IOAN SLAVICIMoara cu norocPopa TandaBudulea Taichii

@ Editura Herra, .

Editura HERRAoP5-CP39Comenzi la:tel./fax: 0248.22.21.98mobil: 0747.08.11.22

Coperta: Valentin TdnasePrezentare grafici: S.C. PAVCON M.p. Grup SRL

t

ISBN: 978-97 3-857 12-5-9

Tipdrit la TipograJia Shik&Stefan SRLTelefon: 021.450.25.32 / 0'/ 56. t9 6. I 9 I

cmail: cditurashikfrDvahoo.com

Descrierea CIP a bibtiotecii Nafionale a Rom6nieiSLAVICI,IOAN

Moara cu noroc / Ioan Slavici. - pitegti: Herra,ISBN 97 8-97 3 -85'7 i2-5-9

82r.135.r-32

IOAN SLAVICI

Moara cu norocPopa Tanda

Budulea Taichii

Editura HERRA

CUPRINS

MOARA CU NOROC

I

- Omul s[ fie mu{umit cu slrlcia s4 c[ci, dacd e votb4 nu

bogbtia ci linigtea colibei tale te face fericit. Dar voi s[ facegi dupd

cum fvll rage inirna qi Dumnezeu s[ vd ajute qi s[ v[ acopere cu

aripa bun6tXlii sale. Eu sunt acum bAhen4 qi fiindcl am awt qi am

atdt de multe bucurii in viata, nu inleleg nemu{umirile celor tineri

qi m[ tem ca nu cumva cilrt6nd acum la b[nfnele un noroc nou' s5'

pierd pe acela de care am alut parte pdn6 in ziua de astizi qi s[ dzu

la sfdrqitul vie{ii mele de arnlr[ciunea pe care nu o ctulosc decdt din

fricS- Voi qtilr, voi facpli; de mine s[ nu asculagi. Mi-e greu s[-mi

pidsesc coliba in care mi-am petrecut viala gi mi-am crescut copiii

qi md cuprinde un fel de spaimi cdnd m[ g6ndesc se r[man singud

intr-irsa: de acre4 poate c[ mai ales de aceea Ana imi pdrea prea

tendrI, prea a;ezatd, oarecum prea blAndi la fire, gi-mi vine s[ dd

cdnd mi-o inchipuiesc cdrciumlrili'

- Vortr[ scurti, rispunse Ghi$, s[ rXmdnem aici, s[ cdrpesc qi

mai departe cizmele oamenilor, care umbl[ toati sdpt[m6na. in

opinci ori descul$, iarl daci duminica e noroi, igi duc cizmele inqAnd p6nn h bisericS, qi sI ne punem pe prispa casei la soare,pdvind eu la Ana, Ana la mine, anfndoi la copilaE, iad d-ta la tus-trei. Iacd liniqtea colibei.

- Nu zic, grni soacra a;ezad- ht nc numai ce zsc eu, vE spunnumai aqa gdndurile mele, iard voi faceli dupd gdndul vostru, gi

gtiEi prea bine c5" dacl voi vI duceli la moari, nici vorbd nu poatefi ca zu sA rnman aici ori sd md duc in-altiprte: dac6 vd hotirdli s[mergeti, md duc Ai zu cu voi qi mi duc cu toati inim4 cu tot sufle-ful, cu toati dragostea mamei care ?ncearcb. norocul copilului ieqitin lume. Dar nu caeEi ca eu sd hotlrXsc penfru voi.

.. Atunci si nu mai pierdem vorba degeaba: mI duc sd vortresccu adndalul, gi de la St. Gheorghe cArciuma de la Moara cu noroce a noasl"r[.

- in ceas bun s[ fie zis, gr-ii b5ftan4 gi g6nd bun sd ne deaDumnezeu in tot ceasul!

IIDe la Ineu drumul de tar6 o ia printe p[duri qi pesre larini l5sdnd

la dreapta gi la stAnga satele a;ezate prin colqurile v6ilor. Timp deun ceas gi jumltatre drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care ilurci, qi dupd ce ai cobordt iar in valg trebuie sd faci popas, s[ adapicalul ori vita din jyg_ qi s[ le mai l4r tirnp de rXsuflare, fiindc5 dru_mul a fost cam greu, iard mai departe locuile sunt rele.

Aici ?n vale e Moara cu noroc.

Ori din care pafie ar veni, drumeful se bucur[ c6nd o zdregfe dinculmea dealului pleguv, cdci, venind despre locurile rele, ea flveste$te cd a sclpat norocos, iari mergdnd spre ele, la moar[ poatesX g5searcS ori si Etepte a{i drumefi, ca s[ nu plece singur maideparte.

$i fiindc5 aici se opresc to{i dmme{ii, incetul cu incetul s-a ftcut

b[t6tur; inaintea morii, gi oareclrm pe nesimgite moaftr a lncetat Imai mdcina qi s-a prefrcut in cdrcium[ qi loc de ad[post pentru tot

drumegul obosit qi mai ales pentru acela pe care noaptea-l apuc[ pe

dmm. in cele din unna amndaSul a zidit cArciuma la un loc mai

poftivit" departe de cfteva sute de paqi de la r0ulq' iari moara a

rbmas pdr'asiti, cu lopefile rupte gi cu acoperlmdntul ciuruit de vre-

murile ce trecuser[ pesle densul.

Cinci cruci stau ?naintea morii, doui de piatrl qi trei altele cio-

plite din lemn de stejar, impodobite cu firc[lamul Ei vopsite cu

icoane sfinic; toate aceste sunt senrne care-l vestesc pe drume[ cd

aci locul e binecuvAntat, deOarece acolo unde vezi o cruce de aces-

te a aflat un om o bucurie ori a sclpat alnrl de o primejdie.

Dar binecuv6ntat era locul acesta mai ales de cdnd venised cir-

ciumarul cel nou cu nevasla lui t6nfui 9i cu soacd-sa cea bdffani'

c[ci ei nu primeau pe dmmel ca pe un sliin venit din hrme, ci ca

pe un prieten a$eptat de multi vreme la casa lor. Abia trecusera dar

c6teva luni dupi St. Gheorghe, gi drumelii mai umbla[i nu mai

ncrcau cd o sd facl popas la Moara cu noloc, ci cd se vor opri la

Ghila gi toati lumea gtia cine e Ghi15 qi unde e Ghild' iar acolo, ?n

vale, intre pripor gi locurile cele rele, nu mai era Moara cu noroc, ci

cdrciuma lui GhiP.

Iard pentru Ghip cArciuma era cu noroc. Pa[l zile pe sep-

timan4 de ma4i seari p6n[ sArnbnti, era mereu plinS' 9i tolt se

oprerlu la cdrciuma lui Ghi$, gi toli luau cdte cev4 qi togi plbteau

cinstit.Sambed de cu sear[ locul se deqerta qi Ghila ajungAnd sA mai

rdsufle, se punea cu Ana qi cu bitrdna s5 numere banii, qi atunci el

privea la Ana Ana privea la el, arndndoi priveau la cei doi copilaqi,

c[ci doi erau acum, iar[ bdtrdna privea la c6teqi-pafiu 9i se simlea

intrelinuti, c[ci avea un ginere hamic, o fati norocoasS, doi nepogi

sprinteni, iard sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un c64tig frcut

cu bine. Duminicb dimineala Ghip punea calul la teleag[ $i bdtra-na se ducea la biserici, fiindcd bdtrdnul, fie iertat, fusese cojocar gicdntireg de strand, $i a$4 mergdnd la bisericd, ea se ducea parc[ s5-lvad[ pe el.

C6nd b[trhna pleca la biseric'd, toate rrebuiau s[ fie puse bine lacale, cici alfel ea odati cu capul nu ar fi plecaf. incd s6mb6ti dupr-wntazdzi sluga trebuia s[ r6neascd grajdul, curtea gi locul de dinain-tea cdrciumii, in rreme ce bdtrAna gi Ana gdteau cArciuma pentruziua de duminicl.

Duminicl in zori bltrdna primenea copiii, se g[tea de sfub5-toare, mai dldea o raitl prin imprejur, ca sd vadd dacd in adevdrtoate sunt bine, apoi se urca in teleag6.

Ana qi GhitE ?i sirutau m6n4 ea mai s5ruta o dati copilalii, apoizicea: ,,Gind bun si ne dea Dumnezeu!.,, igi ficea cruce qi dideasernn de plecare.

Dar ea pleca totdeauna cu inima grea c6ci frebuia s[ plece sin-gurd gi s5-i lase pe ddngii singuri la pustietatea adeea de cdrciumd.

Dac[ amncai privirea irnprejur, la dreapta gi la st6nga, vedeaidrumul de F n gerpuind spre culme, iar6 la vale, de-a lungul r6u-leEului, cdt strdbate ochiul, p6n[ la cdmpia nesfhqliti, afar[ de c61i-va arini ce stSteau gdrradl din jos pe podul de piand, nu zlreaidecdt iarb[ qi mftdcini. l^a deal valea se snamteazd din ce in ce maimult; dar aici vederile sunt multe qi deosebite: de-a lungul r6ule[u-lui se intind doud $iruri de sdtcii gi de rdchitg care se indeaslmereu, pOnI se pierd in o€ngul din fundul vdii; pe culmea dealuluide la s6ng4 despre Ineu, se ivegte pe ici, pe colo marginea urreipiduri de stejar, iard pe dealul de la dreapta stau r5zlele rlmiqi(ele?ncd nestiqpite ale unei alte pbduri, cioate, rddncini iegite din pd_

m6nt qi, tocmai sus la culmq un tunchi inalt" pe jumitate als, cucrengile uscate, loc de popas pentru eorbii ce se lasd cronclnind dela deal inspre cdmpie; fundul v[ii, in sfdr;it, se innrnecd, $i dindosul crhngului dep[rtat iese tumul pguiat al bisericii din Fun-

dureni, ?nvelit cu tinichea, dard pierdut oarecum tn umbra dealuriloracoperite cu pdduri posomordte, ce se ridicd qi se grdmidesc unulpeste altul, pdnd la muntele Bihorului, de pe ale c[mi culmi troien-ite se rlsfrdng mzele soarelui de dimineali.

Rdmanand singur cu Ana gi cu copiii, Ghip privegte imprejurulsdu, se bucuri de frumuse{ea locului gi inima fr rdde c6nd Ana ceain{eleapti qi aqezatl deodatl igi pierde cump[tul gi se amnc[ r5s-ft1ati asupra lui, cici Ana era tAndr{ qi fiumoasb, Ana era fragedlqi subgiricS, Ana era sprinten5 qi nrlhdioas5" iar[ el insuqi, inalt qi

spltos, o purta ca pe o pani subgiricS.

Numai cdteodati, cdnd in timp de noapte v6nrul zgdtgAia moa_ra

ptu5slt5, locul ii pirea lui Ghi{5 strdin gi pusriicios, qi ahrnci elpip5ia prin intuneric, ca sd vadl dacl Ana, care dormea ca un copilimbhiat lAng[ dAnsul, nu cumva s-a descoperit prin somn, gi s-oacopere iar.

UI

Cat dn luncile ele sunt pline de turme de porci, iar[ unde suntmulte turme, trebuie s[ fie qi mulli pdstori. Dar gi porcarii suntoameni, ba intre mul1i, sunt oameni de tot felul, gi de r6nd, gi dem6na a dou4 ba chiar gi oameni de fiunte.

O uirm[ nu poale sI fie prea mare, gi 44 unde sunt mii gi miide porci, trebuie si fie sute de turme, qi fiecare rurml are c6te unp[stor, qi fiecare phstor e ajutat de cltre doi-trei bdietri, boitarii, ade-seori qi mai mu[i, dacd urma e nure. E dar pe lunci un integ neamde porcari, oameni care s-au trezit in pedure la tLuma de grdsuni, aiclror p[ringi buni gi sbdbuni tot pdstori au fost, oameni care au obi-ceiurile lor qi limba lor pdstoreasca pe care numai ei o infeleg. $ifiindcd nu-i negulitorie ftr[ de pagubd, iard pdstorii sunt oamenisdraci, trebuie sd fie cineva care s[ rlspundi de paguba care se face

in nrrm6: acest cineva este ,,sem[deul", porcar qi el, dar om cu stare,

care poate sx pl[teasca gr5sunii pierdu[i ori pe cei fura1i. De aceea

simadiul nu e numai om cu stare, ci mai ales om aspru qi ne?ndura!

care umbld mereu c[lare de la tr-rm[ la nrrm5" care qtie toate

infundinfile, cunoa$te pe totr oamenii buni gi mai ales pe cei rli,

de care ffemura toati lunca qi care qtie sd afle urechea gri.sunului

pripaEit chiar qi din oala ctt vavA-

$i dac6 lumea zice c[ locurile de l6ng[ Moara cu norcc sunt rele,

n-ai fi avut decdt sd-l intrebi pe Vreunul dintre slmddii, gi el ti-ar fi

putut spune pentru ce nu sunt bune qi cine le primejduiegte; dar

sdmdddul e, mai presus de toafe, om ticu! qi dacl fl inftebi aseme-

nea lucmri, el rd^spunde: ,,Nu qtiu, n-am vizut' am atAtea qi atAtea

nrrme in rispunderea mea qi nu mI pot strica cu oamenii". El r;tie

ce qtie, numai pentru nevoile lui.

Veneau cAteodatd pe la cdrciuma lui Ghip qi porcari, niqte

oameni indeobqte inalEi Ei bine ficu1i, cu c[maqa neagd qi cu plrul

str{lucitor de untura cea multd qi cEzut in plete lungi qi rlsucite

asupra grumajilor goi; oameni erau qi ei, chiar oameni cinstili, care

m[ndnc[, beau gi pl6tesc.

int-o zi de luni au venit ftei inqi in ceruta cu osiile de fier,

uqurica qi trasi de doi cai ffumogi, dinffe care insl unul mai mare qi

altul mai mic. in c5ru16 nu era nici scaun, nici fdn, ci unul dinne

porcarii unsuroqi mana caii, stand in picioare, iar6 ceilal1i doi

Fdeau pe leutrele vopsite in verde, ca gi cSnd n-ar fi venind decat

de aci din apropiere.

,frEtia nu prea ir-ni par a oameni buni", igi zise Ghip cdnd ii vhzu

s5rind din cdru{6 qi privind imgejur, ca unii ce au mai fost pe aici

gi acum nu gXsesc nici locul, nici oamenii ca odinioard'

Ei intrebad dac[ n-a fost slmid[ul pe acolo, puser[ sluga sd

deshame caii, s[-i adape gi s[ le dea ovdz, api in0zra blur[ fiecare

cat trei ln$i la un loc Ai plecari cu un ,porcr bun"-

- Bine, dar n-au plStit, Sd b5u'ana nedumeritE.

10

- LasA cI m-am in{eles eu cu d6nqii, rdspunse Ghig apoi seduse pe ici in colea, ca nimeni si nu-i vadh, fap qi ca nu *-uu n"-vasta sdl intrebe: ,Ce ai, Ghiti?..

Peste pulin sosi gi srmdd[ul, vestihrl Licx sdm5d6ul, la Moaracu noroc.

Licd, un om de treizeri qi qase de ani, inatg uscdEiv qi supt la fa1l,cu musrata lungd, cu ochii mici gi verzi qi cu spr€ncenele dese giftnpreunate la mijloc. Lici era porcar, insi dintre cei ce poarticxmag[ subl'e gi albr ca floricerere, pieptar cu bumbi de argint gibici de carmajin, cu codoriqtea de os impodobit cu flori tniate qi cughintulele de aur.

El igi opri calul inaintea c6rciumii, arunci o privire la An4 apoialta 1a bdtfna care qedeau pe laita de t6ngd rruNa cea mare dinumbra cerdacului, tra^se cu ochii o raid primprejur, apoi inftebdunde-i cdrciumarul.

- Noi suntem, rdspunse bdtrdna ridic6ndu-se.

- $tiu, gr5i LlcA, dar cred ci vor fi qi oameni pe aici. Eu ?nhebde cArciumaml; cu el rzreau si vorbesc.

Licd le zise acesre a!4 ca origicine sd poatr in{elege cd. are grabd,gi cd nu

'rea s[ mai lungeascd vorba: bitrdna plecl dar gr[ O"

intarziere sb caute pe Ghita iar Ana rdmase privind ca un copiluimit la cdl5re[ul ce stltea ca un st6lp de piatr[ inaintea ei.

Dacd LicE ar fi fost alt onr, er n-ar fi stdtut aga cu privirea pier-dutd frr vant, ci s-ar fi bucurat de vederea femeii frumoase, care-lprivea oarecum pierdutl qi speriatl de blrb{ia infifig[rii lui.

- Ungurul a murit? intreb[ el c6nd vdzu pe Ghip

- Da!

- $i tu ai venit ?n locul lui!

- Da!

- De la St. Ghmrghe?

- D4 rdspunse Ghi$, aruncdnd o privire firiqat[ asupra feme_ilor, ca sd vadi dacl ele nu cumva se ulbure

11

E Ghit[, ginere-meu, gr[i beffana, qi, mulgumitl lui

Dumnezeu, ne merge bine de c6nd suntem aici'

Licd ir;i apuc5, zdmbind, musta[a intre buze'

- Aici, zise el, le merge bine la toli oamenii cu minte' N-ai

decdt sd te pui bine cu toat6 lume4 s6 le zici ,trIoroc bun" celor ce

vin qi se duc qi potr s[ dai mulgumit[ lui Dumnezeu' N-au rccut pe

aici niqte oameni?

-De!rispunseGhi[ichibzuit,suntemladrumqitrecemultilume.

- Vorba vine, ffei oameni...

- Trei, patru, zece... g,[i Ghita cam in glum5, lumea trece

mereu. Eu nu stau aici m se gn seama despre cei ce vin gi tlec' 9i

a;a nici nu-i prea qtiu. De la o ''neme te obicinuieqti cu oamenii'

trcfu nici nu te mai uif la fegele lor. Apoi, cine qtie dacd nu e 9i cAte

unul care s-ar mahni daci ai bate drumul cu vorbe despre d6nsul.

De carciumar sd nu intrebi nicioda4 cdci el vede qi aude at6t de

multe, incdt trebuie s[ uite degrab' 9i s[ nu mui tt" nimica minte'

- Aga-i, grdi LicS- intrebam numai ca s[ vdd dacd nu cumva

mi-ai putea spune, fiindcb sunt oamenii mei' Au plecat si vadl o

pldure, pe carc voiam s[ o lu[m de la toamn[ pentru urme, qi nu

qtiu acum dacd au tecut inaintea me4 ori e s[-i a5tept aici'

- A$a o fi, rlspunse Ghip hotnrft, dar eu nu{i pot spune dacl

?nre cei ce au tr@ut asthn p, aci vor fi fost qi ei'

- Cum nu!? strig[ b[trina cu nerIMare. Cei trei porcari ce au

bdut at6t de mult qi n-au PlbtitPe Ghiga il necu un fior de junghi prin inim[ qi, oricdt de mult

linea la soacr{-s4 acum el ar fi fost in stare si-i puni degetul pe

gurd.

- Muierile vId mai bine qi se vede c[ au mai pulin[ neab5, zise

el stdp6nindu-se.

- Dacd, n-au pl5tit" grai LicS' apucdndu-qi iar mustata inffe

buze, era fiindcb qtiau cI voi veni eu ca s[ pl[tesc penfru d6nqii'

t2 13

Grlind aceste, el descllecd qi-i ldcu lui Gh{X semn si intre cud6nsul, pentru ca s[ fac[ socoteala_

,,Bdtdna e tot mai cuminte dec6t mine,., iqi zise cArciumarul, giint[ cu voie buni in urma lui.

- Bdtrdna ar putea sd-qi 1ie gura grdi Licd dupa ce se vdzu sin_gur cu GhiF Mn cuno$ri?

- Nu! rdspunse Ghit4 rdcit in tot nupul

- Atunci md gtii de nume. Eu sunt Lici" sdmIdiul... Mulse sezic despre mine, qi dinne multe,imulte vor fi adevdrate qi multescomite. Tu vezi un lucru: cd uniblu ziua-n amiaza marc pe drumulde tard gi nimeni nu md oprcSte in cale, d mE duc in ora$ $i stau devortr[ cu domnii. Voi fi ftcut ce voi fi ficug nu-i vorbi, dar amftcut aq4 cr oriqicine poat" se creadi ce-i place, ins6 nimeni nu $tienimic. De rrceea am sd dau seama despre doudzeci qi nei de turmede porci. M-ai ingeles? Nu doar[ c-a$ putea pldti tot ce se poatepierde intr-un an, ci pentru cd de la mine nimeni nu cureazd sd. frre,ba sd-l fereascd Dumnezeu pe acela pe carc aq crede c6J pot bdnui.M-ai inleles?! Eu voiesc s[ gtiu totdeauna cine umbl[ pe drum, cineft€ce pe aici, cine ce zice qi cine ce face, gi voiesc ca nimeni afarlde mine si nu gtie. Crcd cb ne-am in{eles!?

Ghi(a ar fi awt multe de ns, dar Lic6 se intoarse o ctati h cel_cdi gi, pe cdnd cdrciumarul iqi veni in fue, drumeEul diduse pintenicalului.

- Un om prea cumsecade, grli bdtrana privind in urma lui.Cine a fost dsta?

- Licd Sdmiddul! rhspunse Ghip.

- Lici S[m[dlul!? strigX Ana- $i cdte rele nu mai zicea lumeadespre ddnsul!

* Aqa e lumea.. gdi Ghita S[ nu crezi nimic p6nd ce nu vezicu ochii. n

El singur nu gi-ar fi punrt da seama dac[ a grdit aceste cuvintedin amirbciune ori numai dorind s6 ascund[ inaintea nevestei gdn-durile grele ceJ cuprinseserd.

- Nu-i vorb5, adause An4 e oar@um fioros la fap

- Asta{i pare Fe, grdi Ghita Are qi el necazurile lui.

w

- Oamenii sunt mul1i qi de multe feluri, grdi cdrciumarul in

ziua urm[toare, privind cind la nevasti, c6nd la soacrl-sa- I1i

inchipuiegte cb unul se duce sb cumpere ceva, bunloafi" ca Licd'

SdmXdiul, care se ducea sd vadl pidurile. Asta e ffeaba lui, qi cine

qtie dacd nu l-ag supdr4 dac[ nu 1-4 pdgubi, poate, spunandule

altora c-a trecut pe aici. El se duce sI tArguiascS" qi dac[ vine un

urma lui altul, care din intAmplare voieqte s5 cumpere tot acele

pfiuri, qi eu spun ci LicI a ftecut pe aici, acest al doilea cumpdr5-

tor grlbegte, soseqte la weme gi poate si-i strice tArgul. Voi in[ele-

geti?

- A$a e, dspunse bd!€na.

- Ori poate s[ vie unul czue are qi el pfiuri de dat qi umbl5

dupd Lic[ pentu ca sI se inleleagd cu el: dacd-i spun cd Licd a [e-cut pe aici, il folosesc poate pe el 9i pe Llca dar il pigubesc pe

acela la care Lici plecase, iard eu n-am s[ foloserc, nici s[ pdgubesc

pe nimeni.

- Aqa e, zrse iar-bdtr€na- Ai toatl dfeptate4 noi nu suntem pu$i

aici pentru ca sd le d5m drumefilor qtire despre cei ce vin qi cei ce

trec.

- Noi nu qtim nimic qi ne ciutim de treaba noastrl! adause

Ghifi scurl qi hotnrdl

De aici inainte, cArciumarul, cdrciumlrila qi soacra cdrciumaru-

lui nu-gi mai aduceau aminte de oamenii ce ffeceau Pe drun, iar alt-

fel lucmrile se petreceau tot ca mai nainte.

Dar frrcd in acea zj GhitI se duse cu teab[ la Arad cumpird

dou[ pistoale gi igi lui o a doua slug5, pe MarS, un ungur ?nalt ca

t4 15

un brad. Peste cateva zile se duse apoi ra Fundureni gi se intorunecu doi cilei flocoqi. Mai avea el un c6ine, la cas5, dar acesta eraleneg, se deprinsese cu oamenii gi nu litra pe nimeni. El puse darc5feii de mici in lar4 qi nu le didea drumul decat atunci c6nd nuerau oameni la cdrciumh, apoi slobozea gi porcii qi asmulea clgeiiasupra lor. li rddea inima c6nd vedea cum c6leii prind gi cum scotsange din uechile gr[suniloa qi voind si-gi deprindi cdinii raasmutat,'se deprinsese gi el atat de mult, inc6t a$tepta cu oarecarenerrbdare ztlele in care nu erau oameni la cdrciumi, gi atunci petre-cea ceasuri intregi cu cdinii sii.

Ana nu-i putfa sufed pe aceqti c6ini lgi se sup5ra cu at6t mai multc6nd bitrOna zicna cd e bun cdinele la cas4 fiindcn omul poate sldoarrnd mai liniqtit cond se qtie plzit de niqte cdini buni. Aqa era;i'si Ana simEea c[ de cdwa timp bdrbatul ei s-a schimbat qi ii pdreac4 de cdnd are cejni, line mui putur la nevasti. qi la copii.

Ca om hamic qi sdrguitor, Gh{I era mer€u a$ezat qi pus pe g6n_dud, dar el se bucura c6nd o vedea pe d6nsa veseld: acum el sefrcuse mai de tot usuz, se aprindea penhu oriqice lucru de nimic,nu mai zambea ca mai nainte, ci rddea cu hoho! inc6t {i venea site sperii de el, iar cdnd se mai hdrjonea cateodaH cu dans4 igipierdea lesne cump5tul qi-i ldsa *me vinete pe bra[e. Adeseori Anaar fi voit sdl intebe: ,,Ghiti! ce-i cu tine?,,, insi ea nu mai nndrez_nea si-i vorlrcascb dezghegt ca mai nainb, cdci se temea ca nu cum-va el sd se m6nie qi pe d6nsa wa ce nu frcuse frrci pin[ anrnci.

Aga sosiri ztTele de toamnd.

intr-o zi de joi, c6nd locul de dinaintea cdrciumii era plin deoameni, sosi o turmi de grdsuni mari qi flumoqi, tot unu ca unu.

Unul dintre boitad, un b[ietan ca de qaptesprezece ani, intr; incdrcium[ qi ciutd pe Ghita.

- san[tate qi voie bun[ de la Licd sdmndnd! zise el indriznq.Ji-a lhsat vorM sb ne dai se mencem qi sd bem; au s[ vie qi oere-