UNIVERSITATEA din BUCUREȘTI CENTRUL de CERCETARE a MEDIULUI şi
EFECTUARE a STUDIILOR de IMPACT Bd. Nicolae Bălcescu Nr 1, Sector 1,
Cod poştal 010041, Bucureşti, România Tel/Fax: +40-21-3103872
www.ccmesi.ro E-mail: [email protected]
Încorporarea surselor de incertitudine în managementul și
protecția carnivorelor mari în Romania
Raport științific octombrie 2015-decembrie 2016
PN-II-RU-TE-2014-4-0058
finanțator UEFISCDI
București
2016
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
1 | P a g e
Încorporarea surselor de incertitudine în managementul și
protecția carnivorelor mari în România
Raport științific
privind implementarea proiectului în perioada Octombrie 2015 – Decembrie 2016
Directivele Uniunii Europene (UE), Habitate și Păsări sunt considerate ca fiind doua
dintre cele mai puternice instrumente juridice internaționale pentru protecția naturii (Evans
2012). Principalul rezultat al implementării acestor două Directive este rețeaua pan-Europeana de
arii protejate Natura 2000. Până în 2013, Romania a desemnat 374 de SCI-uri parte a rețelei
Natura 2000 (17% din suprafața tarii), cu cea mai mare acoperire în Munții Carpați. Zonele
împădurite ale Carpaților sunt printre puținele locuri din Europa unde impactul asupra
biodiversității a fost redus în timpul istoriei, la fel ca si densitatea populației umane (Rozylowicz
et al. 2011, Patru-Stupariu et al. 2013). Zona găzduiește cele mai mari populații de carnivore
mari din Europa (urs brun, Ursus arctos, lup, Canis lupus, și râs eurasiatic, Lynx lynx). Cele trei
specii de carnivore au home range-uri de dimensiuni mari (Treves 2009, Rozylowicz et al. 2010),
sunt prădători de top si au populații stabile în Carpații Românești (Cazacu et al. 2014).
Deși protejate în temeiul Directivei Habitate, anual sunt stabilite cote de vânătoare pentru
urs si lup, acceptate de Uniunea Europeana, sub supravegherea autorităților romane.
Managementul ursului brun are o lunga tradiție in Romania (Cazacu et al. 2014), dar cunoașterea
științifica privind ecologia carnivorelor, tehnicile de monitorizare ce pot genera deducții statistice
asupra tendințelor populației cum ar fi analiza incertitudinilor în prognozarea densității
indivizilor, nu sunt incluse în managementul carnivorelor din Romania (Salvatori et al. 2002).
Analiza incertitudinilor în managementul faunei sălbatice este critică pentru viabilitatea
populațiilor, iar deciziile luate fără a ține cont de incertitudinile existente pot avea consecințe
grave (Rechow 1994, Harwood and Stokes 2003, Artelle et al. 2014). Sursele de mortalitate care
nu sunt analizate precum braconajul, mortalitatea rutieră, uciderile accidentale, pot conduce,
împreună cu vânătoarea, la mortalitate excesivă și pot afecta viabilitatea populațiilor pe termen
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
2 | P a g e
lung (Knick and Kasworm 1989, McLoughlin 2003, Artelle et al. 2013). Recent, în Octombrie
2016, Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor a hotărât să stopeze vânătoarea de trofee la
speciile urs si lup, astfel ca acest studiu devine extrem de important în definirea pașilor ce trebuie
urmați pentru a modifica sistemul de management al carnivorelor in Romania.
Principalele surse de incertitudine (și controverse) în managementul carnivorelor în
Romania investigate în cadrul proiectului sunt: (1) estimarea mărimii populațiilor de carnivore;
(2) relația dintre cotele de vânătoare și ratele de creștere a populațiilor; si (3) factorii declanșatori
ai conflictelor dintre localnici si carnivorele mari.
Scopul proiectului este de a evalua fundamentul științific al managementului carnivorelor mari
(cu accent pe ursul brun, Ursus arctos) în Carpații României, și de a trasa linii directoare pentru
îmbunătățirea practicilor de management. Acest proiect va aduce în discuție managementul
carnivorelor mari din Romania prin furnizarea primei analize științifice ce evaluează statistic
practicile de vânătoare și metodele existente de inventariere, și va propune măsuri în vederea
aplicării de noi tehnici pentru estimarea densității carnivorelor mari și identificarea vectorilor
declanșatori ai conflictelor dintre localnici și carnivore.
Obiectivele specifice ale proiectului: (1) Evaluarea incertitudinilor in managementul
carnivorelor în Romania în contextul existentei cotelor de vânătoare; (2) Cuantificarea
abundentei și densității ursului brun în Carpații Orientali pe baza metodelor statistice noi, ce
integrează probabilitatea de detectare/inventariere; (3) Evaluarea conflictelor dintre localnici si
carnivore si înțelegerea principalilor vectori declanșatori în Carpații Orientali; (4) Informarea
factorilor politici si de decizie în vederea integrării principalelor incertitudini in deciziile privind
managementul conservării carnivorelor; (5) Dezvoltarea abilitaților tinerilor cercetători în
planificarea protocoalelor privind managementul carnivorelor mari și îmbunătățirea analizelor
statistice în domeniul ecologiei și a faunei sălbatice din Romania.
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
3 | P a g e
6000
6500
7000
7500
8000
8500
9000
9500
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Nu
mar
de i
nid
iviz
i ra
port
ati
Efectivele totale de urs brun raportate oficial in Romania
În perioada 1 octombrie 2015 ‐ 15 decembrie 2015 (etapa 1 2015), în conformitate cu
planul de implementare a proiectului s‐au realizat următoarele activități, majoritatea aferente
Obiectivului 1:
Activitatea 1- Evaluarea metodologiilor actuale utilizate pentru estimarea abundentei
carnivorelor in Romania;
Activitatea 6 - Diseminarea rezultatelor la nivel național si internațional;
Activitatea 7 - Managementul proiectului.
In activități au fost implicați doi membri ai echipei si doi colaboratori: Popescu Viorel
(director proiect), Laurentiu Rozylowicz (cercetător științific II), Mihai Pop (colaborator,
Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice) si Kyle Artelle (colaborator, Simon Fraser
University, Canada).
Activitatea 1- Evaluarea metodologiilor actuale utilizate pentru estimarea abundentei
carnivorelor in Romania. In cadrul acestei acțiuni s-a realizat o baza de date la nivel de județ
(n=42), precum si la nivel de fond de
vânătoare (n=2563) a datelor de abundenta si
de vânătoare (cote de vânătoare, animale
vânate) raportate oficial pentru cele trei
specii in perioada 2005-2012. Aceasta baza
de date evidențiază o creștere a populației de
urs brun de circa 2500 indivizi in perioada
2005-2012. In paralel, am evaluat literatura
naționala si internaționala pentru a identifica
metodele de monitorizare a carnivorelor mari; aceasta analiza a evidențiat ca metodele utilizate
in Romania, bazate pe identificarea urmelor pe zăpadă, nu sunt adecvate celor 3 specii. Metodele
curente de evaluare a abundentelor aplicate in Europa si America de Nord sunt bazate pe probe
genetice ce pot fi analizate cu tehnici capturare-recapturare (de exemplu: (Marucco et al. 2009,
Karamanlidis et al. 2015)). De asemenea, s-a început evaluarea literaturii internaționale cu
privire la ratele de creștere a populațiilor de carnivore, focalizata in special pe studii de lunga
durata (>5 ani).
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
4 | P a g e
Activitatea 6 - Diseminarea rezultatelor la nivel național si internațional. Utilizând o parte din
datele de oficiale de abundenta a celor trei specii de carnivore in perioada 2005-2012, a analizei
critice a metodelor de monitorizare a carnivorelor mari in Europa si America de Nord, precum si
a evaluării literaturii referitoare la ratele de creștere a populațiilor in Europa si America de Nord,
am participat la congresul anual al Muzeului de Stiinte ale Naturii “Grigore Antipa” (CZGA
2015; www.czga.ro) cu prezentarea: Assessing biological realism of wildlife population
estimates in data-poor systems, Viorel Popescu, Mihai Pop, Kyle Artelle si Laurentiu
Rozylowicz. De asemenea, am realizat in proporție de 50% un manuscris ce urmează a fi trimis
spre publicare in luna ianuarie: Evaluating wildlife management in data-poor systems: the case
of Romanian large carnivores (Journal of Applied Ecology, IF 4.8).
Activitatea 9 - Managementul proiectului. In perioada 1.10.2015 ‐ 4.12.2015 s‐au realizat
activitățile de contractare (planificare bugetara, semnarea contractelor), activități de încadrare in
munca a membrilor echipei si de achiziționare a produselor/serviciilor prevăzute in proiect.
Astfel, au fost angajate doua persoane: Popescu Viorel (director proiect) si Laurentiu
Rozylowicz (cercetător științific II), si s‐a demarat procedura de scoatere la concurs a unui post
de cercetător postdoctoral si a unui post de cercetător doctorand. Au fost achiziționate cărțile
necesare derulării proiectului si s‐au efectuat deplasări interne in vederea obținerii si verificării
datelor de abundenta a speciilor de carnivore si vânătoare raportate oficial (vezi tabel).
Prevăzut Realizat Activ. 1 – Evaluarea metodologiilor actuale utilizate pentru estimarea abundentei carnivorelor mari Evaluarea literaturii științifice cu privire la metodele de
monitorizare a carnivorelor mari Da Da
Realizarea bazei de date a abundentelor, cotelor de vânătoare si indivizilor vânați raportate oficial la nivel de județ si fond de vânătoare
Da Da
Evaluarea literaturii de specialitate cu privire la ratele de crestere a populațiilor de urs, lup si ras
Nu Da (partial)
Activ. 6 – Diseminarea rezultatelor la nivel național si internațional Participarea la conferințe Nu Da Pregătirea de manuscrise Da Da Activ. 9 – Managementul proiectului Activități de management Da Da Activități de training Nu Nu
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
5 | P a g e
În perioada 16 decembrie 2015 ‐ 15 decembrie 2016 (etapa 2 2016), în conformitate
cu planul de implementare a proiectului s‐au realizat următoarele activități, aferente Obiectivelor
1, 2, 4 si 5:
Activitatea 2 - Riscul mortalității excesive din activitățile de vânătoare;
Activitatea 3 - Estimarea densității populației de urs brun;
Activitatea 4 - Instrumente de evaluare şi monitorizare a faunei sălbatice
Activitatea 6 - Diseminarea rezultatelor la nivel național si internațional;
Activitatea 7 - Managementul proiectului.
În activități au fost implicați cinci membri ai echipei: Popescu Viorel (director proiect),
Laurențiu Rozylowicz (cercetător științific II), Mihai Pop (doctorand), Iulia Miu (doctorand),
Ruben Iosif (postdoctorand), și doi colaboratori Kyle Artelle (colaborator, Simon Fraser
University, Canada) și Brett Furnas (California Department of Fish and Game, USA).
Activitatea 2 - Riscul mortalității excesive din activitățile de vânătoare (Figura 1). În cadrul
acestei acțiuni am utilizat baza de date dezvoltată în Activitatea 1 (baza de date la nivel de județ,
precum și la nivel de fond de vânătoare a datelor de abundenta și de vânătoare (cote de
vânătoare, animale vânate) raportate oficial pentru cele trei specii în perioada 2005-2012.
Aceasta baza de date evidențiază o creștere a populației de urs brun de circa 2500 indivizi în
perioada 2005-2012. În paralel, am evaluat literatura naționala și internațională pentru a
identifica ratele de creștere a populațiilor de carnivore, focalizata în special pe studii de lunga
durata (>5 ani) din Europa si America de Nord (de exemplu: (Swenson et al. 1994, Andrén et al.
2006, Kindberg et al. 2011, Liberg et al. 2012, Mace et al. 2012)). Analiza acestor date a
evidențiat faptul ca datele utilizate în managementul ursului brun, precum și a râsului, nu sunt
plauzibile din punct de vedere biologic: (1) ratele de creștere a populațiilor la nivel de județ au
fost mai mari decât ratele maxime înregistrate în literatură foarte frecvent în cazul ursului brun;
(2) efectivele de urs brun au fost supraestimate în județele Brașov, Covasna, Harghita; (3)
efectivele de râs sunt subestimate în marea majoritate a județelor; (4) efectivele de lup sunt in
limite plauzibile din punct de vedere a creșterii populației (Figura 2). De asemenea, am
identificat o corelație pozitiva puternica între numărul de urși vânați într-un anumit județ si
magnitudinea supraestimării efectivelor, sugerând că evaluarea efectivelor se face pe baze
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
6 | P a g e
predominant economice (un urs vânat poate genera venituri de pana la 10,000 EUR), nu pe baze
biologice (Figura 3) (Popescu et al. 2016).
Figura 1. Metodologie utilizata pentru: compararea ratelor de creștere a populațiilor în Romania cu cele din alte populații din Europa si America de Nord (Analysis 1); evaluarea plauzibilității biologice a datelor oficiale (Analysis 2); și evaluarea corelației dintre supra- și sub-estimări ale populațiilor de carnivore mari raportate și numărul de animale vânate (Analysis 3).
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
7 | P a g e
Aceasta analiza a fost publicata în revista Journal of Applied Ecology (IF = 5.2) si a fost
diseminată în mass media online pe site-ul de știri TheEpochTimes (https://goo.gl/3eux5I).
Directorul de proiect Viorel Popescu a fost intervievat de către reporterii PROTV în data de 30
septembrie 2016 legat de lipsa de validitate a datelor utilizate în managementul carnivorelor mari
în România (https://goo.gl/JRaIHR). Ulterior, vânătoarea carnivorelor mari a fost stopata in
România (prima dată după 1989), astfel ca analiza noastră a avut un impact direct asupra
managementului și conservării carnivorelor mari în România, deschizând oportunitatea pentru
implementarea unor metode științifice de monitorizare și estimare a numărului de indivizi bazate
pe probe genetice si statistici avansate.
Figura 1. Traiectoriile simulate (gri) si
raportate (negru) ale populatiilor de
carnivore mari in judetul Covasna:
supraestimare la urs, limite plauzibile
la lup si ras (Popescu et al. 2016).
Figura 2. Traiectoriile simulate (gri) și
raportate (negru) ale populatiilor de
carnivore mari în județul Covasna:
supraestimare la urs, limite plauzibile
la lup și râs (Popescu et al. 2016).
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
8 | P a g e
Activitatea 3 - Estimarea densității populației de urs brun. Estimarea populației de urs brun în
România se face prin metode tradiționale bazate pe numărarea urmelor pe zăpadă sau noroi.
Aceste metode nu sunt plauzibile din punct de vedere științific si nu exista o metodologie
validata prin care aceste metode pot fi transformate în abundente absolute. Scopul acestei
activități a fost de a evalua validitatea utilizării metodei urmelor pe zăpadă sau noroi prin
implementarea unui protocol sistematic și a unor metode statistice avansate (care iau in
considerare detecția imperfecta a urmelor). Pe lângă aceasta, am integrat date de home range
colectate în cursul a 10 ani (2005-2015) în Carpații Orientali. Am utilizat măsurători de urme
Figura 3. Corelație între numărul de
animale vânate (log(Hunt)) și gradul
de supraestimare a populațiilor
raportate oficial la urs, râs și lup în
România (Popescu et al. 2016). Există
o corelație moderată în cazul ursului,
și o corelație slabă sau inexistentă
pentru lup și râs.
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
9 | P a g e
pentru 49 de transecte (2-km lungime) în 4 zone de ~150 kmp în Carpații Orientali și Podișul
Transilvaniei colectate in cadrul proiectului LIFEURSUS desfășurat în județul Vrancea, 2011-
2012, în 3 sezoane diferite (http://lifeursus.carnivoremari.ro/home.php). Transectele au fost
parcurse în repetate rânduri în cadrul unui sezon și am estimat ca cea mai mare probabilitate de
detecție este corelata cu zăpadă proaspătă de până la 25 cm adâncime.
Figura 4. Distribuția spațiala a transectelor utilizate pentru estimarea densității ursului
brun în Carpații Orientali.
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
10 | P a g e
Datele adunate în urma parcurgerii transectelor au fost analizate prin metode de tip occupancy
(Royle 2004), prin care a fost estimată abundența pe transect. Pentru estimarea densităților la
nivel de zonă de studiu este necesar a cunoaște arealul reprezentativ transectului (effective
sampling area). Pentru a calcula acest areal, am utilizat metode kernel de estimare a home range-
ului pentru 17 ursi în zona Carpaților Orientali (12.1 ± 3.3 km2 in medie). Ulterior, am integrat
arealul efectiv si abundentele pe transect prin metoda Delta (Powell 2007) pentru a determina
densitățile la nivel de zona de studiu. în general, am estimat: 6.3 (3.4 – 9.2), 6.1 (3.2 – 9.0), si 6.8
(3.8 – 9.8) indivizi/100 km2 pentru cele 3 sezoane separat. La nivel de zonă de studiu, densitățile
au fost in intervalul 4.1 - 8.1 indivizi/100 km2.
Activitatea 4 - Instrumente de evaluare şi monitorizare a faunei sălbatice. Dezvoltarea unei
metode robuste de monitorizare a fost recunoscută de către autoritățile romane de mediu ca si
prioritate pentru a avansa discuțiile legate de viitorul managementul carnivorelor mari în
România (după stoparea vânătorii de trofee în Octombrie 2016). Aceasta activitate a fost
realizată parțial; în mod specific, am identificat sursele de date necesare pentru implementarea
unui sistem de monitorizare la standarde științifice. Astfel, recomandăm ca următorul pas în
acest proces este de a testa un studiu genetic similar celor implementate în Grecia (Karamanlidis
et al. 2015), Slovenia (Skrbinšek et al. 2012) sau Scandinavia (Kindberg et al. 2011). Aceste
studii se bazează pe colectarea non-invazivă de probe genetice (fecale și par). Din aceste probe
colectate sistematic (probe de păr) sau oportunistic (probe de fecale), se pot identifica indivizi
prin metode genetice (microsattelites). Scopul acestor metode este de (1) a identifica un număr
minim de indivizi, și (2) de a identifica același individ în mai multe locații (recapturări). Aceste
date pot fi analizate prin metode de tip Spatial Capture Recapture (SCR) (Borchers and Efford
2008, Royle and Young 2008) pentru a estima densitatea populației. În aceste metode, un rol
foarte important îl joacă cunoașterea mărimii home range-urilor speciei respective. Deja am
realizat un pas important în aceasta direcție prin estimarea home range-ulor necesare Activității
3.
Metodele genetice propuse aici necesită o sursă de finanțare consistentă deoarece numărul de
probe necesare este de aproximativ 3 ori mai mare decât numărul de animale ce ocupă zona de
studiu (analiza unei probe poate costa 45-50EUR). De aceea, propunem implementarea si
testarea acestei metode într-o zonă restrânsa (de exemplu: 3-4 fonduri de vânătoare, un Parc
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
11 | P a g e
National sau Natural și zonele înconjurătoare). Un astfel de test poate răspunde la multe întrebări
importante: Care este efortul necesar pentru colectarea probelor? Care este metoda adecvată
situației geografice a României (sistematic sau oportunistic)? Beneficiile acestei metode sunt
însă substanțiale. Metodele genetice sunt cele mai precise pentru evaluarea densității speciilor de
carnivore, deci cele mai adecvate pentru planificarea de măsuri de management a celor 3 specii
în România. Spre deosebire de metodele curente de evaluare a abundențelor bazate pe număr de
urme colectat sezonier, metodele genetice pot fi aplicate la 4-5 ani, pentru a determina traiectoria
populației. De asemenea, metodele genetice pot fi utilizate pentru a evalua structura demografică
a populației (sex ratios, structura pe grupe de vârsta) un component important al managementului
faunei sălbatice.
Activitatea 6 - Diseminarea rezultatelor la nivel național și internațional. Utilizând datele de
oficiale de abundenta a celor trei specii de carnivore în perioada 2005-2012, a analizei critice a
metodelor de monitorizare a carnivorelor mari în Europa si America de Nord, precum si a
evaluării literaturii referitoare la ratele de creștere a populațiilor în Europa și America de Nord,
am publicat articolul:
Popescu, V.D., K. Artelle, M.I. Pop, S. Manolache, and L. Rozylowicz. 2016. Assessing
biological realism of wildlife populations in data-poor systems. Journal of Applied Ecology 53:
1248-1259 (IF = 5.2).
De asemenea, articolul Popescu, V.D., R. Iosif, M.I. Pop, S. Chiriac, G. Bouros, and B.J. Furnas.
Integrating sign surveys and telemetry data for estimating brown bear (Ursus arctos) density in
the Romanian Carpathians a fost trimis la European Journal of Wildlife Research (IF = 1.4) in
luna iunie (în review). Anticipăm submiterea spre publicare a unui al treilea articol în
următoarele 3 luni: Setting spatial conservation priorities for brown bears in Eastern
Carpathians, Romania la revista Biological Conservation (IF = 4.0).
De asemenea, echipa proiectului a comunicat rezultatele cercetării la următoarele conferințe:
1) Viorel Popescu, Mihai Pop, Kyle Artelle si Laurentiu Rozylowicz Assessing biological
realism of wildlife population estimates in data-poor systems. International Zoological
Congress of ‘Grigore Antipa’ Museum, Bucharest, November 2015
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
12 | P a g e
2) Iosif R., Pop M.I., Chiriac S., Popescu V.D. Seasonal habitat selection in relation with
food-resource availability for brown bears in the Romanian Carpathians. International
Zoological Congress of ‘Grigore Antipa’ Museum, Bucharest, November 2016
(www.czga.ro)
3) Pop M.I., Popescu V.D., Iosif R., Chiriac S, Sandu R., Furnas B. Combining sign surveys
and home range data to estimate brown bear density in the Romanian Carpathians.
International Zoological Congress of ‘Grigore Antipa’ Museum, Bucharest, November
2016 (www.czga.ro)
4) Iosif R., Popescu V.D., Pop M.I., Chiriac S., Sandu R., Furnas B. Combining sign surveys
and home range data to estimate brown bear density in the Romanian Carpathians. The
23rd Meeting of The Wildlife Society, Raleigh NC, USA, 15-19 October 2016
(http://www.twsconference.org/)
5) Popescu VD, Artelle K, Pop MI, Manolache S, Rozylowicz L. Assessing biological
realism of wildlife population estimates in data-poor systems. The 23rd Meeting of The
Wildlife Society, Raleigh NC, USA, 15-19 October 2016
(http://www.twsconference.org/)
6) Pop MI, Popescu VD, Artelle K, Manolache S, Rozylowicz L. Assessing biological
realism of brown bear population estimates in Romania. International Bear Association
Conference, Anchorage, AK, USA, 12-16 June 2016 (https://goo.gl/4NahrG).
Activitatea 9 - Managementul proiectului. In perioada 5.12.2015 ‐ 1.12.2016 s‐au realizat
activitățile de contractare (planificare bugetară, semnarea contractelor), activități de încadrare in
munca a membrilor echipei și de achiziționare a produselor/serviciilor prevăzute în proiect.
Astfel, au fost angajate doua persoane: Popescu Viorel (director proiect) și Laurențiu
Rozylowicz (cercetător științific II), și s‐a demarat procedura de scoatere la concurs a unui post
de cercetător postdoctoral și a unui post de cercetător doctorand. Au fost achiziționate cărțile
necesare derulării proiectului și s‐au efectuat deplasări interne în vederea obținerii și verificării
datelor de abundență a speciilor de carnivore și vânătoare raportate oficial (vezi tabel).
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
13 | P a g e
Prevăzut Realizat
Activitatea 2 – Riscul mortalității excesive din activitățile de vânătoare
Evaluarea literaturii de specialitate cu privire la ratele de creștere a
populațiilor de urs, lup și râs
Da Da
Implementarea modelelor de simulare Da Da
Estimarea mortalității excesive Da Da
Activitatea 3 – Estimarea densității populației de urs brun
Procesarea datelor Da Da
Rularea modelelor ierarhice Da Da
Modele spațiale ale densității ursului brun Da Da
Activitatea 4 – Instrumente de evaluare si monitorizare a faunei sălbatice
Colectarea și pregătirea inputurilor Da Da
Scenarii de funcționare Da Da (parțial)
Stabilirea protocoalelor de monitorizare Da Da (parțial)
Activitatea 6 – Diseminarea rezultatelor la nivel național și internațional
Participarea la conferințe Da Da
Pregătirea de manuscrise Da Da
Activitatea 9 – Managementul proiectului
Activități de management Da Da
Activități de training Du Da
Referințe
Andrén, H., J. D. C. Linnell, O. Liberg, R. Andersen, A. Danell, J. Karlsson, J. Odden, P. F. Moa, P.
Ahlqvist, T. Kvam, R. Franzén, and P. Segerström. 2006. Survival rates and causes of mortality in
Eurasian lynx (Lynx lynx) in multi-use landscapes. Biological Conservation 131:23–32.
Artelle, K. A., S. C. Anderson, A. B. Cooper, P. C. Paquet, J. D. Reynolds, and C. T. Darimont. 2013.
Confronting uncertainty in wildlife management: performance of grizzly bear management. PLoS
ONE 8:e78041.
Artelle, K. A., J. D. Reynolds, P. C. Paquet, and C. T. Darimont. 2014. When science-based management
isn’t. Science 343:1311.
Borchers, D. L., and M. G. Efford. 2008. Spatially explicit maximum likelihood methods for capture-
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
14 | P a g e
recapture studies. Biometrics 64:377–385.
Cazacu, C., M. C. Adamescu, O. Ionescu, G. Ionescu, R. Jurj, M. Popa, R. Cazacu, and A. Cotovelea.
2014. Mapping trends of large and medium size carnivores of conservation interest in Romania.
Annals of Forest Research 57:97–107.
Evans, D. 2012. Building the European Union’s Natura 2000 network. Nature Conservation 1:11–26.
Harwood, J., and K. Stokes. 2003. Coping with uncertainty in ecological advice: lessons from fisheries.
Trends in Ecology & Evolution 18:617–622.
Karamanlidis, A. A., M. de G. Hernando, L. Krambokoukis, and O. Gimenez. 2015. Evidence of a large
carnivore population recovery: Counting bears in Greece. Journal for Nature Conservation 27:10–
17.
Kindberg, J., J. E. Swenson, G. Ericsson, E. Bellemain, C. Miquel, and P. Taberlet. 2011. Estimating
population size and trends of the Swedish brown bear Ursus arctos population. Wildlife Biology
17:114–123.
Knick, S. T., and W. Kasworm. 1989. Shooting mortality in small populations of grizzly bears. Wildlife
Society Bulletin 17:11–15.
Liberg, O., G. Chapron, P. Wabakken, H. C. Pedersen, N. T. Hobbs, and H. Sand. 2012. Shoot, shovel
and shut up: cryptic poaching slows restoration of a large carnivore in Europe. Proceedings of the
Royal Society of London B: Biological Sciences 279:910–915.
Mace, R. D., D. W. Carney, T. Chilton-Radandt, S. A. Courville, M. A. Haroldson, R. B. Harris, J.
Jonkel, B. Mclellan, M. Madel, T. L. Manley, C. C. Schwartz, C. Servheen, G. Stenhouse, J. S.
Waller, and E. Wenum. 2012. Grizzly bear population vital rates and trend in the Northern
Continental Divide Ecosystem, Montana. The Journal of Wildlife Management 76:119–128.
Marucco, F., D. H. Pletscher, L. Boitani, M. K. Schwartz, K. L. Pilgrim, and J.-D. Lebreton. 2009. Wolf
survival and population trend using non-invasive capture–recapture techniques in the Western Alps.
Journal of Applied Ecology 46:1003–1010.
McLoughlin, P. D. 2003. Managing risks of decline for hunted populations of grizzly bears given
uncertainty in population parameters. Edmonton, AB.
Patru-Stupariu, I., P. Angelstam, M. Elbakidze, A. Huzui, and K. Andersson. 2013. Using spatial patterns
and forest history to identify potential high conservation value forests in Romania. Biodiversity and
Conservation 22:2023–2039.
PN-II-RU-TE-2014-4-0058 V. Popescu
15 | P a g e
Popescu, V. D., K. A. Artelle, M. I. Pop, S. Manolache, and L. Rozylowicz. 2016. Assessing biological
realism of wildlife population estimates in data-poor systems. Journal of Applied Ecology.
Powell, L. A. 2007. Approximating variance of demographic parameters using the delta method: a
reference for avian biologists. The Condor 109:949–954.
Rechow, K. 1994. Importance of scientific uncertainty in decision making. Environmental Management
18:161–166.
Royle, J. A. 2004. N-mixture models for estimating population size from spatially replicated counts.
Biometrics 60:108–115.
Royle, J. A., and K. V Young. 2008. A hierarchical model for spatial capture-recapture data. Ecology
89:2281–2289.
Rozylowicz, L., S. Chiriac, R. M. Sandu, and S. Manolache. 2010. The habitat selection of a female lynx
(Lynx lynx) in the northwestern part of the Vrancea Mountains, Romania. North-Western Journal of
Zoology 6:122–127.
Rozylowicz, L., V. D. Popescu, M. Patroescu, and G. Chisamera. 2011. The potential of large carnivores
as conservation surrogates in the Romanian Carpathians. Biodiversity and Conservation 20:561–
579.
Salvatori, V., H. Okarma, O. Ionescu, Y. Dovhanych, S. Find’o, and L. Boitani. 2002. Hunting legislation
in the Carpathian Mountains: implications for the conservation and management of large carnivores.
Wildlife Biology 8:3–10.
Skrbinšek, T., M. Jelenčič, L. Waits, I. Kos, K. Jerina, and P. Trontelj. 2012. Monitoring the effective
population size of a brown bear (Ursus arctos) population using new single-sample approaches.
Molecular Ecology 21:862–875.
Swenson, J. E., F. Sandegren, A. Bjärvall, A. Söderberg, P. Wabakken, and R. Franzén. 1994. Size, trend,
distribution and conservation of the brown bear Ursus arctos population in Sweden. Biological
Conservation 70:9–17.
Treves, A. 2009. Hunting for large carnivore conservation. Journal of Applied Ecology 46:1350–1356.
Director proiect,
Dr. Viorel Popescu
Top Related