Ursul păcălit de vulpe

Mergeam odată liniştitMergeam spre casa meaDar dintr-o dată am simţitA peşte mirosea!

Ce mult mi-ar plăceaSa mănânc un peste afumatDar nu ştiam de un’să-l iauŞi iată ce-am aflat

Mor, mor, morAcum veţi aflaMor, mor, morVeţi şti povestea meaMor, mor, morCum coada mi-am pierdutMor, mor, morAm tras până s-a rupt

Vecina vulpe tot mâncaŞi nu se saturaCu peşte ea se îndopaÎntruna mesteca

La peşte am poftit si euCăci peşte vezi că nu-iDar ea şireată mi-a răspuns“Mai pune-ţi pofta în cui!”

Mor, mor, morAcum veţi aflaMor, mor, morVeţi şti povestea meaMor, mor, morCum coada mi-am pierdutMor, mor, morAm tras până s-a rupt

De vrei mult peşte tu sa ştiiSă stai cu coada-n lacO noapte’ntreagă sa le viiToţi peştilor de hac

Pe dată eu am alergatSpre apa de la lacSi coada toată am băgatApoi am aşteptat

Mor, mor, morAcum veţi aflaMor, mor, morVeţi şti povestea meaMor, mor, morCum coada mi-am pierdutMor, mor, morAm tras până s-a rupt

O noapte’ntreagă-am tremuratCrezând c-am pescuitTrăgând de coadă am simţitCum ea s-a’nţepenit

Din răsputeri m-am opintitSi-am tras cât am pututDar lacul tot era’ngheţatŞi coada mi s-a rupt

Mor, mor, morCe rău mă doare-acumMor, mor, morPe vulpe mă răzbunMor, mor, morNimic n-am pescuitMor, mor, morDe vulpe-s păcălit.