Jurământul asistenţilor medicali generalişti:
“În numele Vieţii şi al onoarei, jur să îmi exercit profesia cu demnitate, să respect fiinţa umană şi drepturile sale şi să păstrez secretul profesinal. Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă politică sau stare socială. Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană chir sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii. Fac acest jurământ în mod solemn şi liber !’’
CUPRINS
CAPITOLUL I
INTRODUCERE................................................................................................................2
PREZENTAREA TEORETICA A BOLII..........................................................................3
I.1 Noţiuni de anatomie şi fiziologie a cirozei hepatice......................................................3
I.2 Definiţie.........................................................................................................................9
I.3 Simtomatologie..............................................................................................................9
I.4 Etiologie.........................................................................................................................11
I.5 Clasificare şi forme clinice............................................................................................ 12
I.6 Tratamentul medicamentos.............................................................................................14
CAPITOLUL II
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNĂRII PÂNĂ LA
EXTERNARE ŞI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECŢIUNE
II.1 Internarea pacientului în spital......................................................................................18
II.2 Asigurarea condiţilor de spitalizare...............................................................................18
II.3 Alimentarea bolnavului.................................................................................................19
II.4 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului..........................................19
II.5 Recoltarea produselor biologice şi patologice..............................................................22
II.6 Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale ...............................................22
II.7 Educaţia pentru sănătate ...............................................................................................23
II.8 Externarea pacientului...................................................................................................24
CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ
Cazul Nr. 1…………………………………………………………………….........….....25
Cazul Nr. 2…………………………………………………………………….............….32
Cazul Nr. 3……………………………………………………………………..................40
CAPITOLUL IV
CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRII……………......................…..............48
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................49
INTRODUCERE
1
O bună stare de sanatate este un drept impresciptibil al omului. Sanatatea omului
este cel mai relevant drept pentru care acesta aspiră. Datorita unei explicatii stiintifice si
tehnice din ultimii ani, rolul asistentei medicale a devenit din ce in ce mai complex.
Sarcina de baza ca si cadru tehnic specializat in munca medico-sanitara este de a
ajuta persoana bolnava sau sanatoasa de a-si mentine sau redobandi sanatatea, prin
indeplinire sau competenta, solicitudine si constiinciozitate a rolului sau de ajutor al
medicului. Elementul particular este ca mortalitatea prin boli digestive nu cresc paralel cu
inaintarea in varsta ci cuprind un cerc din ce in ce mai mare de oameni de varsta tanara, in
plina activitate “secerand” ca o adevarata epidemie de oameni de care societatea se
disperseaza cu dificultate. Incidenta imbolnavirilor este destul de mare.
Pentru eficienţă maximă, asistenta medicală trebuie să-ţi cunoască bine îndatoririle,
să aibă capacitatea de a evalua în mod cât mai rapid şi mai practic situaţiile, pentru a da
curs cu promptitudine acţiunilor sale. O temeinică pregătire profesională, teoretică ţi
practică îmbinată cu o ţinută adecvată cu devotament faţă de bolnav asigură reuţita în
practicarea acestei meserii.
CAPITOLUL I
PREZENTAREA TEORETICA A BOLII
2
Ciroza hepatică este o boală progresivă care, din punct de vedere morfologic,se
caracterizează prin fibroză difuză şi dezorganizare a arhitectonicii ficatului, cu formarea
nodulilor de regenerare. Ciroza hepatică este o afectiune ireversibilă şi difuză a
ficatului,caracterizată prin distrugerea celulelor hepatice,pierderea elasticităţii(scleroza)
ţesuturilor,dezvoltarea unui ţesut cicatricial fibros şi prin regenerarea anormală a celulelor
ce contituie noduli de regenerare. Ciroza hepatica reprezinta o afectiune cronica a ficatului
caracterizata prin fibroza extensiva si modificarea severa a arhitecturii hepatice, prin
formarea nodulilor de regenerare. Ciroza hepatică se manifestă prin alterarea progresivă a
funcţiei ficatului şi prin încetinirea circulţiei sângelui (staza) mai întâi la ficat, apoi la alte
organe. Ciroza determină apariţia unor leziuni ireversibile ale ficatului, care împiedică
funcţionarea normală a acestuia.Una dintre problemele majore este evoluţia bolii.Ciroza
poate fi prezentă numeroşi ani, fără a fi depistată, în ciuda tulburările grave prezente la
nielul ficatului. Ciroza hepatică reprezintă stadiul avansat al tuturor bolilor hepatice de
cauză virală, alcoolică, metabolică.
Termenul de “ciroza” provine din limba greaca, de la cuvantul “kirrhos” si se refera
la culoarea maro-roscat a ficatului afectat pe sectiune. Principalii factori etiologici sunt
alcoolul si virusurile hepatitice B si C, acestia actionand sinergic, atunci cand sunt intalniti
la acelasi pacient. Atunci cand nu se elucideaza etiologia dupa investigatii specifice, ciroza
este denumita “criptogenetica”, fiind determinata probabil de virusuri hepatitice inca
neidentificate, de hepatite autoimune silentioase sau de diverse substante toxice.
I.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcţii
principale digestia şi absorbţia principiilor alimentare şi totodată eliminarea reziduurilor
neasimilabile ale alimentelor ingerate. Aparatul digestiv este alcătuit din tubul digestiv şi
glandele anexe.
Tubul digestiv este format din următoarele segmente: cavitate bucala, faringe,
esofag, stomac, intestin subţire şi intestinul gros.
Cavitatea bucala este porţiunea iniţială a tubului digestiv. Superior este delimitată
de bolta palatină, inferior de planşeul bucal, lateral de obraji, anterior de buze şi posterior
se continuă cu faringele.
Cavitatea bucală – este căptuşită de mucoasa bucală. În cavitatea bucală se află cele
două arcade dentare şi limba care este un organ musculo-fibros situat posterior.
3
Funcţiile pe care le îndeplineşte cavitatea bucala sunt: funcţia de masticaţie,
începutul digestiei glucidelor, funcţia de fonaţie, funcţia receptoare, funcţia de apărare şi
funcţia fizionomică.
Faringele este un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi aparatului
respirator. Se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale.
Funcţiile faringelui sunt: conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia de
apărare împotriva infecţiilor care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.
Esofagul este un organ musculo-membranos tubular care face legătura între faringe
şi stomac. Începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicală şi se termină în dreptul vertebrei a 11-
a toracală. Este lung de 25-30 cm şi are un calibru care variază între 10-22 cm. Bolul
alimentar este condus din faringe în esofag prin reflexul de deglutiţie. Prin coordonare
nervoasă, musculatura formează unde contractile care împing bolul spre stomac.
Stomacul este un organ musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat
între esofag şi intestinul subţire. Forma lui este asemănătoare cu cea a literei „J”. Stomacul
începe de la cardia, apoi urmează fornixul, porţiunea verticală care este corpul stomacului,
se continuă cu antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric.Stomacul are funcţie motorie
şi funcţie secretorie.
Intestinul subţire începe la pilor şi se termină la nivelul valvulei ileo-cecale. El are
trei segmente: duoden, jejun şi ileon.
Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu 4 porţiuni:
- prima porţiune: bulbul duodenal
- a doua porţiune: descendentă
- a treia porţiune: orizontală
- a patra porţiune: ascendentă
Duodenul are două funcţii principale: secretorie şi motorie.
Jejuno-ilionul are un calibru mai mic şi umple cea mai mare parte a cavităţii
peritoneale. Mucoasa formează cute circulare şi nenumărate vilozităţi intestinale, realizând
o suprafaţă enormă cu mare rol în absorbţia intestinală.
Jejuno-ilionul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de absorbţie.
Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv. El începe de la valva
ileo-cecală şi se termină cu anusul. Lungimea lui variază între 1,5-3 m. Intestinul gros este
împărţit în următoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul
descendent, colonul sigmoid şi rectul.
Cecul este situat în fosa iliacă dreaptă şi are un grad de mobilitate.
4
Colonul ascendent continuă cecul şi este situat în flancul drept urcând vertical până
la partea inferioară a ficatului.
Colonul transvers este situat orizontal.
Colonul descendent se află în flancul stâng, până la nivelul crestei iliace.
Colonul sigmoid continuă colonul descendent, situat în fosa iliacă stângă şi în
pelvis; are forma literei „S”.
Rectul este situat în pelvis şi este porţiunea terminală. Se întinde de la unghiul
recto- sigmoidian până la anus.
Intestinul gros are funcţie de motricitate, secreţie şi absorbţie. Secreţia intestinului
gros se rezumă la mucus. Funcţia de absorbţie este mai redusă şi se exercită mai ales la
nivelul cecului şi al ascendentului.
Glandele anexe ale aparatului digestiv sunt: glandele salivare, ficatul şi pancreasul.
Glandele salivare – secretă saliva pe care o varsă prin canale în cavitatea bucală.
Glandele salivare sunt: 2 parotide, sublinguale şi submaxilare situate în vecinătatea
cavităţii bucale cu care comunică prin canalele excretoare.
Glandele salivare sunt glande de tip tubulo-acinos. În parotide predomină celule
seroase ce secretă produs apos, în sublinguale celule mucoase, iar în submaxilare ambele
tipuri de celule, astfel se explică diferenţa dintre secreţiile lor.
Inervaţia glandelor salivare provine din plexul cervical, iar cea parasimpatică din
nervii faciali (pentru glandele submaxilare şi sublinguale) şi glosofaringieni (pentru
parotide).
Pancreasul este glandă mixtă, este situată retroperitoneal înapoia stomacului având
o poziţie transversală. Pancreasului i se descriu un cap, situat în potcoava duodenală, un
corp şi o coadă.
Pancreasul exocrin – are o structură tubulo-acinoasă ramificată, asemănătoare
glandelor salivare. Celulele acinilor pancreatici secretă sucul pancreatic care este colectat
în două canale mari (capul) principal (Wirsung) care se deschide împreună cu coledocul şi
un canal accesor (Santorini) care se dechide în canalul Wirsung sau în duoden.
Vascularizaţia pancreasului este asigurată de ramuri din arterele gastro-duodenale,
mezenterică superioară şi splenică, iar sângele venos este drenat în final, de vena portă.
Ficatul este cea mai mare glandă din corpul uman .
Ficatul – este un extraordinar combinat chimic dar şi cel mai mare organ al
corpului uman, cântărind în cazul unui om matur 1.400-1.800 grame.
5
Este situat sub cupola diafragmului în etajul supramezocolic. De culoare castanie,
consistenţa ficatului este elastică, forma semiovoidă, iar partea voluminoasă se află în
lipocondrul drept.
a) Configuraţie – ficatului i se descriu două feţe şi o margine:
- faţa diafragmatică, convexă, în raport cu diafragmul şi ultimele coaste, este străbătută
sagital de ligamentul falciform, care o împarte într-un lob drept mai mare şi un lob stâng
mult mai mic;
- faţa viscerală, concavă în raport cu plexura colică dreaptă, duodenul şi stomacul, prezintă
3 şanţuri în formă de „H”.
1) Şanţul ventrodorsal drept formează anterior foseta cistică, patul
veziculei biliare este străbătut posterior, de vena cavă inferioară.
2) Şanţul ventrodorsal stâng cuprinde ligamentul rotund (anterior) şi
ligamentul venos Arantius (posterior).
3) Şanţul transversal reuneşte celelalte şanţuri şi formează hilul
(poarta) ficatului, ocupat de elementele pediculului hepatic.
Aceste şanţuri marchează patru lobi: lobul drept şi lobul stâng, lateral de şanţurile
ventrodorsale, respectiv lobul pătrat şi lobul candat (Spiegel), ventral şi, respectiv dorsal de
şanţul transversal;
- marginea inferioară, la unirea feţelor diafragmatică şi viscerală, este orientată oblic şi
ascendent spre stânga şi se palpează imediat sub arcul costal.
b) MIJLOC DE FIXARE – menţinerea ficatului în poziţii se realizează în principal
de presiunea intraabdominală şi de aderenţa sa la coloana vertebrală, mai ales la vena cavă
inferioară (prin venele hepatice). În secundar, ficatul este menţinut în poziţie de ligamentul
falciform dintre ficat şi diafragm, ligamentul coronar, situat posterior şi omentul mic, care
uneşte hilul hepatic cu duodenul şi mica curbură gastrică.
c) STRUCTURĂ – Organ parenchimatos, ficatul este acoperit de peritoneul
visceral sub care se află capsula – Glisson, membrană proprie de înveliş. Însoţind vasele
sanguine, capsula Glisson pătrunde prin hilul hepatic şi împarte parenchimul în lobuli
delimitaţi prin pereţi lamelari de natură conjunctivă.
Lobulul, unitatea morfofuncţională a ficatului, are o formă piramidală, cu baza
poligonală orientată spre exterior şi cu vârful spre interior. Lobulii hepatici învecinaţi
delimitează spaţiile Kiernan, de formă triunghiulară, care conţin: filete nervoase, vase
limfatice, canale biliare, ramuri ale venei porte şi arterei hepatice.
6
Celulele hepatice sunt dispuse radial pe scheletul vascular alcătuind cordoanele
Remak. Cordoanele Remak învecinate delimitează caniculele biliare, spaţii înguste fără
pereţi proprii. Fiecare celulă hepatică are un contact bipolar: endocrin, cu capilarele
sanguine şi exocrin, cu canaliculele biliare.
d) VASCULARIZAŢIA
Ramurile venei porte se ramifică într-o reţea venoasă perilobulară, care înconjoară lobul de
la bază până la vârf. Aici, reţeaua venoasă se varsă în vena centrolobulară, care străbate
axial lobul, de la vârf la bază.
Capilarele care unesc radial reţeaua venoasă perilobulară cu vena centrolobulară
formează reţeaua intralobulară. Venele centrolobulare se unesc la baza lobulilor respectivi
formând venele sublobulare din care rezultă venele hepatice. Acestea drenează tot sângele
din ficat din cava inferioară. Ramurile arterei hepatice se îmbină cu reţeaua venoasă
perilobulară.
Din această cauză, deşi ficatul primeşte sânge nutritiv prin artera hepatică şi sânge
funcţional prin vene portă, celulele hepatice primesc sânge uniformizat în reţeaua
intralobulară.
Fiziologia ficatului:
Funcţiile ficatului pot fi grupate în trei mari categorii:
- funcţia de formare şi eliminare a bilei, respectiv funcţia biliară (biligeneza);
- funcţiile metabolice, respectiv participarea ficatului la fazele metabolismului intermediar;
- alte funcţii, respectiv reglarea diferitelor mecanisme ale organismului.
a) Funcţia biliară. Bila secretată de celulele parenchimatoase în mod contunuu, este
transportată prin canalele intra şi extrahepatice în vezicula biliară, unde se acumulează în
perioadele dintre mese şi este eliminată în intestin în timpul digestiei. Bila are un gust amar
şi miros specific. Culoarea ei variază, după cum provine direct din ficat (culoare galben-
aurie), din vezicula biliară (culoare mai închisă) şi din coledoc (culoare galben deschis).
Principalii constituenţi ai bilei sunt: apa, sărurile biliare, pigmenţi biliari (bilirubina
şi biliverdina), colesterolul, lecitina şi mucina, acizi graşi, acid uric, ureea.
Sărurile biliare ajung în intestin odată cu bila şi o parte sunt absorbite la nivelul
intestinului (10 %) şi pe calea venei porte ajung din nou în ficat.
Pigmenţii biliari, produşi de metabolism, ai hemoglobinei, ajung sub formă de
bilirubină în tubul digestiv, unde sunt transformaţi în urobilinogen şi parţial absorbiţi.
7
Bila produsă în mod continuu de ficat se scurge prin caniculele biliare
intrahepatice, apoi prin canalul hepatic. Eliminarea bilei din vezicula biliară se face prin
acţiune sinergică a contracţiei veziculei biliare şi a relaxării sfincterului Oddi.
b) Funcţia metabolică. Din glucidele absorbite sub formă de monozaharide şi ajunse
pe calea venei porte la ficat, cea mai mare parte este depozitată sub formă de glicogen în
celulele hepatice, prin glicogenogeneză.
Ficatul desface o parte din glicogenul depozitat printr-un mecanism denumit
glicogenoliză, dacă glicemia sanguină scade din cauza unor solicitări energetice ale
organismului.
Ficatul intervine în metabolismul lipidic îndeplinind o serie de roluri:
- înmagazinează grăsimi sub formă de grăsimi de rezervă;
- mobilizează grăsimea de rezervă din depozite;
- sintetizează acizii graşi şi grăsimile neutre sub formă de fosfolipide;
- transformă glucidele în exces în grăsimi, sau grăsimile în glucide (funcţie
glicogenomogenetică);
- oxidează acizii graşi cu producere de energie, apă şi CO2.
Funcţia ficatului în metabolismul protidic:
- sintetizează fibrinogenul şi protrombina, substanţe proteice ce intervin în coagularea
sângelui;
- reţine parţial proteinele (aminoacizii) în vederea utilizării lor în diferite procese;
- degradează aminoacizii care nu sunt utilizaţi de celulele organismului, folosindu-i pentru
sinteza glucidelor şi lipidelor sau formând amoniac;
- transformă amoniacul format într-un produs mai puţin toxic, care poartă numele de uree
şi care se elimină din organism la nivelul rinichiului;
- intervine în transformarea nucleoproteinelor în acid uric.
Funcţia ficatului în metabolismul hidromineral:
- participă la metabolismul unor substanţe minerale, ca: fierul, sodiul, potasiul, cuprul şi
clorul;
- are funcţie de depozit de fier (în celulele Kupffer, sub forma unor compuşi cu proteine şi
lipide) de unde este eliberat în funcţie de nevoile organismului;
- depozitează cuprul provenit din alimente, care stimulează hematopoeza;
- depozitează apa şi devine implicit rezervor sanguin deoarece vascularizaţia sa bogată
poate înmagazina o cantitate mare de sânge (ficatul conţine până la 1.200 ml sânge, în
anumite situaţii putând să depăşească 2.000 ml);
8
- depozitează ioni de Na, K şi Cl, odată cu apa.
c) Alte funcţii ale ficatului:
- funcţia antitoxică. Ficatul neutralizează şi inactivează unii produşi ajunşi pe calea venei
porte la nivelul celulelor sale, eliminându-i apoi sub forma unor complecşi inofensivi sau
mai puţin toxici, prin urină;
- funcţia de sinteză a fermenţilor;
- funcţia marţială a ficatului. Ficatul intervine în procesul de distrugere şi de formare a
globulelor roşii şi în acela de depozitare şi eliminare a fierului;
- funcţia de distrugere a globulelor roşii este îndeplinită de ficat la individul normal în tot
timpul vieţii, iar cea de formare a globulelor roşii numai la făt;
- funcţia homeostatică este realizată prin corelarea cu alte organe şi sisteme în menţinerea
echilibrului acido-bazic al mediului intern şi în termoreglare.
Capacitatea ficatului de a anihila otrăvurile nu este însă infinită. Dacă de exemplu
se consumă alcool timp îndelungat şi în cantităţi mari, celulele hepatice afectate totuşi se
regenerează, dar celulele normale vor fi înlocuite de ţesuturile conjunctive fibroase, adică
pline de cicatrice. Această dereglare se numeşte ciroză.
I.2 DEFINIŢIE
Ciroza hepatică – este o boală hepatică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei,
nodulilor de regenerare şi a necrozelor hepatocitare, cu alterarea arhitecturii hepatice.
Denumirea bolii provine de la cuvântul grecesc „kivrhos” (culoare galgen maro roşcat) şi a
fost dată de R.T.H. Laennec (1781-1826) din cauza culorii galben-maro roşiatice a
ficatului suferind. Aspectul ficatului în cazul cirozei este schimbat fiind înlocuit cu un ţesut
fibros în jurul unor noduli de regenerare.
I.3 SIMTOMATOLOGIE
Ciroza evoluează de la un stadiu compensat spre un stadiu decompensat cu o rată
de 10 % pe an.
CIROZA HEPATICĂ COMPENSATĂ
- oboseală
9
- sindrom dispeptic nespecific - meteorism abdominal
- flatulenţă
- ficatul are dimensiuni - normale
- crescute
- consistenţa sa fiind crescută
- splenomegalie
- hipertensiune portală
- steluţe vasculare
- palme hepatice
- epistaxis
- edeme perimaleolar
CIROZA HEPATICĂ DECOMPENSATĂ
Decompensarea în ciroza hepatica este:
a) parenchimatoasă (metabolică)
b) vasculară (hipertensiunea portală)
a) parenchimatoasa (metabolică)
- denutriţie
- febră
- icterul
- ascită
- semne vasculare (steluţe vasculare şi eritemul palmoplantar se datorează unui raport
estrogeni / testosteroni crescut)
- feminizarea – este mai frecvent întâlnită în ciroza alcoolică, în care alcoolul are un efect
direct asupra testiculelor
- reducerea până la dispariţie a părului axilar şi pubian
- ginecomastia
- atrofia testiculară (testicule mici şi de consistenţă moale)
- libidoul şi potenţa scade, mai ales la bărbaţii cu ciroză hepatică alcoolică
- patul ungheal devine opac şi alb.
- contractura Dupuytren şi mărirea de volum a glandelor parotide şi lacrimale
- deficitul de protrombină
- fibrinoliza este crescută
10
- coagularea intravasculară diseminată (CID)
- anemia
- o hematoliză acută poate apărea la bolnavul cu hepatită acută şi hipercolesterolemie:
Sindromul Zieve
- şunturile arteriovenoase şi dilataţia arterială explică hipoxierea ţesuturilor şi sindromul
hiperkinetic
- hipertensiunea pulmonară
- scleroza glomeruloracirotică (îngroşarea peretelui capilarelor şi a axului mezangial)
- nefropatia cu IgA
- glomerulonefrita crioglobulinemică
- crampe musculare
- dureri abdominale
- steatoree
- exacerbarea florei intestinale
b) decompensarea vasculară în ciroza hepatică (hipertensiunea portală).
Hipertensiunea portală se afirmă la valori ale presiunii portale de peste 10 mm Hg.
I.4 ETIOLOGIE
Cele mai frecvente cauze ale cirozei hepatice sunt virusurile hepatice C, B, D şi
alte virusuri noi A-E şi alcoolul. Mai rar ciroza hepatică este determinată şi de alte cauze:
- hepatita autoimună
- staza biliară
- ciroza biliară secundară
- hemocromatiza
- boala Wilson
- medicamente: metrotrexat, oxifenisatin
- operaţii cu „by – pass” jejunoileal şi jejunocolic în obezitate
- deficit de α1- antitripsină
- glicogeneza tip IV
- fibroza chistică
- glactozemia
11
- ciroza indiană infantilă (apare între 6 luni şi patru ani, probabil datorită excesului
de cupru provenit din vase de gătit, ţevi de apă).
Luesul nu este cauză a cirozei hepatice la adult, în schimb luesul congenital poate
genera ciroză la nou-născut.
Cirozele la care nu se depistează cauza sunt denumite criptogenetice. Proporţia de
CH criptogenetice a scăzut de la 20-30 % spre 5-10 % din toate cirozele. Aceasta deoarece
o parte din ele s-au dovedit ciroze virale cu virus C şi de asemenea, ciroze virale B cu
mutante ale VHB, care persistă şi se replică cu rată redusă, chiar după pierderea AgHBS şi
a AgHBC.
I.5 CLASIFICARE ŞI FORME CLINICE
După dimensiunea ficatului:
- hipertrofică
- atrofică
După morfologia hepatică:
- micronodulară
- macronodulară
- micro-macronodulară
Ciroza alcoolica (Laennec, portala, septala, micronodulara – se intalneste mai
frecvent la barbati, dupa 40 de ani. Incidenta CH alcoolica este direct proportionala cu
durata (20-25 ani) sin u cu cantitatea de consum etanolic, fiind maxima in Europa de Vest
si America, in unele tari ajungand pana la 90%. In tara noastra frecventa ei este evaluate la
40%, situandu-se dupa cea de etiologie virala. Debutul este, de obicei, insidios.
Bolnavul declara, adesea, ca a avut indigestie ani de-a randul, ca s-a simtit de
vigoare, sau batran inainte de-vreme si ca nu a stiut nimic asupra bolii actuale, pan ace au
survenit balonarea abdominala, icterul sau hemoragia. Ciroza Laennec evolueaza cu ficat
initial hipertrofic (steatoza), apoi atrophic, polinefrita periferica, hipertrofia glandelor
parotide in 20-30%, decompensare parenchimatoasa si vasculara, anemie macrocitara,
12
gamaglobuline crescute. La PBH diverse stadii ale “ficatului alcoholic”, in plus, prezenta
corpilor Malory (fragmente de organite celulare).
Tratament comun al CH. Ciroza posthepatitica (postvirala, postnecrotica,
macronodulara): este consecinta unei hepatite acute cu virus B (AgHBs) sau non-Anon-B,
trecand prin stadiul de hepatita cronica active. Incidenta pentru tara noastra este in medie
de 60%, iar pentru tarile vesteuropene 0,5-3%, intalnindu-se la orice varsta si mai frecvent
la femei.Debuteaza cu indispozitie, anorexie, greata, varsaturi, dureri abdominale, fecale
decolorate,urini intens colorate. In aceasta forma, ficatul este obisnuit redus de volum de la
inceput, hipotrofia musculara este redusa, icterul este mai intens, persistent si precoce Sunt
frecvente decompensarile vasculare si parenchimatoase, poliartralgiile, pruritul si tendinta
de malignizare.
Sunt prezente hiperbilirubinemia, hipertransaminazemia si hipergamaglobulinemia.
PBH stabileste diagnosticul, punand in evidenta infiltrate limfoplasmocitare si necroze
celulare.Tratament comun al CH. Ciroza biliara: a) ciroza biliara primitiva- este o boala rar
intalnita, predominant la femei, intre 40-60 de ani.
Ciroza Hanot, aparuta prin obstacol intrahepatic este varianta colostatica a
hepatitelor trecute de cronicizare. Ficatul este mare, cu aspect de staza biliara, fin,
neregulat, splenomegalie, icterul este permanent, prurit, leziuni de grataj, xanctoame, piele
ingrosata, aspra, insomnii, melanodermie (piele negricioasa), diaree de tip steatoric
inconstanta, starea generala si apetitul se mentin mult timp bune, febra si durerea
abdominala sunt rar intalnite; uneori apare hipocranism digital si ulcer duodenal;
bilirubinemie crescuta si urobilinogenurie permanente, fosfataza alcalina crescuta. In
stadiul final, apare ascita, edem, hemoragii digestive.
Histologic-mansoane limfoide peribiliare (characteristic), fibroza portala si
intralobulara moderata. Tratament – reducerea grasimilor la 40-50 gr/zi, administrarea de
vitamine liposolubile (A,D,K) datorita lipsei sarurilor biliare, imunodepresive
(corticosteroizi si imuran). In faza decompensate – tratamentul general. b) ciroza biliara
secundara – apare prin obstructia cailor biliare extrahepatice. Dupa mecanismul de
producere pot fi : - colestatice – prin staza biliara prelungita (datorita litiazei colediciane,
neoplasmului cailor biliare, stenoza colediciana postoperatorie).
Simptome identice cu CBP, dar icterul este mai intens, cu nuanta bruna–verzuie si
durerile din hipocondrul drept cu character colicativ, iar testul pentru
anticorpiiantimitocondrie este negative. - colangitice – prin infectii biliare prelungite.
Simptome identice, in plus febra si leucocite la tubajul duodenal. Sunt doua tipuri de ciroza
13
biliara secundara unei leziuni obstructive cornice in sistem biliar extrahepatic: a) datorita
atreziei congenitale a canalelor biliare – se intalneste numai la copii; b) datorita unor
procese traumatice sau patologice interesand canalele biliare – se intalneste la adulti.
Tratament – etiologic (antibiotice si chirurgical ) administrarea vitaminelor liposolubile A,
D, K. Ciroze congestive: - ciroza cardiaca – congestia venoasa cronica a ficatului datorita
insuficientei cardiace globale si pericarditei constrictive (boala Pick).
I.6. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Tratamentul cirozelor urmareste suprimarea cauzelor, combaterea procesului
inflamator si a reactiilor imunologice in exces, combaterea procesului inflamator si a
reactiilor imunologice in exces, stimularea regenerarii hepatice si prevenire a
complicatiilor. Tratamentul trebuie sa fie individualizat, complex, metodic si sistematizat.
Se recomanda spitalizari la 4-5 luni si in cursul decompensarilor.
REPAUSUL: este obligatoriu la pat in cirozele decompensate.In cele compensate,
repausul va fi relativ, pana la 14 ore/zi sic ate o luna de repaus 36 complet la pat. Vor fi
interzise eforturile fizice si cele intelectuale.
DIETA: trebuie sa asigure un regim alimentar complet si bogat in vitamine.
Proteinele vor fi date in proportie de 1,5g/kg/zi, aportul fiind redus in cazurile cu EHP.
Glucidele se recomanda in cantitate de 400g/zi. Lipidele vor fi limitate la 60-80g/zi fiind
preferate cele de origine vegetala; in cirozele biliare pot creste pana la 120g/zi sub forma
de ulei. Restrictiile vor privi alcoolul, conservele, afumaturile, mezelurile, branzeturile
fermentate.
Dieta ciroticilor va tine seama si de tulburarile digestive de insotire. In modul de
preparare culinara se vor interzice prajelile, sosurile cu rantas, condimentarile iritante. In
cazurile cu ascita se va reduce aportul de lichide, iar regimul va fi hiposodat.
TRATAMENTUL ETIOLOGIC:
Se va adresa afectiunilor responsabile de aparitia cirozelor sau acelora care
constituie elemente de agresivitate hepatica. Astfel, in cirozele biliare cu obstacol
extrahepatic se va proceda la indepartarea obstacolului. In infectiile cailor biliare se vor
face tratamente cu antibiotice sub indicatia antibiogramei. Sifilisul va fi tratat cu
penicilina; in hemocromatoza se va incerca eliminarea fierului in exces prin emisiuni
repetate de sange; in degenerescenta hepatolenticulara se va face tratament cu EDTA.
14
TRATAMENTUL PATOGENIC:
Corticoterapia, cu actiune antiinflamatorie, diuretica si de stimulare a apetitului,
are indicatii in cirozele cu hipersplenism, ascita si colostaza. Nu se va da cortizon in
cazurile de tromboza portala. Terapia imunosupresiva nu este recomandabila in ciroze.
Pentru stimularea regenerarii hepatocitare se prescriu extracte hepatice concentrate, bine
purificate, cu vitaminele B1, B2, B12, C, E si preparate ca Mecopar, Purinor, Litrison.
Pentu steatoza hepatica se recomanda factori lipotropi. Daca apar tulburari in secretia
biliara, se recomanda colagoge. In sindroamele hemoragiparese administreaza vitamina K1
sub controlul indicelui de protrombina. In hipersplenism se face corticoterapie, se
administreaza masa trombocitarasi, la nevoie, se apeleaza la splenomegalie. In cirozele
primitive se recomanda vitaminele liposolubile A, D, K, preparate cu calciu si fermenti
pancreatici.
TRATAMENTUL ASCITEI:
Dieta va fi hiposodata, bogata in potasiu, prin sucuri de fructe, fructe uscate si
usoara restrictie de lichide. Clinostatismul este un factor important pentru imbunatatirea
diurezei. Dintre diureticele folosite sunt de preferat Triamteren (300mg/zi), Amilorid
(30mg/zi), Etacrin,Furosemid, Nefrix, Ufrix. Se folosesc cu mult succes spironalactonele
(Aldactone). Pentru a obtine o buna diureza trebuie corectata hipovolemia prin perfuzii cu
solutii hipertone de glucoza, cu albumina umana, cu masa eritrocitara, cu Manitol; la
nevoie, se pot face transfuzii cu sange total, ciroticul suportand bine sangele si greu
anemia. Paracenteza nu se recomanda. Se va face numai la necessitate, daca ascita jeneaza
functiile cardiorespiratorii; se scot cantitati de maximum 4-51, concomitant administrandu-
se i.v. 38 albumina umana sau Dextran 70. Paracenteza este urmata de terapia diuretica de
intretinere. In cursul terapiei ascitei, se urmareste prin cantarire zilnica la aceeasi ora, ca
bolnavul cu ascita, fara edeme la membrele inferioare, sa piarda 1,5kg/zi, iar cel cu edeme
2-3kg/zi.
TRATAMENT CHIRURGICAL:
Splenectomia – indicate in primul stadiu al cirozei de tip bantian si in
hipersplenismul sever. Anastomozele portocave cauta sa suprime HTP. Ligaturi vasulare
15
de varice esofagiene sau gastrice. Tratamentul CH compensate: Se vor evita eforturile
fizice mari, alimentatia trebuie sa fie bogata(2500-3000cal), echilibrata cu aport de
proteine (1,5-2g/kg c) si cu aportul normal de glucide si lipide cu acizi grasi si nesaturati.
Alcoolul va fi suprimat definitive. Se vor administra suplimente vitaminice (C si B), oral
sau parenteral si anabolizante (Naposim, Madiol).
In ciroza postnecrotica este indicat corticoterapia (prednisone 0,5-1 mg/kg ,
micsorandu-se treptat dozele)si imunosupresoare (Imuran 100-200 mg/zi) sau Clorambucil,
toate folosite cu prudenta. Asocierea prednisone (0,20 mg/kg c) cu citostatice (4mg/24ore)
mareste efectul favorabil si reduce riscul aparitiei cancerului hepatic. Tratamentul CH
decompensate: - tratamentul sindromului edematos – se face prin repaus la pat, regim
desodat, corticoterapie 30-40mg/zi si diuretice tiazidice 2-4 comprimate/zi (Nefrix),
Furosemid 40 mg sau Ederen 50 mg, 2-4 comprimate/ zi, diuretice osmotice (manitol),
Triamteren 2-4/ zi, Spironolactona (Aldactona) 4-6c/zi etc. Diureticele se administreaza in
cure de 2-3 zile/ saptamana si intotdeauna sub control.
Punctia evacuatoare se practica numai in caz de necessitate; - tratamentul
sindromului de insuficienta hepatica – presupune repaus la pat, dieta echilibrata cu raport
proteic sufficient, anabolizante de sinteza (madiol, naposim), vitamine (B6, B12 si acid
folic). Corticoterapia se recomanda numai in prezenta fenomenelor inflamatorii.
Splenectomia se practica in ciroza juvenila cu hipersplenism.
Se mai administreaza, dupa caz, vitamina K, fibrinogen, plasma in hemoragii
difuze si in cazuri speciale acid epsilon- aminocaproic; - tratamentul anemiei – perfuzii de
sange, acid folic, vitamina B12, fier( Glubifer), corticoterapie, si uneori chiar
splenectomie; - tratamentul HDS – perfuzii de sange izogrup, substituienti plasmatici
(Dextran 70), uneori aplicarea sondei cu baloane Segstoken- Blackmore, hemostatice,
retrohipofiza, iar pentru prevenirea encefalopatiei portale, secundara hemoragiei, se
recomanda clisma evacuatoare, administrarea de neomicina 4-6 g/zi. In cazurile extreme se
face ligature varicelor. - tratamentul encefalopatiei portale – se reduce proteinele sub 1g/kg
c, se administreaza antibiotice in caz de infectii (tetraciclina sai ampicilina 2g/zi,neomicina
3-4 g/zi, la care se adauga Micostatin).
Intotdeauna se combate constipatia cu laxative. In 40 cazuri speciale se
administreaza alfacetoglutarat de ornitidina, 40-60g/zi; - tratamentul comei hepatice –
provocata de hiperamoniemie, tulburari hidroelectrolitice severe sau insuficienta hepatica
grava, presupune un ansamblu de masuri care se adreseaza factorului etiologic. Pentru
micsorarea amoniagenezei, se combate constipatia cu laxative, flora proteolitica cu
16
neomicina 3-4 g/zi sau tetraciclina 2-3g/zi. Regimul trebuie sa fie hipoproteic. In cazuri
deosebite se administreaza lactuloza, alfacetoglutarat de ornitidina, acid glutamic sau
clorhidrat de arginina in perfuzie. Pentru reechilibrare metabolica se recomanda perfuzii de
glucoza, androgeni anabolizanti(testosterone), corticoizi (HHC 300mg/zi), clorura de
potasiu 3-6g/zi si clorura de calciu.
Tratamentul comei hepatice necesita in primul rand masuri de control si igieno-
dietetice: investigarea temperaturii si a pulsului la 4-6 ore, examen clinic general, dozarea
la 1-2 zile Na +, Cl-, K+ in sange si urina, a rezervei alcaline si ureei, si dozarea la 3 zile a
bilirubinemiei. Foarte importante sunt masurile de ingrijire: aerisirea camerei, igiena
bolnavului si a rufariei, schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului. Regimul alimentar
prevede un aport echilibrat de lichide (excretia zilei precedente +500ml), suprimarea
proteinelor si reintroducerea cunostintei (cate 10- 20g/zi); daca bolnavul inghite se da
sucuri indulcite, daca nu , glucoza 205 pe sonda sau pe cateter i.v.pana la 41 200ml/zi. Se
vor adauga 0,2-0,5 g Na+/zi si cate 1,5 K+ la fiecare litru de solutie glucozata.
Tratamentul patogenic consta in clisme inalte, neomicina sau tetraciclina,
hemodializa, aminofixatoare: acid glutamic, acid aspartic, laringina. Se mai pot da acid
succinic,acid malic,cisteina, vitamine. Glucocorticoizii dau rezultate bune. Vor fi cercetate
tulburarile si simptomele asociate : hemoragia, agitatia neuripsihica, infectiile. In coma cu
spoliere potasica se administreaza clorura de potasiu (2-4g/zi) in perfuzii de glucoza.
Transplantul hepatic are indicatii limitate (ciroze hepatice nealcoolice, ciroze biliare
primitive, boala Wilson) si letalitate postoperatorie crescuta. Imunosupresia cu
ciclosporinaa ameliorat supravietuirea dupa transplant. Este contraindicate la cei peste 65
de ani si in cazul carcinomului hepatic. Tratament naturist CH poate fi tratata cu suc de
rostopasca. Se bea o lingura pe zi, intr-un pahar cu apa. La fel de efficient este si tincture
de rostopasca, 20 de picaturi de 3 ori pe zi, inaintea meselor principale.
17
CAPITOLUL II
II.1. INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL
Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru
servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o ingrijire
si supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei medicale.
II.2. ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE
Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul
se alege in functie de starea pacientului si sex. Asistentul conduce bolnavul in salon, il
ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia
indicata de medic in pat. Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine
interioara a sectiei precum si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie
indicata daca este cazul si scopul acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul
recoltari de produse biologice si patologice in vederea efectuarii analizelor de laborator
indicate de medic. Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii
bolii. Pentru a crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres
este indicat ca saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-
20°C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat. Asistentul va completa o
anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel noul pacient va
primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare.
Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,
greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a
bolnavului. Sa vor urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea
satisfacerii acestora, functiile vitale si vegetative.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale
pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei.
Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales in
cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru masurarea
diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice, gradate, cu gat larg,
18
spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe dimineata la o anumita ora si se
termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina
cristale de timol.
II.3. ALIMENTAREA BOLNAVULUI
In cazul hemoragiilor prin ruptura varicelor esofagiene, se suprima alimentatia pe
gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu lingurita sau paiul si bucatele de gheata,
in prima zi, eventual lapte rece in cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora..
II.4. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SI HIDRATAREA ORGANISMULUI
Asistenta pregateste sange izogrup, izo Rh si instaleaza transfuzia de sange.
Administreaza medicatia hemostatica :
- CaCl2
- Gluconat de Calciu
- vitaminele K, C (Fitomenadion, Acid ascorbic)
- Venostat (Etamsilat)
- Trombina
- Adrenostazin
De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum :
- Dextran 70
- Dextran 40
In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza ser fiziologic sau glucoza, insa
acestea au actiune mai slaba pentru refacerea volemiei. Asistenta pregateste si
administreaza in cazurile indicate sedative :
- Fenobarbital
- Diazepam pentru calmarea starii de agitatie.
19
Se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se
opreste mai usor daca stomacul este colabat. In plus evacuarea stomacului, oprind greturile
si varsaturile il pune in repaus si favorizeaza hemostaza. Se controleaza daca sangerarea
este activa in momentul examinarii. Se determina cantitatea de sange pierduta intr-un
interval de timp. Se apreciaza eficacitatea terapiei instituite.
Medicatia hemostatica :
- Gluconat de calciu : intervine in metabolismul apei si in coagularea sangelui. Ca actiune
terapeutica, are rol plastic in formarea sistemului osos.
- Venostat : este o substanta cu proprietati hemocoagulante de tip enzimatic
(activeaza transformarea fibrinogenului in fibrina), timpul de coagulare (T.C.) scade la 1/3
din valoarea sa initiala, iar timpul de sangerare (T.S.) pana la 1/5, iar indicele de
protrombina ramane nemodificat. Se administreaza parenteral, in injectii subcutanate sau
intravenoase la adulti 1-2 fiole pe zi.
- Adrenostazin : hemostatic capilar care actioneaza prin vasoconstrictie prin
cresterea rezistentei peretelui capilar si scaderea permeabilitatii lui, normalizeaza T.S.
prelungit patologic fara a influenta procesul de coagulare a sangelui. Nu modifica
tensiunea arteriala si pulsul.
Mod de administrare : parenteral intramuscular sau in perfuzie endovenoasa (PEV).
Dozele obisnuite :
- intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi
- intravenos in PEV 1 fiola a 50 mg in 500 ml solutie glucoza sau clorurata izotona.
Reactii adverse : in cazuri exceptionale Adrenostazinul poate produce efecte
psihomimetice.
- Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K naturala cu actiune antihemoragica
specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimuleaza sinteza protrombinei si
a convertinei. Dupa 3-5 ore de la administrare protrombina creste suficient pentru
producerea hemostazei.
20
Reactii adverse : injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei,
sudoratie, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps.
Mod de administrare : parenteral in injectii intravenoase, lent sau adaugata in PEV, doza
obisnuita fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi)
- Vitamina C (acid ascorbic) : intervine in procesul de coagulare a sangelui, are rol in
respiratia celulara, in metabolismul protidelor, glucidelor si lipidelor, in formarea
substantei intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor, mareste rezistenta organismului
fata de infectii.
- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de solutie 6% in clorura
de sodiu 0,9% sau glucoza 5%. Ambele solutii sunt izotonice cu sangele prin continutul in
substante cristaloide. Ca actiune terapeutica Dextran 70 are ca actiune majora
expansionarea volumului circulant in cazurile in care acesta prezinta o scadere importanta.
Mod de administrare : parenteral in PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie sa
depaseasca 20 ml / kg corp in prima zi si 10 ml / kg corp in urmatoarele. Concentratia
hemoglobinei nu trebuie sa scada sub 10%.
- Fenobarbital : este un sedativ, hipnotic de lunga durata, anticonvulsivant, slab
antispastic si vasodilatator.
Are actiune inductoare enzimatica.
Mod de administrare : parenterala in injectii intramusculare 1/2-1 fiola.
- Diazepam : este o substanta din clasa Benzodiazepinelor cu actiune tranchilizanta,
relaxanta musculara si stabilizatoare neurovegetativa.
Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.
Accidente : administrarea rapida a diazepamului poate induce stopul respirator.
21
II.5 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza
simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat,
semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta in
majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile
corecte de recoltare a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze
produsul rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori
grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si
comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta
adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.
Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului
recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la
laborator cat mai repede si in starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de
examene de laborator efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de
timpul avut la dispozitie pentru pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala
cum ar fi :
timpul de sangerare (T.S.)
- timpul de coagulare (T.C.)
- determinarea grupului sanguin
- hematocritul (Htc)
- hemograma
- glicemie
- uree sanguina
Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a
sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen). In cazurile grave : stari de soc
se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina, testele de coagulare.
II.6 PREGATIREA PACIENTULUI SI EFECTUAREA TEHNICILOR
SPECIALE
In cazul interventiilor pe tubul digestiv exista si examinari speciale ca :
- examene radiologice cu substante de contrast
- gastroscopie
22
Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea directa a
mucoasei gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop.
Asistentul va pregati materialele necesare :
- masti sterile
- manusi sterile
- tavita renala
- pipe Guedell
- substante dezinfectate
Medicamente :
- Atropina
- Adrenalina
- No-spa
- Diazepam
- seringi
- glicerina sterila pentru lubrefiere
Dupa pregatirea materialelor necesare asistenta pregateste psihic si fizic pacientul.
Va explica pacientului tehnica explorarii, aspectele dezagreabile ale acesteia, fapt ce
solicita multa cooperare. Se executa golirea si curatirea completa a stomacului.
In seara precedenta examinarii daca examinarea resturilor stomacale este defectuoasa se va
efectua o spalatura gastrica dupa care bolnavul nu va mai manca nimic in afara de o tableta
de Diazepam. In dimineata examinarii bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Cu 40-50 de
minute inainte de gastroscopie i se va administra Atropina (daca nu exista contraindicatii),
Scobutil sau Diazepam cu efect sedativ pentru prevenirea accidentelor si incidentelor. Se
efectueaza anestezia bazei limbii si a faringelui cu Novocaina 1% sau Lidocaina Spray.
Bolnavul va fi asezat in decubit lateral stang pe o pernita tare, cu capul in extensie fortata.
Una din asistente comunica cu bolnavul si sustine tavita renala iar cea de-a doua
deserveste medicul.
Dupa tehnica bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute in sala de examinare si
inca 2 ore in salon, timp in care acesta nu mananca si nu bea. Daca bolnavul acuza dureri si
nu reuseste sa elimine aerul si mucozitatile din stomac, la indicatia medicului acestea vor fi
inlaturate prin introducerea unei sonde gastrice.
23
II.7 EDUCATIA PENTRU SANATATE
Profilaxia bolii
Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive
superioare si astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si implicit
scaderea rezistentei organismului acestuia fata de imbolnavirii.
Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi :
- o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel;
- evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare;
- evitarea condimentelor servite in exces;
- evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli severe;
- abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative
- alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci
- se recomanda evitarea utilizarii de:
- Aspirina
- Fenilbutazona
- Indometacin
II.8 EXTERNAREA PACIENTULUI
Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai
necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu.
Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii
epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la
externare. Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea
grija ca bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o
imbracaminte corespunzatoare anotimpului. Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite
de la medic si cuprinse in biletul de iesire. Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il
lasa in grija apartinatorilor.
24
CAPITOLUL III
STUDII DE CAZ
CAZUL I
CULEGEREA DATELOR
NUME SI PRENUME : I. G.
VÂRSTA: 67 ani
SEX: feminin
DOMICILIUL: Hunedoara
STAREA CIVILĂ: casatorită
OCUPAŢIA: pensionară
NAŢIONALITATEA: romană
RELIGIA: ortodoxa
ANTECEDENTE PERSONALE: ciroză hepatică cu ascită diagnosticată cu 2 ani in urmă.
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: lipsite de importanţă.
GRUPA DE SÂNGE: BIII negativ.
DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE:
Ciroza hepatica decompensata vascular.
Encefalopatie
Hernie ombilicala
MOTIVELE INTERNARII:
Dispnee marcata de efort si repaos, astenie externa
Cresterea in volum a abdomenului
Edeme ale membrelor inferioare
Stare de disconfort abdominal.
ISTORICUL BOLII:
-pacienta in varsta de 67 ani, a fost internată datorită dispneei marcante, cresterii in
volum a abdomenului, endeme ale membrelor inferioare si hernie ombilicala. S-a stabilit
diagnosticul de ciroză hepatică decompensată vascular si paren-
chimatos. Se adreseaza clinicii pentru tratament de specialitate.
25
PROBLEMELE PACIENTEI
-dispnee
-cresterea in volum a abdomenului datorita ascitei
-edeme la membrele inferioare
NEVOI afectate:
1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie
2. Nevoia de a se alimenta si hidrata
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a evita pericolele
Diagnostic de
Ingrijire
Obiective Interventii Evaluare
1.DISPNEEPacienta va avea o
respiratie cu o
frecventa in limite
fiziologice in decurs
de 4-5 zile.
Am asezat pacienta in
pozitie ortopneica pentru a
favoriza respiratia, asezand
in spatele pacientei doua
perne.
Am aerisit salonul.
Am invatat pacienta sa
respire corect (sa inspire
profund pe nas si sa expire
pe gura)
Pacientei I s-a administrat
oxigen pe masca 6l/h cu
intermitenta 10 min de
doua ori pe ora.
Am supravegheat cu mare
atentie modul de
administrare a O2 –debitul
lui si frecventa
administrarii oxigenului.
S-a efectuat paracenteza
Dupa masurile
aplicare la o ora
starea pacientei este
usor ameliorata
frecventa repiratiei
fiind de 20/min-la 12
ore de la interventii
starea pacientei s-a
mai imbunatatit,
frecventa respiratiei
fiind de 18/min
pulsul este de 90/min
iar
TA=140/60mmHg
26
pentru a usura respiratia
2. ALIMENTATIE
INADECVATA PRIN
DEFICIT
Pacienta sa fie
echilibrata
nutritional si
hidroelectolitic in 3
zile
Am prezentat pacientei
necesitatea unei diete
hiposodate.
Am intocmit o lista cu
alimentele permise si
intersise, educand familia
si am cerut de la bucataria
spitalului respectarea
regimului.
Au fost explorate
gusturile pacientei.
Alimentele au fost servite
la ore regulate.
Aportul de proteine s-a
scazut deoarece pacienta
prezenta encefalopatie.
Alimentatia era bogata in
glucide si lichide (suc
natural, apa plata,
ceaiindulcit cumiere)
Pe parcursul rezolvarii
encefalopatiei se vor
suplimenta carentele in
proteine.
La indicatiile medicului
pacientei i s-a administrat
vitamine 3x1/zi
Pentru refacerea
parenchimului hepa-tic i s-
In primele 2 zile
pacienta s-a
alimentat si
hidratat per-
insuficient
In urmatoarele zile
pacienta a reusit sa
manance satisfaca-
tor si sa se hidra-
teze cu 1500ml
lichide.
27
a administrat Aspatofort
2x1f in 500ml glucoza
5%/zi
Dupa rezolvarea
encefalopatiei i s-a
administrat hidroli-
zante de proteine
(Amnioplamal ) 500ml/zi
3. ELIMINARE
INADECVATA
CANTITATIV
Pacienta sa fie
echilibrata
hideoelectrolitic si
sa nu prezinte risc al
infectiilor urinare
Zilnic s-a efectuat bilantul
hidro-electrolitic.
Ingestia
-glucoza 10% 500mlxS
+10U.I. insulina
-dextran 40-500ml
-suc 1000ml
-alimente 250g
-plasma 150ml
Excretia
- diureza 2800ml
-scaun 300ml
-lichid ascitic 4000ml
pacientei i s-a indicat sa nu
consume mai mult de 1 l
de lichide /zi mai ales din
cele bogate in Na.
Am recoltat urina pentru
examenul rumar de urina
si bacteriologic La
aplicarea sondei vezicale
am respectat regulile de
asepsie, sonda fiind
schimbata la 72 de ore.
In urma examinarilor
Pacienta e
echilibrata hidro-
electrolitic
edemele si ascita s-
au micsorat iar
tegumentele sunt
suple.
In urma
tratamentului
administrat ,
pacienta nu mai
prezinta infectie
urinara.
In urma efectuarii
paracentezei s-au
eliminat 4l de
lichid ascitic
In acest mod
acienta respira mai
usor , frecventa
respiratiilor fiind
de 18/min
28
efectuate s-a decelat
prezenta in examenul de
urina a puroiului si
leucocitelor. Datorita
acestui lucru s-a introdus
adminis-trarea Ampicilinei
6g/24h
Am participat la efectuarea
paracentezei prin
pregatirea materialelor si
instrumentelor necesare
servind medicul si
aplicand un pansament
compresiv dupa terminarea
punctiei.
4. INCAPACITATEA
DE A-SI REALIZA
SINGURA INGRIJIRI
MEDICALE
Pacienta sa-si
poata efectua
singura ingrijirile
personale in
decurs de 5 zile
Sa-si exprime
acceptul de a
indeplini ingrijiri
de igiena in
termen de 10 zile.
Am ajutat pacienta sa se
mobilizeze.
La solicitarile pacientei am
raspuns cu promtitudine.
Pacienta a fost ajutata in
efectuarea toaletei,
asigurandu-i la pat toate
cele necesare.
In urma masurilor
luate la 5 zile,
pacienta e curata si
ingrijita, dar refuza
sa execute singura
si activitatiile ce o
solicita putin. La
10 zile pacienta
este mai
cooperanta si
incearca sa se
imbrace si sa-si
efectueze toaleta
singura.
Examinari hematologice si biochimice:
29
Denumirea analizeiValori normale Valori obtinute
VSH
13-15 mm 29-60 mm
Hematocit 40-50 % 17%
Hemoleucograma
Hemoglobina 13-15% 8,6g%
Leucocite
4200-8000/mm3
11800/mm3
Trombocite
150000-400000/mm3
152000/mm3
Glicemie 80-120% 101mg%
Proteinograma
Electroforeza
Proteine totale
7%
6,3g%
Albumine
53-59%
40%
α1 globuline 3-5 % 8,6%
α2 globuline
8-9%
10,6%
β globuline
11-13%
7%
9%
γ globuline
15-19%
24,8%
Lipide 600-800mg% 712mg%
Colesterol 180-200mg% 130mg%
Bilirubina
Totala 1mg%
Directa 0,1-0,2mg%
Indirecta0,8-0,9mg%
0,69 0,69
0,31 0,25
0,38 0,44
Fosfataza alcalina 80-306U/l 462U/l
30
124U/l
Transaminaze TGO=2-20U/l
TGP=2-16U/l
33U/l
19U/l
γGT 7-40 U/l 120U/l
CoagulogramaTQ=12”-14”
AP=sub 40”
13”(73%)
35”
Ionograma serica Na+=137-140mEq/l
K+=3,4-5,4mEq/l
Na+=140mEq/l
K+=4,5mEq/l
Uree 20-40mg% 73mg%
Creatinina 0,6-12mg% 0,9mg%
AgHBc-negativ
-negativ
-negativ
-negativ
EXAMINARI PARACLINICE SI DE SPECIALITATE:
Ecografie abdominala
Ascita in cantitate medie, mare cu numeroase benzi de fibrina, neomogen, marit in
volum cu contur neregulat VP=16, colecist cu multiple ecogenitati, cu con de umbra,
splina≈14,5cm in ax lung. Pancreas fara modificari deosebite, rinichi in limite normale.
Stomac cu ingrosare parietala, V.N. transonica. Aspect de ciroza hepatica cronica,
decompensare portala litiaza veziculara.
Examinare secretie peritoniala:
Glicemia= 122mg%
LDH=66 U/l
Proteine= 2,7%
Rivalta pozitiv
Lichid steril.
Examinare secretie gastrica
Elemente celulare rare
Limfocite 2-3/camp
31
Rare celule mezoteliale
5-7 hematii /camp.
Examinari urina:
proteine: urme
puroi: pozitiv
glucoza: negativ
Urobilinogen-slab pozitiv
Sediment calitativ:20-30 leucocite
5-7 hematii
CAZUL II
CULEGEREA DATELOR
NUME SI PRENUME : R. I.
VÂRSTA: 62 ani
SEX: feminin
DOMICILIUL: Hunedoara
STAREA CIVILA: căsătorită
OCUPAŢIA: pensionară
NAŢIONALITATEA: română
RELIGIA: ortodoxă
ANTECEDENTE PERSONALE: - cunoscută de circa 3 ani cu diagnosticul de ciroză
hepatică decompensată vascular, cu repetate internări, cu ameliorarea stării generale.
- consumatoare cronica de etanol
- nu respecta regimul alimentar (ingurgiteaza zilnic 2 l lichid)
- nefumatoare
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:
- mama- diabet zaharat
- tata- nesemnificativ
GRUPA DE SANGE: AII pozitiv.
DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE:
Ciroza hepatica etanolica decompensata vascular
MOTIVELE INTERNARII:
32
astenie fizică marcantă,
tuse cu expectoraţii
înapetenţă,
greţuri,
vărsături
ISTORICUL BOLII: -pacienta in varsta de 62 ani in evidenta cu ciroza hepatica
decompensata vascular de 3 ani , a fost internata pentru astenie fizica marcanta, inapetenta,
greturi, varsaturi, ascita volumioasa, edeme marcate ale membrelor inferioare. La
domiciliu nu a respectat indicatiile de tratament ale medicului si nu a respectat indicatiile
de a renunta la alcool. Se adreseaza clinicii pentru tratament de specialitate.
PROBLEMELE PACIENTEI
- alimentatia carentiala datorita inapetentei, alcoolismului
- anxietate moderata
- dispnee
- cresterea in volum a abdomenului datorita ascitei
-edeme la membrele inferioare
- dificultatea de a se odihni
- riscul unor complicatii infectioase
NEVOI afectate:
1. Nevoia de a se alimenta si hidrata
2. Nevoia de a respira
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a dormi si se odihni
5. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre
6. Nevoia de a evita pericolele
Diagnostic de
ingrijire
Obiective Interventii Evaluare
1.DISPNEEPacienta va avea o
respiratie cu o frecventa
in limite fiziologice in
decurs de 4-5 zile.
Am asezat pacienta in
pozitie ortopneica pentru a
favoriza respiratia ,asezand
in spatele pacientei doua
perne.
Am aerisit salonul.
Dupa masurile
aplicare la o ora
starea pacientei este
usor ameliorata,
frecventa repiratiei
33
Am invatat pacienta sa
respire corect (sa inspire
profund pe nas si sa expire
pe gura)
Pacientei i s-a administrat
oxigen pe masca 6l/h cu
intermitenta 10 min de
doua ori pe ora.
Am supravegheat cu mare
atentie modul de
administrare a O2 –debitul
lui si frecventa
administrarii oxigenului.
S-a efectuat paracenteza
pentru a usura respiratia
fiind de 20/min-la 12
ore de la interventii
starea pacientei s-a
mai imbunatatit,
frecventa respiratiei
fiind de 18/min
pulsul este de 90/min
iar
TA=140/60mmHg
2. ALIMENTATIE
CARENTIALA
DATORITA
INAPETENTEI
Pacienta sa fie
echilibrata nutri-tional si
hidroelec-tolitic in 3 zile.
Am prezentat pacientei
necesitatea unei diete
hiposodate.
Am intocmit o lista cu
alimentele permise si
intersise, educand familia
si am cerut de la bucataria
spitalului respectarea
regimului.
Au fost explorate
gusturile pacientei.
Alimentele au fost servite
la ore regulate.
Aportul de proteine s-a
scazut deoarece pacienta
prezenta encefalopatie.
Alimentatia era bogata in
glucide si lichide (suc
natural, apa plata,
In primele 2 zile
pacienta s-a
alimentat si
hidratat insuficient
In urmatoarele zile
pacienta a reusit sa
manan-ce
satisfacator si sa se
hidrasQqteze cu
1500ml lichide.
34
ceaiindulcit cumiere)
Pe parcursul rezolvarii
encefalopatiei se vor
suplimenta carentele in
proteine.
La indicatiile medicului
pacientei i s-a administrat
Polivitamine 3x1/zi
Pentru refacerea
parenchimului hepa-tic i s-
a administrat Aspatofort
2x1f in 500ml glucoza
5%/zi
Dupa rezolvarea
encefalopatiei i s-a
administrat hidroli-
zante de proteine
(Amnioplamal ) 500ml/zi
3. ELIMINARE
INADECVATA
CANTITATIV
Pacienta sa fie
echilibrata hidro-
electrolitic si sa nu
prezinte risc al infectiilor
urinare
Zilnic s-a efectuat bilantul
hidro-electrolitic.
Ingestia
-glucoza 10% 500mlxS
+10U.I. insulina
-dextran 40-500ml
-suc 1000ml
-alimente 250g
-plasma 150ml
Excretia
- diureza 1400ml
-scaun 300ml
-lichid ascitic 4000ml
pacientei i s-a indicat sa nu
consume mai mult de 1 l
de lichide /zi mai ales din
Pacienta e
echilibrata hidro-
electrolitic
edemele si ascita s-
au micsorat iar
tegumentele sunt
suple.
In urma
tratamentului
administrat ,
pacienta nu mai
prezinta infectie
urinara.
In urma efectuarii
paracentezei s-au
eliminat 4l de
35
cele bogate in Na.
Am recoltat urina pentru
examenul rumar de urina
si bacteriologic La
aplicarea sondei vezicale
am respectat regulile de
asepsie, sonda fiind
schimbata la 72 de ore.
Am participat la efectuarea
paracentezei prin
pregatirea materialelor si
instrumentelor necesare
servind medicul si
aplicand un pansament
compresiv dupa terminarea
punctiei.
lichid ascitic
In acest mod
pacienta respira
mai usor ,
frecventa
respiratiilor fiind
de 18/min
4. DIFICULTATEA
DE A SE ODIHNI
Pacientul sa
beneficieze de somn
cantitaiv si calitativ
satisfacator
Pacientei i se
administreaza lichide calde
(lapte, ceai de musetel, de
tei ) inainte de culcare.
Se intocmeste un program
de odihna in comun de
acord cu pacientul
Se realizeaza un climat de
liniste si confort care sa nu
suprasolicite analizatorii
auditivi si vizuali.Nu se pot
administra medica-mente cu
efect sedativ. In acest scop
se administreaza
medicamente cu efect usor
sedativ de tipul:
Ciproheptadina 1tb la
culcare sau Feniramina 1tb
In urma masurilor
luate, pacienta
doarme mai bine
noaptea iar
dimineata se simte
mai odihnit.
36
5. RISC AL
COMPLICATIILOR
INFECTIOASE
Pacienta sa nu prezinte
riscul complicatiilor
seara la culcare pentru a
evita efectul toxic hepatic al
barbituricilor.
Am explicat pacientei
necesitatea respectarii
repaosului fizic si al
tratamentului.
Pentru a nu-i periclita
respiratia si functia
cardiovasculare
pacientului i s-a efectuat
paracenteza eliminand 4l
lichid ascitic.
Dupa efectuarea tehnicii
am dezinfectat locul puntii
si am aplicat o compresie
sterila pentu prevenirea
infectiei.
Am sfatuit pacientul sa nu
se miste prea mult in pat si
sa nu se ridice dupa
efectuarea puntii.
Am asigurat ca pacienta sa
fie echilibrat nutritional
administrandu-i o dieta
bogata in glucide, itamine
si proteine.
Se asigura curatenia
lenjeriei de pat si de corp
al pacientului pentru a
prevenii alterarea
Pacientul nu
prezinta
complicatii
respiratorii si
cardiovasculare
Respiratia=18/min
TA=100/80mmHg
Puls=90/min
Pacientul nu
prezinta
complicatii
infectioase,
valoarea
temperaturii
corpului fiind de
370 C
In urma ingrijirilor
efectuate pacientul
nu prezinta leziuni
tegumentare
37
integritatii tegumentare.
Am supravegheat
cateterele venoase aplicate
pentru realizarea
perfuziilor si m-am
asigurat sa fie schimbata la
72 de ore.
Explorari paraclinice
Ecografia abdominala: ficat mic cu contur neregulat si cu o structura relativ
omogena si ecogenitate usor crescuta. Colecist cu pereti mult ingrosati, cu aspect stratificat
si prezentand in lumen cateva puncte de reflexogene in schita , in alt factori in coada de
cometa. Vena porta de 15mm. Splina omogena de 12,5-13cm in axul lung. Canalul
Wirsung usor dilatat 3cm. Vezica urinara destinsa.
Examen de urina:
Proteine- urme
Puroi- negativ
Glucoza- negativ
Ubg- intens pozitiv
Pigmenti biliari- negativ
Sediment calitativ- numeroase cristale de oxalat de calciu si hematii.
Examinarea lichidului ascitic
-LDH- 88
-proteine- transudat 12,8%
Examinari hematologice si biochimice
Denumirea analizei Valori obtinute
Hematocrit 28%
Hemoglobina 9,3%
Leucocite 5500/mm3
Trombocite 225000/mm3
38
Reticulocite 12%
Neutrofile 68%
Limfocite 26%
Monocite 6%
VSH 30-70mm
Sideremie 55%
Glicemie 103mg%
Proteine totale 6g% 7,7g%
Albumine 34% 34,2%
αglobuline 6,1%
α2 globuline 9,3%
βglobuline 5,9%
γ globuline 36%
Lipide 712mg%
Colesterol 156g%
Bilirubina totala 1,9mg%
Bilirubina directa 0,88mg%
Bilirubina indirecta 1,62mg%
Fosfataza alcalina 196U/l
γ GT 35U/l
Transaminaze 27U/l
10U/l
Coagulograma TQ=20”
AP=38”
Ionograma serica Na+ =130mEq/l
K+ =4,5mEq/l
Rezerva alcalina 27mEq/l
CAZUL III
CULEGEREA DATELOR
39
NUME ŞI PRENUME : S. M. G.
VÂRSTA: 54 ani
SEX: masculin
DOMICILIUL: Hunedoara
STARE CIVILA: căsătorit
OCUPAŢIA: pensionar
NAŢIONALITATE: român
RELIGIA: ortodoxă
ANTECEDENTE PERSONALE - hepatită cronică diagnosticată in 1999.
- cardiopatie ischemică
- angor de efort
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:
- mama cardiaca si diabet zaharat
- tata- depresie
GRUPA DE SANGE: 0I pozitiv.
DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE:
Ciroza hepatica virala B si etanolica, decompensata vascular si parenchimatos,
clasa CHILD C12 , varice esofagiene grupa I, II
MOTIVELE INTERNARII:
Dispnee inspiratorie la eforturi mici, astenie , fatigabilitate , dureri
precordiale la efort
Cresterea in volum a abolemenului (ascita)
Edeme ale membrelor inferioare
Stare de disconfort abdominal.
Inapetenta
ISTORICUL BOLII:
-pacientul in varsta de 54 ani in evidenta cu ciroza hepatica de 2 ani, a fost internat pentru
astenie extrema, dispnee respiratorie la eforturi mici ,dureri precordiale la efort ,ascita
volumioasa, edeme marcate ale membrelor inferioare, sindrom dispeptic.Bolnavul este
cuncoscut din 1983 cu cardiopatie, angor de efort , in tratament constant cu Propanolol. La
domiciliu a continuat tratamentul cu Silimarina, Spironolatona, Furosemid, Aspatofort, dar
nu a respectat indicatiile de a renunta la alcool. Se adreseaza clinicii pentru tratament de
specialitate.
40
Explorari paraclinice
Ecografia abdominala:
- ficat mic cu contur neregulat si cu o structura relativ omogena si ecogenitate usor
crescuta. Colecist cu pereti mult ingrosati, cu aspect stratificat si prezentand in lumen
cateva puncte de reflexogene in schita , in alt factori in coada de cometa. Vena porta de
15mm.
Splina omogena de 12,5-13cm in axul lung. Canalul Wirsung usor dilatat 3cm.
Vezica urinara destinsa.
Examen de urina:
Proteine- urme
Puroi- negativ
Glucoza- negativ
Ubg- intens pozitiv
Pigmenti biliari- negativ
Sediment calitativ- numeroase cristale de oxalat de calciu si hematii.
Examinarea lichidului ascitic
-LDH- 88
-proteine- transudat 12,8%
Examinari hematologice si biochimice
Denumirea analizeiValori obtinute
Hematocrit 28%
Hemoglobina 9,3%
Leucocite 5500/mm3
Trombocite 225000/mm3
Reticulocite 12%
Neutrofile 68%
Limfocite 26%
Monocite 6%
VSH 30-70mm
Sideremie 55%ml
Glicemie 103mg%
41
Proteine totale 6g% 7,7g%
Albumine 34% 34,2%
αglobuline 6,1%
α2 globuline 9,3%
Βglobuline 5,9%
γ globuline 36%
Lipide 712mg%
Colesterol 156g%
Bilirubina totala 1,9mg%
Bilirubina directa 0,88mg%
Bilirubina indirecta 1,62mg%
Fosfataza alcalina 196U/l
γ GT 35U/l
Transaminaze 27U/l
10U/l
Coagulograma TQ=20”
AP=38”
Ionograma serica Na+ =130mEq/l
K+ =4,5mEq/l
Rezerva alcalina 27mEq/l
Uree 22mg%
Creatinina 0,9mg%
PROBLEMELE PACIENTEI
1. Alimentatie carentiala datorita inapetentei, alcoolismului si lipsei cunoasterii
acestui risc.
2. Anxietate moderata
3. Eliminare inadecvata cantitativ si calitativ
4. Dificultatea de a se odihni
5. Incapacitate de autoingrijire
6. Risc al complicatiilor infectioase
NEVOI afectate:
42
Nevoia de a se alimenta si hidrata
Nevoia de a elimina
Nevoia de a dormi si se odihni
Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre
Nevoia de a evita pericolele
Diagnostic de ingrijire Obiective Interventii Evaluare
1.. ALIMENTATIE
CARENTIALA
DATORITA
INAPETENTEI
Pacientul sa fie
echilibrat
hidroelectolitic in 3
zile si nutritional in
5 zile
ZIUA 1
pacientul a fost alimentat
parenteral cu glucoza 5%,
2x500ml cu 1f vitamina C,
1f vitamina B1si B6 si 1f
de gluconolactat de Ca.
ZIUA 2- pe langa
alimentatia parenterala
pacientului i s-a
administrat ceai indulcit,
supe strecurate.
ZIUA3- pacientului i s-a
introdus masa de pranz
formata din supa de
zarzavat, pilaf de orez cu
carne de pui fiarta , toate
fara sare
ZIUA 4-pe langa
alimentatia parenterala
pacientului i s-au introdus
toate cele 3 mese
principale
ZIUA 5- pacientului i s-a
servit 5-6 mese pe zi la ore
Ziua1- pacientul e
echilibrat
hidroelectrolitic
fapt confirmat de
rezultatele
ionogramei serice
si rezervei alcaline
Ziua 5- pacientul e
echilibrat
nutritional si
hidroelectrolitic,
are pofta de
mancare, nu se mai
simte slabit.
43
regulate si in volum redus.
Alimentatia e bogata in
fier , vitamine, proteine si
glucide. Am educat familia
si am cerut de la bucataria
spitalului respectarea
regimului.
Multivitamine 3x1tb/zi
preparate din fier pentru
combaterea anemiei-sulfat
de fier 3x1tb/zi
Pentru corectarea
deficitului de proteine
pacientului i s-a
administrat hidrolizate de
proteine (amino-
plasmal)150ml/zi
Pentru refacerea
parenchimului hepatic s-au
administrat 2 fiole
Aspatofort.
2. ELIMINARE
INADECVATA
CANTITATIV SI
CALITATIV
Pacientul sa fie
echilibrat hidro-
electrolitic si sa nu
prezinte risc al
infectiilor urinare
Zilnic am realizat bilantul
hidroelectrolitic :
Ingestia- 500ml glicoza
5%
- 250ml suc de
fructe
- 150ml alimente
Excretia- 2000ml diureza
- 100ml scaun
- 4000ml lichid
ascitic
- transpiratie
nesemnificati
Conform bilantului
hidroelectrolitic si
rezultatele
ionogramei serice
si rezervei alcaline
pacientul e
echilibrat
hidroelectrolitic
Dupa 3 zile de
tratament edemele
s-au diminuat insa
ascita este inca
44
va
Pacientul afost zilnic
cantarit.
Pentru a diminua ascita si
edemele pacientului i is-a
administrat Spironolactona
3x2tb/zi Furosenit 1tb/zi
Pacientului i s-a efectuat
paracenteza
Am participat la efectuarea
interventiei prin pregatirea
materialelor si
instrumentarului medical
Am servit medicul cu
materiale necesare.
Am aplicat pansamentul
compresiv dupa efectuarea
tehnicii.
volumioasa
Dupa efectuarea
paracentazei
pacientul respira
mai usor, frecventa
respiratiilor fiind
de 18/min
3. DIFICULTATEA DE
A SE ODIHNI
Pacientul sa
beneficieze de
somn cantitaiv si
calitativ
satisfacator
Pacientului i se
administreaza lichide calde
(lapte, ceai de musetel, de
tei ) inainte de culcare.
Se intocmeste un program
de odihna in comun de
acord cu pacientul
Se realizeaza un climat de
liniste si confort care sa nu
suprasolicite analizatorii
auditivi si vizuali.Nu se pot
administra medica-mente cu
efect sedativ. In acest scop
se administreaza
medicamente cu efect usor
sedativ de tipul:
In urma masurilor
luate, pacientul
doarme mai bine
noaptea iar
dimineata se simte
mai odihnit.
45
4. RISC AL COMPLICATIILOR INFECTIOASE
Pacientul sa nu
prezinte riscul
complicatiilor
Ciproheptadina 1tb la
culcare sau Feniramina 1tb
seara la culcare pentru a
evita efectul toxic hepatic al
barbituricilor.
Am explicat pacientului
necesitatea respectarii
repaosului fizic si al
tratamentului.
Pentru a nu-i periclita
respiratia si functia
cardiovasculare
pacientului i s-a efectuat
paracenteza eliminand 4l
lichid ascitic.
Dupa efectuarea tehnicii
am dezinfectat locul puntii
si am aplicat o compresie
sterila pentu prevenirea
infectiei.
Am sfatuit pacientul sa nu
se miste prea mult in pat si
sa nu se ridice dupa
efectuarea puntii.
Am asigurat ca pacienta sa
fie echilibrat nutritional
adminis-trandu-i o dieta
bogata in glucide, itamine
si proteine.
Se asigura curatenia
lenjeriei de pat si de corp
al pacientului pentru a
prevenii alterarea
Pacientul nu
prezinta
complicatii
respiratorii si
cardiovasculare
Respiratia=18/min
TA=100/80mmHg
Puls=90/min
Pacientul nu
prezinta
complicatii
infectioase,
valoarea
temperaturii
corpului fiind de
370 C
In urma ingrijirilor
efectuate pacientul
nu prezinta leziuni
tegumentare.
46
5. INCAPACITATEA
DE AUTOINGRIJIREPacientul sa-si
efectueze singur
ingrijirile
personale pe
perioada
spitalizarii si la
domiciliu
integritatii tegumentare.
Am supravegheat
cateterele venoase aplicate
pentru realizarea
perfuziilor si m-am
asigurat sa fie schimbata la
72 de ore.
Am educat pacientul in
vederea acceptarii si
efectuarii toaletei
corporale
Am simulat dorinta
pacientului de a-si efectua
singur toaleta personala,
de a se barberii, de a-si
spala cateva obiecte
personale.
Am ajutat pacientul sa se
mobilizeze.
In urma masurilor
luate pacientul e
ingrijit si curat,
executa activitati ce
nu-l supra-solicita
fizic.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRARII
47
Prezenta lucrare evidenţiază principalele etape ale activităţii de nursing la pacienţii
cu Ciroza hepatica prezintă caracteristici specifice atât în ceea ce priveşte simptomatologia
cât şi atitudinea terapeutică.
Ciroza hepatică este o boală hepatică difuză, caracterizată prin asocierea fibrozei,
nodulilor de regenerare şi a necrozelor hepatocitare, cu alterarea arhitecturii hepatice.
Denumirea bolii provine de la cuvântul grecesc „kivrhos” (culoare galgen maro roşcat) şi a
fost dată de R.T.H. Laennec (1781-1826) din cauza culorii galben-maro roşiatice a
ficatului suferind.
Aspectul ficatului în cazul cirozei este schimbat fiind înlocuit cu un ţesut fibros în
jurul unor noduli de regenerare.
Nursa ocupă un rol important în acest proces de îngrijire tinând cont de faptul că
nevoile fundamentale sunt afectate iar gradul de dependenţă în satisfacerea acestor nevoi
este destul de mare.
Nursa supraveghează bolnavul de la internare până la externare
reprezentând legatura dintre pacient şi medic. Nursa reprezintă “butonul rosu de alarmă” al
bolnavului, atunci când apar complicaţiile.
BIBLIOGRAFIA
48
1.Medicina internă. Boli digestive, hepatice, pancreatice, sub redacţia Prof. Dr. L.
Gherasim,
Editura medicală vol. 3.
2. Ghid de nursing, sub redacţia: Lucreţia Titircă.
3.Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, sub redacţia: Lucreţia
Titircă.
49
Top Related