Abatorul cinci (engleză Slaughterhouse-Five) sau Cruciada copiilor (The Children's Crusade: A Duty-Dance with Death) (1969) este un roman satiric ș tiin ț ifico-fantastic scris de Kurt Vonnegut despre experiențele din cel de-al doilea război mondial și călătoriile prin timp ale unui soldat numit Billy Pilgrim. Considerat al optsprezecelea cel mai important roman în limba engleză din secolul 20 de către Modern Library, este recunoscut, în general, ca lucrarea cea mai influentă și populară a lui Vonnegut. Utilizarea bombardardării Dresdei în al doilea război mondial ca eveniment central face romanul semi-autobiografic, dat fiind faptul că autorul a fost prezent la bombardament.

Cuprins

 [ascunde]  1 Rezumat 2 Teme majore 3 Semnifica ț ie literară ș i impact

o 3.1 Tehnici literare o 3.2 Formă o 3.3 Perspectivă ș i cadru o 3.4 Critică

4 Adaptări 5 Referin ț e 6 Legături externe

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Aten ț ie : urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Ajutorul de capelan Billy Pilgrim este un soldat american dezorientat, fatalist și neinstruit. Lui nu-i plac războaiele și este capturat de germani în timpul bătăliei de la Bulge și dus la o închisoare din Dresda. Germanii îl pun pe Billy și pe ceilalți prizonieri într-un abator scos din uz (deși există încă carcase de animale agățate în adăpostul subteran). Clădirea este cunoscută sub numele de "Slaughterhouse number 5" (Abatorul numărul cinci). Gardienii germani și prizonierii de război se ascund împreună într-o pivniță adâncă, deoarece aici erau cel mai în siguranță în timpul bombardamentului și devin singurii supraviețuitori din Dresda în al doilea război mondial.

Billy ajunge să nu fie blocat în timp și trece prin evenimente din trecut și din viitor în mod repetat dar neliniar. El este răpit de extratereștrii de pe planeta Tralfamadore. Este expus într-o grădină zoologică cu o actriță dintr-un film porno, Montana Wildhack. Locuitorii planetei Tralfamadore pot vedea în patru dimensiuni, astfel încât ei au văzut deja fiecare clipă a vieții lor. Ei cred în predestinare și spun că nu pot alege să schimbe nimic din destinele lor, dar pot alege să se concentreze pe orice moment din viața lor. Billy devine convins de veridicitatea teoriilor acestora.

Teme majore[modificare | modificare sursă]

Billy Pilgrim susține că nu există voință liberă, afirmație confirmată de un Tralfamadorian, care spune ”Am vizitat treizeci și una de plantele locuite în univers. Numai pe Pământ se vorbește de voință liberă.”

Pentru Tralfamadorieni, totul există simultan, în consecință, toată lumea este tot timpul în viață. Și ei trec prin războaie și tragedii (distrug universul din greșeală, testând combustibili pentru nave spațiale), dar, când Billy îi întreabă ce fac cu privire la războaie, răspund că pur și simplu le ignoră. Tralfamadorienii contracarează adevărata temă a lui Vonnegut: viața, ca ființă umană, este agreabilă doar cu necunoscute. Tralfamadorienii nu fac alegeri în legătură cu ce fac, au putere doar asupra a ceea ce gândesc. Vonnegut își expune poziția în capitolul unu, ”că scrierea unei cărți anti-război este ca și scrierea unei cărți anti-ghețari,” ambele eforturi fiind inutile, având în vedere că ambele fenomene sunt de neoprit.

Ca multe alte lucrări de-ale lui Vonnegut (ex. Sirenele de pe Titan), Abatorul cinci explorează conceptul de fatalism. Tralfamadorienii văd războiul ca fiind inevitabil. Când distrug într-un mod nefericit universul, personajele lui Vonnegut nu simpatizează cu propria lor filosofie. Pentru ființele umane, Vonnegut spune că ignorarea unui război este inacceptabilă când avem voință liberă; cu toate acestea, nu spune explicit că avem voință liberă, lăsând deschisă posibilitatea că el satirizează conceptul de voință liberă ca un produs al iraționalității umane.

Această lipsă de sens a umanității apare în climaxul care are loc, nu cu bombardarea Dresdei, ci cu execuția sumară a unui om care a comis o tâlhărie. În mijlocul tuturor acelor terori, morți și distrugeri, este alocat timp pentru pedepsirea unui singur om.

Abatorul cinci este încadrat cu capitole în vocea autorului, despre experiența sa din război, indicând că romanul este conectat în mod intim cu viața și convingerile sale. Acest lucru fiind stabilit, Vonnegut se retrage din desfășurarea poveștii lui Billy Pilgrim, în ciuda aparițiilor sale periodice ca personaj minor: în baia taberei de prizonieri de război, la ieșirea din trenul de la Dresda, în minele cu cadavre din Dresda și când apelează din greșeală numărul de telefon al lui Billy. Aceste apariții ale autorului ancorează viața lui Billy în realitate, subliniind zbuciumul său existen ț ial pentru a se potrivi în lumea umană.

Semnificație literară și impact[modificare | modificare sursă]

Majoritatea recenziilor la Abatorul cinci au fost pozitive, începând cu recenzia din 31 Martie 1969 din ziarul New York Times care conchide: ”ori o să îl iubești, ori o să îl împingi înapoi în colțul științifico-fantastic."[1] În anul în care a fost publicat, Abatorul cinci a fost nominat pentru un premiu Nebula pentru cel mai bun roman, și un premiu Hugo pentru cel mai bun roman, 1970. A pierdut ambele în fața romanului Mâna stângă a întunericului, de Ursula K. Le Guin. În 1998, Modern Library a clasat Abatorul cinci pe locul 18 pe lista lor de 100 cele mai bune romane în limba engleză din secolul 20. A apărut și pe lista revistei Time a celor mai bune 100 de romane în limba engleză scrie din 1923.[2]

Tehnici literare[modificare | modificare sursă]

Povestea folosește în mod continuu refrenul ”Așa merg lucrurile.” când apar moartea și mortalitatea, ca tranziție narativă la alt subiect, ca memento mori, comic relief și pentru a explica inexplicabilul. Apare de 106 ori.

Având în vedere că romanul este unul postmodern, meta-ficțional, primul capitol din Abatorul cinci este o prefață a autorului în care explică cum a ajuns să scrie romanul și își cere scuze că romanul este ”atât de scurt și de amestecat și de discordant,” pentru că ”nu este nimic inteligent de spus despre un masacru.” Ca și în Mama noapte, dar într-un mod mai amplu, Vonnegut manipulează ficțiunea și realitatea. Prima propoziție spune: ”Toate acestea s-au întâmplat, mai mult sau mai puțin.” Autorul apare mai târziu în al doilea război mondial al lui Billy Pilgrim ca un alt prizonier bolnav, lucru notat de autor, spunând: ”Acela eram eu. Eu eram acela. Acela era autorul acestei cărți.”

Povestea face referire în mod repetat la romane ficționale reale și ficționale; Billy citește Valea Păpușilor (1966), răsfoiește un roman Tralfamadorian, și participă într-un talk show la radio, ca parte a unui panou de experți literari care discută ”Moartea Romanului.”

Formă[modificare | modificare sursă]

Naratorul introduce Abatorul cinci cu geneza romanului și îl termină discutând începutul și finalul Romanului. Povestea în sine începe în capitolul doi, cu toate că nu există nici un motiv să se presupună că primul capitol nu este ficțional. Aceasta este o tehnică comună în meta-ficțiune.[3] Povestea pretinde să fie un narativ incoerent și discontuinuu, concentrat pe Billy Pilgrim, acesta nefiind blocat în timp. Scrisul lui Vonnegut adesea conține asemenea tulburări.

Naratorul relatează că Billy Pilgrim își trăiește viața discontinuu, că își trăiește (și retrăiește) nașterea, tinerețea, bătrânețea și moartea în ordine nonlineară. Romanul are două fire narative: experiența lui Billy din război (aceasta fiind întreruptă cu experiențe din alte timpuri din viața sa), care este în cea mai mare parte lineară; și viețile sale discontinue dinainte și după război. Perspectiva existențialistă a lui Billy a fost compromisă când a fost martor la distrugerea Dresdei, cu toate că nu era blocat în timp și înainte de sosirea în Dresda. Abatorul cinci este relatat prin propoziții scurte, declarative, care dau impresia citirii un raport de fapte.[4]

Perspectivă și cadru[modificare | modificare sursă]

Naratorul începe romanul vorbind despre conexiunea sa cu bombardarea Dresdei, de ce îl înregistrează, o auto-descriere (a sa și a cărții), și despre faptul că îl consideră o încercare disperată de a crea o lucrare științifică. Apoi face tranziția de la perspectiva scriitorului la cea a naratorului omniprezent, la persoana treia, deci la povestea lui Billy Pilgrim, spunând: ”Ascultă: Billy Pilgrim a ajuns să nu fie blocat în timp.”

Kilgore Trout, pe care Billy îl întâlnește operând un serviciu de livrare a ziarelor, poate fi văzut ca alter ego-ul lui Vonnegut, cu toate că cei doi diferă în anumite aspecte. De exemplu, cariera de scriitor de romane științifico-fantastice a lui Trout este plină de editori hoți, iar autorul ficțonal nu este conștient de cititorii săi.

Slaughterhouse Five ( English Slaughterhouse - Five ) or The Children's Crusade (The Children's Crusade : A Duty- Dance with Death) (1969 ) is a satirical novel science fiction written by Kurt Vonnegut about the experiences of the Second World War and travels through time of a soldier called Billy Pilgrim . Considered the most important eighteenth novel in English in the 20th century by the Modern Library, is generally recognized as the most influential and popular work of Vonnegut . Use bombardardării Dresden in World War II as a central event makes semi - autobiographical novel , given that the author was present at the bombing .

Contents [ hide ]1 SummaryTwo major themes3 Literary significance and impact3.1 Literary Techniques3.2 Form3.3 Overview and framework3.4 Critical4 Adaptations5 References6 External links

Summary [edit | update source ] Warning: following details about the narrative and / or outcome .Help chaplain Billy Pilgrim is an American soldier disoriented , fatalistic and untrained . He did not like war and is captured by the Germans during the Battle of the Bulge and taken to a prison in Dresden. Germans put Billy and the other prisoners in a disused slaughterhouse ( although there are still animal carcasses hanging in the underground shelter ) . The building is known as the " Slaughterhouse number 5" ( abattoir number five ) . German guards and prisoners of war are hiding together in a deep cellar , because there were more safe during the bombardment and are the only survivors of Dresden in World War II .

Billy gets to not be stuck in time and go through past and future events repeatedly but nonlinear . He is abducted by aliens from the planet Tralfamadore . It is exhibited in a zoo with a porn actress , Montana Wildhack . The inhabitants of the planet Tralfamadore can see in four dimensions , so that they have already seen every instant of their lives. They believe in predestination and say they can not choose to change anything in their fates , but can choose to focus on any point in their lives. Billy becomes convinced of the veracity of their theories .

Major themes [edit | update source ] Billy Pilgrim says there is no free will, an assertion confirmed by Tralfamadorian that says "I visited thirty-one inhabited plants in the universe. Only on Earth is talk of free will. "

For Tralfamadorieni , all exist simultaneously , therefore , everyone is always alive. And they go through wars and tragedies ( accidentally destroying the universe , spacecraft testing fuels ) , but when Billy asks what they do about the war, simply reply that ignores them . Tralfamadorienii counters Vonnegut 's true theme : life as a human being , is agreeable only unknown. Tralfamadorienii not make choices about

what they do, have power only over what they think. Vonnegut makes his position in chapter one , " that writing an anti -war book is like writing an anti- glacier book , " both efforts is unnecessary, given that both phenomena are unstoppable .

Like many of Vonnegut's works , (eg Sirens of Titan ) , Slaughterhouse Five explores the concept of fatalism . Tralfamadorienii see war as inevitable . When destroyed in an unfortunate universe , Vonnegut 's characters unsympathetic to their own philosophy. For human beings , Vonnegut says that ignoring a war is unacceptable when we have free will , however , not explicitly say that we have free will, leaving open the possibility that he satirizes the concept of free will as a product of human irrationality .

This lack of sense of humanity appears in the climax occurs , not the bombing of Dresden , but the summary execution of a man who committed a robbery. In the midst of all those terrorists , death and destruction , time is allotted to punish one man .

Slaughterhouse Five is framed with chapters in the author's voice , about his experience of war , indicating that the novel is intimately connected with the life and beliefs . This being established , Vonnegut withdraws from carrying the story of Billy Pilgrim , despite its regular appearances as a minor character : bath POW camp , out of the train from Dresden , Dresden mines corpses when calling from mistake Billy 's phone number . These appearances of the author 's life Billy anchors in reality , highlighting his existential struggle to fit in the human world .

Literary significance and impact [edit | update source ] Slaughterhouse Five Most reviews were positive , starting from March 31, 1969 review in the New York Times concludes: "either a love it or push it back a corner scientific fiction . " [1 ] the year was published , slaughterhouse Five was nominated for a Nebula award for best novel , and a Hugo award for best novel , 1970 . has lost both to the novel left hand of darkness , Ursula K. Le Guin for . in 1998 , the Modern Library ranked slaughterhouse Five in 18th place on their list of 100 best novels in English in the 20th century . has appeared on Time magazine's list of the best 100 write novels in English in 1923. [2 ]

Literary Techniques [edit | Change Source ] The story continually uses the refrain " So it goes. " When death and mortality , the narrative transition to another topic , as memento mori , comic relief and to explain the unexplainable . 106 -fold occurs .

Given that the novel is a postmodern meta- fictional first chapter of Slaughterhouse Five is a preface in which the author explains how he came to write the novel and apologizes that the novel is " so short and mixed and discordant , "because " there is nothing intelligent to say about a massacre. " Like mother night, but in a broader Vonnegut manipulates fiction and reality . The first sentence says: "All this happened , more or less. " Author appears later in World War Billy Pilgrim as another prisoner sick , something noted by the author , saying, " That was me . I was one. He was the author of this book. "

The story repeatedly refers to real and fictional fictional novels , Billy read Valley of the Dolls (1966 ) , a novel Tralfamadorian browse and participate in a talk radio show

as part of a panel of experts discussing literary " Novel Death . "

Form [edit | update source ] Narrator introduces Slaughterhouse Five in the genesis of the novel and it ends by discussing the beginning and end of the novel . The story itself begins in chapter two , although there is no reason to assume that the first chapter is not fictional . This is a common technique in meta - fiction. [3 ] The story claims to be a disjointed narrative and discontuinuu focused on Billy Pilgrim , it being stuck in time. Vonnegut 's writing often contain such disorders.

Narrator reports that Billy Pilgrim experiences his life discontinuously , that they live ( and relive ) the birth , youth , old age and death in order nonlinear . The novel has two storylines : Billy 's experience of war (being interrupted with experiences from other times in his life ) , which is mostly linear , and its staple lives before and after the war. Billy existential perspective was compromised when he witnessed the destruction of Dresden , although it was not stuck in time before arriving in Dresden. Slaughterhouse Five is told through short sentences , declarative , giving the impression of reading a report of facts . [4 ]

Perspective and frame [edit | Change Source ] The narrator begins the novel talking about his connection with the bombing of Dresden , why he recorded a self- description ( and his book ) , and the fact that it considers a desperate attempt to create a scientific work . Then make the transition from the perspective of the writer to the omnipresent narrator in third person , so the story of Billy Pilgrim , saying : " Listen : Billy Pilgrim has come to not be stuck in time. "

Kilgore Trout , whom Billy meets operating a newspaper delivery service , can be seen as Vonnegut 's alter ego , although the two differ in some respects . For example , a writer of science fiction 's Trout is full of thieves editors and ficţonal author is not aware of its readers.

First Person (Peripheral Narrator)

The narrator is definitely a character in this novel: we get first-person sections in both the first and last chapters, and he pops up periodically throughout Billy's travels through Germany. The narrator also spends most of his time telling us about Billy rather than about his own life, which is why we can call him peripheral, on the sidelines.

At the same time, a lot of Billy's feelings and experiences seem to come from a third-person omniscient narrator, who has complete access to all of Billy's thoughts and feelings. This is not narration from the perspective of a person who is separate from the main character and making observations about his feelings. In some ways, Billy's story reads like a thinly veiled and fictionalized version of the narrator's own life. The lines between the perspectives of the narrator's "I" and Billy Pilgrim's "he" are actually pretty blurred.

The structure of Slaughterhouse-Five never lets us forget that "Billy Pilgrim" is a thinly disguised fictional device Vonnegut can use to ponder the trauma of war – and the big questions of life and death – while still telling a pretty good story

Slaughterhouse-Five is not a pure autobiography because, while it does have elements of the author's life in it, most of the narrative is focused on a fictional character, Billy Pilgrim. At the same time, many of Vonnegut's own experiences in Dresden, Germany, provide the engine for Slaughterhouse-Five's plot, so we think it deserves to be called a semi-autobiographical novel.

Slaughterhouse-Five is also primarily about various aspects of war: (a) how much it sucks, (b) how much it messes people up after it happens, and (c) how generally unfair life is that we have to go fight in wars and then grow old and die afterwards. So that's why we're also describing Slaughterhouse-Five as a war drama: not only does the plot focus on World War II, but the book also spends a lot of time pondering war as an experience.

As for the science fiction genre, Slaughterhouse-Five uses the elements of science fiction – time travel and aliens – but it is also self-conscious about considering what science fiction is for. Billy and Eliot Rosewater read science fiction because their own realities no longer make sense to them. They need invented realities that work by different rules because their own lives have lost meaning. Slaughterhouse-Five uses science fiction the same way it uses war, both as a plot point and as an object of philosophical examination.

The level of self-consciousness that Slaughterhouse-Five brings to the genres of autobiography, war drama, and science fiction all point to a fourth and final genre: the postmodern novel. The constant confusion about when – or even whether – the different events of the novel happen mean that readers are constantly kept at some distance from Billy Pilgrim and his life story. By using the author as a character in the book and by telling Billy's story out of order, the novel itself keeps reminding us that Billy's story is fiction. This manner of storytelling indicates a degree of skepticism about the idea of a unified self or the possibility of realistic narration that characterizes postmodernism.