Prieten drag, erou imi estiCu fruntea preasenina,Tu si sufletu-mi-l veselestiDe pe-o colina lina.

Acum privindu-teEu vad o rosie faclie,Ce-mi lumineaza drumu’-n viataSi tot ea binele ma-nvata.

Dar ea dispare si se duce,O ca’t dar cu sfiala fuge,Acum sufletu-i e descoperitSi ce moment nepotrivit!