MEDICAŢIA RESUSCITĂRII
Obiective
• Să înţelegem indicaţiile, dozele şi rolul medicamentelor în resuscitare
• Să înţelegem indicaţiile, dozele şi rolul anumitor medicamente folosite în tratamentul aritmiilor ce preced stopul cardiac
Medicaţia folosită în timpul resuscitării cardio-pulmonare
• Vasopresoare
• Antiaritmice
• Alte medicamente
Vasopresoare
• Sunt recomandate cu scopul de a creşte perfuzia cerebrală şi coronariană în timpul manevrelor de resuscitare
AdrenalinaIndicaţii:• Este primul medicament folosit în resuscitarea
cardio-pulmonară, folosit în toate ritmurile de stop cardiac, administrat la fiecare 3-5 min
• Este preferată în tratamentul anafilaxiei• Este medicamentul de linia a doua în tratamentul
şocului cardiogen
AdrenalinaDoza:• Doza iniţială
- 1 mg administrat IV- 2-3 mg administrat prin sonda
endotraheală diluat în 10 ml ser fiziologic
• Nu există dovezi care să indice necesitatea administrării unor doze mai mari de adrenalină
AdrenalinaDiluţia:• 1 : 10.000 (10 ml din această diluţie
conţine 1 mg de adrenalină)• 1 : 1.000 (1 ml din această diluţie conţine
1 mg de adrenalină)
Adrenalina• Dozele excesive de adrenalină (≥ 1 mg) după
revenirea circulaţiei spontane, pot induce tahicardie, ischemie miocardică, tahicardie ventriculară şi fibrilaţie ventriculară
• Dacă este nevoie de adrenalină, chiar şi după revenirea circulaţiei spontane, 50-100 mcg în mod normal este suficient
• Administrarea continuă de adrenalină la pacienţii aflaţi în stop cardiorespirator asociat cu intoxicaţia cu cocaină sau medicamente simpatomimetice
• Noradrenalina precum şi alte medicamente vasopresoare au fost folosite ca o alternativă la adrenalină în tratamentul stopului cardiac
Antiaritmice
•Amiodarona
•Lidocaina
•Sulfat de magneziu
Amiodarona
Indicaţii:
•FV / TV fără puls refractară la şoc•TV hemodinamic stabilă•Alte tahiaritmii rezistente
Amiodarona
Doza:• Dacă FV / TV fără puls persistă şi după cel de-al treilea şoc administraţi
- 300 mg diluat în 20 ml glucoză 5%, bolus i.v. (linie centrală sau periferică majoră)• Tahiaritmii stabile
- 300 mg în 20 – 60 minute- Apoi 900 mg în 24 ore
Amiodarona
Acţiuni:• Poate induce aritmie în special folosit în combinaţie cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT• Uşor efect inotrop negativ – poate provoca hipotensiune şi bradicardie
Xilina
Indicaţii:
•FV / TV fără puls refractară atunci când nu e disponibilă amiodarona
XilinaDoze:• FV / TV fără puls refractară atunci când nu e disponibilă amiodarona consideraţi:
- 100 mg i.v. (1-1,5 mg/kg)- dacă este necesar puteţi administra adiţional un bolus de 50 mg
• Doza totală să nu depăşească 3 mgkg în prima oră de administrare• A se reduce doza la persoanele în vârstă sau cu afecţiuni hepatice
Magneziul
Indicaţii:
• FV refractară la defibrilare, asociat cu posibilă hipomagneziemie
• Tahiaritmii ventriculare, asociat cu o posibilă hipomagneziemie
• Torsada vârfurilor• Intoxicaţii cu digoxin
MagneziulDoze:
• În FV refractară la şocuri iniţial se administrează
- 2g sulfat de magneziu i.v. periferic timp de 1-2 min
- doza se poate repeta după 10-15 minute
Magneziul
Acţiuni:
• Îmbunătăţeşte contractilitatea miocardului
• Limitează zona de infarct printr-un mecanism încă neelucidat
Alte medicamente• Atropina
•Aminofilina
•Calciu
AtropinaIndicaţii:
• Asistolie• Bradicardii sinusale, atriale sau
nodale la pacienţii hemodinamic instabile
• Activitate electrică fără puls (AEP) (ritmul < 60 bătai /min)
AtropinaDoza:• Asistolie / AEP (ritmul < 60 bătăi /min)
–3 mg i.v., în doză unică–6 mg prin canula traheală
• Bradicardia –0,5 mg i.v., se repetă dacă este cazul,
maxim 3 mg
Atropina
Acţiuni:• Blochează activitatea vagală
• Creşte automatismul sinusal
• Creşte conducerea atrioventriculară
Aminofilina
Indicaţii:
• Asistolie
• Bradicardia refractară la atropina
Aminofilina
Doza:
• 250 – 500 mg (5 mg/kg) IV lent
Calciu
Indicaţii:• Activitate electrică fără puls (AEP) cauzată de
- hiperpotasemie- hipocalcemie- intoxicaţii cu blocante ale canalelor de
calciu
CalciuAcţiuni:• Esenţial pentru contracţiile cardiace normale• Administrat în exces poate conduce la aritmii• Trigger al morţii celulelor în miocardul
ischemic• Administrat în exces poate întârzia
recuperarea cerebrală
Calciu
Doze:• Doza iniţială de 10 ml de clorură de
calciu de 10% (6,8 mmol) poate fi repetată la nevoie
• A nu se administra imediat înainte sau după bicarbonatul de sodiu
Bicarbonatul de sodiu
Indicaţii:• Acidoze metabolice grave (pH < 7,1)• Hiperkalemie• Circumstanţe speciale
–Supradozare de antidepresive triciclice
Bicarbonatul de sodiu
Doza:• 50 mmol (50 ml de soluţie 8.4%) i.v.• La nevoie, doza poate fi repetată după
efectuarea gazelor arteriale
Bicarbonatul de sodiu
Acţiuni:• Agent alcalin (măreşte nivelul pH-ului)
Dar poate:–creşte producţia de dioxid de carbon–scade eliberarea de oxigen la ţesuturi–tulbura contractilitatea miocardului–provoca hipernatremie– interacţiona cu adrenalina
Adenozina
Indicaţii:
• Tahicardii cu complexe largi de etiologie neprecizată
• Tahicardii paroxistice supraventriculare
Adenozina
Doze:• 6 mg intravenos, cu administrare rapidă
La nevoie, se pot administra la 1-2 minute trei doze de 12 mg fiecare
Adenozina
Acţiuni:• Încetineşte conducerea prin nodul AV
Pacientul căruia i se administrează trebuie să fie obligatoriu monitorizat
Naloxon
Doze:
• 0,2 – 2 mg i.v.• Poate fi necesară repetarea până la maxim
10 mg• Poate necesita administrare în perfuzie
Naloxon
Indicaţii:
• Supradozare de opioid• Depresie respiratorie provocată de
administrarea substanţelor opioide
NaloxonAcţiuni:
Antagonist pe receptorii opioizi• Anulează efectele opioizilor, în special pe
cele respiratorii şi cerebrale• În cazurile de dependenţă opioidă, poate
provoca agitaţii grave
Întrebări?
Rezumat
• Indicaţiile, dozele şi acţiunea medicamentelor folosite în timpul resuscitării stopului cardiac
• Indicaţiile, dozele şi acţiunea medicamentelor folosite în tratamentul aritmiilor ce preced stopul cardiac