Sara

Bolta i-a cernit nframaCa o mam ntristat,Floarea-soarelui pe cmpuriPleac fruntea-ngndurat.

Zarea-i picur argintulPe ovezele de aur,Ostenit, din aripi bate,Ca un vis pribeag, un graur.

Codrul cntreii-i culc,Doarme trestia bolnav,Dorm doi pui de nevstuicSub o brazd de otav.

S-a oprit trudita moar,Doarme apa la irug,Rzimat pe coate-adoarmeUn cioban ntins pe glug.

Doarme cerul i pmntulntr-o dulce-mbriare...Doar izvorul mai tresaltCa un sn de fat mare.