UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII APLICATII MODERNE ALE BIOTEHNOLOGIILOR IN
AGRICULTURA
EFECTELE PROBIOTICELOR ASUPRA
SĂNĂTĂTII OMULUI
Cadru didactic:
Adrian VAMANU
Masterand:
Daniel CRISTINA
Bucuresti
2015
SCURT ISTORIC
Termenul „probiotic” (din punct de vedere semantic „pentru viată”) a fost definit în
mod diferit de-a lungul timpului, în concordantă cu evolutia metodelor de cercetare în
domeniu. Prima mentiune în literatura stiintifică medicală a fost făcută de Lilly si Stillwell în
1965: probioticele sunt factori de stimulare a cresterii microorganismelor produsi de alte
microorganisme, cu actiune opusă antibioticelor. Parker (1974) caracterizează probioticele ca
„microorganisme si substante care contribuie la realizarea balantei microbiene intestinale”.
Fuller (1989) a subliniat rolul esential al celulelor vii din componenta probioticelor:
„supliment nutritiv cu microbi vii ce are ca efect benefic pentru gazdă echilibrarea balantei
microbiene intestinale"
Cercetările efectuate în ultimii 20 de ani aduc suficiente informaţii care să susţină
conceptul prin care administrarea probioticelor este benefică florei intestinale şi ajută la
prevenirea şi tratarea unei game largi de boli la oameni şi animale. Consumul diverselor
tulpini de bacterii probiotice este asociat cu îmbunătăţirea condiţiei bolnavilor în diferite stări
patologice. Este cunoscut faptul că tulpinile de bacterii probiotice odată ajunse în intestin
aderă la peretele intestinal blocând astfel receptorii care favorizează aderarea şi creşterea
bacteriilor patogene generând şi o reacţie a sistemului imunitar.
Proprietăți importante ale preparatelor probiotice
Suplimentele probiotice trebuie să aibă o durată de viață și un timp de înjumătățire
care să permită ca numărul necesar și util de microorganisme viabile să ducă la efectul
scontat. Preparatul probiotic trebuie să reziste digestiei, să colonizeze intestinal, să conducă la
efecte benefice și să nu ducă la efecte adverse, oricare ar fi acestea. Un supliment probiotic
trebuie să se poată adapta noului mediu, să se poată adapta la flora intestinală normală deja
existentă și să nu o înlocuiască pe aceasta. Probioticul ideal trebuie să adere la receptorii
intestinali, să colonizeze și să se poată multiplica în mod fiziologic, iar dacă produce
substanțe antimicrobiene, acestea să fie direcționate numai înspre potențialii germeni
patogeni. Preparatul probiotic ideal trebuie să stimuleze răspunsul imun la nivelul mucoasei
intestinale și chiar și la nivel sistemic, în așa fel încât efectul să fie benefic gazdei umane.
Tipuri de probiotice
Probioticele se împart în două grupe - lichide şi uscate.
Probioticele uscate sunt microorganisme uscate care se află în tablete şi capsule. Cel
mai adesea gelatina serveşte drept substanţă liant. Pentru ca un probiotic uscat să acţioneze
trebuie să aşteptaţi între una şi patru ore după administrare.
Probioticele lichide reprezintă o formă primară a bacteriilor care nu se supun uscării.
În compoziţia acestora intră microorganisme, substanţe nutritive, produse ale activităţii
bacteriilor, metaboliţi şi ingrediente suplimentare care intensifică acţiunea preparatului.
Probioticele lichide pot fi aplicate şi pe piele.
Probioticele lichide şi uscate pot fi folosite în diferite domenii: gastroenterologie,
pediatrie, imunologie, neonatologie, ginecologie şi obstetrică, oncologie, dermavenerologie.
În cadrul unui tratament complex, preparatele dau rezultate bune şi ajută la accelerarea
recuperării sau la atenuarea procesului bolii.
Principalele bacterii probiotice sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Genul Imagine Specia
Lactobacillus (lactobacili)
L. acidophilus,
L. brevis,
L. casei ssp. rhamnosus,
L. paracasei,
L. reuteri,
L. delbreuckii ssp. bulgaricus.
Bifidobacterium (bifidobacterii)
B. adolescentis,
B. bifidum,
B. breve,
B. infantis,
B. longum.
Lactococcus (lactococi)
L. garvieae,
L. lactis,
L. piscium,
L. plantarum,
L. raffinolactis.
MECANISMUL DE ACTIUNE
Preparatele probiotice se pare că au un efect favorabil asupra sănătății gazdei la care se
administrează. Cu toate că se consideră că adevăratele probiotice includ bacterii din genurile
Lactobacillus și Bifidobacterium, în momentul de față sunt luate în considerare și alte specii,
spre exemplu din genurile Lactococcus, Streptococcus, Enterococcus, dar chiar și tulpini
nepatogene din unele genuri sau specii precum Escherichia coli.
Conform studiilor, probioticele prin menținerea unei flore microbiene adecvate au un
efect benefic asupra sănătății individului. Se pare că unele preparate probiotice au capacitatea
de a influența în mod pozitiv severitatea unor afecțiuni precum bolile inflamatorii intestinale,
boala Crohn și colita ulcerativă sau unele forme de cancer.
Administrarea de probiotice influențează compoziția florei microbiene, prin reducerea
numărului patogenilor rezultând un ecosistem microbian benefic, ceea ce reprezintă unul din
principalele mecanisme luate în discuție și dintre primele mecanisme cunoscute.
Conceptul de influentare a florei microbiene ca mecanism de actiune al probioticelor
este dificil de definit. O microfloră intestinală aflată in echilibru nu poate fi descrisă in
detaliu. Prin metodele microbiologice conventionale se poate aprecia numai relatia bacterii
anaerobe – aerobe si cea dintre diferite grupuri bacteriene. Pe de altă parte, compozitia florei
bacteriene este variabilă, depinzand de varstă, masă corporală si unii factori externi:
alimentatie, zona geografică, expunerea la stres. De aici derivă dificultatea de a afirma la un
individ intr-un moment dat o deviere a structurii florei intestinale si de a putea preciza
semnificatia modificării numărului de germeni sau a grupurilor de germeni după
administrarea de probiotice.
EFECTELE PROBIOTICELOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII OMULUI
Intoleranta la lactoză
Intoleranţa la lactoză este cauzată de deficienţa în β-galactozidază şi constă în
incapacitatea individului de a digera lactoza. Astfel în drumul său spre intestinul gros, lactoza
nedigerată este degradată de către enzimele bacteriene provocând astfel diarei şi dureri
abdominale imediat după consumul de lapte. Există însă suficiente dovezi care sugerează că
dacă se înlocuieşte laptele din alimentaţia acestor indivizi cu produse lactate fermentate
simptomele sunt semnificativ atenuate. Acest lucru se datorează faptului că nivelul de lactoză
în produsele fermentate este mai redus datorită hidrolizei parţiale a acesteia pe parcursul
fermentaţiei. Îmbunătăţirea digestibilităţii lactozei se datorează şi nivelelor ridicate de β-
galactozidază bacteriană, detectată în duoden şi în partea terminală din ileon, produsă în urma
consumului de lapte fermentat (iaurturi). Nivelul de β-galactozidază bacteriană, în intestin, a
fost îmbunătăţit prin adminstrarea de iaurturi ce conţin S. salivarius subsp. thermophilus şi L.
delbruekii subsp. bulgaricus. Efectul asupra digestibilităţii lactozei diferă şi în funcţie de
tulpina folosită. Spre exemplu administrarea de lapte ce conţine B. bifidus are un efect minim
comparativ cu produsele ce conţin L. bulgaricus în îmbunătăţirea digestiei lactozei în
proporţie de aproape 100%.
Efectul probioticelor în tratarea tulburărilor digestive
Probioticele sunt mai bine cunoscute ca fiind eficiente în tratarea a două tipuri de
diareei: a celor cauzate de antibiotice, respectiv diareile acute ale călătorilor sau aşa numita
diaree turistică.
Clostridium difficile este agentul etiologic al colitelor pseudomembranoase şi una
dintre cauzele cele mai frecvente pentru declanşarea diareilor în urma tratamentelor cu
antibiotice. Infecţia este asociată cu dereglarea ecositemului microbian ceea ce permite
colonizarea cu C. difficile şi producerea de toxine caracteristice acestui microorganism. Cel
mai cunoscut efect secundar sunt diareile, care apar la aproximativ 20-39% din pacienţi
datorită modificării balanţei microbiene în colon.
Administrarea orală de Saccharomyces boulardii reduce semnificativ apariţia diareilor
în urma administrării antibioticelor. Acelaşi efect s-a constatat şi în cazul administrării de
Lactobacillus rhamnosus GG la pacienţii care au făcut tratament pe bază de eritromicină,
penicilină şi ampicilină.
În cazul diareilor acute acestea sunt caracteristice pacienţilor care călătoresc în ţările în
curs de dezvoltare sau sub-dezvoltate. Acestea sunt cauzate în proporţie de 80% de E. coli,
Sighela şi Salmonella. Ele mai pot fi provocate şi de alţi patogeni cum sunt Campylobacter,
Helicobacter pylori şi de rotavirus. La fel ca şi în cazul diareilor provocate de antibiotice,
Lactobacillus rhamnosus GG s-a dovedit a fi foarte eficace în cazul pacienţilor care au locuit
o perioadă de timp în ţările mai sus menţionate. Administrarea în scop profilactic a unui
amestec de L. acidophillus, B. bifidum, L. bulgaricus şi S. thermophillus la pacienţii care au
călătorit în Africa a redus cu până la 70% incidenţa diareilor. Efecte similare s-au constatat şi
în cazul administrării de Saccharmyces boulardii, care însă trebuie utilizată în faza incipientă
a infecţiei şi în concentraţii ridicate.
Diareile acute sunt complicaţii foarte frecvente şi la bolnavii de cancer care sunt trataţi
prin radioterapie. Preparatul probiotic VSL3 (L. casei, L. plantarum, L. acidophillus, L.
delburekii spp.bulgaricus, B. longum, B. breve, B. infantis şi S. salivarius spp.thermophilus)
a fost evaluat în ceea ce priveşte efectul preventiv la 190 de pacienţi care au fost expuşi la
radioterapie în urma unor operaţii de extirpare a cancerului rectal, sigmoid sau cervical.
Administrarea probioticului a redus la 38% incidenţa diareilor faţă de grupul control, unde de
altfel diareile au avut un grad de severitate mult mai ridicat. Rezultatele au fost similare şi în
cazul în care s-a administrat L. rhamnosus la pacienţii care sufereau de tulburări digestive în
urma tratamentelor cu radiaţii (radioterapie). S-a constatat că prin administrarea probioticului
s-a redus numărul pacienţilor care necesitau medicaţie recuperatorie comparativ cu pacienţii
la care nu s-au administrat probiotice.
Probioticele sunt folosite şi în tratarea diareilor la pacienţii care sunt hrăniţi prin tubaj
în diferite situaţii patologice. Diareile în aceste cazuri au o incidenţă cuprinsă între 2-63% .
Administrarea de S. boulardii la aceşti pacienţi a redus cu 6% numărul zilelor cu tulburări
digestive comparativ cu grupul control, în contrast cu aceste rezultate, în cazurile în care s-au
administrat numai lactobacili (L. acidophilus, L. bulgaricus) efectul asupra apariţiei diareilor
a fost negativ.
Probioticele s-au dovedit eficace şi în tratarea enteritelor provocate de rotavirus.
Rotavirusul este responsabil pentru declanşarea diareei acute în rândul sugarilor şi a copiilor
mici în general. Infecţia constă în distrugerea parţială a mucoasei intestinale, pierderea
microvililor şi reducerea parţiala a raportului vili/cripte. Lactobacilii s-au dovedit eficienţi în
tratarea acestor tulburări.
Colitele ulcerante reprezintă o altă situaţie medicală delicată în care utilizarea
probioticelor s-a dovedit eficientă. Acestă stare patologică constă în aparţia ulcerelor
sângerânde la suprafaţa mucoasei intestinului gros. Inflamaţia în acest caz determină
accelerarea tranzitului intestinal, cauzând diaree. In acest context prin utilizarea unui produs
comercial ce conţine B. bifidum si L. acidophilus YIT0168 s-a ajuns la reducerea cu 15% a
incidenţei diareeilor la pacienţii care sufereau de colite ulcerante. In general datele existente
în literatură sugerează faptul că eficienţa probioticelor în cazul colitelor ulcerante este redusă
şi sunt necesare investigaţii mai amănunţite folosind diferite combinaţii de microorganisme
probiotice.
Efectul probioticelor în combaterea alergiilor
Utilizarea probioticelor în combaterea reacţiilor alergice a fost confirmată de literatura
de specialitate în numeroase studii. O prezenţă crescută a bacteriilor probiotice în microflora
digestivă este corelată cu o reducere a alergiilor alimetare la copii. Administrarea de L.
rhamnosus GG si B. lactis la femeile gravide, cu 4 săptămâni înainte de naştere şi apoi la nou
născuţi, s-a dovedit foarte eficientă în reducerea reacţiei alergice la laptele de vacă. Folosind
un protocol similar dar prin utilizarea doar a L. rhamnosus GG s-a constatat că s-a redus la
jumătate incidenţa eczemei la noii născuţi. Efecte similare s-au obţinut şi prin administrarea
unui amestec de B. bifidum BGN4, B. lactis AD011, şi L. acidophilus AD031. Aceste
rezultate pozitive au dus la concluzia că probioticele pot fi considerate un posibil nou
tratament împotriva alergiilor alimentare.
Un exemplu concret se referă la efectele probioticelor în combaterea reacţiilor alergice
la polen. Astfel s-a constatat că prin administrarea de probiotice (Lactobacillus acidophilus
NCFM - ATCC 700396 şi Bifidobactenum lactis BI-04 -ATCC SD5219) se previne
infiltrarea, provocată de polen a eozinofilelor în mucoasa nazală rezultând astfel intr-o
reducere a simptomelor nazale.
Efectele probioticelor la bolnavii de cancer
Este cunoscut faptul că prin consumul de probiotice se poate reduce semnificativ riscul
apariţiei cancerelor gastrointestinale, existând deci o relaţie dinamică între microbiotă şi
riscul apariţiei cancerului de colon. Abilitatea lactobacililor şi a bifidobacteriilor de a reduce
riscul apariţiei cancerelor intestinale constă de fapt în capacitatea acestora de a reduce nivele
de β-glucruonidază şi substanţe carcinogene. Apariţia cancerelor la nivelul vezicii urinare
este de asemenea redusă prin administrarea de L. casei Shirota (tulpină prezentă în Yakult, o
băutură japoneza pe bază de lapte). Studiile efectuate in vivo cu tulpinile L. rhamnosus GG,
LC-705 şi Propionbacterium sp. au demonstrat o reducere a aflatoxinei carcinogenice în
lumenul intestinal.
Efectul probioticelor asupra infecţiilor urogenitale
Infecţiile urogenitale apar la circa un miliard de pacienţi în fiecare an şi afectează în
principal uretra, peri-uretra, vezica urinară, rinichii, vaginul şi cervixul. Astfel de infecţii
sunt de obicei tratate cu antibiotice. In cazul în care nu sunt tratate la timp pot duce la
complicaţii cum sunt nefritele, insuficienţă renală sau chiar la decesul pacientului. Tratarea
infecţiilor urogenitale cu ajutorul probioticelor este un concept care a fost introdus pentru
prima dată în 1973. In acest context s-au efectuat numeroase studii in vitro şi pe animale care
au dus la concluzia că trei tulpini de lactobacili (L. rhamnosus GR1, L. fermentum RC14 si L.
crispatus CTV05) au capacitatea necesară de a fi folosite ca probiotice terapeutice împotriva
infecţiilor tractusului urogenital. Selecţia lor s-a realizat pe baza a două criterii principale:
abilitatea de a coloniza gazda şi de a inhiba patogenii urogenitali.
Efectul probioticelor în tratarea infecţiilor post-chirurgicale
L. plantarum s-a dovedit eficient în tratarea infecţiilor digestive post-chirurgicale în
special la pacienţii care au suferit interventii la nivelul stomacului, ficatului sau a
pancreasului. Este deci utilă înlocuirea sau antibioticelor cu probioticele în încercarea de a
sanita intestinul înaintea intervenţiilor chirurgicale si pentru prevenirea complicaţiilor.
Boala lui Chron
Boala Chron afectează tractul gastrointestinal şi cauzează dureri abdominale, diarii,
vomă şi pierderi în greutate. Este o boală a sistemului imunitar care provoacă inflamaţii la
nivelul tubului digestiv. Studiile realizate prin administrarea unei combinaţ ii de trei specii de
bifidobacterii, patru specii de lactobacili şi S. salivarius subsp. thermophilus a dus la o
îmbunătăţire semnificativă a stării generale de sănătate a pacienţilor comparativ cu grupul
control. Acelaşi efect s-a constatat şi prin administrarea de S. boulardii în combinaţie cu
antibiotice la pacienţii afectaţi de boala Chron.
Probioticele şi afecţiunile dentare
Izolarea bacteriilor lactice din saliva copiilor a demonstrat utilitatea probioticelor în
inhibarea colonizării cu Streptococcus mutants. Rolul lor în tratarea gingivitelor a fost
demonstrat prin utilizarea de L. reuteri. Studiile existente până în acest moment sugerează
faptul că produsele din lapte fermentat şi brânzeturile nu determină eroziunea dinţilor ci
dimpotrivă au efect protector.
Bibliografie
1 Nicolae Corcionivoschi, Dan Drinceanu, 2009, Probiotice la timpul prezent, Editura
Mirton, Timisoara, Pag. 114-124;
2 Studii biologice, biotehnologice şi farmacologice privind utilizarea unor produse
probiotice,
http://ebooks.unibuc.ro/biologie/biotehnologie/capitolul1.pdf;
3 Probioticele în boli ale intestinului,
http://www.medicina-interna.ro/articol.php?articol=55
4 Probiotic,
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_alimentarP
robiotic.html
5 http://www.rosicrucianfellowship.com/rays/probiotics.pdf
Top Related