7/18/2019 Repetabila povara

http://slidepdf.com/reader/full/repetabila-povara-56d74fd92364e 1/2

  Repetabila povara

Cine are părinti, pe pământ nu în gândMai aude si-n somn ochii lumii plângândCă am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminti,Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinti.

Ce părinti? Niste oameni ce nu mai au loce atâtia copii si de-atât nenoroc

 Niste cruci, încă !ii, respirând tot mai greu,"unt părintii acestia ce oftează mereu.

Ce părinti? Niste oameni, acolo si ei,Care stiu dureros ce e suta de lei.e sunt tineri sau nu, după actele lor,

 Nu conteaza deloc, ei albiră de dor

"ă le fie copilul c-o treaptă mai domn,Câtă muncă în plus, si ce chin, cât nesomn#

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,$u îi stiu si îi simt, pătimind unde!a.

 Ne-amintim, si de ei, după lungi săptămâni%ii bătrâni ce suntem, cu părintii bătrâniacă lemne si-au luat, dacă oasele-i dor,acă nu au murit tristi în casele lor...&ntre ei si copii e-o prăsilă de câini,"i e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinti, pe pământ nu în gând,Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii

 Nu copil de părinti, ci părinte de fii.

'chii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns&nsă pentru potop, încă nu-i de a(uns.

Mai a!em noi părinti? Mai au dânsii copii?)e pământul de cruci, numai om să nu fii,

*militi de ne!oi si cu capul plecat,&ntr-un biet orăsel, într-o zare de sat,Mai asteaptă si-acum, semne de la strămosi"au scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,"i ca niste stafii, ies arare la portiespre noi po!estind, ca de mosii lor morti.

Cine are părinti, încă nu e pierdut,Cine are părinti are încă trecut.

 Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,

7/18/2019 Repetabila povara

http://slidepdf.com/reader/full/repetabila-povara-56d74fd92364e 2/2

*nde-a!em si noi însine ai nostri copii.$ner!anti pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,"i în genere sunt si nitel pisălogi.+a nu !ăd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,+a-i ne!oie prea mult să le spui si eplici,

Cocosati, cocâr(ati, într-un ritm infernal,e întreabă de stii pe !re-un sef de spital. Nu-i asa că te-apucă o milă de tot,Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?Că po!ară îi simti si ei stiu că-i asa"i se uită la tine ca si când te-ar ruga...

Mai a!em, mai a!em scurtă !reme de dus)e constiintă po!ara acestui apus"i pe urmă !om fi foarte liberi sub cer,

"e !or împutina cei ce n-au si ne cer.ar când !om începe si noi a simtiCă po!ară suntem, pentru-ai nostri copii,"i abia într-un trist si departe târziu,Când !om sti disperati !esti, ce azi nu se stiu,/om pricepe de ce fiii uită curând,"i nu !ăd nici un ochi de pe lume plângând,"i de ce încă nu e potop pe cuprins,esi plouă mereu, desi pururi a nins,esi lumea în care părinti am a(unse-o !ecie-i mereu zguduită de plâns.