.