UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
METODOLOGIA CERCETĂRII PSIHOLOGICE
Vol I
Curs pentru învăŃământ la distanŃă
Conf.univ.dr Margareta Dincă
2003
2
METODOLOGIA CERCETĂRII PSIHOLOGICE
A.CALENDAR 2006-2007
DATA
Cursul este predat studentului la înscriere. Tutoriale : Evaluare parŃială : - verificare pe parcurs - lucrări de control Evaluare finală :
B.INTRODUCERE
1.Coordonatorul cursului este conf.univ. dr. Margareta Dincă, profesor titular la Facultatea de Psihologie a UniversităŃii Titu Maiorescu, autor a numeroase studii de specialitate. 2.Tutorele este asist.univ. Alexandru Iordan
3
C.CURSUL
1.Introducere ♦ PP2109 este un curs de un semestru, creditat cu un număr de 4 credite. 2.Prescriere ♦ Cursul constă în prezentarea conceptelor de bază cu care operează metodologia cercetării
psihologice, precum şi însuşirea modalităŃilor de aplicare a acestora în practică. 3.ConŃinut ♦ În acest curs vor fi studiate principiile metodologice de bază ale cercetării psihologice, precum
şi principalele metode de cercetare în psihologie, etapele cercetării, tehnici, instrumente teoretice şi aplicative de lucru.
4.Obiectivele cursului ♦ Cursul de metodologia cercetării psihologice – aşa cum arată şi numele – are rosturi de iniŃiere
în terminologia şi problematica cercetării în psihologie. ♦ CerinŃe : 1.aplicarea unor cunoştinŃe generale problematicii dezbătute în curs şi specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum sunt cunoştinŃele dobândite cu ajutorul cursurilor de Introducere în psihologie, Sociologie etc.; 2.demonstrarea unor abilităŃi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaŃiei prin diferite modalităŃi de evaluare ; 3.participare la activităŃile anunŃate în calendarul disciplinei. 5.Organizarea cursului Cursul de metodologia cercetării psihologice – învăŃământ la distanŃă – este structurat astfel :
I.GENERALITĂłI PRIVIND CERCETAREA ÎN PSIHOLOGIE II. NORME ETICE SPECIFICE CERCETĂRII ŞTIINłIFICE ÎN PSIHOLOGIE. STRUCTURA RAPORTULUI DE CERCETARE III. GENERAREA ŞI FORMULAREA PROBLEMELOR DE CERCETARE IV. GENERAREA ŞI FORMULAREA IPOTEZELOR V. METODE ŞI DESIGN-URI DE CERCETARE VI. TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL VII. METODE DESCRIPTIVE I VIII. MĂSURĂTORI INDIRECTE SAU ALTERNATIVE ALE COMPORTAMENTULUI UMAN
4
PRELEGEREA I GeneralităŃi privind cercetarea în psihologie
Introducere Această primă prelegere asigură o introducere generală în problematica cercetării în psihologie, asigurând cunoştinŃe cu privire la scurt istoric al cercetării în psihologie, principiile cercetării ştiinŃifice şi conceptele de bază în metodologie, cantitativ şi calitativ în ştiinŃele socio-umane, precum şi informaŃii cu privire la câteva domenii de activitate în psihologie. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte ale
problematicii cercetării în psihologie ; - să dobândească abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic
concepte şi raŃionamente ce Ńin de cercetarea în psihologie dar şi concepte de bază ale metodologiei ;
- să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei;
- să îşi configureze mai eficace elementele esenŃiale ale ştiinŃei psihologiei, esenŃială în studiul disciplinelor din planul de învăŃământ.
5
ConŃinut şi tematizare
Rezumat
Din punct de vedere etimologic, metodologie înseamnă: „ştiinŃa metodelor“. În ştiinŃele sociale,
metodologia are două scopuri: „analiza critică a activităŃii de cercetare şi formularea unor propuneri
pentru perfecŃionarea acestei activităŃi“ (Chelcea, 1995, p.56). Activitatea de cercetare presupune
utilizarea metodelor, a tehnicilor, a procedeelor şi a instrumentelor de cercetare. Metoda este „o
structură de ordine, un program după care se reglează acŃiunile practice şi intelectuale în vederea
atingerii unui scop“ (Popescu Neveanu, 1978). Metodele cercetării psihologice au un caracter
specific care decurge logic din specificitatea domeniului (ancheta, testul ş.a.). Tehnicile de cercetare
sunt subsumate metodelor şi reprezintă demersul operaŃional al abordării fenomenelor studiate
(chestionarul, interviul ş.a.). Procedeele reprezintă un mod de utilizare a instrumentelor de
cercetare, care sunt „uneltele materiale (foaia de observaŃie, ghidul de interviu, caietul test ş.a.) de
care se slujeşte cercetătorul pentru cunoaşterea ştiinŃifică a fenomenelor socioumane“ (Chelcea,
1995, p.55)
1. Scurt istoric al cercetării în psihologie
Cercetarea socială (sau a societăŃii umane, a comunităŃilor umane) nu este o invenŃie a ştiinŃelor
moderne.
� Socrates a cercetat caracteristicile structurale ale societăŃii greceşti prin prisma filosofiei şi a
ştiinŃelor politice. Studii empirice asupra socialului s-au semnalat anterior.
� Hipocrat, Thales, Anaximandres, Xenophon, Aristotel pot fi consideraŃi pionierii ştiinŃelor
sociale. Din scrierile lor se pot decupa fragmente care întrunesc calificativul de ştiinŃific şi
în care sunt utilizate metode descriptive şi comparative.
� Aceste metode sunt preluate de cercetătorii europeni şi dezvoltate pentru ca în secolul XIX
să asistăm la o explozie a ştiinŃelor sociale. Le Play investighează condiŃiile de muncă ale
muncitorilor apelând la metoda monografiei. Bootes, în Marea Britanie, utilizează
observaŃia participativă în studiul activităŃilor din atelierele de lucru. Tehnici similare au fost
utilizate în Norvegia şi Danemarca. Creşterea conflictelor sociale pe fundalul dezvoltării
industriale au motivat cercetătorii să-şi intensifice eforturile în găsirea explicaŃiilor reale ale
problemelor şi soluŃionarea lor.
� Debuturile paradigmei pozitiviste şi implicit a analizei cantitative sunt legate de filosoful
francez A. Comte, întemeietorul sociologiei. În 1848, Comte descrie caracteristicile
6
filosofiei pozitiviste şi introduce metoda pozitivistă în cercetare, metodă care predomină în
ştiinŃele sociale până la mijlocul secolului XX. Pozitivismul este adoptat de şcoala
americană de psihologie. Aici cercetarea socială este instituŃionalizată şi se dezvoltă în
cadrul universităŃilor. Departamentul de cercetare al UniversităŃii Columbia este orientat pe
studii de psihologie socială, institutul Gallup este recunoscut pentru studiile asupra opiniei
publice. Până în 1960 ştiinŃele socio-umane pot fi caracterizate ca fiind pozitiviste atât din
punctul de vedere al teoriei, cât şi al metodelor. Se utilizează observaŃia, experimentul,
rezultatele sunt cuantificate şi aparatura statistică este foarte elaborată.
� Debuturile analizei calitative sau a metodelor calitative în ştiinŃele socio-umane sunt
marcate de empirismul idealist al Şcolii de la Chicago (1920). Cercetările efectuate de
Thomas şi Znaniecki asupra caracteristicilor atitudinale ale emigranŃilor polonezi din S.U.A.
reprezintă unul dintre primele studii de tip calitativ. Debutul real al cercetărilor calitative
(comprehensive) are loc în anii 1960 când în literatura anglo-saxonă se defineşte conceptul
de analiză calitativă, ca o modalitate de cercetare care-şi are originea în sociologia
comprehensivă (Weber) şi în fenomenologie (Husserl). În Anglia, cercetările calitative se
dezvoltă în cadrul antropologiei sociale, iar în FranŃa în cadrul etnologiei.
2. Principiile cercetării ştiinŃifice şi conceptul de metodologie
2.1 Principiile cercetării ştiinŃifice
Succesul cercetării empirice a comportamentelor umane (la nivel individual sau de grup) depinde de
respectarea unor principii fundamentale. Chelcea (2001) enumeră o serie de principii metodologice
printre care: principiul unităŃii dintre teoretic şi empiric, principiul unităŃii dintre înŃelegere
(comprehensiune) şi explicaŃie, principiul unităŃii dintre cantitativ şi calitativ.
Conform principiului unităŃii dintre teoretic şi empiric în cercetarea ştiinŃifică, cunoştinŃele
teoretice ghidează activitatea empirică (concretă de cercetare), iar datele obŃinute astfel conferă
valoare de adevăr intuiŃiei teoretice. Principiul unităŃii dintre înŃelegere (comprehensiune) şi
explicaŃie pune în discuŃie relaŃia dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii ştiinŃifice. Cu alte cuvinte,
a înŃelege de ce apare şi se derulează într-un anume fel un fapt sau un comportament social nu este
acelaşi lucru cu a-l explica. De exemplu, putem înŃelege intuitiv cauzele care conduc la apariŃia
unor mişcări sociale, dar acest lucru nu garantează corectitudinea, obiectivitatea şi realismul
concluziilor. A explica presupune a descoperi, a demonstra şi a susŃine cu argumente concrete
cauzele care au condus la apariŃia mişcărilor sociale. Concluzile se vor baza pe fapte concrete şi
reale, nu pe simple intuiŃii. Principiul unităŃii dintre cantitativ şi calitativ impune utilizarea
convergentă a metodelor statistice (specific cantitative) şi a metodelor cazuistice (specific
calitative).
2.2. Paradigmă, metodologie, metodă, tehnică
Cercetările asupra fenomenelor sau evenimentelor sociale sunt procese complexe care presupun
structuri teoretice bine definite. Din acest motiv, înainte de a începe să descriem procedurile
7
cercetării ştiinŃifice, sunt necesare câteva precizări referitoare la conceptele de paradigmă,
metodologie, metodă şi tehnică.
Paradigma, sau teoria, reprezintă un set de propoziŃii care explică modul în care realitatea este
percepută. Acest set de informaŃii presupune o descriere a socialului şi modalităŃi de înŃelegere a lui.
Paradigma este o explicaŃie sau o teorie foarte generală asupra lumii, care poate sta atât la baza unor
abordări de tip pozitivist (cantitativ – descriptiv) cât şi comprehensiv (calitativ). Aşadar,
paradigmele se pot clasifica în două categorii, paradigme care stau la baza interpretării pozitiviste şi
paradigme care stau la baza interpretării comprehensive.
AlŃi cercetători clasifică paradigmele în trei categorii:
• paradigme pozitiviste, care stau la baza studiilor pozitiviste şi neopozitiviste;
• paradigme interpretative, care subsumează o serie de teorii în ştiinŃele sociale:
fenomenologia, etnometodologia, hermeneutica, psihanaliza, etnologia, etnografia,
sociolingvistica;
• paradigme critice, care se aplică în sociologie, marxism, feminism.
Metodologia se poate defini în cel puŃin două sensuri. Într-un sens, metodologia este considerată
identică cu modelul de cercetare utilizat într-un studiu particular, incluzând informaŃiile teoretice
adiacente temei cercetate şi metodele utilizate pentru verificarea ipotezelor propuse. În acest sens
fiecare cercetare are o metodologie distinctă, fiecare cercetător utilizează propria sa metodologie
care diferă de la un studiu la altul. Utilizând această definiŃie, ajungem cu uşurinŃă la concluzia că:
„există tot atâtea metodologii câte proiecte de cercetare există“. Ar fi mai corect să considerăm şi să
denumim această accepŃiune proiect de cercetare şi nu metodologie (Sarantakos, 1994).
O altă accepŃiune consideră metodologia ca fiind construită în baza unor principii
teoretice bine definite. În acest caz ea oferă studiului o structură dependentă de tipul de
paradigmă (teorie) la care aderă cercetătorul şi reprezintă un ghid al cercetării. Aşadar,
metodologia rezultă din paradigmă şi nu din modelul de cercetare. În conformitate cu această
definiŃie vom avea metodologii calitative şi cantitative, dependente de paradigma care defineşte
standardele şi principiile necesare pentru alegerea metodelor.
2.2.3. Metodele reprezintă totalitatea instrumentelor utilizate într-o cercetare pentru culegerea şi
prelucrarea datelor.
Într-un anume sens metodele sunt a-teoretice şi a-metodologice, pentru că putem utiliza aceleaşi
metode indiferent de paradigma şi metodologia cărora li se supune cercetarea (spre exemplu,
metoda observaŃiei poate fi utilizată în amândouă tipurile de studii).
8
2.2.4. Tehnica este un concept definit relativ ambiguu în literatura de specialitate. Vom considera
tehnica un demers operaŃional al cercetării. Spre exemplu, metoda este ancheta, iar chestionarul şi
interviul sunt tehnici.
3. Cantitativ şi calitativ în studiile socio-umane
Cercetarea calitativă a fost aşa cum era de aşteptat deseori comparată cu cercetarea cantitativă.
Această opoziŃie care pare a se creiona este doar relativă. O cercetare riguros ştiinŃifică considerăm
că în fapt obligă la împletirea celor două tipuri de metode. Este necesar să stabilim exact deosebirile
între cele două tipuri de cercetări.
3.1. Cercetarea pozitivistă, cantitativă. Din punct de vedere epistemologic, paradigma pozitivistă
căreia i se supun cercetările cantitative consideră că evenimentele, faptele, informaŃiile care se
obŃin prin metode descriptive şi experimentale pot fi analizate într-un mod neutru şi obiectiv.
Cu alte cuvinte, pozitivismul admite că există o realitate exterioară subiectului (o conduită externă
„care reproduce“ ad integrum trăirile interne), care poate fi măsurată de cercetător absolut obiectiv.
Subiectivitatea, identificată ca eroare, sau posibilă eroare, poate fi conform acestei perspective
eliminată prin concordanŃa observaŃiilor (vezi principiul obiectivităŃii din psihologia generală) şi
verificarea experimentală. Cu cât numărul cazurilor de analizat este mai mare, cu atât certitudinea
rezultatelor creşte. „Cantitativiştii“ pun mai puŃin preŃ pe detalii, insistând pe numărul de cazuri.
Cercetările cantitative, prin caracterul ştiinŃific riguros, adică matematic al metodelor sale şi prin
condiŃiile ferme de selecŃie a eşantioanelor de subiecŃi permit controlul rezultatelor şi generalizarea
lor. Dealtfel, utilizarea matematicii în cercetările sociale este unica modalitate de a asigura
caracterul ştiinŃific, susŃin adepŃii acestei abordări.
3.1.1. Principiile de bază în metodologia cantitativă sunt următoarele:
• realitatea este obiectivă, simplă;
• fiinŃa umană este determinată de caracteristicile contextului social în care trăieşte, la fel cum
lumea fizică este determinată de legi ferme. Prin urmare, sarcina pihologilor şi sociologilor
este să descopere legităŃile care dirijează comportamentul uman;
• datele de cercetare nu trebuie interpretate prin prisma valorilor morale. Ceea ce înseamnă că
informaŃia care se obŃine prin aplicarea unei probe este o informaŃie neutră şi care nu se
asociază cu calificative de tipul bun sau rău;
• ştiinŃele sociale şi cele naturale se conduc după aceeaşi logică şi au aceleaşi fundamente
metodologice.
• explicaŃia unui fapt social trebuie să rezulte din cercetare. În ceea ce priveşte construcŃia
teoriilor, ea trebuie să urmeze o cale bine definită, prin utilizarea de concepte şi proceduri
formale astfel încât rezultatele să poată fi verificate de alŃi cercetători prin utilizarea unui
aparat matematic comun;
9
• demersul logic al teoriilor este deducŃia.
3.2. Cercetarea comprehensivă şi calitativă. Paradigma comprehensivă căreia i se supun cercetările
calitative consideră pe de o parte că psihismul nu este integral prezent în comportamentul manifest,
şi pe de altă parte neagă teza independenŃei posibile între conduita de măsurat, observat şi percepŃia
ei obiectivă. Conform acestei teorii, obiectivitatea cercetătorului este o iluzie. G. Devereux
precizează în 1980 că în ştiinŃele socioumane trebuie să se Ńină cont şi de cercetător, iar
trăsăturile acestuia ca individualitate umană sunt vrând-nevrând implicate în activitatea de
cercetare şi pot influenŃa rezultatele. Ca urmare, cercetătorul va trebui să apeleze la observaŃia
participativă (în locul observaŃiei sistematice, propuse de pozitivişti) care obligă la implicarea
directă, nemediată. Pentru a îndrepta neajunsul propriei noastre condiŃii umane (incapacitatea de a fi
total obiectivi), autorul propune validarea de semnificaŃie ca moment obligatoriu al cercetărilor
calitative. Această metodă se aseamănă cu principiul obiectivităŃii, bine cunoscut în psihologia
generală, şi anume, validarea de semnificaŃie este obŃinută printr-o analiză obiectivă şi critică a
datelor intermediare şi finale ale unei cercetări de către un grup neutru. Aceşti „alŃii“ (în sensul
utilizat de Pavelcu) pot fi cercetători sau specialişti în acelaşi domeniu. Dacă raportul (intermediar
sau final) este apreciat ca fiind inteligibil şi coerent, atunci cercetarea este obiectivă. Datele de
cercetare calitativă nu pot fi generalizate, dar nici nu îşi propun acest scop. Ea Ńinteşte la o analiză
de profunzime a caracteristicilor unui segment al realităŃii sociale, cu alte cuvinte mai puŃine cazuri,
dar mai multe detalii.
3.2.1. Principiile de bază ale metodologiei calitative
Metodologia calitativă este considerată uneori a fi „tot ce nu este metodologie cantitativă“, sau „un
supliment al metodelor cantitative“, sau „o alternativă a acestora“. Considerăm punctul de vedere
conform căruia metodologia calitativă este o alternativă la metodele tradiŃionale a fi cel mai
apropiat de adevăr cu precizarea că metodologia calitativă s-a structurat în timp şi presupune o serie
de caracteristici proprii. Chiar dacă aşa cum vom vedea ea nu este atât de diversă, de extinsă
precum „adversara“ sa metodologia cantitativă.
Lamneck în 1988 formulează principiile metodologiei calitative. Acestea sunt:
• Principiul deschiderii. Cercetarea calitativă nu are o structură predeterminată, prin ipoteze şi
proceduri care să îi limiteze evoluŃia. Ipotezele reprezintă un scop al cercetării, nu o
condiŃie.
• Principiul comunicării. Studiile calitative presupun întotdeauna directa participare a
cercetătorului şi implicit comunicarea face-to-face între acesta şi participanŃi. Participarea
cercetătorului, implicarea directă nu trebuie înŃeleasă ca o dependenŃă a acestuia de
respondent, ci ca un travaliu comun pentru a obŃine un maxim de informaŃii despre realitate.
ParticipanŃii definesc, explică şi interpretează realitatea, în timp ce cercetătorul selectează
ceeea ce este esenŃial, comun, definitoriu pentru faptul social.
10
• Principiul realităŃii sociale ca proces. Scopul cercetărilor este acela de a identifica modul de
construire a pattern-urilor comportamentale (individuale sau sociale) şi de a defini sensul
acŃiunilor umane.
• Principiul reflexivităŃii şi analizei. În cercetarea calitativă, fiecare simbol sau sens este
considerat a fi reflexul contextului în care a luat naştere. Analiza acestora presupune o
metodă flexibilă care să surprindă schimbările contextuale.
• Principiul explicaŃiei. Cercetătorul explică în amănunt participanŃilor la cercetare ce se
aşteaptă de la ei şi care este procedura de lucru. Analiza datelor are scopul de a descrie şi
teoretiza un proces social.
• Principiul flexibilităŃii. Metodologia calitativă este flexibilă din multe puncte de vedere
(spre exemplu, în alegerea metodelor şi a procedeelor), iar designul se poate schimba pe
parcursul cercetării în funcŃie de cerinŃele contextului.
3.2.2. Trăsăturile caracteristice metodologiei calitative sunt următoarele:
• se ocupă de cercetarea situaŃiilor reale, nu de experimente de laborator;
• utilizează analiza inductivă, care presupune selecŃia datelor esenŃiale dintr-un număr mare de
elemente de amănunt;
• se ocupă de cercetări holistice în sensul în care fenomenul social este înŃeles şi analizat ca un
sistem complex, care în totalitate are o semnificaŃie diferită alta decât suma părŃilor
componente;
• colecŃionează date calitative, detaliate, descrieri de „amănunte sociale“;
• presupune participare personală şi raŃionamente de tip insight, ceea ce înseamnă că
cercetătorul nu poate apela la operatori de interviu;
• abordarea calitativă a socialului este o abordare dinamică a fenomenelor, care presupune
abilitatea de adaptare la schimbările care intervin. Se consideră că nu se poate lucra conform
unui plan antestabilit, structurat, ordonat şi „bătut în cuie“, căci societatea este evolutivă şi
tocmai această evoluŃie trebuie descrisă;
• orientată pe unicitate, presupune acceptarea de la debut a ideii că fiecare caz este unic şi ca
urmare trebuie cercetat ca atare;
• utilizează analiză contextuală, ceea ce înseamnă plasarea fiecărui eveniment social într-un
cadru istoric şi temporal bine definit;
• obligă cercetătorul la neutralitate empatetică, presupune capacitatea de a rămâne neutru şi în
acelaşi timp de a percepe empatic trăirile subiecŃilor studiaŃi;
• cercetarea calitativă are un design de cercetare flexibil, în care cercetătorul să se poată mişca
independent. (Patton, 1993).
3.3. Asemănări şi deosebiri între metodologia cantitativă şi calitativă
11
Metodologia cantitativă Metodologia calitativă
1. Considerarea realităŃii
psihologice
Obiectivă, simplă, unică,
măsurabilă
Subiectivă, problematică,
holistică, un construct social.
2. RelaŃia cauză – efect
RaŃionamente nomologice,
care permit stabilirea de
relaŃii cauzale şi
corelaŃionale.
Rationamente non-deterministe,
fără utilizarea relaŃiei cauză-efect
în explicaŃii. Interesează
cauzalitatea circulară şi simbolică
3. Abordarea realităŃii Negarea complexităŃii Aprofundarea şi descrierea
complexităŃii
4. Demersul logic Deductiv, nomotetic, bazat pe
reguli stricte verificabile
Inductiv, idiografic, interpretativ,
logica descoperirii.
5. Metodele
Cantitative, matematice,
utilizarea statisticii „in
extenso“
Calitative, cu mai puŃin interes
pentru statistică, analiză calitativă
respectând principiul validării de
semnificaŃie
6. Rolul cercetătorului
Poate fi pasiv, interpretează
informaŃiile, nu este obligat
să participe la cercetări
putând utiliza operatori de
interviu ş.a.
Activ, ia parte direct la cercetare,
este implicat, nu se utilizează
operatori de interviu
7. ModalităŃi de generalizare Generalizări inductive,
abordări nomotetice
Generalizări analitice sau
conceptuale
4. Domenii de activitate în psihologie (conform AsociaŃiei Psihologilor Americani, APA)
4.1. În anii ’80, AsociaŃia Psihologilor Americani (APA) precizează în urma unor studii patru
domenii principale de activitate în psihologie. Fiecare domeniu presupune o serie de activităŃi
specifice.
1. Un prim domeniu este cel de cercetare şi evaluare, care presupune activităŃi cum ar fi :
• definirea unor probleme de studiu (întrebări la care trebuie sa găsim un răspuns);
• elaborarea unui proiect – program de cercetare (include şi metodologia);
• colectarea datelor (informaŃiilor) necesare pentru a soluŃiona problema;
• interpretarea informaŃiilor şi evaluarea lor;
• redactarea unui raport de cercetare care în cazul în care metodologia este de tip calitativ este
urmat de o evaluare externă;
• publicarea rezultatelor cercetării.
2. Al doilea domeniu este cel al intervenŃiei terapeutice, care implică o serie de activităŃi cum ar fi:
• planificarea strategiilor de intervenŃie şi fixarea unor obiective realiste;
12
• acceptarea supervizării;
• modificarea terapiei şi reorientarea pacientului dacă este necesar;
3. Al treilea domeniu este cel al aplicaŃiilor organizaŃionale (organizaŃie = orice grup care
funcŃionează cu un anumit scop), care implică o serie de activităŃi cum ar fi :
• evaluarea necesarului de resurse umane;
• acordarea de asistenŃă în modificarea programelor sau a sistemelor de lucru;
• stabilirea unor relaŃii de colaborare cu membrii organizaŃiei respective;
• obŃinerea consimŃământului de a participa la activităŃile de cercetare;
4. Al patrulea domeniu este cel de diagnostic şi evaluare şi se referă la procedeuri de evaluare şi
stabilire a caracteristicilor unei populaŃii sau a unui individ. Implică activităŃi cum ar fi:
• selecŃia instrumentelor sau tehnicilor ce se vor utiliza;
• adaptarea lor (traducerea, validarea, stabilirea de etaloane);
• administrarea probelor respective;
• interpretarea rezultatelor;
• validarea datelor de evaluare cu alte tipuri de informaŃii obŃinute despre populaŃia sau
persoana respectivă.
4.2. Domenii în care este utilizată predominant metodologia calitativă (conform Jacob, 1988):
• Ecologia umană, ştiinŃa care se ocupă de descrierea pattern-urilor comportamentale
cotidiene;
• Ecopsihologia, ştiinŃa care investighează relaŃiile dintre indivizi şi mediul social
pentru a identifica modalităŃile de adaptare umană;
• Etnografia, ştiinŃa care surprinde modul în care cultura influenŃează dezvoltarea
umană;
• Antropologia cognitivă, ştiinŃa care studiază indivizii din perspectiva schemelor şi
categoriilor mintale interrelaŃionate;
• Comunicarea (domeniul al etnografiei), ştiinŃa care se ocupă de modalităŃile de
interacŃiune verbale sau nonverbale.
���� ExerciŃii
1.Propuneri de teme pentru proiectele de cercetare anuală (se lucrează cu microgrupuri de studenŃi).
2.Propuneri de posibile design-uri de cercetare şi de metode (exemple şi soluŃii).
3.Ce bdiferenŃă există între conceptele de teorie, metodă şi metodologie ? ExplicaŃi.
13
� � � � Bibliografie
Chelcea, S., (1995) Cunoaşterea vieŃii sociale, Fundamente metodologice, Bucureşti, Editura
Institutului NaŃional de InformaŃii
Babbie, E., (1992) The practice of Social Research (6th edition), Belmont, CA, Woodsworth
McKenzie, G., Powell, J. (1997) Understanding social research: perspectives on methodology and
practice, London, Falmer Press
14
PRELEGERA II
Norme etice specifice cercetării ştiinŃifice în psihologie şi raportul de cercetare
Introducere Această a doua prelegere permite înŃelegerea standardelor etice specifice relaŃiei dintre psiholog şi participant la cercetare, a standardelor etice specifice cercetărilor din zoopsihologie,a celor specifice redactării raportului de cercetare, a standardelor tice specifice cercetării calitative precum şi structura raportului de cercetare
Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte ale
problematicii normelor etice în cercetarea psihologică ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale
psihologiei; - să îşi configureze mai eficace elementele esenŃiale ale
metodologiei psihologiei, esenŃială în studiul disciplinelor din planul de învăŃământ.
15
ConŃinut şi tematizare
Rezumat
„Psihologii respectă demnitatea şi valoarea individului şi se străduiesc să păstreze şi să protejeze
drepturile umane fundamentale.“ (Standarde APA, 1998).
AsociaŃia Psihologilor Americani (APA) a formulat codul etic cu scopul de a orienta şi preciza
responsabilităŃile psihologilor în cele patru domenii de activitate descrise în urma studiilor de
cercetare a acestei profesii. Aceste domenii sunt: cercetare şi evaluare, intervenŃie terapeutică,
aplicaŃii organizaŃionale şi evaluare. Codul propune o serie de principii care privesc
responsabilitatea, competenŃa, standardele legale, expunerile publice, confidenŃialitatea, bunăstarea
clientului, relaŃiile profesionale, tehnicile de măsurare, cercetarea în psihologia umană, cercetarea în
psihologia animală. Principiile generale ale codului precizează normele etice pe care trebuie să le
respecte psihologul, atît în cercetare cât şi în alte domenii de activitate.
Orice studiu ştiinŃific presupune o planificare, parcurgerea unor etape distincte într-o succesiune
logică. Etapele cercetării în ştiinŃele socio-umane, deci şi în psihologie au făcut obiectul mai multor
clasificări şi regăsim în literatura de specialitate descrieri care indică patru faze, dar şi 14.
Sintetizând diferitele clasificări putem considera ca absolut necesare parcurgerea următoarelor etape
de cercetare: stabilirea temei, fixarea obiectivelor şi/ sau a ipotezelor, selecŃia metodelor, stabilirea
loturilor de subiecŃi, pretestare, administrarea probelor şi culegerea de date, prelucrarea
informaŃiilor de teren şi analiza lor, redactarea raportului de cercetare.
Succesiunea etapelor este diferită în funcŃie de tipul de metode la care apelăm în cercetare. Astfel se
vor constata ordonări diferite ale fazelor cercetării cantitative (descriptive, experimentale) de cele
calitative.
1. Standarde etice specifice relaŃiei dintre psiholog şi participant la cercetare; Standarde etice
specifice cercetărilor din zoopsihologie; Standarde etice specifice redactării raportului de
cercetare
În cercetarea psihologică, ca în orice altă activitate este necesar să se respecte o serie de norme de
conduită morală. AsociaŃia Psihologilor Americani (A.P.A.) a formulat codul etic al profesiei de
psiholog. Acest cod cuprinde un corp de reguli comun tuturor psihologilor indiferent de domeniul în
care activează şi o serie de reguli specifice fiecărui domeniu.
În ceea ce priveşte cercetarea şi evaluarea, codul etic A.P.A. reglementează:
• activităŃile de cercetare (cu subiecŃi/participanŃi umani, dar şi cercetările de zoopsihologie);
• condiŃiile de publicare a raporturilor de cercetare.
16
1.1. Cercetarea cu subiecŃi umani
Principiul 9 privind cercetarea cu subiecŃi/participanŃi umani precizează în preambul: „Decizia de a
întreprinde cercetări se bazează pe judecata chibzuită a psihologului în legătură cu modul în care
poate contribui cel mai bine la dezvoltarea ştiinŃei psihologice fără să prejudicieze în vreun fel
bunăstarea umană. În luarea deciziei privind conducerea cercetării, psihologii iau în considerare
direcŃiile alternative şi resursele umane şi materiale care pot fi investite. În baza acestor consideraŃii,
psihologii desfăşoară investigaŃia cu respect şi preocupare pentru demnitatea şi bunăstarea
persoanelor participante şi, pe de altă parte, acordând atenŃie sporită legilor şi standardelor
profesionale care guvernează conducerea cercetării cu participanŃi umani.“
Aşadar, cercetătorul în domeniul social, ca în oricare altă ştiinŃă are responsabilitatea demersului
ştiinŃific. Demersul ştiinŃific presupune coordonarea cercetării cu competenŃă, raportarea corectă a
rezultatelor, utilizarea surselor de informaŃii onest, luarea în considerare a consecinŃelor studiului
pentru societate, acceptarea supervizării şi a expertizei ştiinŃifice. Hotărârea de a întreprinde o
cercetare aparŃine psihologului, care analizează în ce măsură activitatea (informaŃiile care se obŃin)
contribuie la dezvoltarea ştiinŃei psihologice şi mai ales la asigurarea bunăstării umane. În luarea
acestei decizii, psihologul analizează diferitele alternative şi îşi fixează obiective şi ipoteze de
cercetare în funcŃie de resursele de care dispune şi de importanŃa acestora pentru comunitatea
umană. În baza acestor consideraŃii, psihologii îşi desfăşoară cercetarea având obligaŃia de a acŃiona
în aşa fel încât să nu supună participanŃii la cercetare unor proceduri generatoare de frustrare.
În planificarea unui studiu, se impune o atentă evaluare a importanŃei acestuia şi în ce măsură
obŃinerea unor rezultate ştiinŃifice ar presupune nerespectarea parŃială sau totală a unor norme de
conduită etică. CerinŃele metodologice ale studiului pot solicita utilizarea unor proceduri în care
subiectul sau participantul la cercetare nu este avertizat anterior. În aceste condiŃii, este obligatoriu
ca înainte de a începe studiul, să se stabilească dacă utilizarea unor astfel de demersuri este
justificată de rezultatele ştiinŃifice / aplicative ale studiului şi să se găsească proceduri alternative.
1.2. Cercetarea de zoopsihologie
Principiul 10 se referă la grija şi utilizarea animalelor în cercetările de zoopsihologie şi precizează:
„Un investigator al comportamentului animal se străduieşte să promoveze înŃelegerea principiilor
comportamentale de bază şi/sau să contribuie prin cercetările pe animale la îmbunătăŃirea sănătăŃii
şi bunăstării umane. În atingerea acestor scopuri, cercetătorul este obligat să asigure bunăstarea
animalelor şi să le trateze cu atenŃia cuvenită. Cu toate că există legi şi reglementări, protecŃia
imediată a animalului depinde de conştiinŃa personală a cercetătorului.“
În general, cercetările cu animale nu sunt valoroase în sine, ci reprezintă modalităŃi prin care se
poate contribui la asigurarea bunăstării umane. Cercetările cu animale presupun cunoştinŃe şi
abilităŃi speciale. Un psiholog care coordonează un astfel de studiu are obligaŃia de a asigura
securitatea şi confortul animalelor şi este responsabil de activităŃile desfăşurate de toată echipa de
cercetare. Psihologii au obligaŃia să depună toate eforturile pentru a minimiza disconfortul, boala şi
durerea animalelor. Dacă se impun proceduri care obligă, le provoacă dureri sau stres ele se vor
utiliza doar dacă nu există o alternativă sau dacă rezultatele obŃinute prin această cercetare sunt
17
foarte importante prin aplicabilitatea lor în zona umană. Dacă pe parcursul cercetării, de exemplu,
este necesar să se curme viaŃa unui animal este obligatoriu ca acesta să se facă rapid şi fără durere.
1.3. Standarde etice specifice publicării raportului de cercetare
Publicarea rezultatelor unei cercetări, sub forma unui articol / cărŃi nu înseamnă doar a face publice
rezultatele unui studiu, ci în acelaşi timp reprezintă o afirmare socială a cercetătorului şi a instituŃiei
din care acesta face parte.
În mod obişnuit, publicarea unui raport trebuie să respecte condiŃiile impuse de editor, mai exact de
Comitetul ştiinŃific al editurii respective. Acestea privesc:
• nivelul ştiinŃific al informaŃiilor;
• respectarea unei metodologii ştiinŃifice care să acopere obiectul de cercetare;
• corectitudinea rezultatelor;
• originalitatea informaŃiilor. Orice preluare de informaŃii la care nu se semnalează sursa sau
orice preluare de informaŃie ocazională fără nominalizarea autorului este considerată plagiat.
Tot în sfera plagiatului se înscrie şi semnarea unor articole care prezintă date de cercetare
care nu sunt rezultate ale propriei activităŃi;
• claritatea şi corectitudinea datelor de identificare a autorului / autorilor. Atunci când se
semnează un articol, semnătura trebuie însoŃită de precizarea poziŃiei cercetătorului
(psiholog / master în psihologie / cercetător);
• respectarea unui model standard de redactare;
• dacă după publicarea articolului se constată erori, autorii au obligaŃia să semnaleze aceste
erori prin erate, corecŃii etc.;
• recenzorii au obligaŃia să respecte confidenŃialitatea informaŃiilor cuprinse în articolul
respectiv.
2. Standarde etice specifice cercetării calitative
Specificitatea normelor decurge din poziŃia pe care o are cercetătorul în acest tip de cercetare şi
anume implicarea directă, participativă la cercetare. În acest tip de cercetări nu se poate apela la
operatori de interviu. Problemele etice pot fi analizate prin prisma relaŃiilor care se stabilesc între
cercetător şi participanŃi la cercetare şi informaŃiile obŃinute.
• RelaŃia cercetător – participanŃi la cercetare priveşte caracteristicile morale ale activităŃii din
teren. Se pot ridica întrebări de genul: „Ce compromisuri trebuie să facă cercetătorul pentru a
obŃine informaŃiile necesare atingerii scopului fixat?“, „Din ce motive participanŃii la cercetare
acceptă să ofere informaŃiile necesare cercetării?“ ş.a.
• RelaŃia cercetător – informaŃii care se obŃin prin studiu. Orientarea personală, socială sau
politică poate „colora“ informaŃia culeasă, analiza şi interpretarea datelor. Este necesar să se
evite astfel de imixtiuni ale trăirilor personale în datele de cercetare şi să se îndeplinească
condiŃiile de obiectivitate, eventual prin neparticiparea la studii în care implicarea poate fi foarte
puternică. De exemplu, proprietarul unor case naŃionalizate nu poate fi cercetător al problemelor
18
chiriaşilor din casele naŃionalizate. Redactarea unui raport de cercetare presupune decizii
ideologice, etice şi estetice: „Ce sens dau informaŃiilor şi cum exprim aceste rezultate astfel
încât să nu divulg subiecŃii participanŃi la ea.“ Cu cât o cercetare este mai bine făcută, cu atât
problemele de etică sunt mai mari, căci riscul identificării participanŃilor este mai mare.
Cele mai frecvente modele etice întâlnite în cercetarea calitativă sunt:
• Modelul absolutist care precizează că cercetătorul nu are voie să depăşească în studiile sale
limitele comportamentelor şi evenimentelor care aparŃin domeniului public. Ex.: Nu se fac
cercetări în problemele cuplului.
• Modelul potlogarului consideră că un cercetător are voie să apeleze la orice mijloace pentru a
obŃine datele, inclusiv identitatea falsă.
• Modelul relativist apreciază că singurele principii şi norme în vigoare sunt cele care derivă din
profesionalismul cercetătorului.
• Modelul contextual relativizează codul moral considerând că orice cercetare presupune
probleme de etică, dar important este ca deciziile luate să nu determine consecinŃe negative.
• Modelul feminist propune un set de principii care să ghideze cercetarea ştiinŃifică, printre care
putem enumerăm responsabilitatea personală a cercetătorului, empatia din relaŃie cercetător –
respondent, valorizarea trăirilor afective ş.a.
3. Structura raportului de cercetare
Structura raportului de cercetare trebuie respectată cu rigurozitate, acesta asigurând corectitudinea
unei comunicării coerente şi inteligibile a rezultatelor. În prezentarea datelor se acordă o atenŃie
dosebită formatului prezentării, bineînŃeles fără se se minimalizeze importanŃa conŃinutului.
Privitor la format precizăm o serie de reguli.
• Alegerea titlului. Titlul trebuie să însumeze ideea principală a studiului în 10 – 12 cuvinte.
Spre exemplu, cea mai bună formulă de titlu pentru a raporta rezultatele unui experiment
este: „(Variabila Dependentă) ca o funcŃie a (Variabilei Independente) sau efectul
(Variabilei Independente) asupra (Variabilei Dependente)“ Şi în alte tipuri de cercetări
trebuie incluse variabilele de interes în titlu (se formulează releŃii de cauzalitate, de tipul
„variabila x determină variabila y“). Titlul se va scrie pe o pagină separată, pagină care se
numeşte: „pagină-titlu“.
• Rezumatul. Scopul acestuia este să furnizeze un sumar scurt (100 – 120 de cuvinte) şi
cuprinzător al studiului. Este foarte important pentru că reprezintă un sumar al lucrării.
Acesta trebuie să includă o scurtă descriere a problemei investigate, metodele folosite,
rezultatele şi implicaŃiile lor. Se pot integra una sau două propoziŃii principale din capitolele
de introducere, metode, rezultate şi discuŃii. Trebuie evitate citatele în rezumat.
• Introducerea. Principalul scop este comunicarea către cititori a motivului pentru care s-a
efectuat cercetarea şi problematica urmărită, se precizează motivul pentru care este
importantă şi ce informaŃii noi aduce prin raportare la studiile anterioare. Introducerea
debutează cu informaŃii generale, pe parcurs ele se focalizează pe tema studiată devenind
19
din ce în ce mai specifice. De exemplu, se poate începe prin definirea termenilor relevanŃi.
Apoi, se expun teoriile de referinŃă în ordine cronologică, evitând ca aceasta să fie
exhaustivă. În continuare, se clarifică legătura dintre studiile anterioare şi prezenta lucrare.
Acest capitol ar trebui să conŃină patru paragrafe: introducerea generală, teoriile în domeniu
recunoscute, legătura studiului prezent cu literatura de referinŃă şi o declaraŃie explicită a
scopului.
• Metode. Scopul acestui capitol este să descrie în detaliu cum s-a desfăşurat studiul. Oricine
ar trebui să poată să refacă studiul bazându-se pe informaŃiile furnizate în acest capitol. Într-
un design experimental, acest capitol este subdivizat în patru subcapitole:
subiecŃi/participanŃi, aparatură, design şi procedură. Ordinea design – procedură este
arbitrară. Uneori cercetătorii combină capitolele design şi procedură, dar într-un experiment
psihologic sau într-o cercetare descriptivă, este necesar un capitol special dedicat design-
ului.
• SubiecŃi/ParticipanŃi la cercetare. Se indică cine a participat la studiu, numărul lor şi
criteriul de selecŃie. Se precizează de asemenea orice detaliu care este relevant pentru studiu
(sex, vârstă, etnie, rasă, greutate etc.).
• Design-ul Se descrie modelul studiului, ceea ce presupune descrierea variabilelor şi a
relaŃiilor care ipotetic considerăm că se pot stabili între ele.
• Rezultate. Se prezintă pe scurt principalele constatări. Se începe cu o descriere generală,
ulterior se detailează informaŃiile obŃinute în cercetare. Când sunt prezentate rezultatele
testelor statistice, se prezintă calculele descriptive înaintea celor inferenŃiale. Cu alte
cuvinte, la început se prezintă şi se comentează rezultate de tipul mediilor şi/sau procente
(cu trimitere la un tabel sau o figură). Ulterior se discută şi se prezintă rezultatele testelor
statistice. În cazul prezentării unui material mai amplu acesta se va diviza în paragrafe cu
subtitluri care să surprindă conŃinutul (ca în capitolul introductiv). Aceste subtitluri trebuie
să aibă înŃeles şi relevanŃă pentru date şi trebuie să ajute la organizarea prezentării lor, adică
trebuie să fie organizate după tipul de analiză implicată
• DiscuŃii. Scopul acestui capitol este evaluarea şi interpretarea rezultatelor prin raporatare la
problema iniŃială a cercetării. Se începe cu un scurt rezumat, non-tehnic al rezultatelor. Cu
alte cuvinte, se expun principalele constatări fără a se folosi terminologia statistică. Se
continuă discutându-se implicaŃiile rezultatelor. Orice informaŃie, orice rezultat constatat
este prezentat şi discutat. De asemenea este importantă discutarea modului în care
rezultatele se raportează la literatura de specialitate citată în introducere. În final se face un
bilanŃ rezumativ.
• Trimiteri bibliografice. Orice autor citat în raportul de cercetare trebuie să fie prezent în
acest capitol şi viceversa. Dacă un autor nu este citat în text, atunci nu trebuie să apară în
acest capitol. Numele autorilor se scrie în ordine alfabetică după numele de familie (nume
de familie urmat de virgulă şi de iniŃiala prenumelui). Dacă sunt mai mulŃi autori, se
enumeră toŃi autorii în ordinea precizată în materialul de bază şi se separă numele autorilor
cu virgulă. După autor (autori) se precizează anul în care a apărut volumul citat (în
20
paranteze şi urmat de punct). Spre exemplu: Landy, F.L. (1987) Psychology, The science of
people, New Jersey, Prentice Hall. Trimiterea la un articol publicat într-un jurnal sau o
revistă se va face diferit, spre exemplu: Wolfradt, U., Pretz, J.E. (2001) Individual
Differences în Creativity: Personality, A story Writing, and Hobbies, European Journal of
Personality 15, 297-311
� � � � ExerciŃii
1.Analiza comparativă a standardelor etice specifice cercetării cantitative şi calitative.
2.Structura raportului de cercetare – exemplificări cu articole din reviste academice de specialitate
din România şi din străinătate.
3.Care este structura raportului de cercetare ?
���� Bibliografie
Mitrofan, N., Şase luni „Fulbright Scholar“ la Universitatea Lafayette, Principiile etice ale
psihologiei americane, Revista de Psihologie nr. 2/1993, 4/1992.
Landy, F.L. (1987) Psychology, The science of people, New Jersey, Prentice Hall.
21
PRELEGEREA III
Generarea şi formularea problemelor de cercetare
Introducere Această a treia prelegere permite înŃelegerea problematicii legată de generarea şi formularea problemelor de cercetare, identificarea problemei de cercetare şi criteriile de alegere a metodelor, etapele cercetării cantitative, comparaŃie cu modelul cercetării calitative precum şi cunoştinŃe referitoare la operaŃionalizarea conceptelor. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice legate
de cercetare ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale
psihologiei;
22
ConŃinut şi tematizare
Rezumat
Primul pas în cercetarea ştiinŃifică presupune formularea sau precizarea temei de cercetare. În
psihologie, ca dealtfel în orice altă ştiinŃă, există surse recunoscute de „inspiraŃie“ pentru formularea
unor noi teme de cercetare. Cele mai frecvente surse sunt cercetările finalizate, teoriile recunoscute
în domeniu sau din domeniile conexe, evenimentele de viaŃă cotidiană, activitatea curentă,
comenzile sociale. Precizarea clară a problematicii de cercetare este foarte importantă, de ea
depinzînd opŃiunea pentru un anume tip de metodologie. Al doilea pas presupune stabilirea
obiectivelor şi a ipotezelor. Obiectivele şi ipotezele cercetării sunt „propoziŃii interogative care
statuează relaŃiile dintre două variabile“ (Kerlinger, 1978).
O altă operaŃie specifică şi necesară în debutul oricărei cercetări în ştiinŃele umane este
„operaŃionalizarea conceptelor“. OperaŃionalizarea reprezintă procesul de convertire a conceptelor
în caracteristici empirice cuantificabile. Ea se desfăşoară în trei etape: definirea conceptelor,
stabilirea indicatorilor şi stabilirea indicilor.
1.Identificarea problemei de cercetare şi criteriile de alegere a metodelor
Întrebarea care sunt sursele de inspiraŃie în fixarea unei probleme de cercetare este cât se poate de
pertinentă. În psihologie, ca dealtfel în toate ştiinŃele există câteva surse uzual folosite şi anume:
• Evenimentele de viaŃă cotidiană. RelaŃiile interumane oferă o sursă practic infinită de teme
de cercetare. De exemplu: conflictele intergeneraŃionale în perioade de incertitudine socială,
dificultăŃile de relaŃionare în organizaŃii, efectul reclamelor asupra comportamentelor de
cumpărare, consumul de alcool în comunităŃile de copii ai străzii ş.a.m.d. Determinarea
cauzelor individuale care conduc la aceste evoluŃii, ca şi precizarea cauzelor sociale care
determină anumite comportamente rerprezintă teme de cercetare.
• Activitatea curentă. De exemplu: integrarea profesională a emigranŃilor, absenteismul şi
eşecul şcolar, selecŃia şi orientarea profesională, cazuistica liminală sau personalităŃile
accentuate cu probleme de integrare ş.a. reprezintă tot atâtea teme – problemă a căror
explicaŃie presupune o abordare sistematică.
• Cercetările finalizate. O cercetare corect realizată trebuie să răspundă la întrebarea formulată
prin ipoteză, dar şi să genereze alte întrebări, astfel ea devine şi sursă de idei pentru alte
studii. De exemplu: să considerăm că studiul structurilor de personalitate la adolescenŃi a
evidenŃiat şi o serie de deosebiri din punctul de vedere al opŃiunilor profesionale. OpŃiunile
profesionale nu au facut obiectul studiului respectiv, dar ele pot reprezenta un punct de
pornire pentru alte cercetări.
23
• Teoriile. Ca şi cercetările finalizate, teoriile sunt cu atât mai bune cu cât permit preluarea şi
dezvoltarea informaŃiilor pe care le transmit. Teoria este definită de M.H.Marx (1963) ca
fiind „Un grup de reguli organizate logic“. Teoriile sunt în acelaşi timp o Ńintă şi un ghid. O
teorie este o Ńintă deoarece însumează şi integrează un volum de informaŃii într-un domeniu
şi este un ghid pentru că reuneşte o serie de informaŃii care pot fi surse de idei pentru noi
teme de cercetare.
Odată formulată problema de cercetare urmează etapa de documentare sau de studiu al literaturii de
specialitate corelate problemei stabilite. Întrebarea care apare uzual este „De ce să pierd vremea
studiind ce au făcut alŃii, în loc să încep imediat să lucrez?“ Există câteva motive întemeiate pentru
care trebuie să ştim ce alte cercetări similare au fost făcute:
• pentru a nu risca să repetăm un demers de cercetare care nu poate aduce informaŃii noi;
• dacă tema pe care am ales-o a mai fost studiată, informaŃiile existente pot preciza mai clar
metodele şi obiectivele studiului nostru.
Etapa următoare presupune estimarea posibilitaŃilor de realizare a studiulu. Fiecare studiu trebuie
să respecte anumite norme de timp, presupune costuri, implică acceptul participanŃilor la cercetare
şi nu în ultimul rând obligă la respectarea codului etic. Dacă cercetarea pe care ne-o propunem
presupune timp excesiv, sau timpul acordat pentru cercetare este prea scurt, dacă implică finanŃe pe
care nu le putem acoperi, dacă presupune un grad de experienŃă pe care nu îl avem, sau dacă nu se
pot respecta toate normele etice ale raportului cercetător-participant la cercetare, este de dorit să ne
reorientăm spre o altă temă.
În demersul cercetării un moment important este acela al alegerii metodologiei de cercetare. O
cercetare poate fi efectuată apelând atât la o metodologie cantitativă, cât şi la una calitativă.
Întrebările care decurg logic sunt: Ce tip de metodologie este mai potrivită?; Care sunt criteriile
după care mă ghidez în selectarea unei metode sau a alteia? De fapt, problema nu este dacă un tip de
metodologie este mai bun şi altul mai puŃin bun, ci care tip de metodologie, care metodă serveşte
cel mai bine scopului cercetării. Relativ frecvent cercetătorii folosesc metodele pe care le cunosc
cel mai bine, cu care se simt securizaŃi şi cu care obŃin cele mai bune performanŃe. Pentru alŃii,
alegerea metodei reprezintă un scop uzual al fiecărui debut de cercetare. Berger et al. (1989)
enumeră o serie de condiŃii care trebuie respectate în alegerea unei metode şi a unei metodologii:
• să corespundă scopurilor teoretice ale cercetării;
• să corespundă obiectivelor studiului propus;
• să corespundă necesităŃilor de prelucrare statistică a rezultatelor.
OpŃiunea pentru o metodologie calitativă este justificată în următoarele condiŃii:
• dacă informaŃiile teoretice la care avem acces sunt insuficiente, apelul la aceste metode ne
permite să ne clarificăm noŃiunile şi condiŃiile necesare pentru cercetare. În această situaŃie
utilizarea unei metodologii calitative reprezintă o fază de explorare care poate fi urmată de o
a doua fază, de cercetare propriu-zisă în care să se apeleze la o metodologie cantitativă;
• dacă este necesară o abordare din interior al fenomenului social (exemplu: integrarea socială
a emigranŃilor în comunităŃile Ńării de emigraŃie);
24
• dacă sunt necesare informaŃii de fineŃe. Metodologia cantitativă oferă informaŃii mult
simplificate datorită obligaŃiei de a lua în consideraŃie modalităŃile de prelucrare statistică a
datelor;
• dacă dorim să evaluăm un fenomen în evoluŃie;
• dacă informaŃiile sau rezultatele studiului pot fi prezentate fără apel la cifre;
• dacă cercetătorul doreşte să studieze realitatea psiho-socială aşa cum este fără modele
preconcepute şi posibil limitatoare (Flick, 1991).
2. Etapele cercetării cantitative, comparaŃie cu modelul cercetării calitative
Cercetarea evoluează într-o succesiune de secvenŃe, sau paşi, care sunt interrelaŃionate, realizarea
unei secvenŃe fiind dependentă de realizarea celei anterioare. SchiŃarea unui model de cercetare
presupune un sumar al elementelor principale care interesează, precizarea condiŃiilor de evaluare
(unde, când şi cum putem măsura aceste calităŃi) şi a modului de prelucrare şi analiză a datelor de
cercetare. Modelul de cercetare sau design-ul diferă în funcŃie de scopul cercetării şi de metodele
utilizate.
Orice cercetare presupune o serie de decizii anterioare ca timp debutului propriu-zis şi anume:
a. alegerea tipului de design (cantitativ sau calitativ, descriptiv, experimental ş.a.m.d.);
b. stabilirea procedurii de eşantionare (numărul şi calităŃile caracteristicile participanŃilor la
cercetare). În studiile cantitative, caracteristicile loturilor şi numărul de participanŃi se stabilesc
anticipat şi nu se schimbă pe parcursul lor. În cercetarea calitativă se admite modificarea
caracteristicilor lotului de participanŃi atât din punct de vedere numeric, cât şi al calităŃii lor.
c. alegerea metodelor de evaluare;
d. stabilirea echipei de cercetare (numărul de cercetători şi operatori inplicaŃi, specialităŃile
acestora). Tot acum este de dorit să se obŃină acceptul instituŃiilor şi a participanŃilor la cercetare).
Conform Berger (1989), scopurile unui model de cercetare sunt următoarele:
• să ofere un ghid care să dirijeze activităŃile prin reducerea la maximum a posibilelor pierderi
de timp şi a celor financiare;
• să asigure ordinea operaŃiilor astfel încât nici un aspect urmărit prin cercetare să nu fie omis
şi să fie executat la momentul potrivit;
• sa prevină erorile de lucru, dar şi posibilele distorsiuni de informaŃie.
Structura unui model de cercetare este descrisă de J. Beaugrand (1993) în lucrarea „ Fondements et
étapes de la recherche scientifique en psychologie“. Etapele cercetării cantitative sunt următoarele:
1. EnunŃarea problemei; 2. Structurarea planului; 3. Culegerea de informaŃii; 4. Analiza şi
interpretarea informaŃiilor; 5. Reformularea enunŃurilor teoretice; 6. Publicarea raportului de
cercetare. Beaugrand precizează că acest ciclu de cercetare admite reîntoarcerea la o etapă
anterioară, cu excepŃia etapelor doi şi trei a căror ordine nu poate fi schimbată. Fiecare etapă
presupune o serie de activităŃi specifice.
25
1. EnunŃarea problemei de cercetare
O problemă este definită ca o lipsă de informaŃii şi precizarea acestei necunoscute este primul pas
într-o cercetare. Pentru a delimita obiectivele unei cercetări este necesar să se ştie ce informaŃii
există în domeniul în care se încadrează tema pentru care s-a optat. În cadrul activităŃilor de
documentare se include atît parcurgerea literaturii de specialitate, dar şi observaŃia nestructurată.
Este o metodă adecvată acestei etape deoarece nu presupune un plan grilă antestabilit dar poate
preciza obiectivele prin confruntare cu realitatea. Această etapă se finalizează în momentul în care
se pot stabili ipotezele teoretice de cercetare (sau ipoteze de lucru cf. Sarantakos).
2. Structurarea planului de cercetare
Aceasta etapă presupune transformarea în variabile empirice a conceptelor şi ipotezelor generale
(trecerea de la teoretic la concret). Ca activităŃi specifice ea presupune: operaŃionalizarea
conceptelor, alegerea metodelor, stabilirea eşantionului de cercetare şi a locului unde aceasta se va
desfăşura. Toate aceste activităŃi vor permite traducerea sau transformarea ipotezelor teoretice în
ipoteze empirice (sau ipoteze de cercetare cf. Sarantakos).
3.Culegerea de informaŃii se face cu ajutorul metodelor pentru care s-a optat în etapa anterioară.
Rezultatul acestei etape sunt datele de cercetare sau informaŃiile de cercetare.
4. Analiza şi interpretarea informaŃiilor
În analiza şi interpretarea informaŃiilor se poate opta pentru diferite niveluri, cum ar fi analiza
comparativă a performanŃelor medii sau analiza rezultatelor testelor statistice care permit afirmaŃii
de tipul: „Rezultatele obŃinute ilustrează efecte sistematice şi nu sunt obŃinute la întâmplare.“ Prin
teste statistice se înŃelege calculul corelaŃiei sau analiza factorială.
Analiza şi interpretarea datelor obligă la confruntarea lor cu o ipoteză stabilită iniŃial în cercetare,
pentru a descoperi în ce măsură rezultatele obŃinute confirmă sau infirmă ipoteza respectivă.
Interpretarea reprezintă confruntarea rezultatelor sau a relaŃiilor dintre variabile, relaŃii care au fost
propuse prin ipoteză. În unele cazuri, ipoteza poate fi o simplă descriere a unor regularităŃi, în
special când se utilizează metode ca observaŃia, iar din punct de vedere al calculelor statistice o
simplă comparaŃie de medii sau de procente. Alteori, ipoteza presupune o inferenŃă (explicare a
cauzalităŃii unor fenomene), iar rezultatele sunt obŃinute în urma unui studiu corelaŃional (teste,
chestionare). Această etapă se finalizează atunci când se pot face o serie de generalizări empirice.
5. Reformularea enunŃurilor teoretice
Este etapa în care se poate propune revizuirea unui model teoretic preexistent prin prisma noilor
informaŃii obŃinute. BineînŃeles, această revizuire va fi reluată şi validată prin alte cercetări. În acest
moment se face evaluarea întregului studiu, se stabileşte în ce măsură metodele alese au corespuns
ipotezei formulate, se stabilesc care au fost sursele de eroare, se stabileşte domeniul în care pot fi
generalizate rezultatele obŃinute. Se integrează noile informaŃii la nivelul teoriilor deja existente, se
anulează informaŃiile false, se precizează noi probleme de cercetare, noi ipoteze.
26
6. Publicarea raportului de cercetare
Este etapa care încheie un ciclu de cercetare. Publicarea rezultatelor înseamnă „supunerea“ judecăŃii
comunităŃii ştiinŃifice, atât a cercetătorului, cât şi a rezultatelor studiului (fi.3.1.).
Analiză comparativă a modelul cantitativ de cercetare cu modelul calitativ de cercetare
Sarantakos a propus în 1994 această comparaŃie, spunând: „Dacă prima etapă (pregătirea) în cazul
unei abordări cantitative presupune un obiectiv bine specificat, o ipoteză formulată ferm şi definitiv
ca şi operaŃionalizarea conceptelor utilizate în studiu, în cercetarea calitativă această etapă obligă la
formularea unor obiective mai generale, mai puŃin structurate, ipotezele se pot formula şi pe
parcursul cercetării, iar operaŃionalizarea conceptelor este un proces care nu este necesar.“ Se mai
pot preciza o serie de deosebiri între cele două abordări.
• Din punctul de vedere al design-ul de cercetare.
Într-o abordarea cantitativă – design-ul este planificat cu multă atenŃie şi acurateŃe din debut;
loturile de subiecŃi sunt selectate conform unor criterii antestabilite; se precizează metodele de
colectare a datelor şi corelativ tipul de analiză statistică, de asemenea la începutul cercetării.
Într-o abordarea calitativă – design-ul este planificat, dar nu este restrictiv (etapele nu sunt fixate
într-o ordine riguroasă înainte de a debuta studiul); se respectă o serie de criterii de selecŃie a
participanŃilor, dar criteriul de reprezentativitate nu este la fel de important; metoda de lucru se
precizează de la debutul studiului.
• Din punctul de vedere al etapei de colectare de date.
În abordarea cantitativă – colectarea datelor poate fi făcută atât de cercetător, dar şi de persoane
instruite să aplice diferite probe, adică şi de operatori de cercetare.
În abordarea calitativă – aplicarea probelor şi culegerea de informaŃii se face doar de cercetător (nu
se apelează niciodată la operatori de cercetare)..
• Din punctul de vedere al analizei datelor.
Abordarea cantitativă – utilizează analiza cantitativ- statistică.
Abordarea calitativă – utilizează analiza calitativă, care are loc simultan cu colectarea datelor sau pe
măsură ce informaŃiile se colectează, se analizează şi pot deschide noi direcŃii de cercetare.
• Din punctul de vedere al interpretării.
Într-o abordare cantitativă – interpretarea datelor se face prin generalizare inductivă.
Într-o abordare calitativă – interpretarea se realizează prin generalizare analitică.
27
Figura 3.1. - ETAPELE CERCETĂRII CANTITATIVE
ENUNTAREA PROBLEMEI DE CERCETARE
ModalităŃi de înŃelegere a unui proces, fenomen
psihologic :
- model teorie – soluŃie
- observaŃie nestructurată
- documentare
Ipoteze teoretice
PUBLICARE
PLANUL DE CERCETARE
OperaŃionalizarea conceptelor.
Alegerea metodelor, verificarea oportunităŃii utilizării
lor, fixarea metodelor de lucru.
Fixarea locului cercetării şi a grupului de participanŃi.
Traducerea ipotezelor teoretice în ipoteze empirice
REFORMULAREA ENUNÞURILOR TEORETICE
Corelarea noilor informaŃii cu teoriile existente.
Selectarea informaŃiilor prin confruntare cu alte informaŃii
de acelaşi tip.
Definirea de noi probleme de cercetare.
Ipoteze noi
CULEGEREA DE INFORMAÞII
Prin experiment, observaŃie directă, teste, metode
corelative.
InformaŃii
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA INFORMAÞIILOR
Transformarea informaŃiilor în cifre: verificarea ipotezelor
Descrierea fenomenului psihic măsurat
Generalizări empirice
Conf. J. BEAUGRAND (1993) „Fondements et étapes de la recherche scientifique en psychologie“
28
3. OperaŃionalizarea conceptelor
În cercetarea cantitativă operaŃionalizarea conceptelor este o etapă indispensabilă. Este utilizată
în orice tip de studiu şi permite definirea cu acurateŃe a variabilelor utilizate în studiu. Spre
exemplu: Cum se poate măsura anxietatea fără să existe o corectă definiŃie a termenului şi fără să
fie precizate comportamentele semnificative pentru prezenŃa sa?
OperaŃionalizarea este definită ca fiind procesul de convertire a conceptelor în caracteristici
empirice (indicatori, „evenimente observabile“) cuantificabile. OperaŃionalizarea se utilizează
atunci când conceptele sunt abstracte, sau vagi, sau neclare şi obligă la traducerea lor în sinonime
empirice. Spre exemplu: conceptul responsabilitate poate fi operaŃionalizat prin următorii
indicatori: conştiinciozitate, fidelitate, stabilitate, constanŃă atitudinală şi comportamentală.
A. J. Bachrach (1962) defineşte operaŃionalizarea metaforic: „DefiniŃia operaŃională a unei
mâncări este…..reŃeta sa.“ (p.74)
OperaŃionalizarea presupune trei paşi:
• selecŃia indicatorilor. Sunt cunoscute mai multe căi de selecŃie a indicatorilor: a. studiile
exploratorii, care permit definirea conceptelor prin apel la un grup de experŃi; b. propria
experienŃă; c. analiza definiŃiilor prezentate în literatura de specialitate.
• cuantificarea indicatorilor (identificarea valorilor pe care aceştia îi pot lua şi stabilirea
scorurilor, a valorilor numerice corespunzătoare);
• cuantificarea variabilelor (identificarea unui continuu numeric al valorii lor, sau
reprezentarea lor prin scoruri).
Procedura de operaŃionalizare a conceptelor presupune respectarea unor reguli. Acestea sunt:
• Regula relevanŃei empirice, conform căreia indicatorii trebuie să reflecte exact conceptul pe
care îl măsoară sau indicatorii trebuie să fie sinonomi cu conceptul.
• Regula adecvării empirice, conform căreia indicatorii trebuie să aibă capacitatea de a măsura
toate faŃetele conceptului.
• Regula cuantificării, conform căreia valorile numerice utilizate în cuantificarea indicatorilor
şi variabilelor trebuie să respecte aceleaşi proceduri.
În cercetarea calitativă, operaŃionalizarea este considerată inadecvată şi ca urmare ea nu este
utilizată. În acest context, Lamneck, 1988, consideră inoperantă operaŃionalizarea din
următoarele motive: a. este inadecvată deoarece în realitate ea nu asigură relaŃia abstract-concret,
ci o relaŃie abstract – abstract, cu alte cuvinte prin operaŃionalizare conceptele sunt definite prin
alte concepte; b. este incompletă, căci nu poate acoperi toate aspectele conceptului, conceptul
fiind considerat o entitate în evoluŃie; c. este subiectivă, determinarea indicatorilor fiind
dependentă de ceea ce înŃelege cercetătorul şi astfel se explică de ce pentru acelaşi concept există
mai multe explicaŃii; d. stabilirea unor echivalenŃe numerice pentru indicatori şi implicit pentru
concept nu este întotdeauna conformă cu realitatea; e. este o pierdere de timp, căci
operaŃionalizarea presupune definirea completă a conceptului înainte de a debuta o cercetare. Ca
urmare, în loc să putem îmbogăŃi conceptul prin datele de cercetare vom fi obligaŃi să ne limităm
29
la indicatorii determinaŃi la început; f. crează probleme de validitate, datorită caracteristicilor
enumerate mai sus. Aşadar, dacă pentru cercetările cantitative operaŃionalizarea este o etapă
absolut necesară, pentru cercetarea calitativă ea nu este necesară.
���� ExerciŃii
Definitivarea temelor proiectelor de cercetare
Definirea cuvintelor cheie şi operaŃionalizarea conceptelor pentru temele proiectelor (se lucrează
cu microgrupuri de studenŃi).
���� Bibliografie
Chelcea, S., (1995) Cunoaşterea vieŃii sociale, Fundamente metodologice, Bucureşti, Editura
Institutului NaŃional de InformaŃii
Babbie, E., (1992) The practice of Social Research (6th edition), Belmont, CA, Woodsworth
30
PRELEGEREA IV
Generarea şi formularea ipotezelor
Introducere Această a patra prelegere se ocupă de tematica generării şi a formulării ipotezelor, precum şi de etapele formulării ipotezelor, încercând să clarifice o serie de probleme referitoare la acestea. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice
legate de generarea şi formularea ipotezelor ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale
psihologiei;
31
ConŃinut şi tematizare
Rezumat
O ipoteză trebuie să îndeplinescă următoarele funcŃii: să ghideze cercetarea, să asigure un
răspuns temporar la problema cercetată, să faciliteze analiza datelor. Pentru a formula o ipoteză
de cercetare corectă este necesar ca informaŃiile cu privire la problematica aflată în studiu să fie
corectă şi completă. Aceasta obligă la o bună cunoaştere a teoriilor ştiinŃifice existente în
domeniul în care se încadrează studiul. Un al doilea deziderat al formulării ipotezelor îl
reprezintă precizarea locului pe care îl vor ocupa rezultatele cercetărilor propuse în contextul
informaŃiilor existente (se continuă o cercetare, se reface un demers de cercetare în alt context,
sau se verifică o teorie prin utilizarea unei metodologii noi ş.a.). Respectarea acestor deziderate
permite formularea adecvată şi precisă a ipotezelor şi integrarea cercetărilor pe care le orientează
în corpul de cunoştinŃe existente în domeniu. O ipoteză vagă, bazîndu-se pe informaŃii
fragmentare sau neselectate va fi inutilă în contextul evoluŃiei ştiinŃei. În formularea ipotezelor se
pot distinge trei grade de specificitate: ipoteze generale, de cercetare şi statistice (Bandura,
1963). Atât în sociologie, cât şi în psihologie se face diferenŃa între ipoteze teoretice (care
propun interpretări noi ale faptelor şi fenomenelor psihice şi sunt indirect testabile în cercetările
empirice) şi ipoteze de lucru (sau empirice, care îşi propun să explice relaŃiile dintre diferite
fenomene psihice şi sunt direct testabile în cercetările empirice, de teren). Grawitz (1972)
clasifică ipotezele de lucru în funcŃie de nivelul de abstractizare: ipoteze care avansează supoziŃia
uniformităŃii cazurilor, ipoteze care urmăresc să stabilească relaŃii empirice, ipoteze care se
referă la relaŃiile dintre variabilele abstracte.
1. Generarea şi formularea ipotezelor
Formularea ipotezelor este o fază specifică abordărilor pozitiviste, a cercetărilor cantitative.
EnunŃarea unei presupoziŃii cu privire la evoluŃia a două sau mai multe variabile psihologice
obligă la o bună cunoaştere a conceptelor cu care se lucrează. În cele mai multe cazuri, ipotezele
se referă la verificarea unor relaŃii care se stabilesc între două variabile, aşadar ipoteza descrie o
soluŃie posibilă la problema aflată în studiu. Kerlinger (1978) defineşte ipoteza ca fiind un enunŃ
conjunctural despre relaŃia dintre două sau mai multe variabile. Legătura presupusă între
variabile şi propusă prin ipoteză nu este o legătură sigură, ci una probabilă, posibilă. În general,
ipoteza se constituie ca o explicaŃie plauzibilă care urmează a fi verificată prin cercetare, prin
datele obŃinute. În ştiinŃele sociale, ipoteza este o reflectare într-o formă specifică a realităŃii
obiective, fiind un enunŃ cu caracteristici de probabilitate despre sensul, intercondiŃionarea şi
32
cauzalitatea evenimentelor şi comportamentelor socio-umane. Ea determină şi delimitează
domeniul de cercetare ghidând procedurile de culegere a datelor, de analiză şi interpretare a lor.
Caplow (1970) oferă două definiŃii conceptului ipoteză: a. „ipoteza este enunŃul unei relaŃii
cauzale într-o formă care permite verificarea ei empirică“; b. „ipoteza este o tentativă de
explicaŃie la o problemă de cercetare“. Ipotezele trebuie să fie testabile, specifice şi precise, să
conŃină formulări clare, să numească variabile şi să descrie relaŃiile care se stabilesc între ele.
Rolul unui enunŃ ipotetic este pe de o parte acela de a determina şi delimita domeniul de
cercetare şi, pe de altă parte, de a ghida colectarea datelor, analiza şi interpretarea acestora.
Ipoteza fiind un răspuns temporar la problema aflată în studiu are rolul de ghid al cercetării.
Pentru a îndeplini criteriul de validitate aceasta trebuie să respecte o serie de condiŃii, denumite
de Galton (1967) dimensiuni. Acestea sunt:
1. CondiŃia generalităŃii. În perspectiva cantitativistă interesează informaŃiile care pot fi
generalizabile deci valide pentru o populaŃie numeric semnificativă. Ca urmare, ipotezele trebuie
astfel formulate încât relaŃia dintre variabile să fie adevărată indiferent de condiŃiile spaŃio-
temporale. Spre exemplu: „cu cât o mamă este mai protectivă cu atât şansa copilului de a
dezvolta disfuncŃii afective la maturitate este mai mare“.
2. CondiŃia complexităŃii. EnunŃurile ipotetice pot să privească relaŃia dintre două sau mai multe
variabile. Complexitatea priveşte numărul de variabile incluse în enunŃ. Exemplul anterior este al
unei ipoteze cu două variabile. Dacă adăugăm criteriul sau variabila timp vom avea trei variabile.
„cu cât o mamă este mai protectivă şi pe o perioadă mai lungă de timp cu atât şansa copilului de
a dezvolta disfuncŃii afective la maturitate este mai mare“.
Se poate face astfel o clasificare în funcŃie de numărul de variabile incluse în ipoteze (ipoteze de
nivelul 1, cu două variabile; ipoteze de nivelul 2, cu trei variabile sau mai multe).
3. CondiŃia specificităŃii priveşte claritatea cu care sunt definite variabilele prezentate în ipoteză
ca şi numărul de valori pe care le poate avea fiecare variabilă.
4. CondiŃia determinării se referă la gradul de corectitudine al enunŃului. O ipoteză este cu atât
mai corectă cu cât reflectă mai bine realitatea psihologică.
5. CondiŃia falsificabilităŃii. CondiŃie care priveşte formularea enunŃului ipotetic şi obligă la o
formulare clară a acestuia. Această formulare nu trebuie să permită interpretări diferite ale
sensului său. Spre exemplu enunŃul „Partidele de dreapta sunt votate sau nu, de populaŃia
săracă“ permite interpretări şi este incorect. Dar enunŃul „Partidele de dreapta sunt votate de
populaŃia săracă“ este corect.
6. CondiŃia testabilităŃii. Se referă la condiŃiile de validare a enunŃului ipotetic. O ipoteză trebuie
să poată fi verificată (testată) prin cercetări empirice, pentru a fi corectă. Exemplu: „RelaŃiile
interpersonale depind de influenŃa planetară din galaxia noastră“ – nu este testabilă. Dar o
ipoteză de forma: „RelaŃiile interpersonale depind de gradul de agresivitate al managerului“ este
testabilă.
7. CondiŃia predictibilităŃii. O ipoteză este corectă dacă descrie şi explică anticipativ evoluŃia
unor fenomene psihice. ExplicaŃie care asigură şi rolul de ghid al cercetării fiind un răspuns
provizoriu la întrebarea la care trebuie să răspundă studiul.
33
8. CondiŃia comunicabilităŃii. Formularea unei ipoteze trebuie să fie inteligibilă, astfel încât să
fie decodată identic de oricine o citeşte.
9. CondiŃia reproductibilităŃii. O ipoteză trebuie să poată fi preluată şi verificată în cadrul altor
cercetări.
10. CondiŃia utilităŃii. Ipoteza, prin confruntare cu realitatea se poate plasa pe un continuum de la
validare până la invalidare. Este de dorit ca o ipoteză să se valideze, dar o ipoteză neconfirmată
nu este o ipoteză neutilizabilă, ci ea are valoare de adevăr, dar în sensul opus celui presupus
iniŃial (Radu, 1993).
În concluzie, ipotezele trebuie să fie testabile, specifice şi precise, să conŃină formulări clare, să
numească variabilele şi să descrie relaŃiile care se stabilesc între ele.
În literatura de specialitate se definesc mai multe tipuri de ipoteze.
A. Ipoteza de lucru (sau generală) este un enunŃ preliminar care se formulează atunci când nu
există suficiente informaŃii despre studiul respectiv.
B. Ipoteza de cercetare descrie un concept general utilizat în cercetare fără să facă referinŃă la
formele particulare pe care le poate avea la nivelul populaŃiei cercetate.
C. Ipoteza statistică este un enunŃ corespunzător modelului care descrie distribuŃia statistică
probabilă a unor parametrii; este utilizată în contextul calculelor referitoare la ipoteza nulă şi
ipoteza alterntivă. Ipoteza nulă şi ipoteza alternativă funcŃionează împreună, în sensul în care
acceptarea uneia presupune rejectarea celeilalte. Ele sunt utilizate de cercetător în condiŃiile
verificării ipotezelor ştiinŃifice, presupunând enunŃuri de tipul: diferenŃele identificate între cele
două loturi se datorează procedurilor de eşantionare (Sarantakos, 1994, p.121).
2. Etapele formulării ipotezelor
Etapele formulării ipotezelor sunt:
1. formularea ipotezelor de lucru (sau generale);
2. formularea ipotezelor de cercetare,
3. formularea ipotezelor statistice.
Vom descrie trăsăturile specifice fiecărei etape urmărind un studiu asupra agresivităŃii efectuat
de Alfred Bandura. Bandura (1963) este autorul teoriei conform căreia perceperea unor
comportamente determină un proces de achiziŃie, de învăŃare a lor.
1. Formularea ipotezelor de lucru (sau generale). În faza de debut a unei cercetări se pot
formula mai multe ipoteze generale. Ele pot fi privite ca ipoteze de lucru, adică formulări
preliminare a scopurilor cercetării atunci când nu există suficiente informaŃii pentru o formulare
precisă şi clară. Ele ghidează demersul de documentare şi permit alegerea unor Ńeluri mai
precise.
Întrebarea de la care a pornit Bandura în studiul său a fost: „Este adevărat că faptul de a-şi
imagina sau de a percepe un comportament agresiv executat de altă persoană reduce
autocontrolul, determinând apariŃia unor comportamente agresive?“ Primă ipoteză cu un grad
34
mare de generalitate a studiului a fost: „ReacŃia la imaginea (percepŃia sau reprezentarea) unui
act agresiv determină mai degrabă o creştere a agresivităŃii decât o scădere a ei“. Precizăm că
cercetarea efectuată de Bandura în 1963 a avut ca scop demonstrarea faptului că acei copii care
asistă (trăiesc într-un mediu ostil şi violent) la comportamente agresive tind să manifeste la
rândul lor comportamente agresive.
Pentru a demonstra acest enunŃ foarte general Bandura a recurs la metoda experiementală. A
lucrat cu trei grupe de subiecŃi, primul grup a vizionat o piesă de teatru foarte agresivă, al doilea
grup a vizionat un film cu scene violente, iar al treilea grup a urmărit un film de desene animate
în care personajele erau agresive. În etapa următoare, s-a măsurat agresivitatea
comportamentelor dezvoltate de subiecŃi, s-a determinat tipul de agresivitate (imitativă sau
nonimitativă). Rezultatele au evidenŃiat că există o influenŃă clară a comportamentelor
personajelor din piesă, din film şi din desenul animat asupra comportamentelor prezente ulterior
la copii. Comportamentele percepute au influenŃat comportamentele dezvoltate de subiecŃi.
Rezultatele au evidenŃiat că nivelul influenŃei era dependent de cât de reale erau scenele agresive
prezentate şi de asemenea s-a constatat o agresivitate „în oglindă“ – fetele imitau agresivitatea
personajelor feminine, iar băieŃii imitau agresivitatea personajelor masculine.
2. Formularea ipotezelor de cercetare. Ipoteza generală nu se poate verifica direct, ci sunt
necesare o serie de strategii sau cercetări particulare. OpŃiunea pentru o strategie de verificare a
enunŃului general obligă la formularea unei ipoteze de cercetare. O ipoteză de cercetare
reprezintă concretizarea ipotezei generale într-o cercetare bine delimitată. Este mult mai concretă
şi formularea respectă regulile logicii formale. De asemenea, prin ipotezele de cercetare se
precizează şi activităŃile care se vor efectua. EnunŃul ipotezei de cercetare merge în acelaşi sens
cu ipoteza generală şi precizează o situaŃie concretă de desfăşurare a studiului.
În studiul efectuat de Bandura, una dintre aceste ipoteze de cercetare a fost: „ConfruntaŃi cu un
exemplu de model agresiv, copiii vor dezvolta ulterior mai multe comportamente agresive
comparativ cu cei care nu au fost confruntaŃi cu acest model.“ Alte ipoteze au făcut referire la
dezvoltarea unor comportamente agresive generate de filme şi de desene animate violente (nu de
spectacole).
Pentru a conduce la rezultate valide ipotezele de cercetare trebuie să întrunească câteva calităŃi şi
anume, trebuie să fie operaŃionale, riguroase, originale, validabile.
O ipoteză este operaŃională dacă precizează activităŃile, operaŃiile, concrete care trebuie
efectuate pentru a determina dacă fenomenele psihice presupuse au loc, precum şi modul de
evaluare al acestora. În studiul lui Bandura, s-a precizat că modelul de imitat va lua forma
comportamentelor reale şi că se vor utiliza trei variante de lucru, trei modele de imitat: personaje
de spectacole, filme şi desene animate.
O ipoteză este riguros ştiinŃifică dacă nu face precizări de tip cantitativ cu privire la evoluŃia
unor variabile. Un enunŃ de tipul reacŃia X va fi de trei ori mai mare în cazul Y faŃă de cazul Z,
sau de 10 ori etc. este greşit. Având în vedere unicitatea reacŃiilor umane, este incorect să
anticipăm intensitatea unei reacŃii la un anume stimul, dar este corect să presupunem că vor
evolua într-un sens pozitiv sau negativ. Ipoteza formulată de Bandura nu a precizat dacă imitarea
35
unei persoane agresive va genera comportamente de trei ori mai violente decât imitarea unui
desen animat.
O ipoteză este originală în măsura în care informaŃiile care se presupun reprezintă o achiziŃie
nouă şi corectă pentru ştiinŃă. Când a presupus că un model agresiv va determina un plus de
agresivitate la copii, Bandura a vrut să îmbunătăŃească „teoria învăŃării prin imitaŃie“ şi să pună
sub îndoială „teoria katharsis-ului“.
O ipoteză este validabilă atunci când enunŃul postulat este confirmat pe parcursul studiului.
3. Formularea ipotezelor statistice
Odată formulată ipoteza de cercetare trebuie decis care este criteriul care permite validarea
enunŃului postulat, ce tipuri de calcule statistice se vor utiliza. Statistica permite cuantificarea
reacŃiilor comportamentale şi stabilirea relaŃiilor dintre stimul şi reacŃie, dar nu ne permite să
aflăm dacă evaluările făcute corespund unor realităŃi psihice şi dacă sunt tipice. EnunŃurile
statistice trebuie să respecte aceste deziderate. Bandura în studiul său a presupus că vizionarea
unei imagini violente va determina o creştere a gradului de agresivitate al comportamentelor la
copii, dar nu a precizat că se vor dezvolta reacŃii agresive de către toŃi copii. Nu a formulat un
enunŃ ferm de tipul „toŃi copiii vor acŃiona mai agresiv“, ceea ce ar fi fost greşit. ReacŃiile
comportamentale ale copiilor supuşi aceluiaşi stimul au fost diferite. La majoritatea s-a constatat
o scădere a controlului, dar au existat şi cazuri în care acest lucru nu s-a întâmplat.
Pe parcursul unei cercetări ipotezele obŃin un grad de precizie mai mare. Ipotezele de cercetare
sunt o concretizare a ipotezelor generale în cazul unui studiu particular, iar ipotezele statistice
stabilesc dacă ipotezele de cercetare fixate aprioric sunt verificate de datele cercetării. Aceste
etape de formulare a ipotezelor nu sunt concomitente cu dezvoltarea cercetării propriu-zise. În
mod obişnuit, studiul debutează în momentul în care ipotezele de cercetare sunt fixate. Iar
ipotezele statistice sunt concomitente fazei de analiză şi interpretare a datelor.
���� ExerciŃii
1.Stabilirea diferenŃei obiectiv – ipoteză de cercetare, analiză comparativă şi exemplificări.
2.Formularea obiectivelor şi a ipotezelor pentru proiectele de cercetare (se lucrează cu
microgrupuri de studenŃi).
���� Bibliografie
Chelcea, S., (1995) Cunoaşterea vieŃii sociale, Fundamente metodologice, Bucureşti, Editura
Institutului NaŃional de InformaŃii
Robert, R., (1988) Fondements et etapes de la recherche scientifique en psychologie, Quebec,
Edisem
Radu, I., et al. (1993) Metodologie psihologică şi analiza datelor, Cluj, Editura Sincro
36
PRELEGEREA V
Metode şi design-uri de cercetare
Introducere Această a cincea prelegere se ocupă de tematica metodelor şi a designurilor de cercetare, într-o clasificare a acestora din urmă în designuri descriptive şi experimentale. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice
legate de metodele şi designurile de cercertare ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale
psihologiei;
37
ConŃinut şi tematizare
Rezumat
Sunt cunoscute mai multe criterii de clasificare a metodelor şi implicit a cercetărilor. În funcŃie
de caracterul cantitativ sau calitativ al modalităŃilor de evaluare psihologică se diferenŃiază
metode calitative şi cantitative. În funcŃie de relaŃia care se stabileşte între cercetător şi subiect se
pot distinge între cercetări descriptive (fără intervenŃa cercetătorului), studii experimentale (cu
intervenŃia cercetătorului). Un alt criteriu este numărul de subiecŃi al căror comportament se
analizează (monogrup, multigrup, monosubiect).
Design-urile de cercetare se pot clasifica în două categorii: descriptive şi experimentale. Fiecare
categorie la rândul ei permite o serie de alte clasificări în funcŃie de diferite criterii cum ar fi
timpul de desfăşurare a cercetării, numărul de subiecŃi ş.a. Toate aceste clasificări se utilizează
simultan pentru a defini cât mai clar calităŃile unui studiu. Exemplu: putem spune despre un
design că este descriptiv, longitudinal şi monosubiect.
1. Metode şi design-uri de cercetare
În ştiinŃele sociale metodologia se ocupă pe de o parte cu analiza critică a activităŃii de cercetare
şi pe de altă parte, cu formularea unor propuneri pentru perfecŃionarea acesteia. În 1959, Paul
Lazarfeld (conform Chelcea, 2002) considera că metodologia are şase obiective principale:
delimitarea obiectului de studiu în cercetările empirice, analiza conceptelor, analiza metodelor şi
a tehnicilor de cercetare, analiza raportului dintre metode şi tehnici de cercetare, sistematizarea
datelor obŃinute în cercetarea empirică şi formalizarea raŃionamentelor. Obiectivele formulate
astfel sunt mai degrabă etape ale cercetării empirice putând fi şi obiective individualizate ale
ştiinŃei metodelor sau metodologiei.
În ştiinŃele socio-umane, termenul de metodă are diferite accepŃiuni. Uneori are un înŃeles mai
larg, dacă ne referim la metoda statistică, dialectică, sau poate avea un sens mai restrâns dacă ne
referim la metoda observaŃiei, chestionarului etc. (Chelcea, 1995). Sunt cunoscute două variante
de clasificare a metodelor. Pe de o parte, în funcŃie de locul ocupat în procesul cercetării, şi ele
pot fi: a. metode de culegere a informaŃiilor (observaŃia, experimentul etc.); b. metode de
prelucrare a informaŃiilor (cantitative sau calitative); c. metode de interpretare.
O serie de criterii privesc atât metoda cât şi design-ul, acestea sunt: tipul de relaŃie care se
stabileşte între cercetător şi subiect; caracteristicile intrinseci ale metodelor, scopul cercetării sau
numărul subiecŃilor ş.a.
În funcŃie de tipul de relaŃie care se stabileşte între cercetător şi subiect pot fi:
38
• cercetări experimentale. În experimentul psihologic cercetătorul intervine provocând
apariŃia unor reacŃii şi metoda utilizată este experimentul de laborator.
• cercetări cvasiexperimentale. În acest caz cercetătorul chestionează participanŃii la studiu
asupra unor evenimente sau trăiri psihologice, dar nu intervine pentru a provoca reacŃii.
Metoda utilizată este ancheta (interviul, chestionarul ş.a.).
• cercetări observaŃionale În acest tip ce studii cercetătorul este necunoscut pentru cel care
oferă informaŃii. Metode folosite sunt observaŃia, studiul arhivelor şi a urmelor ş.a..
În funcŃie de caracteristicile intrinseci ale metodelor vom distinge între:
• cercetări cantitative. Prin caracterul ştiinŃific riguros matematic al metodelor sale şi prin
condiŃiile de eşantionare ferme acest tip de studii permit controlul rezultatelor şi
generalizarea lor.
• cercetări calitative. Cercetările calitative Ńintesc la o analiză de profunzime a
caracteristicilor unui segment al realităŃii sociale, nu apelează la metode statistico-
matematice de analiză a informaŃiilor şi datele de cercetare nu pot fi generalizate.
În funcŃie de scop vom avea:
• cercetări descriptive care au ca scop descrierea evoluŃiei unor evenimente psihice. În
cadrul cercetărilor descriptive se pot descrie două abordări: nomotetică şi idiografică.
Într-o abordare nomotetică scopul este definirea trăsăturilor specifice unei populaŃii,
determinarea performanŃelor medii tipice ale grupului. Ca urmare, studiile de acest tip
obligă la analiza peformanŃelor unui grup mare de persoane. Comportamentul tipic pentru
grup nu se va regăsi identic la nivel individual. Cercetarea nomotetică nu neagă existenŃa
diferenŃelor interindividuale, dar are ca scop determinarea asemănărilor dintre indivizi.
Focalizarea pe valorile medii ale grupului a generat multe discuŃii referitoare la adecvarea
acestei abordări în psihologie. Au fost cercetători care au susŃiunut că abordarea
nomotetică este inadecvată cercetărilor psihologice deoarece individualitatea psihică nu
poate fi evaluată astfel. Aceştia consideră că în psihologie importantă este persoana şi
descrierea unor comportamente medii nu surprind realitatea. Chiar dacă aceste
comportamente se înscriu în limitele unor reguli general acceptate, ele se dezvoltă
specific particularizând individul. Abordarea idiografică este focalizată pe individualitate
şi presupune descrierea caracteristicilor specifice, individualizante ale persoanei. Cele
două abordări utilizează metode diferite. Astfel, metodele specifice cercetărilor
nomotetice sunt studiul corelaŃional (ancheta, testul), iar cele specifice studiilor
idiografice sunt studiul de caz, observaŃia.
• cercetări corelaŃionale care au ca scop predicŃia apariŃiei unor evenimente psihice,
stabilirea modului în care unele caracteristici psihice vor evolua prin raportare la altele.
Exemplu: Modul în care performanŃele şcolare condiŃionează performanŃele universitare.
Când utilizăm valorile unei variabile (performanŃa şcolară) pentru a face predicŃii asupra
evoluŃiei altei variabile (performanŃa universitară), lucrăm cu variabile corelate. Se
stabileşte o relaŃie atunci când două măsurători diferite asupra aceluiaşi eveniment sau
fenomen psihic au legătură între ele. Putem stabili o valoare calitativă prin nivelul şi tipul
39
relaŃiei care se stabileşte între cele două variabile prin calculul coeficientului de corelaŃie.
Nivelul variaŃiei arată cât de strânsă este această legătură dintre variabile (pragul de
semnificaŃie), iar tipul variaŃiei indică direcŃia pe care se stabileşte legătura respectivă
(corelaŃie pozitivă sau negativă). CorelaŃia este o relaŃie asociativă şi nu una de
determinare.
• cercetări explicative urmăresc să explice cauza apariŃiei unor evenimente psihice,
explicarea unei evoluŃii. Metoda la care apelăm în acest caz este metoda experimentală.
Pentru a explica o cauzalitate, trebuie să se respecte trei condiŃii: a) existenŃa unei
covarianŃe între două evenimente (sau variabile); b) existenŃa unei relaŃii temporale şi
cauzale între evenimente; c) eliminarea pe cât posibil a variabilelor cauzale alternative.
În funcŃie de numărul participanŃilor la cercetare, sau mărimea eşantionului, vom avea:
• cercetări statistice în care se studiază şi se analizează caracteristicile psihologice
colecŃionate de la un număr mare de participanŃi (anchetele socio-demografice, sondajele
de opinie). Metoda utilizată este ancheta.
• cercetări cazuistice în care se analizează cât mai complet un număr mic de cazuri
(biografia, studiul de caz, monografia). Metodele corespund în acest caz cu denumirea
studiului.
2. Design-uri descriptive
DiferenŃele dintre un design descriptiv şi unul experimental nu sunt de neglijat. Cercetarea
descriptiv-exploratorie utilizează metode de tipul observaŃie, anchetă, test. Ea măsoară
caracteristicile unei populaŃii aşa cum există ele în mod natural, aşadar nu intervine pentru a
declanşa anumite comportamente. Utilizează modele specifice de cercetare şi anume design-ul
transversal, al eşantioanelor succesive independente şi longitudinal. Cercetarea experimentală
utilizează metoda experimentală şi măsoară caracteristicile unui proces sau ale unei trăsături
psihice, izolând-o din structura generală a personalităŃii şi provocând evoluŃia sa într-o situaŃie
artificială. Cercetarea experimentală apelează la o serie de design-uri specifice cum sunt design-
ul multigrup, monogrup şi complex. O cercetare care să evalueze cu maximă certitudine
caracteristicile sau trăsăturile psihice presupune o abordare complexă cu metode descriptive şi
experimentale. O astfel de abordare, complexă din punct de vedere metodologic, permite
realizarea unei validări convergente a datelor.
Design-urile descriptive se clasifică în funcŃie de un criteriu temporal care departajează între
cercetări transversale, al eşantioanelor succesive independente şi longitudinal.
• Design-ul transversal este utilizat cel mai frecvent în cercetările psihologice. Acest tip de
design, sau model de cercetare, presupune analiza unui eşantion de populaŃie o singură
dată. Este focalizat fie pe descrierea caracteristicilor unei populaŃii, fie pe analiza
caracteristicilor diferenŃiatoare a două sau mai multe populaŃii. Cercetările transversale au
ca scop determinarea relaŃiilor dintre diferite aspecte ale fenomenelor şi proceselor socio-
40
umane la un moment de timp bine precizat. Metodele utilizate în acest tip de studii sunt
observaŃia, ancheta şi testul. Exemplu: Nivelul creativităŃii la studenŃii din anul II la
Psihologie.
• Design-ul eşantioanelor succesive independente trebuie înŃeles ca o succesiune de
evaluări transversale. Metodele utilizate cel mai frecvent sunt observaŃia şi testele.
Utilizând un instrumentar constant (identic) se fac măsurători pe loturi succesive de
subiecŃi. Exemplu: se determină nivelul de performanŃă al creativităŃii pe parcursul a
cinci ani la toŃi studenŃii din anul I Psihologie. În acest scop se aplică în fiecare an testul
Torrance de gândire creativă tuturor studenŃilor din eşantionul Ńintă. Acest tip de design
este eficient dacă scopul cercetării este să se evalueze modificările psihice care apar la
nivelul unei populaŃii într-o perioadă precizată de timp. Altfel spus, dacă scopul cercetării
este determinarea evoluŃiei caracteristicilor pshice la nivelul unei populaŃii pe parcursul
unui număr X de ani. A nu se confunda cu design-ul longitudinal, care priveşte evaluarea
caracteristicilor aceluiaşi grup de subiecŃi pe parcursul unei perioade determinate.
Design-ul eşantioanelor succesive independente prezintă o serie de dificultăŃi, cum ar fi
păstrarea constantă şi identică a caracteristicilor populaŃiilor care alcătuiesc loturile
succesive, limitarea efectelor unor evenimente conjuncturale. Exemplu, un studiu care a
avut scopul de a determina atitudinea femeilor căsătorite faŃă de alcool, în perioada 1990
–2000. În 1995 s-a constat o creştere „în salt“ a atitudinii negative faŃă de alcool. Analiza
evenimentelor sociale colaterale au arătat că în acelaşi timp cu dezvoltarea atitudinii
pozitive anti-alcool la nivelul grupului studiat, la nivel social a avut loc o foarte incisivă
campanie publicitară anti-alcool a Ministerului SănătăŃii. Campanie care s-a reflectat şi în
rezultatele cercetării.
• Design-ul longitudinal presupune studiul evoluŃiei fenomenelor psihologice şi evaluarea
trăsăturilor aceluiaşi grup de subiecŃi în momente diferite de timp. Se lucrează cu acelaşi
grup de participanŃi şi în cea mai mare măsură probele rămân aceleaşi. Metodele utilizate
cel mai frecvent sunt testele, studiul de caz, metoda biografică. Exemplu: Se testează
acelaşi eşantion de subiecŃi în 2000 şi peste 5, 10, 15 ani cu testul Torrance de gândire
creativă. Acest design prezintă o serie de avantaje, dar şi dezavantaje. Printre avantaje
enumerăm: posibilitatea de a determina schimbările care apar în structura personalităŃii şi
direcŃia acestor schimbări, explicarea cauzelor apariŃiei unui comportament, a unei
atitudini. Dezavantajele sunt urmarea timpului mare necesar cercetării. Astfel există
posibilitatea pierderii subiecŃilor (fie nu mai sunt interesaŃi, fie nu mai pot fi găsiŃi),
probele prin aplicări pot fi memorate involuntar de subiecŃi şi astfel devin inoperante.
3. Design-uri experimentale
În psihologie se utilizează metoda experimentală pentru a delimita un proces sau o caracteristică
psihică, în scopul stabilirii trăsăturilor sale specifice prin construcŃia unei situaŃii artificiale. De
exemplu, este greu de evaluat apelând la o metodă descriptivă dacă o persoană care citeşte
41
utilizează un limbaj complet interiorizat (articulare subvocală) sau semi-interiorizat (citeşte în
gând cu o uşoară mişcare a buzelor). Haber şi Haber (1982) au stabilit, apelând la o cercetare
experimentală, durate diferite de parcurgere a două texte în funcŃie de nivelul de interiorizare a
limbajului şi de gradul de dificultate a textului. Experimentul a presupus două texte cu niveluri
diferite de dificultate, unul din cele două obliga la un control atent al pronunŃiei şi s-a presupus
că timpul necesar parcurgerii sale în cazul persoanei care utilizează un limbaj semiinteriorizat va
fi mai mare decât pentru cel care utilizează limbajul complet interiorizat. Cercetătorii au
cronometrat timpul necesar în firecare din cele două situaŃii. Ipoteza a fost confirmată,
persoanele care utilizează un sistem de citire semi-interiorizat parcurg textul într-un timp
semnificativ mai lung. De asemenea, s-a demonstrat că textul mai complicat a necesitat mai mult
timp comparativ cu textul simplu.
Caracteristicile unui experiment corect. Se utilizează metoda experimentală atunci când
psihologul doreşte să măsoare ceea ce se ascunde în spatele unei conduite şi / sau cauzele care o
generează. Experimentul este o metodă care permite precizarea relaŃiilor cauzale şi care
presupune manipularea unuia sau a mai multor factori şi măsurarea efectelor acestei manipulări
asupra comportamentului. Factorii pe care cercetătorul îi controlează sau îi manipulează se
numesc variabile independente. Comportamentele sau procesele asupra cărora se acŃionează
(utilizate pentru măsurarea efectului variabilelor independente) se numesc varibile dependente.
Patru caracteristici disting un experiment corect de unul incorect: validitatea internă, fidelitatea,
sensibilitatea şi validitatea externă. Un experiment dispune de validitate internă atunci când
orice factor care ar putea influenŃa necontrolat rezultatele este îndepărtat, cauza şi efectul fiind
bine delimitate. Se consideră un experiment ca dipunând de fidelitate atunci când el este
replicabil. Cu alte cuvinte, dacă prin repetarea sa se obŃin aceleaşi rezultate atunci se consideră
că primul experiment a avut un grad mare de fidelitate. Un experiment dispune de sensibilitate
atunci când se pot măsura efectele oricărei variabile independente oricât de mică intensitate ar
avea ea. Se consideră un experiment ca având validitate externă dacă rezultatele se pot
generaliza asupra altei populaŃii.
În mod obişnuit, cele patru caracteristici nu se regăsesc în egală măsură simultan într-o cercetare.
Procedurile de creştere ale uneia le pot reduce pe celelalte, de exemplu procedurile de creştere a
sensibilităŃii pot reduce validitatea externă.
Controlul situaŃiei experimentale. Pentru a realiza un experiment corect, trei elemente trebuie
avute în vedere: a. ModalităŃile de manipulare a variabilelor; b. MenŃinerea condiŃiilor
experimentale; c. Grupul de control.
Aceste trei elemente ale controlului urmăresc un obiectiv comun şi anume să asigure condiŃiile
necesare obŃinerii unor inferenŃe cauzale (covarianŃa, ordonarea temporară, eliminarea cauzelor
alternative posibile) şi a validităŃii interne a experimentului.
ModalităŃile de manipulare a variabilelor se referă la condiŃiile de covarianŃă, ordonare
temporară. CovarianŃa presupune obŃinerea unor modificări la nivelul variabilei dependente doar
atunci când se modifică variabila independentă. Ordonarea temporară se realizează implicit prin
42
realizarea condiŃiei de covarianŃă deoarece modificarea variabilei independente se produce
anterior modificării-răspuns a variabilei dependente.
MenŃinerea condiŃiilor experimentale presupune că orice factor ce ar putea influenŃa evoluŃia
variabilei dependente, altfel spus performanŃa subiectului, trebuie eliminat pentru a putea decide
asupra influenŃelor reale ale variabilei independente. Este important să recunoaştem că în fapt
noi controlăm doar acei factori despre care presupunem că vor influenŃa comportamentul pe care
îl măsurăm. Este posibil să existe şi alŃi factori care să determine modificări ale variabilei
dependente. Dacă pe parcursul studiului aceştia pot fi delimitaŃi, este obligatoriu să îi eliminăm.
Dar varianta cea mai corectă în aceste situaŃii este reluarea studiului de la început cu izolarea
influenŃelor nou descoperite. Utilizarea unui grup de control este opŃională în cercetările
experimentale. Dacă se optează pentru acesta este obligatoriu ca toate caracteristicile grupului
experimental să fie prezente şi la cel de control.
Tipuri de design experimental. Cele mai frecvente tipuri de design-uri utilizate în experimente
sunt design-ul multigrup şi monogrup. La rândul său design-ul multigrup poate fi: a) al
grupurilor independente ; b) corespondente; c) naturale.
���� ExerciŃiu
Analiză comparativă cu exemplificări a principalelor tipuri de design descriptiv.
���� Bibliografie
Babbie, E., (1992), The practice of social research Balmont, CA, Woodsworth.
Shaughnessy, J.J., Zechmeister, E.B., (1990) Research Methods în Psychology, New York, Mc
Graw-Hill Publishing Company.
Chelcea, S., (1989) Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică.
Radu, I., (coord.) (1993) Metodologia psihologică şi analiza datelor, Cluj Napoca, Editura
Sincron
King, G., Keohane, R., Verba, S., (2000) Fundamentele cercetării sociale, Polirom, Iaşi.
43
PRELEGEREA VI
Tipuri de design experimental
Introducere Această a şasea prelegere se ocupă de tematica tipurilor de design experimental, analizându-le pe cele multigrup, monogrup şi complexe. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice
legate de designurile experimetnale ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale
psihologiei;
44
ConŃinut şi tematizare
Rezumat
Psihologii apelează la metoda experimentală pentru a construi situaŃii artificiale (în mod obişnuit
în laborator) pentru a izola procese, funcŃii sau trăsături psihice pe care vor să le cerceteze.
Izolarea, delimitarea fermă a unui proces sau a unei funcŃii psihice este practic imposibilă, iar în
aceste condiŃii concluziile şi dezvoltările teoretice care urmează unui studiu experimental trebuie
să ia în considerare existenŃa unor factori (sau variabile) necontrolate care pot influenŃa
rezultatele, chiar dacă acŃiunea lor a fost teoretic redusă la minimum.
SelecŃia grupurilor de subiecŃi se face în baza presupunerii iniŃiale a comparabilităŃii lor. Astfel,
dacă un grup are rezultate diferite de cel de-al doilea putem presupune că este efectul acŃiunii
unei variabile independente. În practică se utilizează cel mai frecvent două de căi de selecŃie a
subiecŃilor, randomizată şi contrabalansată.
Experimentele pot fi de laborator sau naturale. Experimentele de laborator pot fi la rândul lor cu
una sau mai multe variabile independente. Experimentele cu o variabilă independentă pot fi:
multigrup (grupuri corespondende, grupuri independente, grupuri naturale) şi monogrup.
Experimentele cu mai multe variabile independente presupun un design complex de cercetare.
1. Design-uri multigrup (al grupurilor independente, corespondente şi naturale).
1.1. Design-ul grupurilor independente
Cel mai simplu experiment de acest tip presupune respectarea a două condiŃii:
a. variabila independentă se aplică de două ori cu nivele diferite de intensitate; b. diferenŃele de
reacŃie sau evoluŃia variabilei dependente reprezintă măsura efectului variabilei independente.
În design-ul multigrup fiecare grup reprezintă o condiŃie de realizare a variabilei independente.
Cel mai frecvent model utilizat este cel al grupurilor independente, în care grupurile sunt astfel
selectate încât să dispună de aceleaşi caracteristici. Astfel, dacă se obŃin reacŃii diferite la aceeaşi
stimuli, atunci putem afirma că diferenŃa de comportament se datorează variabilei independente
şi nu unor caracteristici intrinseci diferenŃiatoare ale populaŃiilor avute în studiu. Loftus şi Burns
(1982), au testat capacitatea de memorare a detaliilor imaginilor de film. Ei au selectat două
grupuri de subiecŃi, primul a vizionat o variantă violentă a unui film, iar al doilea o variantă
romantică. Primul grup a reŃinut mai multe detalii decât grupul al doilea. Cele două grupuri au
avut aceleaşi caracteristici, în consecinŃă diferenŃele obŃinute la nivelul memoriei de scurtă durată
a detaliilor s-au datorat variabilei independente şi anume a gradului de agresivitate a imaginilor.
Logica acestui experiment este simplă, dacă cele două grupuri de subiecŃi sunt comparabile din
45
toate punctele de vedere la începutul testării şi dacă cele două grupuri sunt tratate identic cu
excepŃia tipului de variabilă independentă, atunci diferenŃele de reacŃie se datorează acesteia.
În acest tip de design grupurile comparabile sunt formate în funcŃie de caracteristicile variabilei
independente. Aceasta presupune ca eşantionarea să asigure şanse egale oricărei persoane din
populaŃia Ńintă să facă parte din unul din cele două grupuri. Pentru a realiza dezideratul
comparabilităŃii rezultatelor se utilizează două căi de selecŃie a grupurilor şi anume eşantionarea
aleatoare sau multistadială.
Eşantionarea aleatoare presupune selecŃia unuia sau a mai multor grupuri de subiecŃi din aceeaşi
populaŃie. Teoria eşantionării oferă certitudinea că la nivel mediu aceste grupuri sunt
comparabile la începutul cercetării. Eşantionarea aleatoare asigură validitatea internă a
experimentului deoarece echilibrează diferenŃele dintre subiecŃi şi totodată creşte validitatea
externă a rezultatelor asigurând reprezentativitatea grupurilor. Acest tip de eşantionare ar putea fi
utilizată pentru stabilirea grupurilor echivalente, dar este destul de rar întâlnită în psihologia
experimentală, fiind specifică celei descriptive. Scopul acestui tip de cercetare fiind „să descrie“
o populaŃie apelând la un segment al acesteia. Într-o cercetare experimentală, scopul este
identificarea variabilei independente ca sursă a deosebirilor dintre grupuri, ceea ce se realizează
mai uşor apelând la al doilea tip de eşantionare şi anume cea multistadială. Eşantionarea
multistadială este un procedeu care presupune o selecŃie secundară a persoanelor care formează
eşantionul prin intermediul selecŃiei grupurilor la care aceştia au aparŃinut iniŃial. Beneficiul
acestui tip de eşantionare îl reprezintă asigurarea repartiŃiei echilibrate a subiecŃilor în grupurile
experimentale.
Validitatea externă în design-ul grupurilor independente. Eşantionarea multistadială este
specifică cercetărilor experimentale, dar utilizarea ei nu este suficientă pentru a asigura
generalizarea rezultatelor obŃinute într-un experiment asupra întregii populaŃii. Putem considera
rezultatele unui singur experiment ca fiind valide şi generalizabile în condiŃiile în care selecŃia
grupurilor de subiecŃi a fost corectă din cel puŃin două motive:
a. comportamentele umane sunt relativ constante şi totodată reprezentative pentru grupuri
similare cu cele care au fost testate. În mod obişnuit, generalizările de la un singur
experiment se pot face doar la grupurile ce aparŃin aceleiaşi comunităŃi;
b. dacă experimentul se repetă şi rezultatele celor două studii sunt semnificativ comparabile
atunci putem fi siguri de validitatea externă a acestora.
Validitatea internă în design-ul grupurilor independente. Pentru a asigura validitatea internă este
necesar să se controleze doi factori, şi anume variabilele nerelevante şi caracteristicile grupului
experimental. Variabile nerelevante. Eşantionarea este una din principalele modalităŃi de control
al variabilelor nerelevante, dar separarea lor nu este întotdeauna certă. Există „variabile
contopite“ (Radu, 1993) care pot influenŃa rezultatele unei cercetări deşi rămân mascate. Ele se
mai numesc şi variabile confundate, deoarece manifestările lor sunt sistematic legate de
manifestările altei variabile care face obiectul experimentului. De exemplu, Kendall, 1962, a
selectat trei grupuri de elevi omogene din punct de vedere al eşantionării şi a montat un
experiment care a avut ca scop măsurarea eficienŃei unor metode de învăŃare a limbilor străine.
46
Metoda a presupus evaluarea în două momente de timp a performanŃelor, la începutul şi la
sfârşitul anului, şi stabilirea diferenŃelor de preformanŃă. Rezultatele au dovedit existenŃa unor
diferenŃe semnificative de performanŃe între cele trei grupuri. PerformanŃe diferite nu au fost
generate de metodele de predare, care erau identice pentru toate clasele studiate (reprezentau
variabila independentă controlată), ci de aptitudinile didactice ale profesorilor care predau la cele
trei clase (care au fost necontrolabile şi ca urmare au fost variabile confundate). Dacă se
presupune prezenŃa unei variabile confundate într-un experiment se apelează la planuri factoriale
şi la experiment replică.
Caracteristicile grupului experimental. Pentru ca într-un experiment să se obŃină rezultate cu
validitate internă mare este necesar ca grupul de subiecŃi să rămână constant pe parcursul
cercetării. Se pot „pierde“ subiecŃii pe două căi:
1) Din cauza apariŃiei unor factori care determină condiŃii de testare diferite, cum ar fi
cercetător care îşi pierde vocea, pornirea unei alarme de maşină, intensităŃi diferite ale
curentului electric ş.a. Aceste tipuri de pierderi se numesc pierderi mecanice şi pot fi
compensate fie prin înlocuirea subiecŃilor cu care se lucrează în momentul respectiv
cu următorii selecŃionaŃi, fie prin repetarea experimentului;
2) Din cauza micilor neglijenŃe ale experimentatorului (selecŃia grupului fără acordul
subiecŃilor, abilităŃile, capacităŃile, caracteristici diferite ale subiecŃilor ş.a.) Aceste
tipuri de pierderi se numesc pierderile selective de subiecŃi.
1.2. Design-ul grupurilor corespondente.
Design-ul grupurilor independente este cel mai des utilizat în cercetarea experimentală. Dar
pentru ca rezultatele să îndeplinească condiŃia de validitate şi fidelitate numărul subiecŃilor care
alcătuiesc grupele de cercetare trebuie să fie suficient de mare pentru a avea garanŃia că
diferenŃele individuale sunt fără importanŃă şi se încadrează în media performanŃelor grupului.
Pentru ca cercetarea să îndeplinească condiŃiile de validare trebuie ca grupul să fie alcătuit dintr-
un număr suficient de mare de subiecŃi. Se admite un număr de 30 – 50 ca fiind suficient, dar cel
mai bine este să ne ghidăm rezultatele primare obŃinute, media şi abaterea standard. Dacă
abaterile standard ale performanŃelor sunt mai mici decât mediile, atunci rezultatele dispun de
fidelitate şi validitate şi putem considera grupul eterogen.
Design-ul grupurilor corespondente permite selecŃia subiecŃilor fără să se apeleze la tehnici de
eşantionare. Este mult mai simplu să se utilizeze criteriul corespondenŃei (asemănării perechilor)
în selecŃia grupului experimental. De exemplu, în studiile de zoopsihologie criteriul de selecŃie
poate fi unul genetic şi în virtutea acestuia se poate presupune că rezultatele obŃinute de două
grupuri sunt comparabile. Acelaşi criteriu genetic s-a utilizat când s-au comparat caracteristicile
psihologice ale gemenilor. În selecŃia grupurilor s-a apelat la tehnica similarităŃii subiecŃilor, dar
în alegerea grupului care participă la cercetare se poate utiliza şi o alta tehnică de selecŃie şi
anume tehnica pretestării. În acest caz, grupurile de subiecŃi sunt supuse unui examen
preliminar, care permite ulterior alegerea persoanelor care au obŃinut performanŃe comparabile.
Se pune problema alegerii probei cu care se face pretestarea.
47
Sunt cunoscute trei variante:
• Se utilizează în pretestare proba ce va fi utilizată în experimentul propriu-zis.
• Proba din pretestare este similară, dar nu identică cu cea din experiment.
• Pentru cazuri extreme, proba din pretestare este esenŃial diferită de cea din experiment.
DificultăŃi care pot apărea în utilizarea design-ul cu grupuri corespondente:
• Pentru că presupune testarea fiecărui subiect de două ori este dificil de găsit persoane
care să accepte acest demers.
• Dacă se găsesc persoane care să corespundă, să fie similare din punctul de vedere al
caracteristicilor psihice, de obicei sunt în număr foarte mic şi grupul nu poate fi
reprezentativ pentru întreaga populaŃie.
• O altă problemă este generată de faptul că grupurile de subiecŃi sunt comparabile doar din
punctul de vedere al dimensiunii pe care o testăm (de exemplu, capacitatea de rezolvare a
problemelor). Este de dorit ca subiecŃii să fie comparabili din punctul de vedere al
majorităŃii caracteristicilor. Logica acestei cerinŃe este relativ simplă, prezenŃa unei
variabile independente poate influenŃa rezultatele cercetării.
Prin urmare, design-ul grupurilor corespondente este superior design-ului grupurilor
independente doar atunci când numărul subiecŃilor de care avem nevoie pentru cercetare este
mic.
1.3. Design-ul grupurilor naturale.
Se discută problema apariŃiei unor rezultate invalide datorate diferenŃelor individuale, care
reprezintă variabile necontrolabile. În psihologia socială şi a personalităŃii, diferenŃele
individuale reprezintă mai mult decât o eroare de variaŃie şi o sursă de eroare. Aceste diferenŃe
individuale sunt denumite variabile subiect şi sunt diferite de variabilele independente
manipulate. De exemplu, variabila independentă este nivelul de cunoaştere a unei melodii, iar
variabila subiect este gradul de introversie-extraversie. Design-ul grupurilor naturale se bazează
pe variabilele subiect pe care le consideră variabile independente (cercetări asupra efectelor
traumatice ale unor intervenŃii chirurgicale, cercetări asupra relaŃiei dintre rata divorŃurilor şi
neurastenie etc.). Acest tip de cercetări se mai numesc şi cercetări corelaŃionale pentru că
presupun analiza corelaŃiilor existente între caracteristicile subiectului şi performanŃele sale.
Design-ul grupurilor naturale este eficient în realizarea a două deziderate şi anume descrierea şi
predicŃia. Rezultatele obŃinute în cadrul unei cercetări de acest tip nu permit raŃionamente de
inferenŃă. CovariaŃia a două variabile nu însemnă că prezenŃa uneia implică obligatoriu prezenŃa
celeilalte. Demonstrarea unei relaŃii de covarianŃă nu indică nimic cu privire la direcŃia unei
relaŃii cauzale.Pentru a susŃine inferenŃe cauzale atunci când apelăm la un design natural este
necesar să respectăm condiŃia eliminării cauzelor alternative posible.
Măsurile speciale de control necesare realizării unor experimente corecte privesc expectaŃiile
subiectului şi ale experimentatorului. De exemplu, studiul efectelor alcoolului asupra capacităŃii
de memorare (Orne, 1962, Rosenthal, 1963) poate conduce la următoarele două tipuri de
aşteptări: cercetătorul consideră că performanŃa va scădea în condiŃiile ingestiei de alcool, iar
48
subiecŃii cred că alcoolul le poate genera o stare de relaxare. În aceste condiŃii, cercetătorul va
interpreta o serie de manifestări ca fiind datorate alcoolului, iar subiectul poate să trăiască
subiectiv o stare de relaxare mai puternică decât cea indusă de alcool. Efectele expectaŃiilor pot
fi eliminate, dar nu în totalitate. Mai corect spus ele pot fi diminuate respectând procedurile tip
de aplicare a probelor şi de prelucrare a rezultatelor, sau prin utilizarea calculatorului ca
intermediar între subiect şi cercetător.
2. Design-uri monogrup (complet şi incomplet)
Într-un experiment se administrează uzual cel puŃin două nivele de intensitate a unei variabile
pentru a putea determina o influenŃă diferenŃiată la nivel comportamental. CondiŃia unei unice
variabile cu două nivele de intensitate este specifică design-urilor experimenatle în care se
utilizează mai multe grupuri de subiecŃi, minim două. Sunt situaŃii în care utilizarea grupurilor
multiple este inutilă, deoarece se pot obŃine rezultate valide lucrând cu un singur grup.
Cercetările experimentale în care se utilizează un singur grup de subiecŃi se încadrează în
cercetările monogrup.
Avantajele design-ului monogrup
• SelecŃia simplă a subiecŃilor. Grupul experimental este mai uşor de format deoarece
numărul de persoane care trebuie selectate este mai mic.
• Economia de timp. Spre exemplu, Posner (1973) – descrie o serie de experimente care au
avut drept scop stabilirea proceselor cognitive implicate în identificarea literelor pe
parcursul activităŃii de citire. Într-unul din aceste experimente s-a măsurat timpul necesar
identificării literelor în funcŃie de modalitatea de scriere a lor. Se prezentau literele scrise
cu aceleaşi caractere (majuscule – AA) sau cu caractere diferite (Aa). Cercetătorii au
descoperit că citirea literelor scrise cu caractere diferite presupune un timp mai lung cu
80 de milisecunde. Având în vedere diferenŃa minimă de timp realizată de cele două
grupuri în citirea celor două tipuri de grupări de litere, devine ineficient să utilizeze două
grupuri de subiecŃi, căci timpul necesar pentru a face instructajele este mai mare. În
aceste condiŃii se poate apela, fără ca rezultatele să sufere, la un singur grup de subiecŃi.
Limitele design-ului monogrup
• Primă limită este generată de necesitatea de a aplica repetat acelaşi tip de probe, ceea ce
conduce la oboseală şi învaŃare, la erori. Aceste erori se numesc efecte ale practicii sau
efecte ale etapelor de practică. Dacă ne referim doar la performanŃe, erorile comise le
denumim „erori progresive“. Erorile progresive pot fi evitate dacă în proiectarea design-
ului experimental se respectă regulile de asigurare a validităŃii interne.
• Nu poate fi utilizat pentru a cerceta variabile subiect (vezi design-ul grupurilor naturale).
Se descriu două tipuri de design monogrup: monogrup complet şi monogrup incomplet.
DiferenŃa dintre cele două tipuri constă în modul de anulare a erorilor progresive. În cadrul
design-ului monogrup complet, se aplică diferite nivelele ale variabilei independente într-o
ordine aleatoare tuturor subiecŃilor. Astfel, se reduce posibilitatea învăŃării şi a apariŃiei oboselii,
49
iar rezultatele sunt neviciate. În cadrul design-ului monogrup incomplet, se anulează erorile prin
aplicarea unor diferite niveluri ale variabilei independente pe subiecŃi diferiŃi (nu se aplică toate
nivelele variabilei independente la acelaşi subiect). În etapa următoare se analizează rezultatele
parŃiale la nivel de grup. Denumirea de „incomplet“ decurge din faptul că nu se aplică tuturor
subiecŃilor toate nivele variabilei independente.
2.1. În cadrul design-ul complet monogrup se lucrează cu un singur grup, cu o variabilă
independentă cu mai multe nivele de intensitate. Fiecare nivel de intensitate se aplică fiecărui
subiect. Se definesc două tipuri de design monogrup în funcŃie de modalităŃile de aplicare a
variabilei independente:
• Design monogrup complet ABBA. Dacă denumim nivelele de intensitate ale variabilei
independente A şi B pentru că se lucrează cu fiecare subiect cu cele două nivele în
ordinea ABBA vom denumi acest tip design monogrup complet ABBA. Se utilizează
atunci când fiecare nivel al variabilei independente se poate aplica de minim două ori
pentru fiecare subiect. Se mai numeşte şi contrabalansare ABBA deoarece permite
evitarea erorilor progresive. Din punctul de vedere al experimentului,
contrabalansarea ABBA înseamnă aplicarea celor două niveluri ale variabilei
independente succesiv într-o primă etapă (AB), pentru ca în a doua etapă ordinea să
se schimbe (BA). Problema care poate apărea în acest tip de design este aceea a
anticipării efectelor în condiŃiile în care se aplică de mai multe ori aceeaşi succesiune
de variabile AB BA, AB BA ş.a..
• Design-ul monogrup complet cu repartiŃie aleatoare Fiecare nivel al variabilei
independente se aplică pe subgrupuri de subiecŃi. Numărul subgrupurilor
experimentale corespunde numărului de niveluri ale variabilei independente.
Utilizând acest model, admitem existenŃa unor erori medii pe subgrupe de subiecŃi
care se echilibrează la nivelul întregului grup.
2.2 Design-ul monogrup incomplet
Se lucrează cu un grup experimental şi cu o variabilă independentă cu mai multe nivele de
intensitate. Nu se aplică fiecare nivel de intensitate al variabilei fiecărui subiect.
Limite ale design-urilor monogrup
• Nu permit cercetarea efectelor variabilelor subiect de tipul vârstă şi sex.
• Transferul diferenŃial este redus când se utilizează corect tehnicile de contrabalansare.
3. Design-uri complexe de cercetare.
Acest tip de design este cel mai frecvent utilizat în cercetarea psihologică, deoarece permite
evaluarea simultană a două sau mai multe variabile. Johnson (1983) a studiat performanŃele
memoriei la persoane cu diagnostic de depresie şi la non-depresivi. Ipoteza studiului a fost aceea
că persoanele depresive memorează cu mai mare uşurinŃă cuvintele prezentate într-o probă care
50
nu se finalizează, în timp ce persoanele non-depresive îşi vor aminti cu mai mare uşurinŃă
cuvintele prezentate într-o probă finalizată.
Experimentul a avut următorul design. În prima etapă s-au prezentat 12 filme scurte celor două
grupe de subiecŃi, depresivi şi non-depresivi. Cele 12 filme au fost 10 au fost întrerupte înainte
de final şi două au rulat până la sfârşit. În etapa a doua s-a cerut tuturor participanŃilor să
povestească acŃiunea filmelor. Ipoteza cercetării s-a confirmat, subiecŃii depresivi şi-au amintit
preponderent filmele fără final, în timp ce non-depresivii si-au amintit preponderent filmele cu
final.
Cel mai simplu design complex de cercetare este cel prezentat mai sus, care se numeşte design
2×2, deoarece el presupune doar două gupe de subiecŃi şi două probe. Într-un design complex
putem avea mai multe categorii de subiecŃi, sarcinile pot fi mai multe (de exemplu, 2×3, 3×3
etc.).
Avantajele design-ului complex de cercetare
• Permite verificarea practică a unor enunŃuri toretice.
• Rezolvă problema variabilelor necontrolate. Dacă pe parcursul experimentului se
manipulează o singură variabilă independentă, este esenŃial ca oricare altă variabilă
independentă potenŃială să fie controlată pentru a nu influenŃa rezultatul. Utilizând acest
tip de design se pot măsura efectuele mai multor variabile asupra comportamentului.
� � � � ExerciŃii
1.Analiză comparativă a tipurilor principale de design experimental (multigrup şi monogrup) .
2.Exemple de cercetări în care s-au utilizat design-uri experimentale.
���� Bibliografie
Babbie, E., (1992), The practice of social research Balmont, CA, Woodsworth.
Shaughnessy, J.J., Zechmeister, E.B., (1990) Research Methods în Psychology, New York, Mc
Graw-Hill Publishing Company.
Chelcea, S., (1989) Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică.
Radu, I., (coord.) (1993) Metodologia psihologică şi analiza datelor, Cluj Napoca, Editura
Sincron
51
PRELEGEREA VII
Metode descriptive
Introducere Această a şaptea prelegere se ocupă de problematica metodelor descriptive – observaŃia şi eşantionarea, ancheta, metoda chestionarului, metoda interviului. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice
legate de problematica metodelor descriptive ; - să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale
psihologiei;
52
ConŃinut şi tematizare
Rezumat – Metoda observaŃiei
ObservaŃia este o metodă descriptivă de culegere a datelor care presupune accesul direct la
obiectul cercetat. Ea este utilizată cel mai frecvent în combinaŃie cu alte tehnici de cercetare cum
sunt interviul, anamneza, studiul de caz, studiul documentelor, studiul corelaŃional etc.
Ceea ce diferenŃiază între observaŃia ştiinŃifică şi cea neştinŃifică este modalitatea de culegere a
datelor. ObservaŃia neştiinŃifică este intuitivă, nesistematică, ambiguă din punctul de vedere al
conceptelor folosite. ObservaŃia ştinŃifică este empirică, sistematică, conceptele sunt clar definite
şi operaŃionalizate. O altă diferenŃă priveşte modalitatea de culegere a datelor. În primul caz,
absenŃa înregistrării datelor conduce la modificarea lor în funcŃie de noile informaŃii. Utilizarea
unor modalităŃi sistematice de culegere şi de înregistrare a datelor asigură păstrarea caracterului
obiectiv al informaŃiilor într-o observaŃie ştiinŃifică. O sarcină importantă a psihologului care
utilizează această metodă este să descrie comportamentul într-un context natural şi să identifice
relaŃiile care se stabilesc între variabile. Se descriu mai multe tipuri de observaŃii în funcŃie de:
gradul de implicare şi participare al cercetătorului în activitatea grupului de observat;
comportamentul de măsurat; modul de înregistrare al datelor.
Ca orice metodă, observaŃia are o serie de avantaje (procedură puŃin costisitoare care permite
culegerea de date direct de la sursă fără intermediari, permite culegerea de date când participanŃii
la cercetare nu sunt capabili să dea informaŃii despre un comportament propriu ş.a.) şi limite (nu
poate fi utilizată pentru determinarea caracteristicilor de comportament la grupuri mari, nu oferă
informaŃii despre evenimente şi comportamente care au avut loc, nu permite generalizarea
rezultatelor ş.a.).
1. Metoda observaŃiei
ObservaŃia este una dintre cele mai cunoscute metode de cercetare. Ea se defineşte ca fiind o
„metodă de culegere de date care presupune accesul direct la obiectul cercetat“ (Sarantakos,
1994). Ea este utilzată cel mai frecvent în combinaŃie cu alte tehnici de cercetare, cum sunt
interviul, anamneza, analiza de caz, studiul documentelor ş.a.. O sarcină importantă a
psihologului care utilizează această metodă este să descrie comportamentul într-un context
natural şi să identifice relaŃiile care se stabilesc între variabile. Exemplu, Krantz (1979) utilizând
metoda observaŃiei a descris relaŃia dintre obezitate şi comportamentele sociale în cofetării.
Astfel obezitatea moderată se asociază atât cu frecventarea cofetăriilor în grup cât şi cu
comportamente de consum redus de alimente şi calorii. Marii obezi frecventează cofetăriile
neînsoŃiŃi şi dezvoltă comportamente de consum crescut de calorii. InformaŃiile obŃinute prin
utilizarea acestei metode permit descrierea comportamentelor în contextul dezvoltării lor.
53
ObservaŃia poate fi utilizată cu succes în orice domeniu al ştiinŃelor sociale, dar nu poate fi
utilizată decât pentru măsurarea prezentului. Această metodă nu permite culegerea de informaŃii
asupra cauzelor şi consecinŃelor unor fenomene sociale.
Tipuri de observaŃie. Se cunosc mai multe tipuri de observaŃie, unele mai cunoscute şi mai
utilizate, altele mai puŃin cunoscute. Sarantakos (1994) descrie mai multe tipuri în funcŃie de
următoarele criterii: nivelul de structurare, implicarea cercetătorului, nivelul de formalizare al
protocolului, locul în care se desfăşoară cercetarea.
a. În funcŃie de nivelul de structurare observaŃia poate fi: naivă (nestructurată şi uzuală
interacŃiunilor umane) versus ştiinŃifică (planificată, organizată sistematic şi raportată la un
anumit scop);
c. În funcŃie de nivelul de implicare al cercetătorului observaŃia poate fi: neparticipativă
(cercetătorul este „spectator“, specifică studiilor cantitative) versus participativă (cercetătorul
„co-părtaş“, specifică studiilor calitative). În observaŃia participativă este ideal ca identitatea
cercetătorului să nu fie cunoscută de membrii grupului care este studiat. Studiile care
urmăresc să măsoare condiŃiile de muncă într-o uzină, integrarea unui grup de emigranŃi în
comunitate, comportamente şi caracteristici de relaŃionare în grupurile de homosexuali, obligă
la integrare în grupurile respective. Doar astfel este posibil să se determine caracteristicile
grupului, atitudinile faŃă de restul comunităŃii, ca şi atitudinile specifice în interiorul grupului.
În cazul observaŃiei neparticipative, cercetătorul se poziŃionează exterior faŃă de obiectul
studiului şi ideal ar fi să fie cu totul în exterior, adică „spectator invizibil“. Cel mai clasic
exemplu de observaŃie neparticipativă este observaŃia de laborator, frecvent întâlnită în
laboratoarele psihologice.
Tot in funcŃie nivelul de implicare al cercetătorului distingem între observaŃia directă (scopul
cercetării şi identitatea cercetătorului sunt cunoscute de către participanŃii la studiu) versus
„mascată“ (scopul cercetării şi identitatea cercetătorului nu sunt cunoscute). O altă
clasificare distinge între observaŃie activă (cercetătorul este implicat activ în activitatea pe
care o urmăreşte) versus pasivă (cercetătorul este un simplu „înregistrator de fapte“).
Neimplicarea oferă celui de-al doilea tip un grad mai mare de obiectivitate şi neutralitate. Şi
mai putem distinge între observaŃia directă (presupune o relaŃie directă cu obiectul studiului)
versus indirectă (nu presupune prezenŃa obiectului de cercetat) Exemple: se poate studia prin
observaŃie directă conflictele în grupurile de şcolari; iar prin observaŃie indirectă conflictele
din cuplurile de vârstă medie prin observarea comportamentelor copiilor proveniŃi din cupluri
confictuale.
c. În funcŃie de nivelul de formalizare al protocolului observaŃia poate fi: structurată (utilizează
o procedură formală, strict organizată, cu obiective bine definite de evaluat, cum ar fi numărul de
foi de indigo utilizate pe parcursul unei ore de curs de studentul X) versus nestructurată (nu
presupune un protocol ferm antestabilit, informaŃiile se culeg prin raportare la scopul urmărit, dar
de multe ori se organizează ierarhic „post factum“). În aceeaşi categorie găsim şi observaŃia
semistructurată, care este o soluŃie de compromis între cele două tipuri descrise mai sus.
54
d. În funcŃie de locul în care se desfăşoară cercetarea observaŃia poate fi: naturală versus de
laborator.
Design-ul cercetării care utilizează observaŃia ca metodă principală presupune respectarea unor
etape bine definite, şi anume: selectarea şi formularea temei, selectarea eşantionului şi obŃinerea
aprobărilor necesare desfăşurării activităŃii de cercetare, selectarea grupului de observatori (dacă
este necesar), culegerea datelor, analiza datelor şi raportul de cercetare.
1. Selectarea şi formularea temei de cercetare presupune fixarea şi explicarea scopurilor, ca şi a
structurii activităŃilor care urmează a se efectua. În abordările cantitative topica este riguros
fixată astfel încât de la început sunt precizate toate elementele care trebuie observate. Se definesc
categoriile, clasele care prezintă interes pentru studiu (comportamente, relaŃii etc.). Aceste
categorii se stabilesc de persoana care efectuează cercetarea în colaborare cu un grup de experŃi
din domeniul în care se înscrie tema studiului. În abordările calitative, în care se utilizează
preponderent observaŃia participativă, se fixează un model de lucru fără ca acesta să fie definit şi
definitiv de la început. De asemenea, categoriile şi faptele de observat nu sunt antefixate. În acest
caz, observaŃia înseamnă mai mult o explorare a zonei de cercetare, cu scopul de a delimita
categoriile de obsevaŃie.
2. Selectarea eşantionului şi accepte necesare desfăşurării activităŃii de cercetare. În cazul
opŃiunii pentru o abordare cantitativă, lotul de subiecŃi (sau unităŃile de observaŃie) se selectează
prin respectarea procedurilor clasice de eşantionare. În cazul abordărilor calitative, lotul de
subiecŃi nu se selectează în funcŃie de reguli statistice, dar trebuie să fie suficient de mare pentru
a permite îndeplinirea obiectivelor studiului.
3. Selectarea observatorilor. ObservaŃia este o metodă dificilă care nu poate fi utilizată decât de
persoane care dispun de o serie de calităŃi cum sunt: inteligenŃă şi experienŃă, informaŃii multiple
şi corecte asupra temei, flexibilitate şi capacitate de adaptare, abilitate de a colabora cu alŃii şi de
a urma planul de cercetare în amănunt fără a fi influenŃat de context sau de idei preconcepute,
obiectivitate, onestitate şi deschidere la ceilalŃi. Este important ca persoanele care lucrează cu
metoda observaŃiei să fie informaŃi de la început asupra caracteristicile specifice populaŃiei pe
care se face studiul. Înainte de a incepe lucrul propriu-zis se poate monta un studiu pilot pe
parcursul căruia se asigură familiarizarea cu unităŃile de observaŃie, se descriu soluŃii posibile la
conflicte posibile, se specifică modalităŃile de evitare a surselor de distorsiune a datelor, se fac
exerciŃii de dezvoltare a atenŃiei distributive, a flexibilităŃii şi adaptabilităŃii.
4. Colectarea datelor. În acest moment al studiului este foarte important să se asigure o relaŃie
corectă cu subiecŃii observaŃiei, conformă cu scopurile studiului şi cu metoda aleasă. Dificultatea
acestei etape este generată de relaŃia directă a cercetătorului cu subiectul cercetării. Înregistrarea
comportamentelor faŃă în faŃă cu cel observat poate genera reacŃii atipice. Ca urmare, utilizarea
reportofoanelor şi a camerelor video, mai mult sau mai puŃin mascate reprezintă cea mai bună
cale de a creşte validitatea şi fidelitatea informaŃiilor. Alte mijloace de fixare a informaŃiilor sunt
înregistrările narative şi scalele de evaluare.
Înregistrarea narativă este o descriere exhaustivă a evenimentelor. Pentru a obŃine o astfel
de înregistrare, se apelează la reportofoane, echipe complexe de cercetare, camere de filmat.
55
Hartup şi Lorenz (1974) au utilizat metoda observaŃiei pentru a determina comportamentele
de acceptare şi cele agresive în relaŃiile interumane. În acest scop ei au filmat diferite scene
de agresivitate. Analiza imaginilor le-a permis să formuleze două concluzii cu privire la
factorii generatori ai comportamentelor agresive. Acestea se datorează fie unor frustrări
relaŃionale şi atunci agresivitatea este descărcată asupra unei alte persoane, fie sunt generate
de trebuinŃe de acumulare (recuperare de obiecte) şi atunci violenŃa se focalizează pe obiecte.
Scalele de evaluare sunt de mai multe tipuri: scale nominale (cu două variante de răspuns: da
sau nu); check-list-urile; scale ordinale (ordonează evenimentele prin acordarea de ranguri);
scale de interval (acordă valoare comportamentelor prin precizarea distanŃei).
5. Analiza datelor şi raportul de cercetare este etapa finală în care prelucrarea informaŃiilor
culese se face fie prin metode cantitativ statistice, fie calitative interpretative. Raportul are
structura determinată de cerinŃele beneficiarilor cercetării.
Avantaje şi dezavantaje ale utilizării metodei observaŃiei (Krueger, 1983)
Avantajele utilizării metodei observaŃiei sunt:
• permite accesul la informaŃii în situaŃii în care alte metode nu sunt eficiente, cum ar fi
aceea în care subiecŃii nu pot da sau nu vor să dea informaŃii despre ei;
• procedura de selecŃie a subiecŃilor este simplă;
• permite descrierea evenimentelor aşa cum au ele loc în realitate;
• este relativ puŃin costisitoare.
Dezavantajele utilizării acestei metode sunt:
• nu poate fi folosită pentru determinarea comportamentelor unor grupuri mari;
• nu pot fi culese informaŃii despre trecut şi nu permite predicŃii;
• nu poate oferi date relevante despre frecvenŃa unui comportament;
• există anumite domenii în care nu poate fi utilizată, cum ar fi studiul relaŃiilor de cuplu;
• observatorul poate prezenta o sursă de eroare;
• rezultatele nu sunt generalizabile.
Observatorul ca sursă de erori. O serie de caracteristici ale observatorului pot genera informaŃie
distorsionată, sau falsă. În continuare prezentăm o parte din acestea:
• lipsa de abilitate. Erorile pot apărea din lipsa de abilitate sau de interes în tratarea
problemelor
• inconsistenŃa datelor de observaŃie. Apare în două moduri, fie din lipsa de abilitate a unui
observator de a rămâne constant în atitudine pe parcursul cercetării, fie când sunt
implicaŃi mai mulŃi observatori care nu pot face observaŃii uniform.
• atitudinea observatorului. Se referă la tendinŃa observatorului de a percepe situaŃii în
acord cu ideologia personală, producând o distorsionare a realităŃii.
• lipsa de cunoştinŃe. Observatorii nu dispun de informaŃii suficiente despre categoriile
implicate în cercetare.
• probleme în înregistrarea şi analiza datelor. Faptele pot să nu fie înregistrate în acord cu
realitatea şi analiza poate fi non-sistematică şi subiectivă.
56
• lipsa de familiaritete cu grupul observat. Observatorul poate să nu fie familiarizat
suficient cu unităŃile de cercetare.
• distorsionarea informaŃiilor. InformaŃiile despre fenomenele sau procesele care fac
obiectul cercetării sunt distorsionate de faptul că observatorul se implică şi devine
subiectiv sau pentru că respondenŃii trebuie să acŃioneze într-o situaŃie artificială.
• aşteptările, ca sursă de eroare. Aşteptările privitoare la mulŃimea răspunsurilor şi direcŃia
lor conduce la erori de înregistrare.
ModalităŃi de prevenire a erorilor
Este necesar un efort susŃinut al observatorului pentru a evita apariŃia erorilor. Respectarea
câtorva reguli poate asigura un grad crescut de obiectivitate informaŃiilor, şi anume:
• respectarea design-ului de cercetare;
• selecŃia riguroasă a operatorilor (a observatorilor). Cu această metodă se poate lucra doar
de către cercetători care sunt interesaŃi de tema, dispun de abilităŃile necesare (spirit de
observaŃie, capacitatea de concentrare a atenŃiei ş.a.);
• corectitudinea instructajului operatorilor. Un instructaj corect asigură informaŃii complete
asupra tuturor aspectelor proiectului;
• supravegherea observatorilor. Presupune identificarea erorilor care apar pe parcurs,
soluŃii concrete la situaŃiile problematice.
Rezumat – Metoda „eşantionării”
Tehnicile de eşantionare presupun definirea a patru concepte şi anume: populaŃie generală, cadru
de eşantionare, eşantion, element. PopulaŃia generală este reprezentată de toŃi subiecŃii care
prezintă calitatea care ne interesează în studiu (toŃi studenŃii din facultatea Z). Cadrul de
eşantionare este o modalitate de restrângere a populaŃiei în funcŃie de un criteriu stabilit
(prezenŃa într-o bibliotecă). Eşantionul este o populaŃie numeric selectată dintre acei care sunt
incluşi în cadrul de eşantionare (primii zece studenŃi din bibliotecă). Element este un
reprezentant al grupului selecŃionat (un student z).
Posibilitatea de a generaliza rezultatele obŃinute pe un grup stabilit conform regulilor eşantionării
depind de gradul de reprezentativitate. AmeninŃarea majoră a reprezentativităŃii eşantionului este
dată de factorii de distorsiune („biais“). Un eşantion distorsionat este acela în care distribuŃia
caracteristicilor subiecŃilor este sistematic diferită de aceea existentă la întreaga populaŃie Ńintă.
(un eşantion alcătuit din 80% bărbaŃi şi 20% femei este distorsionat dacă reprezintă un segment
dintr-o populaŃie în care avem 20% bărbaŃi şi 80% femei). Eşantioanele sunt de două tipuri:
probabilistice şi nonprobabilistice.
57
1. Definirea conceptului de „eşantionare“
Cercetările experimentale se constituie „în baza unei idei, a unei ipoteze care este o întrebare
adresată unei zone precise din realitate“ (Francis Bacon). Experimentul ca metodă specifică
acestui tip de cercetare este un mod de analiză care permite miniaturizarea situaŃiilor de viaŃă.
Sunt cunoscute diferite design-uri de cercetare specifice acestei abordări:
• Design-uri elementare (de bază) – presupun un singur factor de variaŃie;
• Design-uri factoriale (multifactoriale) – presupun mai mulŃi factori de variaŃie (Radu, 1993).
Cercetările descriptive au ca scop principal descrierea comportamentului în contextul în care se
desfăşoară în mod obişnuit şi metoda cea mai adecvată este observaŃia. Un al doilea scop al
cercetărilor descriptive este identificarea relaŃiilor care se stabilesc între diferitele variabile de
comportament sau între aceste variabile şi mediul ca factor generator de schimbare. Descriind
aceste comportamente, se stabilesc bazele de date necesare pentru predicŃie. Metoda cea mai
adecvată în predicŃie este studiul corelaŃional. Acestv tip de studii permite evaluarea evoluŃiei
diferitelor variabile, evaluarea modalităŃilor de asociere, de covarianŃă a variabilelor. În cazul
acestor cercetări se pot identifica relaŃii predictive prin măsurarea covarianŃei existente în mod
natural între variabile sau însuşiri. Exemple: stabilirea relaŃiei emotivitate – performanŃă în
examenele de preselecŃie profesională; determinarea rolul disfuncŃiilor sexuale în ruptura
relaŃiilor de cuplu.
Metodele utilizate în aceste studii sunt testul şi ancheta. Ancheta se poate realiza prin oricare din
cele două tehnici ale sale: chestionarul şi interviul. Tehnicile anchetei obligă la respectarea unor
reguli identice privitoare la selecŃia subiecŃilor, stabilirea validităŃii şi fidelităŃii datelor etc.
SelecŃia subiecŃilor sau a participanŃilor la cercetare se numeşte eşantionare. Rezultatul final al
acestei operaŃii este alcătuirea unui grup de persoane, eşantion de populaŃie, care îndeplinesc o
serie de calităŃi care sunt importante pentru tema studiată. Eşantionarea presupune o serie de
tehnici care trebuie urmate intocmai pentru ca rezultatele studiului să fie valide.
Să presupunem că am optat pentru un tip de populaŃie, sau o populaŃie-Ńintă, cum ar fi copii sau
bătrâni, sau arhitecŃi sau elevi cu care să lucrăm pentru a valida o serie de ipoteze. În continuare
trebuie să stabilim cu care persoane din acest grup mare lucrăm în cadrul studiului. Determinarea
acestui grup presupune selecŃia unui eşantion de respondenŃi, eşantion reprezentativ pentru
întreaga populaŃie din care ei fac parte. Procedurile de selecŃie ale unui eşantion sunt identice,
indiferent dacă populaŃia – Ńintă este formată din toŃi membrii unei comunităŃi, Ńări, întreprinderi
etc. Conceptele specifice care se utilizează în operaŃia de selecŃie a unui eşantion sunt
următoarele:
• PopulaŃia – este conceptul cu sfera cea mai largă şi denumeşte toate persoanele care
prezintă (au) calitatea care interesează în studiu. De exemplu: toŃi studenŃii din România,
toŃi studenŃii UniversităŃii Titu Maiorescu. Un recensământ adună informaŃii de la
întreaga populaŃie. Într-o anchetă, pentru eficienŃă, se va selecta un subset, un grup care
să fie reprezentativ pentru întreaga populaŃie. Cel mai frecvent, populaŃia este un concept
ipotetic.
58
• Cadrul eşantionului – este o listă cu membrii populaŃiei care au calitatea pe care urmează
să o cercetăm; de asemenea, este o modalitate de restrângere a populaŃiei în funcŃie de un
criteriu.
• Eşantionul – este subsetul de populaŃie limitat de un cadru. Dacă de exemplu ne
interesează atitudinea studenŃilor faŃă de serviciile oferite de bibliotecă, cadrul de
eşantionare poate fi lista studenŃilor care vizitează biblioteca. Listă care se obŃine din
registrul bibliotecii şi care reprezintă un cadru care limitează un eşantion din populaŃia
generală a universităŃii. Pentru a obŃine informaŃii cât mai corecte este de dorit să apelăm
la o serie de criterii suplimentare, cum ar fi eliminarea studenŃilor înscrişi recent. ReŃinem
faptul că validitatea rezultatelor obŃinute pe un eşantion comparativ cu caracteristicile
generale ale populaŃiei depind de corectitudinea aplicării tehnicilor de eşantionare.
• Elementul – este o denumire dată fiecărui membru al populaŃiei. Selectarea acestor
elemente (persoane) reprezintă scopul tehnicilor de eşantionare.
Spre exemplu:
• PopulaŃia = toŃi studenŃii universităŃii Titu Maiorescu (să considerăm numeric
1000 de persoane).
• Cadrul eşantionului = studenŃii care frecventează biblioteca universităŃii (să
considerăm numeric 500 de persoane)
• Eşantionul = o parte din studenŃii înscrişi în lista cititorilor (să considerăm
numeric 100 de persoane).
• Element = un student care citeşte cărŃi în bibliotecă (numeric 1)
Validitatea datelor obŃinute prin analiza rezultatelor unui eşantion este dată de măsura în care
aceste date (informaŃii) reprezintă întreaga populaŃie. Scopul unei cercetări este descrierea
caracteristicilor populaŃiei generale şi nu ale eşantionului pe care se face studiul.
Posibilitatea de a generaliza rezultatele obŃinute pe un eşantion asupra întregii populaŃii depinde
de gradul de reprezentativitate a eşantionului. Caracteristicile elementelor (ale persoanelor) care
alcătuiesc populaŃia sunt distribuite diferit. FrecvenŃa cu care ele sunt prezente la populaŃie este
relativă şi variabilă. Un eşantion este reprezentativ atunci când repartiŃia caracteristicilor lui
corespunde repartiŃiei caracteristicilor populaŃiei. Un pericol important al reprezentativităŃii este
eroarea de eşantionare. Aceasta apare atunci când distribuŃia caracteristicilor populaŃiei este
sistematic diferită faŃă de populaŃia-Ńintă. Există două surse de erori:
• Erori de selecŃie – apar atunci când procedurile utilizate pentru a obŃine un eşantion conduc
la o reprezentare disproporŃionat de mare sau mică a unui segment din populaŃie;
• Erori generate de întrebare – datorate construcŃiei greşite a chestionarului.
59
2. Tipuri de eşantionare.
Cele mai frecvente tipuri de eşantionare utilizate sunt cele neprobabilistică şi probabilistică.
Eşantionarea neprobabilistică. În acest tip de selecŃie nu există o cale de estimare a probabilităŃii
pe care o are un element pentru a fi inclus în eşantion. Ca procedură presupune alegerea la
întîmplare a unui grup dintr-o populaŃie. Nu există nici o garanŃie că fiecare element are şansa de
a fi inclus în eşantion. Avantajul principal al eşantionării neprobabilistice este timpul scurt de
formare a grupului de subiecŃi. Eşantionarea neprobabilistă poate fi de două tipuri, întâmplătoare
şi jurizată.
• Eşantionare neprobabilistică întâmplătoare. ParticipanŃii la cercetare răspund criteriilor de
disponibilitate şi voluntariat. Problema care se pune în acest tip de eşantionare este aceea
a gradului de reprezentativitate. Se impune să obŃinem informaŃii suplimentare despre
populaŃie pentru a putea aprecia dacă rezultatele obŃinute sunt sau nu reprezentative. Ca o
regulă generală, se consideră eşantionarea întîmplătoare ca fiind eronată atâta timp cât nu
avem dovezi certe care să confirme rezultatele obŃinute în studiu.
• Eşantionare neprobabilistică jurizată. Jurizarea presupune prezenŃa unui grup de experŃi
care selectează elementele eşantionului. Astfel, persoanele selectate întrunesc o serie de
calităŃi care-i fac apŃi de a face parte din eşantion (selecŃia şi aprecierea prezenŃei/
absenŃei calităŃilor aparŃin unui grup de experŃi, cum ar fi profesori, lideri de grup).
Eşantionarea probabilistică. Pentru a avea certitudinea validităŃii rezultatelor unei cercetări se
apelează la o selecŃie a subiecŃilor cu metode probabiliste. Aplicând aceste metode se poate
discuta de un eşantion reprezentativ şi cercetătorul poate preciza pentru fiecare element al
populaŃiei probabilitatea de a fi inclus într-un eşantion. Se definesc trei tipuri de eşantionare de
acest tip şi anume: eşantionarea simplu randomizată (prin tragere la sorŃi); eşantionarea stratificat
randomizată (populaŃia este împărŃită în „straturi“ şi pentru fiecare strat se realizează o
eşantionare simplu randomizată; eşantionarea multistadial randomizată (cluster), care presupune
o selecŃie indirectă prin selecŃia grupurilor cărora subiecŃii aparŃin. Radu (1993) menŃionează şi
eşantionarea randomizat multifazică. În acest caz se selectează iniŃial un eşantion de dimensiuni
mari pe care se realizează unele faze ale cercetării extensive, pe urmă din acest eşantion se
selectează un altul mai mic pentru realizarea altor faze de cercetare cu caracter mai intensiv.
(Pentru amănunte vezi I. Radu şi colaboratorii, (1993), Metodologie psihologică şi analiza
datelor).
Toate tipurile probabilistice de eşantionare presupun existenŃa unui cadru de eşantionare (o listă
cu toate persoanele sau elementele, care îndeplinesc statutul impus de cercetare), numerotarea
reală sau fictivă a acestor elemente şi selecŃia elementelor de investigat sau aplicarea seriilor de
numere aleatoare.
• Eşantionarea simplu randomizată este o tehnica de bază a eşantionării probabilistice şi
este utilizată în cadrul celorlalte tipuri. Aplicarea acestui tip de selecŃie a participanŃilor la
cercetare asigură şanse egale tuturor persoanelor. Tehnica presupune utilizarea tabelelor
cu numere întâmplătoare. (Procedura de selecŃie este descrisă de prof. Septimiu Chelcea,
60
în volumul „Chestionarul în investigaŃia sociologică“, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti 1975, pg. 62-68).
O problemă care apare frecvent se referă la numărul optim de subiecŃi pentru ca
eşantionul să fie reprezentativ. Nu există un „număr de aur“, dimensiunea sau mărimea
eşantionului depinde de omogenitatea/eterogenitatea populaŃiei de bază. Exagerând,
putem spune că în cazul în care ar exista o populaŃie foarte omogenă, putem lucra cu 1-2
subiecŃi. Pentru o populaŃie foarte eterogenă, în care fiecare individ este diferit total de
ceilalŃi, ar trebui să lucrăm cu întreaga populaŃie, căci populaŃia se suprapune
eşantionului. În realitate, gradul de omogenitate al unei populaŃii se plasează în zona
medie.
O altă problemă care se pune este gradul de corespondenŃă a datelor obŃinute pe un
eşantion cu rezultatele care s-ar obŃine pe întreaga populaŃie. Cu siguranŃă rezultatele
obŃinute pe un eşantion nu vor corespunde întru totul celor care s-ar obŃine dacă am putea
face un studiu pe întreaga populaŃie. Ca urmare, se calculează marja de eroare, între
rezultatele obŃinute pe eşantion şi posibilele rezultate ale întregii populaŃii. Marja de
eroare este determinată de dimensiunea eşantionului, deoarece (cu cât acesta este mai
mare cu atât eroarea este mai mică). Eroarea estimărilor se reduce atunci când creşte
numărul de persoane incluse în eşantion şi este dependentă şi de gradul de validitate şi
fidelitate al probelor utilizate (sau de precizia măsurătorilor).
Reprezentativitatea procedurală este dată de dimensiunea eşantionului (unui eşantion
mare îi corespunde o marjă de eroare mică) şi depinde şi de încrederea în precizia
procedurilor şi măsurătorilor efectuate. Ca principiu general, diferenŃele absolute ale
procentajelor (10% sau 12%, de exemplu) nu sunt direct interpretabile, ci doar în funcŃie
de marja de eroare şi de valorile erorilor cauzate de proceduri.
• Eşantionarea stratificat randomizată. Pentru a selecta un eşantion respectând această
procedură un prim pas constă în divizarea (fictivă) a întregii populaŃii în două, trei sau
mai multe subpopulaŃii denumite straturi. Pasul următor constă în aplicarea procedurilor
de randomizare simplă pentru fiecare strat în parte. În această etapă trebuie respectate
două reguli şi anume: selectarea unui eşantion pentru fiecare strat şi dimensiunea
populaŃiei din strat să fie direct proporŃională cu dimensiunea eşantionului. Această
procedură este eficientă atunci când straturile sunt reprezentate de segmente omogene de
populaŃie. Este utilizată când dorim să obŃinem o reprezentativitate crescută a
eşantionului prin verificarea rezultatelor obŃinute pe subeşantioane. Numărul de subiecŃi
incluşi în eşantion nu este necesar să fie mult mai mare faŃă de un eşantion randomizat
simplu.
• Eşantionarea multistadial randomizată. Utilizând acest tip de selecŃie, eşantionul
obŃinut nu este alcătuit din elemente individuale, ci din agregate, clusteri, grupări de
elemente, conform cadrului de eşantionare corespunzător.
61
Rezumat – ancheta, metoda chestionarului şi metoda interviului
Ancheta este o metodă descriptivă de culegere a datelor. Literatura de specialitate menŃionează
mai multe clasificări ale anchetelor. Singly (1998) diferenŃiază între chestionar, interviul de
producere a datelor şi interviul comprehensiv. Oppenheim (1992) clasifică anchetele în funcŃie
de modalităŃile de obŃinere a datelor: chestionarul, interviul comprehensiv, interviul prin telefon,
interviul prin mail. Chestionarul este metoda cea mai comună de anchetă foarte utilizat deoarece
prezintă o serie de avantaje, dintre care cel mai important este timpul relativ scurt de culegere a
datelor. ConstrucŃia chestionarului presupune o serie de etape: pregătirea, construcŃia variantei
primare, analiza critică, modificarea erorilor de construcŃie, pretestarea sau testarea pilot,
revizuirea şi construcŃia variantei finale.
Interviul poate fi considerat o variantă orală a chestionarului. Interviurile se clasifică în funcŃie
de mai multe criterii. Dintre acestea reamintim: a. nivelul de structurare al conŃinutului
(structurat, specific cercetărilor cantitative şi nestructurat, specific cercetărilor calitative); b.
nivelul de standardizare al răspunsurilor (standardizat cu răspunsuri prestabilite, nestandardizat
cu răspunsuri deschise); c. numărul de persoane intervievate (respondent unic, doi respondenŃi,
grup de respondenŃi); d. frecvenŃa aplicărilor (interviuri unice şi panel). Mai există o serie de
interviuri utilizate cu scopuri bine precizate cum ar fi interviuri analitice, diagnostice,
etnografice, Delphi ş.a.
1. Ancheta
Ancheta este o metodă frecvent utilizată în ştiinŃele sociale, fie ca unic instrument, fie împreună
cu alte metode. Dacă observaŃia permite formularea de deducŃii privitoare la comportamentele
generate de un anumit context, studiile în care se utilizează ancheta permit accesul la informaŃii
care pot explica evoluŃia acestora. Metafora care exprimă demersul observaŃional este: „Dacă
vrei să ştii cum va reacŃiona o persoană uită-te la ea!“. În timp ce metafora corespunzătoare
pentru anchetă este: „Dacă vrei să ştii ce gândesc oamenii, întreabă-i“. Pentru a obŃine rezultate
valide anterior debutului anchetei este necesar să se se precizeze design-ul de cercetare,
caracteristicile populaŃiei cu care se va lucra, modalităŃile de prelucrare a datelor. Spre exemplu,
dacă se efectuează un studiu privitor la preferinŃele pentru ciocolată este obligatoriu să stabilim:
care sunt caracteristicile participanŃilor la cercetare şi care sunt criteriile de selecŃie a lor; cum va
decurge ancheta, ce tehnici sunt mai adecvate pentru populaŃia studiată (chestionar sau interviu) ;
ce alte metode se vor folosi; care este design-ul de cercetare (se lucrează individual, în grup) ;
cum evităm răspunsurile dezirabile social (Dezirabilitatea socială se referă la posibilitatea ca
participanŃii la o anchetă să răspundă aşa cum este de dorit din punct de vedere social şi nu aşa
cum cred, inŃeleg ei o anumită problemă.). Este absolut necesar ca inainte de a debuta un studiu
să existe răspunsuri clare referitoare la caracteristicile eşantionului şi a modalităŃilor optime de
62
eşantionare, ca şi a caracteristicilor design-ului de cercetare pentru ca rezultatele obŃinute să fie
valide şi fidele. Indiferent de scop, ancheta utilizează un set de întrebări (sau itemi)
predeterminate care se aplică tuturor subiecŃilor. Răspunsurile orale sau scrise sunt principalele
rezultate ale acestui tip de cercetare. Ca limită menŃionăm posibilitatea construcŃiei defectuoase a
întrebărilor. În mod obişnuit, conŃinutul şi structura întrebărilor sunt stabilite „în orb“, pe baza
unor informaŃii documentare, ceea ce face posibil ca întrebările deduse astfel să nu fie adecvate
populaŃiei căreia i se adresează ancheta. Pentru a evita acest viciu de procedură se apelază la un
studiu – pilot în care se verifică nivelul de adecvare al întrebărilor.
2. Metoda chestionarului
Chestionarul este o metodă frecvent utilizată în ştiinŃele sociale. El poate fi administrat fie direct
de operator, fie prin poştă. Principala calitate a chestionarului constă într-o mai mare
obiectivitatea a rezultatelor, în măsura în care răspunsurile primite teoretic nu sunt influenŃate de
operator.
Structura chestionarului. Orice chestionar trebuie să cuprindă trei secvenŃe, fiecare având un rol
bine definit: scrisoarea introductivă, instrucŃiunile de aplicare şi chestionarul propriu-zis.
Scrisoarea introductivă cuprinde o serie de informaŃii despre scopul şi semnificaŃia socială a
studiului, informaŃii privitoare la sponsor, garantarea confidenŃialităŃii răspunsurilor (în cazul în
care acestea sunt anonime), explicaŃii cu privire la modalităŃile de răspuns. În funcŃie de
necesităŃile studiului se pot insera o serie de întrebări care să ofere informaŃii privitoare la vărsta,
ocupaŃie, sex, localitate etc.
InstrucŃiunile de aplicare sunt cuprinse fie în scrisoarea introductivă, fie ele reprezintă o secvenŃă
de sine stătătoare. Ele cuprind principiile de bază ale cercetării. De exemplu, faptul că
răspunsurile trebuie să corespundă opiniilor personale, că nu există răspunsuri bune sau greşite,
că trebuie completat chestionarul în totalitate şi returnat la o anumită dată (dacă chestionarul se
trimite prin poştă).
Chestionarul propriu-zis reprezintă totalitatea întrebărilor sau a itemilor la care trebuie să se
răspundă. Pentru a fi eficient trebuie să se respecte regulile privitoare la format şi conŃinut.
Formatul chestionarului se referă la modul de prezentare a întrebărilor. În mod obişnuit
întrebările sunt listate de la cele mai simple la cele mai complexe într-o ordine logică, de la
întrebări impersonale sau neutre la întrebări personale, de la întrebări nespecifice la întrebări
specifice. Se utilizează formula ordonare „pâlnie“, atunci când chestionarul începe cu întrebări
simple şi gradul de dificultate creşte pe măsură ce ne apropiem de sfârşit. Este o trecere treptată
de la simplu la complex. Se utilizează şi formula opusă „pâlnie întoarsă“, dacă există o
justificare logică a acestei prezentări. De asemenea, este recomandabil să se utilizeze întrebările
contingente sau pregătitoare (De exemplu: Cât de des citiŃi Biblia ?) urmate de întrebări directe
(De exemplu: De câte ori citiŃi Biblia pe săptămână ?).
ConŃinutul întrebărilor. Becker (1996), Vlahos, (1984) sistematizează criteriile de care trebuie să
se Ńină cont în construcŃia întrebărilor. Acestea sunt: a. relevanŃa (conŃinutul întrebărilor trebuie
63
să fie corelate temei de cercetare); b. simetria (fiecare întrebare va face referinŃă la un unic aspect
al cercetării şi numai la unul); c. claritatea şi simplitatea (întrebările trebuie formulate în limbaj
uzual, nu în jargon şi fără academisme); d. limbajul (se utilizează expresii uzual folosite de
populaŃia căreia îi este adresat chestionarul).
Dimensiunea sau numărul optim de întrebări într-un chestionar este o problemă frecvent întâlnită
în construcŃia acestora. „Regula de aur“ este următoarea: se vor utiliza un număr cât mai mic de
întrebări, dar suficient de mare pentru a surprinde tema cercetată. ReŃinem că dimensiunile
chestionarelor diferă în funcŃie de scopul cercetării şi de metodologia utilizată. Astfel, numărul
cel mai mare de întrebări este prezent în chestionarele de opinie tip omnibus, chestionare cu
întrebări deschise care urmăresc să obŃină informaŃii multiple din domenii multiple.
Tipuri de întrebări. Se poate face o primă clasificare în funcŃie de relaŃia dintre conŃinut şi tema
studiului. În funcŃie de acest criteriu există trei tipuri de întrebări, primare, secundare şi terŃiare.
Întrebările primare sunt direct corelate cu tema studiului, fiecare se referă la un aspect al
problemei. Ele pot fi independente sau se pot completa unele pe altele. Exemple sunt întrebările
de contingenŃă şi cele directe.
Întrebările secundare nu sunt direct corelate cu tema dar sunt folosite pentru a verifica
consistenŃa sau validitatea probei.
Întrebările terŃiare au mai degrabă rolul de a detensiona sau a crea momente de relaxare pe
parcursul completării chestionarului. Ele sunt frecvent utilizate şi sunt plasate de obicei înainte
de o întrebare dificilă sau imediat după.
Un alt criteriu de clasificare priveşte adresabilitatea întrebării. În funcŃie de acesta avem
întrebări directe (Câte Ńigări fumaŃi pe zi ?) şi întrebări indirecte (Câte Ńigări credeŃi că fumează
un fumător „înrăit“ pe zi?). Acestea din urmă presupun evaluarea comportamentelor altora.
Această evaluare are un unic criteriu propriile comportamente ale respondentului (Câte Ńigări
credeŃi că fumează pe zi un fumător ?). Acest tip de întrebare se foloseşte atunci când se
presupune că subiecŃii vor avea reŃineri în a răspunde direct la problemele în discuŃie.
O categorie aparte de întrebări sunt cele sugestive. Ele sugerează prin modul de formulare
răspunsul dorit. Astfel de întrebări se utilizează mai mult în sociologie şi doar în condiŃii speciale
sub un control strict.
În funcŃie de tipul de răspuns se pot descrie două tipuri de chestionare: întrebări cu răspunsuri
fixe (antestabilite) sau întrebări cu răspunsuri deschise. Acest al doilea tip oferă un număr mare
de informaŃii, dar există o serie de dificultăŃi care apar: datorită numărul mare şi variat de
răspunsuri care se obŃin şi care presupun efort de prelucrare şi sistematizare, şi prin urmare o
semnificativă investiŃie de timp. În plus, apar frecvent răspunsuri nerelevante şi care nu pot fi
interpretate.
Formularea răspunsurilor. PosibilităŃile de răspuns (ante-fixate) pot fi diverse, dar trebuie
respectată regula exclusivităŃii, a unidimensionalităŃii şi exhaustivităŃii categoriilor.
Exclusivitatea categoriilor cere ca itemii formulaŃi să fie independenŃi şi reciproc exclusivi
pentru a nu crea dificultăŃi de opŃiune datorate suprapunerii sensurilor. Unidimensionalitatea se
referă la faptul că variantele alese trebuie să aparŃină toate unui unic concept. Exhaustivitatea se
64
referă la faptul că răspunsurile propuse de autorul chestionarului trebuie să acopere toate
variantele posibile de răspuns. Varianta „Altele“ adăugată la sfârşitul unei serii de răspunsuri are
tocmai scopul de a acoperi variantele la care autorul poate nu s-a gândit. Se utilizează diferite
variante de răspunsuri cum ar fi:
• scale cu răspunsuri numerice;
• scale cu răspunsuri verbale;
• scale de discriminare crescătoare;
• scale cu răspunsuri grafice;
• scale cu răspunsuri grafic numerice (combinaŃie de simboluri grafice cu cifre);
• scale cu răspunsuri pe scale termometru;
• scale cu răspunsuri figurale;
• scale cu răspunsuri pe scale Likert;
• răspunsuri pe scale cu ranguri.
Etapele construcŃiei chestionarului. Chestionarele, ca şi proiectele de interviu se construiesc
după anumite reguli care trebuie respectate pentru ca rezultatele obŃinute prin utilizarea acestora
să fie valide.
În etapa de pregătire se decide asupra tipului de chestionar, conŃinutului şi tipurilor de răspuns.
Etapa de construcŃiei primei variante constă în construcŃia unei colecŃii de întrebări (sau itemi)
mai multe decât estimăm că ar fi necesari, care surprind atât aspectele specifice cercetării, dar şi
informaŃii mai puŃin specifice (întrebările secundare şi terŃiare). În această etapă este necesar să
stabilim odată cu itemii şi modalităŃile de prelucrare a răspunsurilor. Această primă variantă se
analizează şi se elimină întrebările neadecvate sau construite greşit.
Etapa analizei critice a chestionarului presupune analiza itemilor de către specialişti, care pot
interveni sugerând modificarea unora, adăugarea altora etc.
Etapa de reexaminare şi modificare constă în analiza observaŃiilor făcute de experŃi şi, dacă sunt
necesare schimbări în structura chestionarului, acestea se vor face acum.
Etapa pretestării (sau testarea pilot). În majoritatea cazurilor se consideră necesară o etapă de
pretestare. În acest scop se aplică chestionarul pe un lot mic şi se analizează răspunsurile
obŃinute.
Etapa de revizuire a chestionarului. Dacă după pretestare se constată erori majore atunci se
revine la etapa întâia.
Etapa definitivării chestionarului. Foarte importantă în această etapă este revizuirea conŃinutului
itemilor, dar tot atât de importantă este prezentarea chestionarului din punctul de vedere al
formatului, corectitudinii instructajului etc.
În ultimele două etape se verifică chestionarul prin raportare la scopul studiului, ceea ce
presupune verificarea:
• dimensiunii chestionarului (este chestionarul prea mare sau prea mic?);
• ariei de acoperire a itemilor (acoperă toate problemele ?);
• utilităŃii fiecărei întrebări, ca şi posibilitatea de a adăuga altele;
65
• formulării şi a clarităŃii conŃinutului ca şi dacă întrebările prin conŃinut respectă criteriile
de etică ale relaŃiei cercetător-cercetare-respondent;
• formei chestionarului (se verifică dacă există spaŃiu suficient alocat pentru răspuns, în
special în cazul întrebărilor deschise şi dacă răspunsurile pe care le propunem sunt uşor
de înŃeles, exhaustive, unidimensionale şi exclusive);
• limbajului utilizat în chestionar (corespunde nivelului intelectual al respondenŃilor şi
vocabularului acestora?);
• formatului şi prezentării itemilor (caracterele literelor, ordonarea în pagină, culoarea
hârtiei şi a literelor);
• informaŃiilor care se cer (dacă sunt suficiente prin raportare la scopul cercetării).
Avantaje şi limite ale chestionarului. Bailey, 1982, Kidder, 1981, Moser & Kalton, 1971, Selltiz,
1979 ş.a. enumeră o serie de avantaje şi limite ale utilizării chestionarului în cercetare.
Avantajele metodei sunt următoarele:
• pot fi aplicate cu uşurinŃă acoperind zone mari, căci pot fi trimise subiecŃilor prin poştă;
• se poate păstra anonimatul respondenŃilor;
• permite colectarea unui număr mare de informaŃii în timp scurt;
• anulează sau reduce posibilitatea răspunsurilor false datorate prezenŃei operatorului;
răspunsurile dându-se în scris, gradul de sinceritate al respondenŃilor este mai mare.
• este o metodă stabilă, consistentă, prin urmare permite măsurători stabile, constante şi
valide;
Limitele metodei sunt următoarele:
• nu permite culegerea altor informaŃii în plus faŃă de cele cuprinse în chestionarul iniŃial;
• nu se pot determina cauzele unui anumit răspuns;
• identitatea respondentului şi condiŃiile în care a răspuns la chestionar nu se cunosc cu
certitudine.
3. Metoda interviului
Interviul poate fi definit prin raportare la chestionar ca fiind o variantă orală a chestionarului. Se
descriu două etape ale desfăşurării interviului. O etapă pregătitoare (în care se fixează scopurile,
se selectează întrebările în funcŃie de tema studiului şi se contactează persoanele care vor fi
intervievate) şi etapa interviului propriu-zis, care reprezintă o discuŃie sistematică şi ordonată
controlată de intervievator pentru a evita distorsionările informaŃiei.
Folosit atât în studiile calitative cât şi în cele cantitative, interviul prezintă unele caracteristici
specifice fiecărui tip de cercetare. În studiile calitative interviul este utilizat preponderent în
varianta nestandardizată (interviul intensiv, interviul focalizat). În studiile cantitative se
utilizează în special interviurile structurate.
Tipuri de interviu
66
Clasificarea interviurilor se face în funcŃie de mai multe criterii, cum sunt: nivelul de structurare
a conŃinutului; nivelul de standardizare a răspunsurilor; numărul de persoane intervievate;
frecvenŃa aplicărilor.
În funcŃie de nivelul de structurare a conŃinutului, interviurile pot fi:
• interviurile structurate se caracterizează printr-o procedură strictă, presupun
construirea şi respectarea unui ghid asemănător cu un chestionar şi sunt specifice
cercetărilor cantitative. Sunt de fapt „chestionare citite“ de către operator şi construite
de cercetător. Utilizarea acestui tip de interviu nu va permite obŃinerea de informaŃii
suplimentare celor iniŃial gândite, iar operatorul este un „soi de robot“.
• Interviurile nestructurate nu presupun o procedură strictă de derulare. Nu există
restricŃii în formularea întrebărilor, la fel cum nu este absolut necesară respectarea
unei ordonări stricte a acestora. Intervievatorul dispune de o structură a întrebărilor în
care se poate mişca liber. Este utilizat frecvent în abordările calitative.
• Interviurile semi-structurate reprezintă o variantă intermediară între cele două
descrise mai sus în alcătuirea ghidului de interviu fiind precizate o serie de întrebări
obligatorii (eventual cu răspunsuri prestabilite) dar permite şi construirea pe parcurs a
altor întrebări care să lămurescă diferite aspecte care apar pe parcurs.
În funcŃie de nivelul de standardizare a răspunsurilor, interviurile pot fi:
• standardizate. Fiecare întrebare are o serie de răspunsuri prestabilite dintre care
persoana intervievată va alege pe cel care corespunde cel mai bine opŃiunilor sale.
Interviul direct (standardizat) vizează un nivel precis. Opiniile de suprafaŃă sunt cele mai
accesibile şi de aceea aceste interviuri permit disimularea esenŃialului (ex: rateuri de
exprimare etc.), iar analiza de continut se va reduce şi ea la un anumit nivel de suprafaŃă.
• nestandardizate. Acest tip de interviu presupune întrebări cu răspunsuri deschise.
RespondenŃii formulează răspunsurile care vor fi notate de intervievator.
În funcŃie de numărul de respondenŃi, interviurile pot fi:
• Interviuri cu o persoană, interviul presupune doi participanŃi, intervievator şi
respondent sau intervievat.
• Interviuri de grup. În cazul interviurilor în grup avem două situaŃii : fie grup mic două
persoane (soŃ-soŃie, mamă-fiică), fie grup mai mare, cum ar fi o grupă de studenŃi. În
acest al doilea caz, răspunsurile se dau în scris. Fiecare participant la grup primeşte o
foaie de hârtie pe care notează răspunsurile. A nu se confunda interviul în grup cu
grupul de discuŃie, asupra carateristicilor căruia vom reveni.
În funcŃie de frecvenŃa aplicărilor interviurile sunt:
• Unice sunt cele în care se discută o singură dată cu persoana intervievată.
• Panel sunt cele în care intervievatorul revine odată sau de mai multe ori la aceeaşi
persoană. Ele sunt tipice pentru studiile longitudinale şi studiile panel. Abordările
calitative utilizează doar interviurile unice.
67
În continuare vom aminti o serie de interviuri care se deosebesc prin scopul urmărit şi implicit
prin conŃinut.
• Interviurile analitice se bazează pe o teorie şi au ca scop analiza conceptelor specifice
acesteia, a relaŃiilor sociale şi a evenimentelor prin prisma teoriei respective. Acest tip de
interviu este specific psihologiei clinice.
• Interviurile diagnostice sunt cunoscute şi sub numele de anamneze şi urmăresc să obŃină
descrierea evenimentelor majore de pe parcursul vieŃii şi permit o diagnoză a individului fie
utilizat independent, fie în combinaŃie cu o serie de instrumente diagnostice.
• Interviurile etnografice. Dezvoltat la început ca un instrument tipic al etnografiei şi
antropologiei, acest tip de interviu este preluat ulterior de psihologia socială şi sociologie. El
permite studiul structurilor culturale şi a comportamentelor arhetipale. Permit descrierea
caracteristicilor comportamentale, a simbolurilor utilizate, stabilirea relaŃiilor dintre simboluri
şi comportamente şi în general explicarea sensurilor comportamentelor tipice unei culturi. În
mod obişnuit, se lucrează cu informatori, adică persoane care deŃin informaŃii corecte şi
multiple asupra situaŃiei care este subiect de cercetare. DiscuŃiile cu aceşti experŃi permit
obŃinerea unei imagini valide a structurii sociale. Este o metodă calitativă întrutotul.
• Inteviurile Delphi sunt o variantă a interviului etnografic aplicat într-un studiu multifazic.
Se lucrează cu experŃi care oferă informaŃii, emit judecăŃi şi predicŃii. Intervievatorul sau
cercetătorul reuneşte aceste informaŃii într-o structură logică explicativă.
• Interviurile centrate (focalizate) presupun o discuŃie semistructurate pe o temă bine
precizată şi interviuri de grup. Avantaje: intervievatorul este un modelator, subiecŃii au o
libertate totală de răspuns, iar acest tip de interviu permite obŃinerea unor informaŃii specifice
şi complexe.
• Interviurile narative au apărut în 1937 şi au ca scop descrierea structurilor comunitare. Se
cere subiecŃilor să descrie o serie de situaŃii care exemplifică specificul relaŃiilor dintre
membrii comunităŃii sau dintre aceştia şi liderii grupului.
• Interviurile convergente Sunt interviuri nestructurate care se folosesc în terapiile de
familie. În mod obişnuit presupun doi intervievatori (un bărbat şi o femeie). Pe parcursul
interviului se discută nodurile conflictuale semnalate de respondenŃi.
� � � � ExerciŃii
1.Construirea unui ghid observaŃie (se lucrează cu microgrupuri de studenŃi).
2.Selectarea unui eşantion de populaŃie folosind tehnicile de eşantionare probabilistică (se
lucrează cu microgrupuri de studenŃi).
ConstrucŃia unui chestionar.
ConstrucŃia unui ghid de interviu. (2 seminarii, se lucrează cu microgrupuri de studenŃi).
68
���� Bibliografie
May, T., (1993) Social Research, issues, methods and process, London, Open University Press
Radu, I., et al. (1993) Metodologie psihologică şi analiza datelor, Cluj, Editura Sincron
Hambleton, R., (1994) Field test of the ITC Guidelines for Adapting Educational and
Psychological Tests, European Journal of Psychological Assessment, vol 15, nr 3, pp 270-276.
May, T., (1993) Social Research, issues, methods and process, London, Open University Press
Radu, I., (coord.) (1993) Metodologia psihologică şi analiza datelor, Cluj Napoca, Editura
Sincron
Vlăsceanu, L., (1982) Metodologia cercetării sociale, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică
Chelcea, S., (1975) „Chestionarul în investigaŃia sociologică“, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti (pg. 62-68).
Radu, I., (coord.) (1993) Metodologia psihologică şi analiza datelor, Cluj Napoca, Editura
Sincron.
Chelcea, S., (1975) Chestionarul în investigaŃia sociologică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică.
De Singly, F., (coord.) (1998) Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de producere a
datelor, interviul comprehensiv, Iaşi, Editura Polirom.
69
PRELEGEREA VIII
Măsurători indirecte sau alternative
ale comportamentului uman
Introducere Această a opta prelegere analizează măsurătorile indirecte sau alternative ale comportamentului uman, analiza şi interpretarea urmelor şi a documentelor materiale precum şi analiza arhivelor. Obiective La sfârşitul acestei prelegeri, studentul va putea : - să aibă o înŃelegere mai largă a diferitelor aspecte practice
legate de problematica măsurătorilor indirecte sau alternative ale comportamentului uman ;
- să coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei;
70
ConŃinut şi tematizare
Rezumat
Măsurătorile indirecte ale comportamentului reprezintă metode, alternative şi / sau de completare
a metodelor descriptive (observaŃia şi ancheta). Acestea sunt importante prin ele însele, dar sunt
utilizate cel mai frecvent în scopul validării concluziilor obŃinute cu alte mijloace de evaluare.
ObservaŃia şi ancheta sunt metode specifice cercetărilor descriptive şi metodele indirecte ale
comportamentului se utilizează tot în acest tip de cercetări. Examinarea sau analiza urmelor ca şi
a altor documente materiale pot oferi date importante relativ sigure despre caracteristicile fizice,
identitatea unei persoane ca şi despre situaŃia în care un anume comportament s-a dezvoltat.
Analiza arhivelor permite descrierea activităŃilor unei persoane, a unei instituŃii sau a oricărui
grup social şi este o aplicaŃie a analizei de conŃinut. Aceste surse de informaŃii (documente
arhivate de atestare) pot fi utilizate şi în validarea experimentelor naturale.
1. Analiza şi interpretarea urmelor şi a documentelor materiale
S-a demonstrat faptul că examinarea sau analiza urmelor ca şi a altor documente materiale pot
oferi date importante relativ sigure despre caracteristicile fizice, identitatea unei persoane ca şi
despre situaŃia în care un anume comportament s-a dezvoltat. Spre exemplu, urma paşilor pe
nisip oferă informaŃii asupra dimensiunilor şi vârstei, iar distanŃa dintre paşi poate indica atât
înălŃimea cât şi ritmul mersului.
Urmele sau documentele materiale sunt importante în cercetarea psihologică pentru că ele
reprezintă măsurători de comportamente neinfluenŃate de reacŃii de dezirabilitate. Utilizarea
oricărui tip de metode, descriptive (observaŃia, ancheta) sau a metodelor experimentale pot
genera această reacŃie şi micşora validitatea rezultatelor. Analiza urmelor materiale, a produselor
activităŃii nu suferă influenŃa reacŃiei de dezirabilitate socială deoarece se face în absenŃa
persoanei generatoare de urme. În mod obişnuit aceste metode se utilizează în combinaŃie cu alte
metode. Webb în 1981 consideră că o abordare multidimensională în testarea unor ipoteze este
recomanadată pentru a reduce numărul de artefacte datorate procesului de măsurare.
Tipuri de urme şi documente materiale
Urmele sau documentele materiale sunt dovezi ale activităŃii omului, prezente sub forma unor
fragmente, resturi de obiecte, sau produse intacte. Spre deosebire de acestea, şi oarecum la polul
opus, sunt informaŃiile care se obŃin prin intermediul anchetei (implică o relaŃie directă între
cercetător – subiect), care se numesc informaŃii provocate.
Urmele sau documentele materiale, în funcŃie de criteriul integrităŃii, sunt de două tipuri: a)
fragmente de obiecte sau obiecte nefuncŃionale care atestă activitatea prezentă sau trecută a unei
71
persoane, pe care le vom numi urme; b) creaŃii, construcŃii, obiecte, care mai pot fi utilizate pe
care le vom numi produse.
a. Urmele pot rezulta fie prin acumulare (grafitti-ul, praful pe cărŃi neutilizate), fie prin
erodare (covoare, cărŃi, trepte). Indiferent de modalitatea de apariŃie a lor, urmelor li se pot
asocia o serie de semnificaŃii psihologice. Astfel sticlele de băutura din gunoaie sunt un
indicator al consumului de alcool în gospodării; compoziŃia gunoiului este un indicator al
obiceiurilor alimentare şi al stilului de viaŃă; uşile de la maşini, încuiate sau nu, reflectă
interesul pentru proprietate; gradul de deteriorare al cărŃilor din bibliotecă indică interesele
pentru diferite domenii; urmele pe sticla vitrinelor din expoziŃii sunt un semnal pentru
popularitatea exponatului şi vârsta publicului vizitator; uzura treptelor şi a podelelor este
indiciu de trafic; alimentele lipsă în galantare sunt un indiciu pentru preferinŃele alimentare;
urmele de pe piedestalele statuilor sau distrugerile cauzate acestora sunt indicii despre
credinŃe, atitudini politice, culturale, superstiŃii; uzura încălŃămintei la copii (măsurată în
două momente de timp) indică ritmul de activitate al acestora.
b. Produsele sunt obiecte, construcŃii păstrate intacte care ne permit, împreună cu datele
obŃinute prin aplicarea unei tehnici de anchetă, o evaluare completă a comportamentelor şi
trebuinŃelor umane. Analiza produselor activităŃii oferă posibilitatea de a măsura
caracteristici de personalitate, stiluri de viaŃă, pattern-uri comportamentale. În antropologie
acest tip de produse sunt esenŃiale, ca şi în zoopsihologie. Spre exemplu, stilurile
arhitecturale sunt reprezentări semnificative pentru un stil de viaŃă şi pentru relaŃiile sociale;
analiza structurii cuiburilor permite descrierea comportamentului păsărilor; caracteristicle
sticlăriei oferă informaŃii despre obiceiurile alimentare ale populaŃiei din perioada în care au
fost produse.
Urmele ca şi produsele (sau obiectele intacte) oferă informaŃii valide despre comportamentul
uman. Validitatea acestor informaŃii trebuie întotdeauna verificată prin apelul la alte surse.
Erorile de evaluare se pot datora unor factori fizici care conduc la degradarea unor obiecte şi
transformarea lor în urme (funcŃionarea intermitentă a curentului electric poate fi o cauză a
nefuncŃionării ceasurilor publice şi nu lipsa de interes a populaŃiei pentru punctualitate) sau
existenŃa unor produse nu sunt întotdeauna reflexul unor atitudini ci pot fi impuse (spre exemplu:
blocurile din satele romăneşti).
2. Analiza arhivelor
Arhivele sunt înregistrări sau documente care înregistrează activităŃile indivizilor, a instituŃiilor şi
a altor grupuri sociale. Ca măsuri ale comportamentului, arhivele prezintă o parte din avantajele
întâlnite în cazul documentelor materiale. InformaŃiile din arhive sunt nereactive, obiective şi
reprezintă o alternativă la informaŃiile care se pot obŃinute utilizând ancheta şi obsevaŃia. Ca şi
măsurile de evidenŃă fizică, datele din arhive pot fi utilizate pentru a demonstra sau infirma
validitatea datelor obŃinute cu alte metode. Utilizarea acestei metode se poate face individual sau
poate fi o metodă în cadrul unei metodologii complexe de cercetare.
72
Datorită naturii lor în continuă modificare, arhivele curente sunt foarte utile în cazul studiilor
longitudinale.
Tipuri de arhive
Marea diversitate de informaŃii şi mulŃimea de surse fac din clasificarea arhivelor un lucru dificil.
Un criteriu ar fi acela care face distincŃia dintre arhive continue în care informaŃiile au fost/sunt
mereu actualizate (fişierele referitoare la taxe şi datele referitoare la unele agenŃii
guvernamentale) şi arhive discontinue sau periodice (taxele anuale pentru locuinŃe, vânzările şi
documentele personale). La rândul lor aceste două categorii mai pot fi împărŃite în funcŃie de
criteriul permeabilităŃii şi transparenŃei la public. Distingem astfel între informaŃii publice şi
informaŃii confidenŃiale. De cele mai multe ori arhivele care Ńin de organizaŃiile guvernamentale
sunt publice, în timp ce altele cum ar fi registrele unor firme particulare sunt mai puŃin accesibile
publicului larg.
IluŃ (1997) enumeră alte criterii de clasificare a arhivelor şi anume vechimea documentelor;
destinatarul; accesibilitatea; gradul de încredere. Chelcea (1993) reŃine patru criterii: 1. natura
documentelor (scrise, imagini, audio); 2. conŃinutul informaŃional (limbaj natural, cifre); 3.
destinatarul (documente personale, documente publice); 4. emitentul (oficiale şi neoficiale).
Surse de arhive. Dintre arhivele continue fac parte informaŃiile publice care sunt o sursă
puternică de informaŃii, ele putând deveni obiect de analiză. Astfel, cărŃile de telefon sunt
ilustrative pentru componenŃa grupurilor etnice; salariile bugetarilor pentru suportul comunitar;
registrele agenŃiilor guvernamentale pentru tendinŃele de evoluŃie a societăŃii;. registrele
tribunalelor pentru evoluŃia comportamentul antisocial.
O alta sursă de arhive este massmedia. Spre exemplu, cărŃile de copii aflate spre vânzare sunt
reprezentative pentru calitatea modelelor (eroi şi eroine), iar titlurile articolelor de ziar pentru
tendinŃele presei.
Se cunosc o serie de alte tipuri de înregistrări care pot servi ca sursă de arhive cum ar fi
înregistrarea întârzierilor şi a absenŃelor pentru obiceiuri de muncă şi responsabilitate; vânzarea
de seminŃe şi alune la un meci de fotbal ca indicatori pentru nivelul de tensiune şi de
excitabilitate; nivelul vânzărilor de bunuri de larg consum pentru eficienŃa publicităŃii; cifrele
asigurărilor de călătorie cu avionul pentru opinia publică înainte şi după un accident aerian
(adaptare după Brandt, 1972).
Arhivele în toate formele lor, conŃinuturi de media, cărŃi, acte oficiale, toate sunt surse de
informaŃie asupra stării unei societăŃi într-un moment dat. La nivelul unei comunităŃi, a unei Ńări,
înregistrarea datelor privind produsul intern brut, produsul net brut, exporturile şi importurile
majore, distribuŃia populaŃie sunt doar câteva exemple de informaŃii înregistrate la nivel macro,
care permit analiza dezvoltării societăŃii. O serie de acte şi date monitorizează permanent
activităŃile şi acŃiunile indivizilor, grupurilor şi societăŃilor. La naşterea fiecărui om se eliberează
o serie de acte, iar persoana nou născută este înregistrată ca cetăŃean. InformaŃiile despre
persoana născută includ de cele mai multe ori oraşul sau statul în care s-a născut, data şi
momentul naşterii, numele părinŃilor ca şi al nou născutului. Atunci când un om moare există o
altă serie de formalităŃi şi înregistrări care certifică stingerea din viaŃă a persoanei respective.
73
Detaliile raportului vor include, în majoritatea cazurilor, cauza decesului, data şi ora la care a
survenit moartea, precum şi vârsta persoanei în cauză. Între cele două momente extreme ale
existenŃei noastre, se mai înregistrează alte serii de informaŃii despre ceea ce suntem noi, despre
ceea ce devenim şi despre comportamentul nostru. Spre exemplu, doctorii înregistrează vizitele
pacienŃilor, psihologii la fel. Spitalele au condici speciale în care se înregistrează internările şi
externările. Şcolile au un sistem ordonat care înregistrează trecerea oamenilor prin clasele şi anii
primari, de gimnaziu, liceu ş.a.m.d. Firmele la care lucrăm pot îndosaria numărul de absenŃe şi
numărul de întârzieri pe care le avem într-o perioadă de timp. Ziarele nu se lasă nici ele mai
prejos descriind succesele notabile sau eşecurile lamentabile ale diverselor persoane şi
personalităŃi locale sau internaŃionale. AdministraŃiile locale Ńin o evidenŃă a căsătoriilor. De
asemenea, existenŃa evidenŃelor contabile, a registrelor financiare, a mutaŃiilor (în cazul
locuinŃelor) sunt şi ele bine cunoscute. Controlul taxelor de către stat, al vânzărilor şi
cumpărărilor sunt şi ele minuŃios notate şi îndosariate. Aceste informaŃii nu sunt numai referinŃe
personale-individuale ci oferă o reprezentare completă a evoluŃiei unei societăŃi.
Frank şi Gilovich's (1988) au utilizat analiza arhivelor într-un studiu asupra relaŃiei dintre
simbolistica culorilor (alb şi negru) pe de o parte şi reprezentarea conceptelor de fast şi nefast, pe
de altă parte. Cei doi au pornit de la ideea că în filmele americane western poŃi face întotdeauna
diferenŃa între personajul negativ şi cel pozitiv, „cei buni“ au pălării albe, iar „ cei răi“ au
pălăriile negre. Pe de altă parte, se ştie că în folclor culoarea neagră este asociată cu ideea de rău
şi nenorocire. În limba engleză chiar şi în compunerea cuvintelor se poate constata că toate
cuvintele care exprimă defecte şi neajunsuri sunt compuse dintr-un cuvânt de bază plus negru:
„blackmail, blacklisted, black death“/ şantaj, listă neagră, ciumă. Şi în limba română întâlnim
cuvinte sau sintagme de tipul listă neagră, moartea cea neagră, ciuma neagră, negru ca iadul,
suflet negru, o zi neagră. De asemenea, în multe culturi, inclusiv în cea românească, negrul se
asociază cu moartea. Frank şi Gilovich au studiat modul în care aceste arhetipuri afectează
modul de a gândi şi a se comporta al oamenilor. Ei au început prin a se întreba dacă o echipă
îmbrăcată în negru este mai agresivă decât o alta îmbrăcată în alb. Au studiat arhivele Ligii
NaŃionale de fotbal american şi a celei de hochei pe gheaŃă şi au evaluat agresivitatea luând ca
indicator penalizările acordate pe parcursul meciurilor: numărul de infracŃiuni menŃionate pe
parcursul unui meci de fotbal american şi numărul de minute totalizate pe banca eliminaŃilor în
cazul hocheiului pe gheaŃă. Echipele care au totalizat numărul cel mai mare de infracŃiuni erau
cele al căror echipament era predominant negru. ExcepŃie a făcut o echipă al cărui echipament
era albastru închis, culoare care era de cele mai multe ori era confundată de suporteri cu culoarea
neagră. Ipoteza studiului asocia culoarea neagră cu un număr mai mare de penalizări. Analiza
arhivelor a demonstrat că ea este validă: echipele îmbrăcate în negru au fost penalizate mai
frecvent comparativ cu cele imbrăcate în alb sau alte culori.
Care procese psihologice pot fi răspunzătoare pentru acest efect? Cei doi sugerează că atât
percepŃia socială cât şi percepŃia personală îşi pun amprenta asupra rezultatului. Ei susŃin că
arbitrii, dar şi publicul, au tendinŃa de a percepe jucătorii îmbrăcaŃi în negru mai agresivi
comparativ ce cei îmbrăcaŃi în alte culori. Jucători la rândul lor dacă au costume negre tind să
74
dezvolte un comportament mai agresiv. Cel mai bun exemplu de agresivitate este echipa „All
blacks“ echipa de rugby a Noii Zeelande execută un dans ritual agresiv (Haka) la începutul
partidelor şi sunt consideraŃi cei mai duri jucători de rugby din lume. Campioana mondială a
Australiei, al cărei echipament este de culoare verde deschis, s-a impus prin tehnică şi nu prin
agresivitate.
Pentru a-şi susŃine ipoteza cei doi au recurs la studii experimentale. În primul dintre acestea,
studenŃi şi arbitri au urmărit un meci în care o echipă era îmbrăcată în negru şi cealaltă în alb. La
sfârşitul meciului studenŃii au cotat echipele din punct de vedere al agresivităŃii jocului.
Rezultatele au demonstrat că echipa în negru a fost cotată în majoritatea cazurilor ca fiind mai
agresivă. În al doilea studiu li s-a cerut studenŃilor să opteze între echipamente de diferite culori,
printre care şi negru. În continuare au fost rugaŃi să se îmbrace cu echipamentele alese. Studiul a
urmărit să verifice opŃiunile pentru diferite jocuri mai mult sau mai putin agresive. S-a constatat
că studenŃii care optaseră pentru costume negre au ales un numar semnificativ mai mare de jocuri
agresive comparativ cu cei care au preferat alte culori de îmbrăcăminte. Compararea rezultatelor
primelor două studii, unul bazat pe date de arhivă şi celălalt bazat pe date experimentale a permis
validarea ipotezei: simbolurile culturale influenŃează comportamentul uman.
Arhivele sunt documente care redau nu doar activităŃi ale oamenilor, instituŃiilor sau a altor
grupuri sociale ci permit şi o diagnoză corectă a trăsăturilor psihice generatoare de
comportamente diferenŃiate.
Principalul avantaj ale acestei metode este acela că informaŃiile obŃinute nu sunt influenŃate de
dezirabilitate socială, ca reacŃie de apărare. De asemenea ea permite validarea externă a
cercetărilor experimentale, ca şi testarea ipotezelor în condiŃii de experimente naturale.
Metoda utilizată în analiza arhivelor este analiza de conŃinut.
� ExerciŃii
1.Măsurători indirecte ale comportamentului uman ca metode de completare sau alternative a
informaŃiilor obŃinute prin observaŃie şi anchetă –exemplificări.
2. Completarea proiectului de cercetare cu utilizarea unei metode alternative. (obligatoriu!)
� Bibliografie
Shaughnessy, J.J., Zechmeister, E.B., (1990) Research Methods în Psychology, New York, Mc
Graw-Hill Publishing Company
75
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. Anastasi, A. (1982) Psychological Testing (5th ed.), MacMillan, N. Y. 2. Babbie, E. R. (1992) The practice of Social Research (6th edition), Belmont, CA,
Woodsworth 3. Bachrach, A. J. (1962) Psychological research: An introduction, New York: Random
House Wadsworth Company 4. Baechler, J. (1975) Les Suicides, Paris, Calmann-Levy 5. Bandura, A. R., Sheila, A. (1963) Imitation of film mediated aggressive models, Journal
of abnormal and social psychology 6. Bannister, P. (1994) Qualitative methods in psychology – a research guide, London,
Open University Press 7. Bardin, L. (1991) L'Analyse de contenu, Paris, P.U.F. 8. Bass, B.M. (1960) Leadership, Psychology and Organizational Behavior, New York,
Harper 9. Beaugrand, J.P. (1982)(1988) Observation directe du comportement. In M. Robert (ed.)
Fondements et étapes de la recherche scientifique en psychologie, St. Hyacinthe, Edisem 10. Becker, G. (1996) Accounting for tastes, Cambridge, Harvard University Press 11. Berne, E. (1961) Transactional analysis in psychotherapy, Grove Press New York 12. Brandt, R.M. (1972) Studying behavior in natural settings, New York: Holt, Rinehart
and Winston, University Press of America 13. Bulai, A. (2000), Focus-grup, Paideia, ColecŃia ŞtiinŃe sociale, Bucureşti 14. Caplow, T. (1970) L'Enquête sociologique, Paris, Armand Colin 15. Cartwright, D. P. (1953)(1963) L'analyse du matériel qualitatif. In L. Festinger & D.
Katz (eds.) Les méthodes de recherche dans les sciences sociales, Paris, P.U.F. 16. Cattell, R. B. (1954) New Concepts for Measuring Leadership în Terms of Group
Syntality, în: Hum.Relat, 4 17. Chelcea, S. (1975) Chestionarul în investigaŃia sociologică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică 18. Chelcea, S. (1989) Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică 19. Chelcea, S. (1995) Cunoaşterea vieŃii sociale, Fundamente metodologice, Bucureşti,
Editura Institutului NaŃional de InformaŃii 20. Chelcea, S. (1993) Analiza conŃinutului, în DicŃionar de sociologie (coord. C. Zamfir şi
L Vlăsceanu), Bucureşti, ed. Babel 21. Chelcea, S. (2001) Analiza secundară a cercetărilor sociologice, în C. Constantinescu
(ed.), Sociologie, etică şi politica socială, Piteşti: Universitatea din Piteşti 22. Chelcea, S. (2002) Metodologia cercetării sociale, Bucureşti, Editura Economică 23. De Singly, F. (coord.) (1998) Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de producere
a datelor, interviul comprehensiv, Iaşi, Editura Polirom 24. Denzin, N.K. (1989) The research act: a theoretical introduction to sociological methods,
(3rd ed.), Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall 25. Dinca, M. (1998) Échelle d’évaluation a ancrage comportemental de la créativité, Revue
de Psychologie, nr.2 26. Dreher, M & Dreher, E. (1991) Gruppendicussionverfahren, U. Flick & al. (eds.)
Handbook Qualitative Sozialforschung, Munich, Psychologie Verlangs Union 27. Filipescu, I. (1993) Monografia sociologică, în DicŃionar de sociologie (coord. C. Zamfir
şi L. Vlăsceanu), Editura Babel, Bucureşti
76
28. Flanagan, J. C. (1994) Critical requirements: A new approach to employee evaluation, „Personnel Psychology“. Conf. H. Pitariu, Managementul resurselor umane, Editura All, Bucureşti
29. Flick, U., Kardorff, E. von, Keup, I., Rosenstiel, V., & Wolf, S. (eds) (1991) Handbuch Qualitative Sozialforschung, Munich, Psychologie Verlangs Union
30. Fontana, A. şi Frey, J.H. (1994) Interviewing: The art of science, in Handbook of qualitative research, (ed. N.K. Denzin si Y.S. Lincoln), London, Sage
31. Frank, M. G. şi Gilovich, T. (1988) The dark side of the self – and social perceptions: Black uniforms and aggression in professional sports. Journal of personality and social psychology
32. Geertz, C. (1983) Local knowledge: further essays in interpretative antropology, New York, Basic Books
33. Golu, P. (1974) Psihologia socială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 34. Grawitz, M. (1972) Methodes des sciences sociales, Paris, Dalloz 35. Haber, L.R. şi Haber, R.N. (1982) Does silent reading involve articulation? Evidence
from tongue twisters, American Journal of Psychology 36. Hambleton, R. (1994) Field test of the ITC Guidelines for Adapting Educational and
Psychological Tests, European Journal of Psychological Assessment, vol 15, nr 3, pp 270-276
37. Hemphil, J.K. (1950) Leader Behavior Description, Ohio State University, Columbus 38. Holsti, O. R. (1969) Content analysis's for the social sciences, Reading, Mass. Addison-
Wesley 39. IluŃ, P., Rotariu, T. (1997) Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Iaşi, Polirom 40. IluŃ, P. (1997) Abordarea calitativă a socioumanului, Iaşi, Polirom 41. Kerlinger, F. (1978) Validitatea şi fidelitatea în măsurare în ştiinŃele sociale, Polirom,
Iaşi 42. King, G., Keohane, R., Verba, S. (2000) Fundamentele cercetării sociale, Polirom, Iaşi 43. Klausnitzer, J.E. (1992) Les testes d'intelligence, Marabout, Alleur 44. Krantz, D. S. (1979) A naturistic study of social influences on meal size among
moderately obese and no obese subjects, Psychosomatic Medicine 45. Krauger, R. (1988) Focus groups, London, Sage 46. Landy, F. J., Trumbo, D. A. (1994) The Psychology of work behavior, Homewood, II:
The Dorsey Press. În H., Pitariu, Managementul resurselor umane, Editura All, Bucureşti 47. Landy, F.L. (1987) Psychology, The science of people, New Jersey, Prentice Hall 48. Leavitt, H. (1968) Some effects of certain communication patterns on group
performance, Journal of abnormal Psychology, 46, p.38-50, citat după trad. în l. franceză: Quelques effets de divers canaux de communication sur la performance d’un groupe, în: A.Lévy, Psychologie sociale „Textes fondamentaux”, Paris, Dunod, 1968, p. 293-316
49. Lewin, K., Lippit, R., White, R. (1939) Patterns of aggresive behavior in experimentally created social climates, Journal of social Psychology, 10, p.271-299. Citat după trad. în. l. franceză „Structure du comportement agressif dans de climats sociaux crées experimentalement“ în K.Lewin, Psychologie dynamique, PUF, Paris, 1959
50. Loftus, E.F. şi Burns, T.E. (1982) Mental shock can produce retrograde amnesia, Memory & Cognition
51. Luria, A.R. (1968) The mind of a mnemonist, Basic Books, New York 52. Marx, M.H. (1963) The general nature of theory construction, In Theories in
contemporary psychology, ed. M.H. Marx, Macmillan, New York 53. May, T. (1993) Social Research, issues, methods and process, London, Open University
Press 54. McKenzie, G., Powell, J. (1997) Understanding social research: perspectives on
methodology and practice, London, Falmer Press
77
55. Mitrofan, N. Şase luni „Fulbright Scholar“ la Universitatea Lafayette, Principiile etice ale psihologiei americane, Revista de Psihologie nr. 2/1993, 4/1992
56. Moreno, J. L. (1970) Fondements de la Sociométrie, Paris, P.U.F. 57. Muchielli, A. (1994) Les méthodes qualitatives, Paris, P.U.F. 58. Muchielli, A. (1996) Dictionnaire des méthodes qualitatives en sciences humaines et
sociales, Paris, Armand Colin 59. Murray, H.A. (1956) Exploration de la personnalité, Paris, P.U.F. 60. Oppenheim, A.N. (1992) Questionnaire design, Interviewing and attitude measurement,
London / New York, Pinter Publisher 61. Orne, M.T. (1962) On the social psychology of the psychological experiment: With
particular reference to demand characteristics and their implications, American Psychologist 62. Osgood, C. E., Walker, E, G. (1959) Motivation and language behavior: a content
analysis of suicide notes, Journal of anormal and social psychology 63. Pagès, R. (1954) La psychologie expérimentale des groupes: variables et dimensions
majeurs, Bull. Psychol., 1954, nr.7 64. Paille, P. (1994) L`analyse par théorisation, Cahiers de recherche sociologique 65. Patton, M., (1993) Qualitative evaluation and Research Methods, Newsbury Park, CA,
Sage 66. Pitariu, H. (1983) Psihologia selecŃiei şi formării profesionale, Cluj-Napoca, Dacia 67. Pitariu, H. (1994) Managementul resurselor umane, Editura All, Bucureşti 68. Popescu Neveanu, P. (1977) Curs de psihologie generală, vol. II, Universitatea din
Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Bucureşti 69. Popescu Neveanu, P. (1978) DicŃionar de Psihologie, Editura Albatros, Bucureşti 70. Posner, M.I. (1973) Cognition: an introduction, Glenview, III.; Scott, Foresman 71. Radu, I. şi colaboratorii, (1993) Metodologie psihologică şi analiza datelor, Cluj-
Napoca, Ed. Sincron 72. Rogers, C. şi Kingers, G. M. (1966) Psyhotheraphie et relations humaines, ed. De
l'Universite de Louvain, 7 ed. 73. Rosenthal, R. (1963) On the social psychology of the psychological experiment: The
experimenter's hypothesis as unintended determinant of experimental results, American Scientist
74. Rotariu, T. (1991) Curs de metode şi tehnici de cercetare sociologică, Cluj-Napoca, Universitatea Babeş-Bolyai
75. Sarantakos, S. (1994) Social Research, The Macmillan Press Ltd, London 76. Strauss, A.L. şi Corbin, J. (1990) Basics of Qualitative Research: Grounded Theory
Procedures and Techniques, Newbury Park, CA: Sage 77. Shaughnessy, J., Zechmeister, E.B. (1990) Reschearch methods in psychology.
McGraw –Hill Publishing Company, New York 78. Singleton, R.Jr., Straits, Bruce C, Straits, Margaret M si McAllister, R. (1988)
Approaches to social research, New York, Oxford University Press 79. De Singly, F., (coord.) (1998) Ancheta şi metodele ei: chestionarul, interviul de
producere a datelor, interviul comprehensiv, Iaşi, Editura Polirom 80. Smith, P. C., and Kendall, L. M. (1963) Retranslation of expectations: an approach to
the construction of unambigous anchors for rating scales, Journal of Applied Psychology, 2 81. Stake, R.E. (1994) Case studies, in Handbook of qualitative research (ed. N.K. Denzin si
Y.S. Lincoln) London, Sage 82. Parsons, T. (1937) The structure of social action, New York, Free Press 83. Webb, E.J., Campbell, D.T., Sechrest, L., Grove, J. B. (1981) Noncreative measures in
the social sciences, 2d ed., Houghton-Mifflin, Boston
Top Related