Rondelul vântului

de Nicolas Bratu

Mă prind la taifas adesea cu vântulCe-mi spune poveşti şi dureri de demult,De când nu era decât spusa, cuvântul; Nimic nu mai spun, facscinat îl ascult.

Aşa îmi beau toamna din ceaşcă, tumultulNaturii privind pe fereastră tăcut:

Mă prind la taifas dimineața cu vântulCe-mi spune poveşti şi dureri de demult.

Suflarea sa aspră îmi este avântulSă cred că am aripi, în zbor să exult,

Purtat către lumi unde poate doar gândulS-ajungă; si fără ca eu s-aştept mult,

Mă prind la taifas de cu toamnă cu vântul..